prezentarea vietii si operei lui Ion creanga

1. CEL
MAI MARE
POVESTITOR
ROMÂN

2. ION
CREANGA

3. cel mai mare “omul deplin al
povestitor culturii
român româneşti”
PRIMUL NOSTRU
ESTETICIAN ŞI cel mai mare
“părintele
nuvelei
CRITIC LITERAR dramaturg din
româneşti”
literatura română

4. “Ia, am fost şi eu în
lumea asta,
un boţ cu ochi,
o bucată de humă
însufleţită din
Humuleşti,
care nici frumos
până la 20, nici cu
minte până la 30 şi
nici bogat până la 40
nu m-am făcut. Dar
şi sărac aşa ca în
anul acesta, ca în
anul trecut şi ca de
By când sunt, niciodată
ABC n-am fost”.

5. HUMULESTI

6. “Stau câteodată şi-mi
aduc aminte ce vremi
şi ce oameni mai
erau în părţile
noastre pe când
începusem şi eu,
drăguliţă-Doamne, a
mă ridica băieţaş la
casa părinţilor mei, în
satul Humuleşti, din
târg drept peste apa
Neamţului; sat mare
şi vesel, împărţit în 3
părţi ”.

7. “Nu ştiu alţii cum sunt,
dar eu, când mă gândesc la locul
naşterii mele, la casa
părintească din Humuleşti, … ”

8. “…la stâlpul hornului unde
lega mama o sfară cu
motocei la capăt, de crăpau
mâţele jucându-se cu ei, la
prichiciul […] cuptiorul […]”

9. “parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !”

12. “Hai mai bine
despre copilărie să
povestim, căci ea
singură este veselă
şi nevinovată”.

15. “Bine-ai venit, nepurcele!”
“D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul ce necaz aveam !”

17. Matusa
Marioara

18. Nică şi pupăza din tei
“- Când mă lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu
mine; când mă lua cu bineşorul, nici atâta; iar când mă
lăsa de capul meu, făceam câte-o drăguţă de trebuşoară
ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă,
nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei. “

19. “Vorba unei babe:
Să dea Dumnezeu tot anul
să fie sărbători şi numai o zi de
lucru, şi atunci să fie praznic şi
nuntă .”
Isteţ şi neastâmpărat, cum se autodescrie mai apoi în “Amintiri din
copilărie”, Nică urmează şcoala de pe lângă biserică, avându-l
dascăl pe "bădiţa Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la
oaste. Scoala era într-o chilie făcuta de săteni, la îndemnul parohului
Ion Humulescu.

20. Sfântul Nicolae şi Calul Bălan
By
ABC

21. “Potop era pe capul muştelor”
Prinderea muştelor şi bondarilor
cu ceaslovul în ţintirim ( 10-

22. Mama “învăţa cu
mine acasă şi
citea acum la
ceaslov, la psaltire
şi <Alexandria>
mai bine decât
mine, şi se bucura
grozav când
vedea că mă trag
la carte”.
Mama “era în
stare să toarcă-n
furcă şi să învăţ
mai departe. Si tot
cihăia mama pe
tata să mă mai
deie undeva la
şcoală”: “vreu
să-mi fac băietul
popă”.

23. Humuleşti
Ceaslovul lui I. Creanga

24. Duminică, prin cârneleagă, vine tatăl mamei, bunicul
David Creangă din Pipirig si-l duce pe Nica la Broşteni,
cu Dumitru ( fratele cel mai mic al mamei ) la profesorul
Nicolai Nanu de la şcoala lui Baloş.

25. Copilul cade
în Ozana
( ciubote
largi ).
Permanenţii vizitatori sosiţi azi la Humuleşti văd nu numai muzeul
din căsuţă, dar şi biserica sau drumul spre Ozana, unde se scălda
Ionică.
Apoi mama Smaranda îl dă în primire tatălui ei, David Creangă
(bunicul lui Nică ). Acesta îl duce, împreună cu fiul său mai mic
Dumitru, tocmai pe Valea Bistriţei, la Broşteni, unde învaţă cu un
profesor, N. Nanu, până la episodul hazliu cu râia şi caprele Irinucăi.

26. Bunica, Nastasia, este foarte miloasă.
Bunicul David le face opinci lui Dumitru şi lui Nică.

27. La şcoala de la Broşteni sunt tunşi
In ziua de Paşti, Nica a cântat “Ingerul a strigat” .
“Tunsul
La Invierea a doua, fetele au început să zică:
felegunsul, tunsul felegunsul, cânii după dânsul!”

28. “Noi n-avem ce lucra ?”
Irinuca are o fată
“balcâză şi lălâie, de-ţi era frică
să înnoptezi cu dânsa în casă “,
un ţap si doua capre slabe şi
râioase.
Cei doi băieţi iau
râie căprească de la caprele
Irinucăi.

29. “Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos
curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se
oglindeşte cu mâhnire Cetatea- Neamţului de atâtea
veacuri !”
“Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi şi tu ceva
de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ
cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită din
sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti
lumea cu ţărăniile tale”.

30. Desfiinţându-se
Scoala din Fălticeni
(caricaturizată
copios în
Amintiri...), Creangă
pleacă la Iaşi, prin
insistenţele mamei,
care-l dorea
neapărat preot.
Ajunge elev la
Seminarul teologic
"Veniamin
Costachi" de la
Socola. Este notat
la toate materiile cu
"bun", "foarte bun"
şi "eminent". Stă la
internat, care e
gratuit. Termină
seminarul - cursul
inferior.

32. “POVESTEA LUI HARAP-ALB”
CALUL NAZDRAVAN

33. Ursul
păcălit
de
vulpe

34. By
ABC

35. By
ABC

36. Punguţa cu doi bani

37. •Se căsătoreşte cu fiica preotului de la biserica “Patruzeci de sfinţi”,
de care se va despărţi curând.
•Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascăl, diacon, la diferite biserici din
Iaşi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl părăsise nevasta (un
diacon n-avea voie sa divorţeze).
•Va intra în conflict cu autorităţile ecleziastice locale, fiind acuzat că a
asistat la un spectacol de teatru, că şi-a tuns coada, vrând să
modernizeze clerul şi că…

38. A tras cu puşca
în ciorile de pe
turla bisericii
Golia, unde
MANASTIREA GOLIA DIN IASI
funcţiona ca
diacon.
CASA UNDE A LOCUIT ION
CREANGA LA GOLIA
TURNUL
CLOPOTNITA

39.  "Popa Smântână", cum era poreclit diaconul matahalos, blond
şi cu ochi albaştri, pe lângă faima deloc... ortodoxă ce-o avea
în târg din cauza deselor şi zgomotoaselor vizite prin
crâşmele mahalalei s-a apucat într-o bună zi să împuşte
câteva ciori din stolul cârâitor aşezat pe turla bisericii...
 Cercetătorii faptelor spun că alungarea lui Creangă din preoţie
a fost legată, într-un scenariu complicat, şi de faptul că tânăra
lui soţie, Ilenuţa Grigoriu, fata părintelui iconom al Bisericii
""40 de mucenici"", se îndrăgostise de protopopul Iaşiului. Ba
chiar aceasta se mutase cu chirie într-o căsuţă tainică, lăsând
pe Creangă cu singurul lor fiu, Constantin.

40. Bojdeuca
din Ticău
Ignorarea canoanelor
religioase, ca şi criticarea
ierarhiei bisericeşti, i-a atras
destituirea din funcţia de
diacon, iar ulterior, când la
conducerea ministerului se afla
Cristian Tell, a fost scos şi din
învăţământ.
Pentru a-şi menţine existenţa, a
fost nevoit să-şi deschidă un
debit de tutun, iar după divorţul
pronunţat de către Tribunalul
Iaşi, cumpără "bojdeuca" din
Ticău, unde se mută împreună
cu Tinca Vartic, bună
cunoscătoare de poveşti.

41. 1873
 După un proces lung, tribunalul dă o
decizie de divorţ şi Creangă are câştig
de cauză.
 Creangă caută o căsuţă potrivită.
 O găseşte în mahalaua Ticău şi se mută
în bojdeucă (aşa îi spunea povestitorul)
de vălatuci, acoperită cu draniţă.
 Ca gospodină, o aduce pe Tinca Vartic,
o fată-ţiitoare, cu care va trăi toată
viaţa, fără să se căsătorească legitim.

42. 1875
 Moment decisiv în viata humulesteanului stabilit în Ticău: îl
cunoaşte pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor şcolar la Iaşi
şi Vaslui.
 Poetul descoperă, la o consfătuire a învăţătorilor ori la
vreun han ieşean, harul nemaipomenit de povestitor al lui
Creangă.
 Devin prieteni pentru totdeauna şi petrec la vestita crâşmă
cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieşene.
 E cea mai frumoasă amiciţie din istoria literaturii române.
 Eminescu îl determină să scrie şi-l introduce în cenaclul
Junimii.
 Citeşte Soacra cu trei nurori (publicată la 1 oct. 1875 în
“Convorbiri literare” ).
 Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija
marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Ticău,
gustând cu plăcere sarmalele făcute de Tinca.
 Era în anii 1876-1877, înaintea plecării fratelui Mihai la
Bucureşti.

43.  Creangă s-a făcut cunoscut mai
înainte de toate datorită harului
şi volubilităţii cu care povestea
snoave, istorii mai mult sau mai
puţin deocheate, basme auzite în
Humuleştiul natal, toate înflorite
şi mereu reinventate de geniul
său narativ.
 In timp ce urma Scoala de
învăţători, a fost remarcat de Titu
Maiorescu, care i-a fost profesor
şi director.
 Aşa cum consemnează istoria
literaturii, Maiorescu a fost acela
care l-a adus pe Creangă în
Salonul Junimii, unde Vasile
Pogor şi alţi amatori de anecdote
"corosive" îl îndemnau pe
povestitor să dea glas ""pe uliţa
mare"", adică să o zică mai fără
perdea...

44. • Incontestabil, cele cateva luni petrecute de
Eminescu în bojdeucă au fost decisive pentru
destinul literar al lui Creangă, care a început să
pună pe hârtie fabuloasele sale istorisiri, scrise
- aşa cum ne arată manuscrisele - cu mare chin,
dar şi cu mare exigenţă.
• In 1876, Eminescu locuia la Iaşi, pe undeva,
prin spatele Mitropoliei, în casa lui Samson
Bodnărescu, un poet cunoscut în epocă şi bine
aşezat social.
• Certându-se cu gazda lui, Eminescu îşi ia
cele două lăzi pline cu cărţi şi manuscrise şi, la
invitaţia lui Creangă, se mută în bojdeucă.
• Cei doi vor locui împreună vreme de cinci luni
din viaţa lor atât de scurtă şi de arzătoare.
• Din informaţiile rămase de la junimişti ştim că
în tot acest timp Eminescu putea fi văzut
scriind în cerdacul din spatele casei sau
odihnindu-se pe una din laviţe.

45. Decembrie 1877:
"Bădie Mihai, (...)
această epistolie ţi-o
scriu în cerdacul unde
de atâtea ori am stat
împreună, unde mata,
uitându-te pe cerul plin
cu minunăţii, îmi
povesteai atâtea lucruri
frumoase... frumoase...".
“Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar... beşteleu,
feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus
ca fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit... Dar noi,
adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru
mâncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de
cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira..."".

46. 1875-1883
 Sub imboldul poetului, care-i citea şi îndrepta manuscrisele, sunt
compuse în bojdeucă genialele sale scrieri literare, care încântă
toate generaţiile de cititori români (ba şi străini, prin traduceri).
 Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e şi timpul
capodoperelor scrise de Eminescu.
 Destinul vrăjit a făcut ca în 1883 amândoi să se îmbolnăveasca şi
să nu mai scrie nimic important, după acest an.
 După Soacra cu trei nurori, Creangă publică în “Convorbiri
literare”: Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Moş Nechifor Coţcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata
moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Amintiri din
copilărie (primele trei părţi, a patra fiind postumă), Popa Duhu,
Cinci pâni. Scrise tot acum, Moş Ion Roată şi Moş Ion Roată şi
Vodă Cuza, apar în alte publicaţii.

47. 1883-1889
 Exact în aceeaşi perioadă cu Eminescu,
marele nostru povestitor este bolnav şi scrie
sporadic.
 Crizele de epilepsie îi aduc o suferin ţă de
şase ani.
 Când află, din presă, că Eminescu e bolnav, îl
apucă disperarea.
 Cade chiar în clasă, înaintea şcolarilor, stând
mult timp prin concedii medicale.
 Pentru tratament se duce la Slănic Moldova.

48. 1889, 15 iunie
Creangă află, tot din ziare, că la
ospiciul dr. Suţu din Capitală s-a
stins "fratele Mihai".
Plânge ca un copil şi murmură
tremurând de suspine: Bădie Mihai!
După câteva săptămâni, află că - la
începutul lui august - sărmana
Veronica Micle, cea care venea
uneori la bojdeucă, s-a otrăvit cu
arsenic la mănăstirea Văratec.

49. 1889, 31 decembrie
Copiii pornesc prin Iaşi cu uratul.
 Înveselit, Creangă coboară din
Ticău, spre centru.
 Intră la o franzelărie de pe Strada
Lăpuşneanu, mâncând pofticios
gogoşi cu dulceaţă.
 Împreună cu prof. Drăghici, urcă
pe Uliţa de Sus. După ce beau
câte un coniac, amicul îl conduce
până aproape de bojdeucă. Îşi
urează "La mulţi ani".
 Primeşte colindătorii,
amintindu-şi cum umbla la urat
prin Humuleştii natali.
 În noaptea bucuriilor, el îşi dă
duhul.
Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când să-l scoată, parcă bojdeuca
nu-l lăsa să plece la cimitir. Coşciugul - prea mare; uşile - prea strâmte. Cum
să iasă? Amicii strică zidul de lut, dintre ferestruicile odăii de curat.
Prin spărtură este scos sicriul şi dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2
ianuarie 1890.