Sus în munți exista o mănăstire care pentru o periodă a fost cunoscută în întreaga lume. Călugării săi erau pioși și învățăceii săi erau entuziasmați. Cântecele de la capela mănăstirii atingeau profund inimile oamenilor care veneau acolo să se roage și să mediteze. Dar ceva s-a schimbat. Din ce în ce mai puțini tineri veneau să studieze; din ce în ce mai puțini oameni veneau pentru hrană spirituală. Călugării care au rămas au devenit descurajați și triști.

1. MESIA sub acoperire – scurtă poveste cu tâlc
2014-05-30 13:05:17 D.O.R. Romania
Sus în munți exista o mănăstire care pentru o periodă a fost cunoscută în
întreaga lume. Călugării săi erau pioși și învățăceii săi erau entuziasmați.
Cântecele de la capela mănăstirii atingeau profund inimile oamenilor care
veneau acolo să se roage și să mediteze.
Dar ceva s-a schimbat. Din ce în ce mai puțini tineri veneau să studieze; din ce
în ce mai puțini oameni veneau pentru hrană spirituală. Călugării care au rămas
au devenit descurajați și triști.
Profund îngrijorat, starețul mănăstirii a plecat în căutarea unui răspuns. De ce
au căzut aceste vremuri grele peste mănăstire?
Starețul a ajuns la un guru, și l-a întrebat:
“Mănăstirea nu mai este plină de vitalitate din cauza unor păcate de-ale noastre?”
“Da”, a replicat maestrul, “este vorba de păcatul ignoranței”.
“Păcatul ignoranței?”, a întrebat starețul. “Ce anume am ignorat?”
Guru s-a uitat la stareț o lungă perioadă de timp, mult timp, iar apoi a spus:
“Unul dintre voi este Mesia deghizat. Dar voi ignorați acest lucru”.
Apoi guru a închis ochii și a tăcut.
“Mesia?”, s-a întrebat starețul.
“Mesia este unul dintre noi? Cine ar putea fi? Ar putea fi Fratele Bucătar? Ar putea fi
Fratele Trezorier? Ar putea fi Fratele Clopotar? Ar putea fi Fratele Legumicultor?”
“Care dintre noi? Care dintre noi? Fiecare dintre noi are greșeli, deficiențe, defecte
umane. Nu ar trebui ca Mesia să fie perfect? Dar, în această situație, probabil
aceste defecte și eșecuri fac parte din deghizarea lui. Care dintre noi? Care dintre
noi?”
Atunci când starețul a revenit la mănăstire, i-a adunat pe toți călugării și le-a
spus ceea ce aflase de la guru .

2. “Unul dintre noi? Mesia? Imposibil!”
Însă maestrul a vorbit, iar maestrul nu s-a înșelat niciodată.
“Unul dintre noi? Mesia? Incredibil! Dar așa trebuie să fie. Care dintre noi? Care
dintre noi? Oare fratele de acolo? Sau acela? Sau celălalt?”
Unul dintre călugări era Mesia; el era, cu siguranță, sub acoperire.
Neștiind care dintre ei era Mesia, toți călugării au început să se trateze unul pe
altul cu respect.
“Nu se știe niciodată”, gândeau călugării, “tocmai acesta poate fi El, așa că ar fi
bine să mă port cu el cu amabilitate”.
Nu a trecut mult timp și mănăstirea s-a umplut de un nou suflu de bucurie. La
scurt timp, au venit învățăcei noi să studieze, iar oamenii au reînceput să se
adune din toate părțile pentru a fi inspirați de cântările călugărilor buni și
zâmbitori.
Din nou mănăstirea a fost umplută cu spiritul iubirii.
Poveste inspirata de http://www.inspirationpeak.com/
Share
Facebook
Twitter
Google+
Pinterest
LinkedIn
Tumblr
Google+

3. D.O.R. Romania