Evaluarea proiectelor 2

1. Evaluarea proiectelor
Asemănarea triunghiurilor
Cristina Timofte - Liceul de Informatică „Grigore Moisil” Iaşi,
e-mail: c_timofte@yahoo.com
Abstract
Predarea-evaluarea prin metoda proiectului se centrează pe interesele şi
nevoile elevilor. Articolul de faţă este un exemplu de utilizare a tehnologiei,
metodei proiectului pentru parcurgerea unei unităţi de învăţare din programa
şcolară de matematică, clasa a VII a, cu accent pe strategiile şi instrumentele
de evaluare utilizate.
1. Introducere
Parcurgerea modulelor cursului Intel®Teach - Instruirea în
societatea cunoaşterii a dat posibilitatea explorării modalităţilor de
utilizare a proiectelor prin integrarea tehnologiei şi aplicarea acestei
metode de parcurgere - evaluare a unităţii de învăţare „Asemănarea
triunghiurilor” la clasa a VII-a.
O cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra
nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor competenţe
este metoda de evaluare.
Metodele de evaluare sunt împărţite în două categorii (după momentul
apariţiei şi utilizării lor în activitatea didactică):
1. metode tradiţionale de evaluare - probele orale, scrise şi cele
practice: prin care se constată, compară şi judecă. Sunt aproape
exclusiv centrate pe elev şi apreciază conformitatea produsului după o
scară de valori care este lăsată la aprecierea evaluatorului şi care
rămâne în mare parte implicită; se vizează astfel individul evaluat, nu şi
criteriile de apreciere, evaluatorul, programele sau instituţia.
2. metode alternative sau complementare de evaluare: se evaluează
elevii în raport cu o normă. Această normă de referinţă, precum şi
criteriile de apreciere sunt clar formulate, cunoscute şi de către
evaluator şi de către evaluat. Evaluarea se sprijină pe instrumente
elaborate cu grijă, în funcţie de produsul şi obiectivul evaluării.

2. Metodele de evaluare moderne sunt: portofoliul, proiectul, investigaţia,
observaţia sistematică a activităţii şi comportamentul elevilor şi
autoevaluare.
Componenta de evaluare în cadrul instruirii în societatea cunoaşterii,
are priorităţile:
- extinderea acţiunii de evaluare, de la verificarea şi aprecierea
rezultatelor (obiectivul tradiţional) la evaluarea procesului, a strategiei şi
tehnicilor care au condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a
elevilor, dar şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de
învăţare, a evaluării;
- luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive,
precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de
încorporare a unor valori;
- deschiderea evaluării spre mai multe rezultate ale mediului şcolar
(competenţele relaţionale, comunicarea profesor - elev - elev,
disponibilităţi de integrare în social);
- obţinerea mai operativă a rezultatelor evaluării; scurtarea feed-back-
ului, a drumului de la diagnosticare la îmbunătăţire;
- transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în
evaluare.
2. Evaluare iniţială. Analiza nevoilor de învăţare ale elevilor
La finalul unităţii de învăţare, elevii trebuie să dovedească formarea
competenţelor specifice cuprinse în programa şcolară referitoare la
conţinuturile din „Asemănarea triunghiurilor” - Programa şcolară
Matematică 2009, clasa a VII a (www.edu.ro), precum şi competenţe
pentru lumea reală, corespunzătoare secolului XXI (Parteneriat pentru
competenţele secolului XXI - www.21stcenturyskills.org ): a lua decizii
bine gândite, a lucra bine cu ceilalţi, a avea iniţiativă, a rezolva probleme
complexe, autonomie, comunicare eficientă. Astfel, activitatea elevilor a
fost raportată la atingerea acestora, la obiectivele operaţionale şi
întrebările-cheie ale curriculumului pentru unitatea de învăţare:
întrebarea
esenţială
Cum pot utiliza logica pentru a descoperi noi proprietăţi şi
relaţii ?
întrebările
unităţii de
învăţare
1. Cum mă poate ajuta geometria să înţeleg lumea din jurul
meu?
2. Ce sugerează cuvântul „Asemănare”?
întrebările
de
conţinut
- definiţi raportul segmentelor şi proporţionalitatea
segmentelor;
- ce afirmă teorema lui Thales şi reciproca teoremei ?

3. Figura 1. Blogul clasei Figura 2. Test iniţial
- când sunt două triunghiuri asemenea ?
- cum putem stabili dacă două triunghiuri sunt asemenea ?
- asemănări şi deosebiri între linia mijlocie în triunghi şi în
trapez;
- metode de demonstrare a paralelismului a două drepte
La baza învăţării stau evaluările iniţiale şi continue. Elevii au stiluri
diferite de învăţare, o gamă largă de experienţe, abilităţi şi interese.
Răspunsurile elevilor sunt punctul de plecare în proiectarea instruirii lor.
Evaluarea iniţială a fost realizată prin:
1. Răspunsurile date de elevi la întrebările cheie ale curriculum-ului -
discuţiile nestructurate de grup sau individuale, în timpul orei, discuţii
materializate într-un eseu de minim 400 cuvinte postat pe blogul clasei,
constituit cu această ocazie, Generaţia Urmaşii lui Moisil -
http://matematica-e-distractiva.blogspot.com (Figura 1.)
2. Test iniţial - forma tradiţională (Figura 2.), cu referiri la competenţe
necesare pentru parcurgerea unităţii de învăţare vizată. Ca metodă de
evaluare, pe lângă evaluarea profesorului, a fost utilizată autoevaluarea.
Autoevaluarea are şi un rol formativ, profesorul trebuind să
încurajeze elevul să îşi realizeze proprie sa evaluare. Pentru formarea
capacităţii de autoevaluare la elevi, se recomandă:
- prezentarea de către profesor, la debutul activităţii, a obiectivelor
curriculare si de evaluare pe care trebuie să le atingă elevii;
- încurajarea elevilor în a-şi pune întrebări legate de modul de
rezolvarea unei sarcini de lucru şi efectele formative ale acesteia şi în a
răspunde în scris la acestea;

4. Figura 3. Fişa de evaluare a proiectului
- completarea, la sfârşitul unei sarcini de lucru importante, acordarea
unui calificativ sau completarea unui chestionar de evaluare.
Autoevaluarea constituie un mijloc de formare a elevilor, de a-i învăţa pe
aceştia să se autoaprecieze, încă de timpuriu. Condiţia esenţială care
favorizează interiorizarea de către elevi a aprecierilor o constituie
înţelegerea criteriilor de apreciere, a semnificaţiei calificativelor
acordate. În vederea dezvoltării aptitudinii de autoevaluare se
recomandă:
- notarea în colaborare cu alţii;
- autonotarea controlată, revăzută şi definitivată de examinator, eventual
prin consultarea celorlalţi elevi. Un exerciţiu util în această privinţă îl
constituie autocorectarea lucrărilor proprii;
Pentru realizarea proiectului s-au utilizat mai multe instrumente
online, analizate şi discutate la clasă (wiki, blog). În primul rând, elevii
au creat un cont de email cu nume de utilizator de forma:
prenume.nume2009@gmail.com, precum şi un grup de comunicare:
Matematicienii de la Info.
La o întâlnire cu părinţii elevilor, fiecare părinte a primit şi semnat un
document prin care a fost informat, în principal, de desfăşurarea acestui
proiect la clasă şi că părintele va fi un partener activ în derularea
activităţilor proiectului, alături de echipa copilului, dar şi în evaluările
proiectului, solicitându-i-se avizul în acest sens.
Pe grupul de comunicare realizat au fost postate:
- un document descriptiv al proiectului care conţine:
1. structura unei grupe (rolul fiecărui membru al echipei);
2. structura produsului final al proiectului - Wiki-ul echipei, blogul
clasei, revista tipărită;
3. activităţile propuse spre derulare şi termenele de realizare;
4. componenţa echipei (eterogenă - prin tragere la sorţi), temele
acestora (atribuite prin tragere la sorţi).

5. Figura 4. Jurnale de echipă
- document Excel cu noile adrese ale elevilor.
- patru documente Word cuprinzând criteriile de evaluare pentru
realizarea blogului, publicaţiei, Wiki-ului, proiectului în ansamblu.
- o prezentare PowerPoint - Prezentare fişa de activitate a unităţii de
învăţare.
O modalitate eficientă de autoapreciere dirijată, controlată, însoţită
de o pondere a calificativelor acordate de elevi, o constituie metoda de
apreciere obiectivă a personalităţii - completări reciproce de
informaţii, aprecieri şi confruntarea acestora. De aceea, la final se vor
analiza:
- jurnalele de echipă, individuale;
- autoevaluarea colaborării;
- evaluarea prezentării proiectului.
Toate aceste strategii şi criterii de evaluare au fost discutate, analizate
în clasă.
3. Evaluarea formativă. Monitorizarea progresului
Derularea unităţii de învăţare a impus, pe lângă parcurgerea
conţinuturilor, aplicaţiile necesare şi derularea secvenţială a activităţilor
specifice proiectului. În această etapă s-au împletit metodele de
evaluare tradiţionale (evaluări orale, teste individuale, completare de
itemi semiobiectivi de pe fişe de lucru - cu precizarea baremului de
notare, solicitarea punctajului obţinut în urma autoevaluării,
interevaluării), cu metodele alternative, un rol important fiind atribuit
observării sistematice a activităţii şi a comportamentului elevilor -
metodă de evaluare prin intermediul căreia profesorul poate obţine
informaţii relevante asupra performanţelor elevilor, asupra
competenţelor şi abilităţilor practice pe care aceştia le deţin. Pentru a
evita eventuale contestări a notei acordate, la începutul activităţilor se
recomandă ca profesorul să ofere o listă a tuturor aspectelor ce vor fi
urmărite pe parcursul desfăşurării observaţiei sistematice: respectarea

6. Figura 5. Prezentarea proiectelor
termenelor limită pentru efectuarea sarcinilor de lucru, corectitudinea,
implicarea în realizarea sarcinilor de grup (Figura 4.).
Fiecare echipă a elaborat un plan propriu de derulare a proiectului,
cu sarcini individuale şi de grup precise, a realizat activităţile practice
solicitate (Determinări de distanţe şi înălţimi în mediul real - rezultatele
teoretice care susţin aceste calcule), sub supravegherea unui părinte, a
început realizarea produsului final; profesorul a monitorizat progresul,
feed-back-ul fiind realizat imediat, identificând astfel punctele tari şi
slabe ale procesului de învăţare şi înţelegere. Au avut loc, cu fiecare
echipă, câte două evaluări de etapă.
4. Evaluarea sumativă. Demonstrarea înţelegerii şi a
capacităţilor.
La finalul unităţii de învăţare, fiecare elev a fost evaluat - cu notă -
prin intermediul unui test individual, similar (din punct de vedere al
competenţelor evaluate) cu testele de la evaluările naţionale - evaluare
tradiţională.
A fost programat un
eveniment special pentru
prezentarea proiectelor: în
amfiteatrul „Alexandru Myller” al
Facultăţii de Matematică Iaşi, în
prezenţa părinţilor, a dirigintelui
clasei, profesorului de
informatică, directorului şcolii, a
domnului prodecan al Facultăţii
de Matematică Iaşi.
În acest sens, cu două zile
înainte, fiecare elev, împreună cu
părintele său a completat fişa de
evaluare a proiectelor clasei (cu
excepţia rubricilor Prezentarea proiectului) pe baza criteriilor de
evaluare, prezentate la începutul proiectului, finalizarea evaluării fiind
realizată cu ocazia prezentării proiectelor.
Prezentările realizate au fost atractive, instructive, de multe ori hazlii prin
întrebările adresate şi răspunsurile primite. Elevii au investit mai multe
resurse pentru realizarea prezentărilor (Figura 5.).
Implicarea părinţilor (Figura 6.) în realizarea şi evaluarea proiectelor
conferă activităţilor numeroase avantaje:
- transparenţa activităţilor proiectului;

7. Figura 6. Implicarea părinţilor
Figura 7. Wiki - Produse ale elevilor
- formarea părinţilor în sensul
implicării active în activitatea
şcolii, în activitatea de evaluare
pe baza unor criterii obiective,
stabilite înainte de începerea
derulării proiectului (părinţii au
menţionat că este destul de greu
procesul de evaluare);
- realizarea apropierii între familie
şi şcoală;
- realizarea unui feed - back real
şi constructiv pentru toţi factorii implicaţi în educaţia elevilor.
Evaluarea proiectelor s-a făcut în funcţie de două categorii de criterii:
- criterii care vizează calitatea proiectului (calitatea produsului);
- criterii care vizează calitatea
activităţii elevului (calitatea
procesului).
5. Concluzii
Educaţia într-o lume care se transformă de la o zi la alta într-un ritm
ameţitor, impune părinţilor şi pedagogilor întrebarea: cât de creativi,
independenţi, liberi şi plini de iniţiativă pot deveni tinerii prin intermediul
educaţiei şi al şcolii? Cum pot fi educaţi copiii în aşa fel încât să pună cu
plăcere, interes şi curiozitate întrebările care îi frământă?
Educaţia ar trebui să însemne transformarea cunoştinţelor acumulate în
impulsuri către reflecţii individuale, percepţii diferenţiate şi acţiuni
voluntare. Era informaţiei modifică radical relaţiile dintre oameni,
informaţie şi cunoaştere. Vechiul concept liniar educaţie - profesie

8. dispare. Omul trebuie să înveţe în mod independent pe întreaga
perioadă a vieţii, pentru a se adapta continuu. Educaţia de bază,
elementară, nu poate produce „un produs finit” şi nici „stoc de
cunoştinţe” care să fie utilizat pe întreaga durată a activităţii.
Astfel, aceasta ar trebui să nu mai fie centrată pe acumularea de
cunoştinţe într-un mediu dirijat de profesor ci, mai degrabă, să
încurajeze elevul să-şi dezvolte deprinderile şi strategiile care să-i dea
posibilitatea de-a depăşi cu succes situaţiile complexe cu care,
inevitabil, se va confrunta. Învăţarea în şcoală trebuie să treacă la nivel
superior - a învăţa să înveţi - într-un mediu semnificativ. Elevul are
nevoie să stăpânească strategiile necesare pentru a se putea orienta în
masa mare de informaţii, să le poată face coerente şi relevante, ca mai
apoi să evalueze rezultatele obţinute cu cât mai multă obiectivitate.
Acestea se pot atinge doar dacă elevul este încurajat, de la o vârstă
fragedă să-şi dezvolte o logică structurală de tip reţea şi printr-o
continuă adecvare a cunoştinţelor prin intermediul dezvoltării deprinderii
de a deduce, prevedea, formula şi verifica ipoteze şi de a căuta relaţiile
între acestea.
6. Bibliografie:
[1]***, Intel®Teach - Instruirea în societatea cunoaşterii, Suport de curs,
Siveco, 2009;
[2] Manualele şcolare de matematică, aprobate MECTS.
[3]***, Programul Naţional de Dezvoltare a Competenţelor de Evaluare
(DeCeE), Suport de curs, 2008.
[4]. Parteneriat pentru competenţele secolului XXI -
www.21stcenturyskills.org;
[5] Programa şcolară pentru matematică 2009 - www.edu.ro
[6] http://www.fseromania.ro