Subiect la obiectul Fiziologie.

1. Fiziologiaexcreției
1. Anatomia funcționalăa sistemului excretor.Excrețiarenală. Structura nefronului.Funcțiile
rinichiului (excretorie,homeostatică,de epurare sanguină,metabolică,endocrină,fibrinolitică,
termoreglatoare).
Acestsistemeliminădeșeuriledinorganism, prinurină.Este alcătuitdindoi rinichi,douăcanale ale
uretrei,vezicaurinară,doi mușchi sfincteri și uretră. Rinichii suntorganele lanivelul cărorase formează
urina,iar căile urinare suntorganele care conducurinala exterior.
Rinichii suntpereche,care pe lângăplămâni,intestine și piele,participălaeliminareadeșeurilor.
Localizați de o parte și de altaa coloanei vertebrale.Suntde formaunorboabe de fasole,mărimea
aprox.a unei bucăți de săpun de mărime medie.Culoare roșiatică,suprafațanetedăși lucioasă.Fiecare
rinichi este acoperitlaexteriorde ocapsulăfibroasă,subcare se găsesc2 zone – corticalăși medulară.
În cea medularădeosebim7-14formațiuni –piramide renale,care sunt alcătuite dintuburi colectoare și
vase.
Unitateade bază a rinichiului estenefronul (circa1mlnper rinichi),care este alcătuitdin4porțiuni:
- corpusculul renal (Malpighi),glomerul vascularînconjuratde capsulaȘumleanski-Bowman;
- parteaproximalăacanaliculului nefronului,conținetubul renal de ordinul I;
- ansa Henle;
- parteadistalăa canaliculului nefronului,conține tubiirenali contorți de ordinul II.
Funcțiade bază a nefronului este de acurăța plasmasanguinăde substanțe inutile (ureea,acidul uricși
urații etc).Pluslaasta, unele substanțe autendințade ase acumulaîn organismîn exces,iarnefronul
este acel care menține raportul optim.
Funcțiile rinichiului:
- excretorie:înlăturareasubstanțelorinutiledinorganism, precumsubstanțe azotate rezultate dinurma
metabolismului intermediar(uree,aciduric,creatinină),și substanțe neazotate (pigmențibiliari,resturi
lipidice,resturi glucidice,fosfați,bicarbonați etc);
- menține echilibrul acido-bazic,căci acizii se acumuleazămai frecventdecâtbazele,astfel rinichii
menținacestraport(cu ajutorul amoniacului și cetoacizilor);
- menține echilibrul osmotic,prineliminareasubstanțelortoxice,rinichii menținconstantăcompoziția
mediului intern. Lamenținereaacestui echilibruparticipăși alte organe,acționândprinintermediul
rinichiului,precum:hipotalamus,hipofiza,suprarenalaetc.
- endocrină:rinichiul secretăsubstanțecuproprietăți de hormoni,precumrenina,prostaglandine,kinine
biogene,eritropoietinaetc.
- ReglareaTA
- SintezaVit.Dactivă(calcitriol)
- Gluconeogeneză(întimpul postului prelungit)

2. 2. Formarea urinei.Permeabilitateamembranei filtrante.Presiuneaefectivăde filtrare.Debitul
sanguin renal.
Formareaurinei primare cuprinde 3procese:
a) Ultrafiltrareaplasmeilanivel glomerular –procesdirijatde forțe fizice,înrezultatul căruia ~1/5 din
plasmacare irigărinichii,trece prinmembranafiltrantăglomeruală,încavitateacapsulară;
b) Reabsorbțiatubulară– procesprincare sunt recuperate anumite substanțe utile organismului,din
ultrafiltratul glomerular,astfelse menține homeostazaplasmatică;
c) Secrețiatubulară– procesinversreabsorbției,unelesubstanțedincapilareleperitubulare sunt
transportate în lumenul tubului.
Urina primarăeste filtratul dincapsulaBowmancare nueste altcevadecâtplasmasanguinăfără
elementefigurateși proteine.
Urina finalăse formeazăîn urmareabsorbției și secreției tubulare,atunci cândapa este absorbită
aproape în totalmente, precumși electroliți,alte substanțe.
Membranafiltrantăeste formatădin:endoteliucapilar,membranabazală,și epiteliul capsuleiBowman.
Impermeabilitateamembraneicapilare (deși unii pori pottransportaproteine cumasămoleculară
joasă), fațăde proteine determinăcreștereapresiunii oncotice intracapilare egalăcu32 mm/Hg (această
presiune micșoreazăfiltrarea).
Membranapoate fi traversatăde apă și cristaloizi,însămoleculeleproteicedifuzeazăcuatâtmai greu
cu cât au dimensiuni mai mari.
Glomerulul este vascularizatde arteraaferentă(ramurile arterei renaledinaortă),care se terminăcu a.
eferentă.Aceastaformeazăa2-a rețeacapilară– capilarele peritubulare (dincorticalarenală).Patul
capilaral glomerulului esteunpatcapilar de înaltă rezistență,iarcapilareleperitubulare de joasă
rezistență.Presiuneaînartera aferentă –100 mm/Hg,Presiuneaînglomerul –60 mm/Hg,Presiuneaîn
capilarele peritubulare –18-10 (13) mm/Hg,Vasa recta – 6 mm/Hg,Vene – 8 mm/Hg
Debitul sanguin.Timpde 24 de h, prinrinichi trece aprox.160-180 de l de sânge (125 ml/min). Rinichii
primesc20-25% dindebitul cardiacde repaus.
Debitul sanguinrenal:1-2l/min(25%dindebitul cardiac)
fluxul plasmaticrenal:650 ml/min(Htc~ 45%)
rata de filtare glomerulara:125 ml/min(180 l/zi !)
fracțiade filtrare ~20%
Arterarenală,ramură a aortei abdominale,pătrundeprinhil şi apoi se împarte în ramuri interlobare,din
care se desprindarterele arcuate şi arterele interlobulare,dincare provinarterioleleaferente,care se
capilarizeazăformândglomerulul.Dupăce se regrupeazăînarteriole aferente,se capilarizeazădinnouîn
jurul tubului şi se deschidînvenele interlobulare,apoi învenele arcuate.
Inervaţiarenalăprovine dinplexul situatînhilul organului,formatînmajoritate dinfibre simpatice
toraco-lombare,darşi dincâtevafibre parasimpatice venite prinnervul vag.

3. 3. Funcția tubilorrenali.Reabsorbția tubulară. Reabsorbția de sodiuși de apă. Reabsorbția glucozei.
Secrețiași excrețiatubulară. Secreția de ioni de potasiu. Secrețiade ioni de hidrogen.Secrețiade
amoniac și sistemele tamponurinare.Excreția de acid uric.
Tubii renali îndeplinesc2funcții majore:
- economisescsubstanțele care aufostantrenate în cantități mari prinfiltrare glomerulară,darcare sunt
necesare organismului.Acestprocesse numește reabsorbțiatubulară;
- completeazăprocesulde depurare aorganismului,care începe lanivelulglomerulului.Are loc
eliminareasubstanțelorstrăine,darși a unui grup restrânsde substanțe endogene care se cermai rapid
eliminatedecâtopoate face însuși filtratul glomerular.Acestprocesreprezintăsecreția(excreția)
tubulară.
Reabsorbțiatubulară–procesul de trecere a unor constituențidinurinaprimarăîn torrentul sanguin
prinfenomene de transportpasivși activ.Ceamai mare reabsorbție are locla nivelultubilorproximali
(80%).Restul reabsorbției(19%) are locla nivelul tubilordistali,se desfășoarăînfuncție de necesitățile
organismului (facultativă).
La nivelultubilorproximali se reabsorb:glucoza,apa,Na+și cationi,acizi aminați,Cl-,HCO3-,PO43-,K+,
uree etc.
Reabsorbțiasodiului.Urinaprimarăconține sodiusubformăde NaCl,NaHCO3,NaH2PO4etc. Natriul
este reabsorbitprinmecanismul activ,încanalele proximale(60-80%).Încaneleledistale,reabsorbția
Na are loccontra gradientului de concentrație,înprezențaadenozintrifosfatazei.
Reabsorbțiaapei.Însegmentul tubularproximal,reabsorbțiaactivăde sodiueste urmatăde o
retroresorbție pasivă(80%),aapei.La nivelul anseiHenle se reabsorb6% dincantitateade apăfiltrată.
Astfel,se reabsorbțiaapei se face doarla nivelul segmentului descendental ansei.Înschimb,lanivelul
tubului contortdistal,9%dinapa filtratăse reabsorsb,iarîn tubul colector4%. Reabsorbțiaapei la
nivelul tubului contortdistal și al tubilorcolectorise face înprezențaADH.
Reabsorbțiaglucozei –are loc în tubii proximali,astfeleanuapare în urinafinală.Cantitateade glucoză
dinsânge (glicemie),se mențineprinmecanisme nervoase și umoralelavalori constante –1 g/l.
Secrețiași excrețiatubulară –sunt importante laanimalele care nuposedăglomerul. Laom, este
reprezentatăde trecereadintorentul sanguinal vaselorperitubulare înlumenultubularaunorioni (H+,
K+),a ureei,amoniacului,aciduluihipuric,substanțetoxice,medicamentoase.
Prinprocesul de excreție-secreție are locîndepărtareaprincipalilorprodușitoxici dinplasmă.
Secrețiade ioni de potasiu – lanivelul tubului contortdistal,estesecretatînurinălaschimbcu ionii de
sodiu.Acestprocescontinuăși în tubul colector,fiindrezultatul unuigradientelectricridicat,realizatde
reabsorbțiaactivăde Na+.
EliminareaK+depinde de:concentrațiaintracelularăaK+, cantitateade sodiuce trebuie reabsorbită,
necesitățile de excrețieaionilorde hidrogende către tubii renali,toleranțapentruionul de potasiu.
Secrețiade ioni de hidrogen –are locde-alungul întregului tuburinifer. Dincantitateade ioni de H
secretați către rinichi,80-85%, se eliminălanivelul tubuluicontortproximal.Capacitateatubului distal
de a secretaioni de H este intermediarăîntre ceaa tubului proximal și acelui colector.

4. Secrețiade amoniac.Unul dinmecanismeleprincipaleprincare rinichiul asigurămenținereaechilibrului
acido-bazical organismuluieste constituitdinposibilitateatubilorrenalide asintetizaamoniacul și de a
excretaacizii ca săruri de amoniu,economisindbazele fixe.
Secrețiade amoniaceste cu atât mai mare,cu cât lichidul tubularconținemai puțini fosfați sau
bicarbonați și cu cât reabsorbțiade Na+ este mai intensă,iarputereade secreție aK+mai limitată.
Sistemele tamponurinare.Sistemul tamponfosfatdisodic-fosfatmonosodiceste cel mai important
sistemtamponurinardatorităcantității sale crescute înlichidul tubular,câtși constantei sale de
disociere,ceeace situeazăzonaoptimăde acțiune lanivelul pH-ului urinar.Întrucâtdoarunul dincei doi
ioni de Na+ ai fosfatului disodiceste reabsorbitși înlocuitcuH+, se poate deduce că pH-ul fosfatului
monosodicse situeazăsublimitafiziologicăapH-ului urinarlaom.
Excrețiade acid uric
Componental urinii ce contine azot.Acidrezultatdindegradareaacizilornucleici (adn si arn) ai
organismului.acidul uriccontinutinsange este filtratde catre rinichi,care il eliminaprinurina.La
subiectul sanatos,rinichii actioneazaastfelincatmentinuricemia(procentajul sangvinde aciduric) in
limite acceptabile.Uneori,eliminarearenalaaacidului uriceste insuficientasauproducereasaeste
excesiva(bolide sange,boli enzimatice ereditare),provocandohiperuricemie (procente anormal de
ridicate de aciduric insange).Inacest caz, acidul urictinde sa precipite subformade cristale,ceeace
poate declansacrize de guta,o litiazaurinarasau ambele concomitent.
Acidul uricrezultadindegradareaacizilornucleici,reprezentand produsul finalal metabolismului
purinelor.De lanivelulficatului,este transportatprin plasmalarinichi,unde estefiltratsi excretatintr-
un procentde aproximativ70%.Restul de aciduric este eliminatsi degradatintractul gastrointestinal.
Supraproductiade aciduric are locin urmatoarele situatii:catabolismexcesival acizilornucleici (guta),
produceri si distrugeri masivede celule(leucemie) sauincapacitate de excretieaprodusului final
(insuficientarenala)2.
Hiperuricemiasi hipouricemianuconstituie bolipropriu-zise.Intimpce hiperuricemiaeste unfactorde
risc metabolicsi poate stala bazaunor afectiuni,hipouricemiapoate indicaoconditie patologica
neobservata6.
4. Concentrareași diluareaurinei.Sistemul contracurent. Rolul hormonului antidiureticînexcreția
urinei concentrate. Reglarea renală a echilibrului hidro-mineral.Diurezaapoasă.Excesul de săruri.
Urina. Eliminareaurinei – micțiunea.
Rinichiul este capabilsăelaborezeurinăacărei densitate poate săvarieze înlimite foarte largi (1-1.5k),
întrucât nu existăunmecanismactiv(energetic) al transportului apei,darîn același timp,orice
mecanismosmotictrebuie săfie compatibil cuviațacelulelor.
Rinichiul mentineosmolaritateatotalaacorpului inciudavariatiei aportului de lichidesaupierderilor
extrarenale ale acestora. Principiul multiplicarii incontracurentfurnizeazabazele pentruconcentrarea
sau diluareaurinei.AnsaHenle,prinfenomenul de multiplicare incontracurent,asiguracresterea
tonicitatii de lanil cortico-medularpanalapapila.Urinaeste initial concentratainramul descendental
ansei Henle prindifuziaapei inmedulara.Lanilul ramuluiascendentmedulargrosal ansei Henle,NaCI
este reabsorbitprinmecanismeacti de transport.Acestsegmental nefronului esterelativimpermeabil
pentruapa, deci osmolaritateainlumenultubularscade mai multdecatceadintesutul medular

5. inconjurator.Candsecretiade vasopresinaeste redusahipotonicitateaurineitubulareeste mentinutasi
la nilul tubuluidistal si colectordatoritapermeabilitatii scazute pentruapaale acestorsegmente.Cand
nilul de vasopresinaeste crescutse mareste permeabilitateapentruapaaepiteliului tubului colector,ea
difuzanddinlumenul tubular inmedularahipoosmo-tica(10).Nilurile de dilutie si concentrare ale urinii
Tubul proximal.Osmolaritatea ultrafiltratuluiglomerulareste identicacucea a plasmei.intubul contort
proximal are loco reabsorbtie izoosmoticaasolvitilorsi aapei.Transportul acestoraeste si activincazul
Na (ATP-azaNa-K).Transportul apei laacestnil este pasivinfunctiede concentratiadirsilorsolviti.
Aproximativdouatreimidinfiltratul glomerulareste reabsorbitlaacestnil.
Ramul descendentsubtire al ansei Henle.Osmolaritateafluidului filtratcreste pe masuracoborarii spre
medularadatoritadifuziei apei din lumenintr-uninterstitiuhipertonic.Laacestnil,datoritaactivitatii
scazute a ATP-azei Na-Ktransportul activde ioni este redus.
Ramul ascendentsubtire al ansei Henle.ina-ceastaregiuneocantitate redusade Na-CIeste reabsorbita
prinmecanisme acti datoritacantitatii scazute de ATP-azaNa-K(4).Urinaeste diluatadeoarece efluxul
de Na-CIdepaseste influxul de uree dinintersititiulmedular.
Ramul ascendentgrosal ansei Henle.Laacestnil actioneazavasopresina,controlandpermeabilitateala
apa. inramul ascendentgrosal ansei procesul de dilutie apare datoritareabsorbtieide Na,ca urmare a
unei activitati crescute aATP-azei Na-Ksi aunei permeabilitati scazute pentruapa.
Tubul colector.Concentratiafluidului care ajunge laacestnil este de aproximativ100 mOsm/kg.
Permeabilitateamembranei pentruapaeste controlatade vasopresina.
Vasarecta. Vasarecta furnizeazaunaranjamentpropice realizarii mecanismelorde difuzie in
contracurentprincare solvitii suntreabsorbiti inramul ansei Henle si tubul colector.Acestmecanism
este mai eficientcandfluxulsangvinspre medularaeste scazut.Candacestflux este crescutanormal
capacitateade concentrare urinaraeste insuficienta.
Hormonul antidiuretic(ADH,vasopresina) influențeazărinichii săreținăapa,astfel urinadevinemai
concentrată.ADH intervine înajustareacantității de apăcare trebuie eliminatădinorganism.Doarlaom
ADH intervine înreabsorbțiatubularăde apă.
Vasopresina–activeazăhialuronidaza,care disociazăacidul hialuronic,ce întăreşte spaţiul intercelulelor
în tuburile colectoare şi măreşte reabsorbţiaapei.
Diurezaeste volumul de urinăeliminatîn24 h şi are valori cuprinse între 1,5-2 litri pe zi.Ea cuprinde o
fracţie obligatorie de 500 ml şi o fracţie ajustabilăde 500-1500 ml.Cantitateade urinăeliminată
depinde de:vârstă,greutate,temperaturamediului ambiantşi efortul fizicefectuat.Tulburările
cantitative ale filtrării glomerulare sunt:poliuria,oliguriaşi anuria.
Excesul de saruri poate fi adus si dinmediul extern:ape minerale consumatetimpindelungat,mai ales
daca sunt vechi saualimente bogate inoxalatisauaciduric (viscere,icre,ciocolata).Precipitarile
excesive de saruri aparinboli metabolice (diabet - oxalati,guta- aciduric),al unorboli intestinale
(colite,paraziti - oxalati),al glandeiparatiroide(fosfati,oxalati) saual oaselor(fosfati).Si pH-ul urineiare
influenta.Astfel,precipitarile suntfavorizatede aciditateamare a urinei (urati) saude scadereaaciditatii
(fosfati,carbonati).Infectiileurinare,stazaurinarafavorizeazaprecipitarea.Chiarsi ereditateapoate
aveaun rol.Colicile renalese exprimafunctie de locul undeeste piatra(lombare - inbazinet;vezicale -

6. invezica;tipice - inuretere).
Urina finalaeste unlichidlimpede,transparent,de culoare galben-deschisă,uşorsărataşi are o reacţie
acidică, la omul sănătos.
Compoziţiaurinei:90 %apa, uree şi acid uric (formatîn ficatîn urma degradării proteinelor),săruri
minerale (care nu aufost utilizate de organism),medicamente.
Micţiunea
La umplereaveziciiurinare aparcontracţiile de micţiune care se suprapunpeste contracţiile de fond.Se
excităreceptorii,mai alescei dinuretraposterioară.Stimuliisuntconduşi prinnerviipelvicispre
porţiunile sacate ale măduvei spinării şi de aici pe cale parasimpaticăse întorcînapoi spre vezică.Acest
reflex este controlatde măduvaspinării darpoate fi controlatşi de creier.Este centrul stimulatorsau
inhibitordintrunchiul cerebral şi câţivacentri situaţi încortexul cerebral.Centrii superiori menţin
reflexulde micţiuneparţial inhibatatunci cândmicţiuneanueste dorită.Ei previnmicţiuneachiarşi
atunci când apare reflexul de micţiune,princontracţii tonice continueale sfincterului vazical extern.
Când micţiuneaeste posibilăcentriicorticali ajutăcentrii sacraţi săiniţiezereflexulde micţiune.
ANOMALIIDE MICŢIUNE:
Vezicaurinarăatonă– apare ladistrugereafibrelornervoasesenzitive care transmitimpulsuri de la
vezicălamăduva spinării şi împiedicăapariţiareflexului de micţiune.
Vezicaurinarăautomată– apare la lezareamăduvei spinării deasuprasegmetelorsacrate,aparreflexe
automate de micţiune care nusunt reglate de creier.
5. Reglareaactivității renale. Reglareanervoasă. Reglarea endocrină.Autoreglarea renală.
Lucrul rinichiului apututfi calculatîn mod indirectprinconsumul de oxigenal acestuiași care la omeste
de 10 cm3 O2/min.Acestconsumreprezintăocheltuialăde energie de aprox.60-180 cal/24h, adică
1/12 dinmetabolismulbazal,care este unconsumfoarte ridicat,luândîn considerare căgreutatea
rinichiloreste 0.7%dinmasatotală a corpului.
Reglareaactivităţii rinichilor.
Vasopresina–activeazăhialuronidaza,care disociazăacidul hialuronic,ce întăreşte spaţiul intercelulelor
în tuburile colectoare şi măreşte reabsorbţiaapei.
Aldosteronul- reabs. Na+şi secreţiaK+ controlatăde ATP-azaNa/Kde la membranabazo-laterală
Tiroxina– antagonistul vasopresinei,micşoreazăreabsorbţiaapei,creşte diureza.
Parathormonul –creşte reabsorbţiaCa2+, Mg2+ şi scade reabsorbţiaP,stimuleazăeliminareaP.
Adrenalina–în cantităţi mari provoacă vasoconstricţiarenală,creşte excreţiasubstanţelorazotate.
Ureea– creşte cantitateade nefroni funcţioali şi respectivcantitateade urină.
Renina– provoacă constricţiavenei eferente,creşte presiuneaînglomeruli şi creşte filtrarea.
Sistemul nervosvegetativinfluențeazăactivitatearenală,se manifestăprinefecte vasomotorii.Intervine
în modificareadiurezei.
Rinichiul posedăvasomotricitate autonomă,încaz de secționare asplanhnicului,funcționalitatea
glomerularăreapare.

7. 6. Organele anexe pentruexcreție.Funcțiade excreție a tubului digestiv.Funcțiade excreție a
glandelorsalivare.Funcția de excreție a plămânilor.Funcția de excreție a pielei.
Tubul digestiv
Secrețiasalivară– este produsul celortrei perechide glande salivare anexate cavității bucale.Aceste
glande,fiindexocrine,își varsăprodușii laexteriorprintr-uncanal, pe suprafațaepitelialăabuco-
faringelui.
Glandele sunt:parotide submandibulare,sublinguale.
Funcțiade excreție apielei –este asiguratăde glandelesebaceeși sudoripare.
Secrețiasebacee
Sebumul este produsulde excreție aacestorglande acinoase.Mecanismul de secreție esteholocrin,
întreaga celulăsebacee și conținutul ei fiindeliminateînductul secretor.Sebogenezaeste unproces
continuu.Rolul sebumului:barieră,protecție,înabsorbțiapercutanată,activitate antifungică,precursor
al vitamineiD.
Reglareasecrețieide sebumeste reglatăhormonal,de androgeni.Acțiuneahipofizei esteindirectă,
datorităeliberăriide hormoni tropi hipofizari. Secrețiaeste influențatăde lipolizamicrobianăși
tensiuneaintrafoliculară.
Secrețiasudorală
Este produsul glandelorsudoripare,care suntde 2 tipuri:ecrine și apocrine.
Glandele sudoripare ecrine suntformate dintr-unglomerul secretor,situatprofunddermo-hipodermic,
un conductsudoriferdermicși unul epidermic,care se deschidlasuprafațapielii prinorifiuciul por.
Aceste glande suntrăspândite neuniformpe întreagasuprafațăa tegumentelor,înnr. de 2-5 mln.Au
densitateaceamai mare pe palme și tălpi,fiindmai numeroase labărbat.
Glandele sudoripare apocrine se aseamănăcucele ecrine,doarcăglomerulul estemai voluminos.
Numărul este mai redus,suntdispuse înregiunile axilare,perineo-genitaleși lanivelulareolei mamare.
Funcțional,glandelesudoripareecrine suntmerocrine,celulasecretoare rămânândintactă.Glandele
apocrine au o secreție holomerocrină,oparte dincitoplasmacelulelorfiindeliminatăodatăcu produsul
de secreție.

8. 7. Aspecte clinice ale funcției de excreție.Utilizareadiureticelor.Explorareafuncțiilorrenale.
Diureticelesuntsubstanțe care stimuleazăprocesulde formare aurinei.Aceste medicamente
acționeazălanivelul rinichiului.Medicamentele dinacestăgrupăsuntfolosite pentrueliminarea
excesuluide apăși sare în stările edematoaseprineliminareaunei urineabundente,bogate însare.
Mecanismele de acțiune ale diureticelorse bazeazăpe influențareaschimburilorionice de lanivelul
membranei glomerulareși tubulare.
Mecanismde acțiune
Diuretice de ansă
Acționeazălanivelulsegmentuluiascendental ansei lui Henleinhibândreabsorbțiade Na+,K+,Cl-.Au
un efectdiureticfoarte intenscrescândfoarte multeliminareade sare și apă.Aceste diuretice sunt
folosite cel mai frecventcatratamentde urgențăîn edempulmonaracutși criza hipertensivă(pe cale
intravenosă) saucatratamentcronic în insuficiențacardiacă,edeme.
Exemple:Furosemid,Acidetacrinic,Bumetanid,Torsemid
Diuretice tiazidice
Acționeazălanivelulansei lui Henle împiedicândreabsorbțiade Na+și Cl- cu o creștere consecutivăa
eliminării urinare de K+.Efectul diuretical tiazideloreste mai puținintensdecâtcel al diureticelorde
ansă. Se administreazăcatratamentcronical insuficienței cardiace,hipertensiuniiarteriale,edemelor
cardiace,renale sauhepatice.
Exemple:Hidroclorotiazidă,Butizida,Metolazona
Diuretice antialdosteronice
Acționeazăprinblocareareceptorilorpentrualdosteron(Spironolactona),saucaantagoniști ai
aldosteronului (Triamterenși amilorid) caurmare,scade reabsorbțiatubularăde Na+și scad eliminarea
urinarăde K+. Suntindicate înstările de hiperaldosteronism.
Exemple:Spironolactona,Amilorid,Triamteren
Diuretice inhibitoareale anhidrazei carbonice
Scade formareade acid carbonic,iar apoi scade disponibilul de ionide hidrogenpentruschimburile
Na+/H+ la nivelul tubului contortdistal și lanivelul canaluluicolector.
Exemplu:Acetazolamida
Diuretice osmotice
Substanțe care filtreazăglomerular,rămânînurină și reținechivalentul osmoticde apă.Provoacă
eliminareaunei cantități mari de apă.Sareaeliminatăeste ușorcrescutăfațăde o eliminare normală.
Exemple:Manitol,Uree,Izosorbid
Efectasupra potasemiei

9. Diuretice care eliminăpotasiu
Puternic:tiazide
Mediu:diuretice de ansă,inhibitorii anhidrazei carbonice
Diuretice care reținpotasiu
antialdosteronice competitive și de efect
Intensitateaefectului diuretic
Eficacitate mare:diuretice de ansă – furosemid
Eficacitate medie:tiazide
Eficacitate slabă:Inhibitorii anhidrazeicarbonice,Antagoniștii aldosteronului
Durata acțiunii
Durata scurtă(<6h):Diuretice de ansă(2-6h)
Durată medie (6-24h):Tiazide:hidroclorotiazida,ciclopentiazida,butizida(8-12h)
Antagonisti de efectai aldosteronului:triamteren(6-10h),amilorid(24h)
Durată lungă(>24h)
Tiazide :ciclotiazida(24-36h)
Sulfonamideheterociclice :clortalidon,clopamid,indapamid(24-36h)
Antagoniștii competitivi ai aldosteronului :spironolactona