fitopatologie

1. 1
Subiecte - fitopatologie
1. Istoricul fitopatologiei
Fitopatologia ca știința de sine stătătoare a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și s-a
dezvoltat în secolul XX. Primele semnalări despre unele boli ale culturilor agricole s-au făcut mult mai
de timpuriu, în unele scrieri religioase ale vechilor indieni sau în cele ebraice, spre exemplu despre
arsura orezului sau mălură.
În Grecia antică ARISTOTEL încă din secolul III amintește de rugina grâului, iar TEOPHRAST se referă la
rugină, tăciune și mălură, boli ce produceau pierderi culturilor de cereale.
În evul mediu informațiile despre bolile plantelor sunt puțin cunoscute și au circulat foarte greu din
cauza fărâmițării lumii feudale și a concepțiilor predominant mistice ce nu permiteau dezvoltarea
științelor.
Odată cu Renașterea după secolul al XV-lea care a permis dezvoltarea artelor, literelor și științelor și
noțiunile despre bolile plantelor au devenit mai numeroase și mai cunoscute.
În secolul XVIII progresele sunt din ce în ce mai vizibile și mai numeroase și se încearcă acum o
clasificare a bolilor plantelor după simptome, iar PITON DE TOURNEFORT (1705) separă în studiile
sale bolile fiziologice de cele parazitare.
În secolul al-XIX-lea cercetările și rezultatele științifice încep să fie din ce în ce mai numeroase. Astfel,
L. PASTEUR (1822-1895) fundamentează concepția patogenistă asupra naturii bolilor plantelor
înlăturând odată cu “teoria generației spontane” și concepția autogenistă din acest domeniu.
În secolul XX studiile asupra unor grupe de microorganisme s-au amplificat foarte mult.
2. Dezvoltarea fitopatologiei în România.
În țara noastră dezvoltarea fitopatologiei a cunoscut mai multe etape distincte ca:
Perioada empirică se referă la o epocă mai îndelungată în care țăranul prin experiența moștenită de
la strămoși a cunoscut unele boli ale culturilor agricole cărora le-a dat denumiri adecvate ca mălura,
tăciunele, făinarea, rapănul, mana, arsurile etc.
Perioada micologică se conturează începând din secolul XIX când apar primele comunicări științifice,
în Transilvania, elaborate de autori ca: M. FUSS (1853), SIMONKAI (1859), ROMER (1893), SCHUR
(1859), HASZLINSKY (1878), BUBAK (1907) etc.
Perioada fitopatologică începe după primul război mondial, mai ales după înființarea Institutului de
Cercetări Agronomice din România (1927) și a catedrei de Patologie vegetală la școala superioară de
agricultură de la Herăstrău, astăzi Universitatea Agronomică București, când s-au inițiat studii cu
privire la biologia, ecologia și combaterea unor agenți patogeni importanți ai principalelor culturi ca
cerealele păioase, porumbul, sfecla de zahăr, cartoful, vița de vie, pomii fructiferi, legumele etc.
3. Importanța economică a fitopatologiei
După aprecierile F.A.O. 10-15% din populația globului suferă permanent de foame și 35-40% are
perioade de înfometare. Examinând statistici mai vechi (CRAMER, 1967) sau mai noi atât în țara
noastră cât și în lume, se constată că se pierde anual în condiții normale 30-35 % din recolta posibilă.
În diferite lucrări de specialitate întâlnim termeni ca: daună, pagubă, pierdere, fiecare cu semnificație
aparte.
După T. BAICU (1996) - dauna reprezintă distrugerea unui organ sau a unei părți din plantă, sau o
schimbare în procesele biochimice și fiziologice normale care duce în final la reducerea acumulării de
substanță uscată și la scăderea cantitativă și calitativă a recoltei.

2. 2
Paguba este un indicator tehnic care reflectă concret, în cifre o stricăciune a culturii respective, sau
prin pierdere înțelegem diferența concretă între recolta posibilă și recolta obținută în urma atacului
paraziților.
Recolta potențială reflectă producția optimă ce o putem obține în cazul în care toate condițiile sunt
la optim (climă, sol, plantă, soi, lipsa dăunătorilor și agenților patogeni).
Recolta reală este cea care se obține în mod obișnuit într-o unitate agricolă, putând fi exprimată ca
recoltă de pe o anumită tarla sau o recoltă medie pe unitate.
Evaluarea exactă a daunelor produse de boli, plantelor de cultură este deosebit de dificilă, datorită
raporturilor foarte complexe ce se creează între agenții patogeni, plantele de cultură și condițiile
pedoclimatice. Daunele cele mai mari se înregistrează când există condiții pedoclimatice optime
pentru evoluția agenților patogeni, iar plantele se află în momentul de maximă sensibilitate a lor. Cel
mai ușor se pot evalua pagubele asupra produselor recoltabile (semințe, tuberculi, rizomi etc.), în
acest caz putând cântări separat producția plantelor sănătoase.
Evaluările daunelor sunt de mare utilitate în agricultura modernă, ecologică unde în cadrul luptei
integrate vom aplica măsuri de combatere chimică numai atunci când aceste evaluări ne indică
depășirea pragului economic de dăunare.
Prin P.E.D. de regulă se înțelege nivelul de atac sau densitatea numerică a agentului patogen de la
care se aplică tratamentul.
P.E.D. este echivalentul a 3-5 % din recoltă sau este egal cu valoarea costului tratamentului. În lupta
integrată P.E.D. reprezintă și un element economic, nu numai ecologic sau tehnologic.
4. Definiția, etiologia și clasificarea bolilor plantelor.
Starea de boală după BATEMAN (1976) este definită ca “o alterare“ dăunătoare a unora sau mai
multor procese ordonate a unui sistem viu, cauzat de un factor primar. Când sistemul viu este alterat
în afara limitelor sale normale de toleranță facilă este bolnav și opus stării de sănătate.
După natura agentului cauzal bolile plantelor se împart în boli infecțioase (parazitare) și boli
neinfecțioase (neparazitare, fiziologice).
Etiologia este știința care se ocupă cu studierea cauzelor ce produc bolile plantelor. Cele mai multe
cauze ale bolilor plantelor sunt de origine externă, modificări ale condițiilor de mediu sau prezența
agenților patogeni, dar există însă și numeroase cauze interne (genetice, fiziologice) care pot produce
simptome caracteristice de boală pe plante.
5. Fazele succesive ale bolilor infecțioase
Procesul de patogeneză se derulează în mai multe etape succesive, relativ bine individualizate:
contaminarea, infecția, incubația și manifestarea bolii.
Contaminarea - constă în intrarea în contact între planta gazdă și agentul patogen.
Infecția - presupune stabilirea unor relații intime între agentul patogen și planta gazdă, moment în
care patogenul pătrunde în planta pe care o infectează.
Incubația - durează din momentul realizării infecției până la apariția primelor simptome. În această
perioadă ciuperca crește, se dezvoltă, virusurile și bacteriile se multiplică fiind invadate porțiuni noi.
Manifestarea bolii - durează de la sfârșitul incubației (apariția primelor simptome) până la dispariția
organului parazitat sau chiar moartea plantelor.
6. Modificări suferite de plantă în cursul patogenezei.
În timpul procesului de îmbolnăvire, în plante au loc modificări funcțional-fiziologice și anatomo-
morfologice.

3. 3
I. Modificări funcționale:
- creșterea intensității respirației și transpirației;
- scăderea conținutului în hidrați de carbon;
- scăderea conținutului în apă al țesuturilor;
- creșterea concentrației în unele elemente ca: K și P etc.;
- micșorarea capacității de fotosinteză, prin scăderea numărului de
cloroplaste;
- creșterea proceselor fermentative, corelată cu o scădere a pH-ului;
- apariția unor substanțe specifice - fitoalexine.
II. Modificări anatomo-morfologice:
- hipertrofiile
- atrofiile
- decolorările
- petele colorate
- necrozele
- ciuruirile
- putregaiurile umede
- putregaiurile uscate
- scăderea taliei plantelor (nanismul)
- ofiliri
- scuturarea unor organe ale plantelor
-înlocuirea unor organe ale plantelor cu organe ale
ciupercilor
7. Originea și evoluția parazitismului.
Parazitismul ca fenomen biologic reprezintă relația antagonică între două organisme, dintre care
unul se hrănește cu substanțele nutritive elaborate de celălalt și se dezvoltă în detrimentul acestuia.
Evoluția parazitismului se produce pe baza variabilității sistemului de enzime și de adaptare la mediul
nutritiv al organismelor heterotrofe.
Agenții patogeni au evoluat în timp de la organisme total saprofite, la organisme parazite facultative,
apoi organisme saprofite facultative pentru ca cei mai evoluați să prezinte modul de viață de paraziți
obligați.
- Organismele saprofite obligate, trăind exclusiv pe resturile organice moarte nu produc pagube
plantelor de cultură decât în măsura în care se grefează pe produse agricole perisabile ca, fructele,
semințele, bulbii, rizomii etc.
- Organismele facultativ parazite trăiesc saprofit în natură pe diferite substrate dar în anumite
condiții pot deveni parazite. Numeroasele ciuperci ce aparțin genului Fusarium, trăiesc ca saprofite în
sol dar în condiții de secetă excesivă devin parazite pe rădăcinile sau tulpinile gramineelor producând
boli grave.
- Organismele facultativ saprofite trăiesc ca parazite în cea mai mare parte a vieții lor iar în
perioadele nefavorabile devin saprofite (Venturia inaequalis, Pyrenophora graminea,
Gaeumannomyces graminis etc.).
- Organismele parazite obligate trăiesc ca parazite pe organismele vii fără a se putea acomoda vieții
saprofite nici măcar în condiții de laborator (ciupercile din fam. Peronosporaceae, fam. Erysiphaceae
și cele din ord. Uredinales).

4. 4
8. Factorii ce influențează parazitismul.
Principalii factori interni sunt:
Sexul - la unele ciuperci, filamentele miceliene sunt heterotalice, adică diferențiate, din punct de
vedere al potențialului sexual. La unele din aceste ciuperci (Ustilago violacea) numai hifele de un
anumit sex sunt patogene.
Faza nucleară – însușirile parazitare ale agenților fitopatogeni sunt diferite în cursul alternanței
fazelor nucleare; de exemplu, majoritatea ciupercilor din subincr. Ascomycotina sunt patogene în
haplofază, iar cele din subincr. Basidiomycotina sunt patogene în dicariofază.
Hibridarea - ca rezultat al înmulțirii sexuate, proces frecvent întâlnit la agenții fitopatogeni, apar
adesea biotipuri noi, cu însușiri parazitare diferite. Dintre ciupercile parazite Puccinia graminis are o
înaltă predispoziție pentru hibridare, fapt care explică existența unui număr foarte mare de biotipuri.
Sarcina infecțioasă - pentru realizarea infecției, unele specii de agenți patogeni au nevoie de un
singur spor (Bremia lactucae), iar altele, pentru a produce îmbolnăvirea plantelor, au nevoie ca în
contact cu planta să se găsească un număr mare de spori (Tilletia trici).
Principali factori externi care acționează asupra însușirilor parazitare ale agenților fitopatogeni
sunt:
Regimul de nutriție - tipul de nutriție saprofit, pe care numeroși patogeni îl adoptă temporar,
influențează proprietățile lor parazitare. Compoziția mediului nutritiv poate influența considerabil
virulența agenților patogeni.
Influența plantei gazdă - în cele mai multe cazuri, proprietățile agenților patogeni nu se modifică sub
influența plantei-gazdă. Se întâlnesc totuși cazuri când proprietățile parazitare ale acestora suferă
modificări importante. De exemplu, soiurile de cartofi sensibile la mană, reprezentând un substrat
biologic foarte favorabil, determină, în decursul timpului, prin adaptarea ciupercii Phytophthora
infestans la condițiile respective, creșterea virulenței.
Influența temperaturii - pentru patogenitatea majorității agenților fitopatogeni temperaturile
minime sunt apropiate de 0ºC, cele maxime de circa 40ºC, iar cele optime între 20-30ºC. La
majoritatea agenților, cea mai mare parte parazitară se întâlnește la temperatura optimă.
Reacția solului - cea mai mare parte dintre agenții fitopatogeni preferă mediul neutru sau slab acid.
Totuși, unele ciuperci sunt mai virulente în mediul acid (Plasmodiophora brassicae) și altele în mediul
alcalin (Phoma betae).
9. Specializarea agenților patogeni.
Pe parcursul vieții lor, unii agenți patogeni se adaptează la plantele gazdă și prin apariția de rase
fiziologice noi. Acestea pot fi puse în evidență prin testări succesive pe serii de soiuri standard care
manifestă simptome de diagnostic diferențiat, de la foarte rezistente la foarte sensibile.
Specializarea agenților patogeni prin apariția de noi rase fiziologice se face prin mutații genetice,
hibridare, heterocarioză și parasexualitate (recombinare parasexuală). Ca exemplu, Puccinia
recondita are 54 rase fiziologice, P. striiformis 15 rase fiziologice iar P. graminis 13 rase fiziologice.
Rasele fiziologice noi care apar, sunt prezente inițial ca mici populații practic inofensive și apoi pe
măsură ce presiunea selecției crește, când se introduc în cultură soiuri rezistente, ele încep să se
înmulțească și produc epidemii. În urma interacțiunilor foarte variate între gazdă și parazit apare
specializarea fiziologică a patogenului care modifică rezistența gazdei.

5. 5
10. Proprietățile agenților patogeni.
Afinitatea - este capacitatea agentului patogen, ajuns în contact cu planta, de a pătrunde în
interiorul ei și de a stabili relații parazitare. Afinitatea se bazează pe reacțiile de "recunoaștere" între
agentul patogen și gazdă, reacții ce depind de acțiunea componentelor de suprafață ale organismelor
ce vin în contact și de particularitățile biochimice ale gazdei și agentului patogen. Astfel, sporii unor
agenți patogeni pot ajunge pe diferite gazde dar, neavând afinitate, ei vor pieri fără a putea iniția
infecția.
Patogenitatea - este capacitatea organismelor heterotrofe de a produce infecții la plante, de a le
îmbolnăvi. În funcție de acest caracter organismele fiind patogene sau nepatogene.
Virulența - este capacitatea agentului patogen de a îmbolnăvi planta față de care are o afinitate, de
o anumită intensitate. În timpul manifestării bolii capacitatea de virulență se manifestă prin
gravitatea dereglărilor fiziologice și structurale așa încât un agent patogen cu virulență mare va
produce întotdeauna efecte mai grave și pagube însemnate.
Agresivitatea - este capacitatea agentului patogen de a ataca una sau mai multe specii de plante.
Valoarea agresivității agenților patogeni se evaluează prin analiza relațiilor gazdă-parazit. În funcție
de agresivitate agenții patogeni pot fi clasificați în: agenți monofagi, agenți oligofagi și agenți polifagi.
Capacitatea de a secreta enzime și toxine – virulența și agresivitatea patogenilor sunt
determinate de complexul lor enzimatic și de toxinele care rezultă în urma activității lor parazitare.
Enzimele degradează substanțele organice complexe din țesuturi și le transformă în produși simpli,
ușor asimilabili iar toxinele au acțiune distructivă asupra țesuturilor vii.
Toxinele apar în urma activității metabolice a paraziților și îi ajută la dezorganizarea conținutului
celular, la fragmentarea vacuolelor și cloroplastelor, la atrofierea sau hipertrofierea nucleului, la
producerea de modificări biochimice, funcționale și structurale ale gazdei.
11. Epidemiologia agenților patogeni ai plantelor cultivate.
Epidemiologia studiază modul prin care inoculul infecțios ajunge pe plantă, contactul între agent și
planta gazdă, modul de penetrare, de infecție, de apariție a unei noi generații a inoculului cât și de
dispersarea acestuia.
În cadrul unui studiu epidemiologic se disting mai multe etape obligatorii:
Conservarea inoculului infecțios - organismele patogene inferioare, virusuri, micoplasme și parțial
bacterii, sunt lipsite de forme speciale de conservare a inoculului, în timp ce ciupercile au mai multe
structuri speciale de rezistență față de factorii climaterici nefavorabili.
Transmiterea inocului - căile de transmitere a inoculului sunt multiple și ele asigură difuzarea în
natură a numeroși agenți patogeni.
Transmiterea prin semințe și material săditor - organele de înmulțire vegetative cum sunt:
bulbii, rizomii, altoii, drajonii, stolonii, tuberculii etc, constituie suportul prin care
permanentizează numeroși agenți patogeni care pot produce unele boli.
Transmiterea prin vânt – curenții de aer pot transporta la distanțe uneori apreciabile sporii a
numeroase specii de ciuperci, particule de sol contaminate sau vectori infecțioși, bacterii.
Transmiterea prin sol – agenții patogeni pot fi prezenți în sol sub formă saprofită pe resturile
organice ale plantelor parazitate anterior, sub formă de spori ai înmulțirii vegetative, asexuate,
sexuate sau sub formă de organe de rezistență.
Transmiterea prin insecte, ciuperci de sol, plante parazite și vectori animali - virusurile,
molicutele (micoplasmele), bacteriile și chiar sporii unor ciuperci pot fi ușor vehiculați de către
insecte și vectori animali.
Transmiterea și răspândirea agenților patogeni de către om - în culturile intensive omul
execută în cadrul tehnologiilor o serie de lucrări obligatorii prin care produce mici leziuni ce vor
constitui porți de intrare pentru agenții patogeni vehiculați cu uneltele de lucru sau chiar pe
mâinile și echipamentul lucrătorilor.

6. 6
12. Epidemiile produse de agenții patogeni
Epidemiile anuale mai mult sau mai puțin grave, se desfășoară într-un spațiu constant (o tarla
cerealieră) iar intensitatea atacului depinde de condițiile climatice ale anului respectiv, de greșelile
tehnologice și de sensibilitatea soiului cultivat. Fiecare agent patogen posedă o curbă epidemică a
cărui maxim depinde de ciclul evolutiv și de condițiile de mediu.
Epidemiile plurianuale sunt progresive, ele se desfășoară pe zone geografice întinse și de-a lungul a
mai mulți ani. În momentul declanșării unei astfel de epidemii într-o zonă nouă, ea se desfășoară cu
rapiditate, produce pagube mari, pentru ca în timp, odată cu extinderea ei, pagubele să se stabilizeze
la o valoare aproximativ constantă.
13. Virusuri și viroizi
Virusurile sunt entități parazite obligate, desfășurând activitatea lor numai în celulele vii.
Particula virală denumită și virion sau nucleocapsidă este formată din genom și capsidă la virusurile
complete. Virusurile a căror genom este format din ARN se numesc ribovirusuri iar cele cu ADN se
numesc dezoxivirusuri, în aceeași particulă neîntâlnindu-se niciodată ambii acizi nucleici.
Genomul este protejat de o teacă de natură proteică denumită "capsidă" care conferă particulei
virale proprietăți antigenice și imunogenice.
Capsida este formată din mai multe subunități denumite "capsomere". Unele virusuri prezintă la
exteriorul capsidei un înveliș denumit peplos.
Forma și dimensiunile virusurilor sunt foarte variate, ele putându-se prezenta ca:
- virusuri alungite sub formă de bastonaș cilindric, cu dimensiuni de până la 300 nm sau filamentoase
cu dimensiuni de până la 1750 nm
- virusurile sferice sau poliedrice, au diametrul de 17-130 nm
Bacteriofagii constituie o grupă specială de virusuri care parazitează bacteriile și au o morfologie
complexă. Dacă luăm ca exemplu fagul T2 acesta are următoarea structură. Capul hexagonal ce
conține ADN, care se inseră pe o porțiune mediană, cilindrică numită teacă contractilă. La baza tecii
avem o placă bazală de formă hexagonală pe care se inseră 6 fibrile ca niște tentacule de natură
proteică cu care fagul se fixează de peretele celular bacterian.
Această grupă de virusuri prin procesele de parazitare asupra bacteriilor sunt deosebit de interesante
putând reduce numărul bacteriilor fitopatogene sau putând reduce numărul bacteriilor care intră în
"simbioză" cu rădăcinile unor plante de cultură.
Proprietățile virusurilor:
- virusurile au dimensiuni submicroscopice măsurate în nm;
- virusurile sunt ultrafiltrabile trecând prin porii celulelor mai fine filtre;
- cristalinitatea este proprietatea virusurilor de a forma cristale adevărate "in vivo" iar "in vitro"
formează paracristale aciculare cu simetrie bidimensională.
- compoziția chimică a fitovirusurilor este constantă fiind alcătuită din 63-95 % proteină și 5 -37 %
acid nucleic, iar ca elemente chimice au: carbon, oxigen, hidrogen, azot, fosfor, glucide și cenușă;
- greutatea moleculară a particulelor de proteină virală variază între 8-50 milioane daltoni;
- biotropismul virusurilor este pozitiv, ele multiplicându-se numai în celula vie;
- stabilitatea virusurilor în sucul extras din celulele vii variază, de la câteva ore până la mai mulți ani,
în funcție de virus;
- diluția limită respectiv diluția până la care sucul extras din plantă își păstrează capacitatea de
infecție este foarte variată de la 1:100 la virusul Y al cartofului și 1: 1.000.000 la V.M.T.;

7. 7
- virusurile sunt active în sucul celular cu pH = 8, dar sunt repede inactivate la pH = 10;
- temperatura de inactivare care reprezintă valoarea minimă la care virusul își pierde capacitatea de
infecție în 10 minute, variază între 42˚C și 93˚C dar majoritatea virusurilor fitopatogene își pierd
infecțiozitatea la 55-57˚C.
- virusurile rezistă la presiuni foarte mari de până la 8000 atmosfere;
- virusurile rezistă la uscare și înghețare dar prin uscări și înghețări succesive își pierd parțial
infecțiozitatea;
- inhibarea infecțiozității virusurilor se poate face cu extracte de plante sau cu unele produse de
origine animală ca laptele sau unele substanțe chimice ca tripsina sau ribonucleaza;
- sarcina electrică a virusurilor este în general negativă.
Infecția virală și înmulțirea virusurilor:
Virusurile nu pot pătrunde în mod activ în plantă ci ele trebuie să fie încorporate în mod pasiv prin
răni. Urmează apoi faza de adsorbție a virusului la elementele celulei după care are loc separarea
mantiei proteice (capsida) de acidul nucleic.
În această primă etapă virusurile trec printr-o "perioadă de eclipsă" când puterea lor infecțioasă nu
este pusă în evidență prin simptome vizibile.
Acidul nucleic liber pătrunde în nucleu și într-o primă etapă are loc sinteza acidului nucleic viral la
nivelul nucleului celular al gazdei. Acidul nucleic mesager ajunge în citoplasmă, se acumulează în
ribozomi iar aminoacizii celulei activați de acidul nucleic de transfer formează lanțul proteinei virus
după matricea acidului nucleic mesager.
Proteina virală se formează pe seama aminoacizilor din citoplasmă fără a se folosi proteina care se
găsește în mod normal în celula gazdă. Într-un interval de 14-20 ore de la infecție se realizează în
celulă o concentrație maximă de particule virale apărute prin asamblarea proteinei virus cu lanțul de
acid nucleic.
Răspândirea virusurilor în plantă și transmiterea lor: în plantă răspândirea virusurilor se face prin
parenchim, floem și mai rar prin xilem cu o viteză mică de 0,1-0,3 mm în 24 ore în parenchim și cu o
viteză de 10 ori mai mare în nervurile secundare. În țesuturile gazdei, virusurile circulă prin porii din
membranele celulare fiind antrenate de curenții citoplasmatici însă numai sub formă de acid nucleic
liber fără capsidă.
Transmiterea virusurilor are loc pe mai multe căi: mecanic prin leziuni; organe vegetative, bulbi,
rizomi, tuberculi, stoloni, drajoni, butași sau altoi; prin cuscută, care preia virusul când parazitează o
plantă atacată și apoi îl transmite la alte plante neinfectate încă; prin sămânță, în cazul în care planta
virotică a produs semințe; prin artropode care achiziționează virusul în timpul hrănirii lor și îl pot
retransmite.
Modificări citologice, anatomice și fiziologice induse de virusuri la plante:
Celulele parazitate de virus au cloroplaste mult mai mici, mai puține și mai slab colorate, ceea ce
induce simptomul de îngălbenire.
O parte din virusuri produc deformări din care cauză pe frunze apar gofrări sau bășicări iar în țesuturi
pot aparea necroze și degenerarea floemului.
Unii arbori și pomi fructiferi infectați virotic pot prezenta scurgeri de gome și lignificări defectuoase
sau se constată acumularea hidraților de carbon în frunze.
În interiorul celulelor parazitate pot să apară incluziuni amorfe sau cristaline de 5-30 μm.

8. 8
Simptomele produse de virusuri la plante:
- simptome foliare sub formă de decolorări, necroze, deformări sau reduceri ale limbului foliar;
- simptome tulpinale ca nanismul, prin scurtarea internodurilor, striația necrotică, deformări ale
ramurilor etc.;
- simptome florale sub formă de pătări ale perigonului sau ca benzi de decolorare a petalelor;
- simptome pe fructe ca petele inelare, petele rugoase, pietrificări ale pulpei, negeiri etc.;
- simptome ale sistemului radicular prin scurtarea, îndesirea și necroza rădăcinilor.
Nomenclatura și clasificarea virusurilor
Virusurile fitopatogene au fost inițial denumite în funcție de simptomul cel mai evident pe care îl
produc și de planta gazdă (mozaicul tutunului). Acest sistem de nomenclatură a creat uneori confuzii
întrucât cercul de plante gazdă al unui virus poate fi foarte larg, creându-se în mod eronat ipoteza că
există mai multe boli virotice, în realitate fiind vorba doar de un singur agent patogen.
GIBBS (1966) propune folosirea în continuare a denumirilor englezești spre exemplu, Tobacco mosaic
virus, la care se alătură "criptograma" formată din perechi de caractere, dispuse sub formă de fracție,
unanim acceptate ce sintetizează cunoștințele despre proprietățile virusului prezentat.
14. Micoplasme – micoplasmoze - Molicute (micoplasme)
Descoperirea molicutelor ca microorganisme patogene, a avut loc la sfârșitul secolului trecut în
timpul cercetărilor asupra naturii infecțioase a pleuropneumoniei taurinelor.
Caracterele și morfologia molicutelor:
Molicutele sunt parazite facultative putând trăi în mod saprofit dar și în mod parazit. Corpul lor este
alcătuit dintr-o celulă lipsită de o membrană celulară propriu-zisă prezentând doar o membrană
citoplasmatică. Compoziția chimică este de natură nucleoproteică, având atât ADN, ARN cât și
proteine. Faptul că posedă enzime induce proprietatea de a avea metabolism propriu.
În ceea ce privește morfologia micoplasmelor, se constată că ele sunt organisme pleomorfe (au
forme variate): sferice, alungite sau ramificate, din cauză că nu au perete celular care să le confere o
formă proprie; ca urmare ele își modifică forma în funcție de mediu.
Celula molicutelor este alcătuită dintr-un nucleu difuz, alcătuit din filamente de acid nucleic ADN,
citoplasmă, ribozomi care conțin ARN și o membrană citoplasmatică alcătuită din 3
straturi.
P. PLOAIE clasifică micoplasmele după formă în: corpusculi elementari sferici cu diametrul de 50-100
μm, celule sferice, cu diametrul de 100-300 μm, celule sferice sau ovoide cu diametrul de 400-100 μm,
forme filamentoase de 1-2 μm lungime și 0,02-0,3 μm grosime, formațiuni neuniforme cu aspect de
cilindri ramificați sau grupări de celule legate de un suport comun și celule mari.
Întrucât molicutele au echipament enzimatic, ele pot realiza o serie de sinteze elementare, pot fi deci
cultivate în laborator pe medii artificiale speciale unde formează colonii tipice "ouă ochiuri" de formă
circulară, cu marginea plată și cu centrul bombat.
Răspândirea micoplasmelor:
- transmitere prin organe vegetative de înmulțire (butași, rizomi, drajoni, bulbi, tuberculi) care,
provenind de la plantele bolnave, conțin agentul patogen și îl vor transmite la următoarele
generații de plante;
- transmiterea prin altoire, este foarte rapidă, micoplasma trecând din altoiul bolnav sau
portaltoiul bolnav în partenerul sănătos;
- transmiterea prin vectori se realizează în majoritatea cazurilor prin cicade care în momentul
hrănirii achiziționează micoplasma care apoi o vor retransmite la plantele pe care le vor ataca.

9. 9
Simptomele cele mai evidente la plante sunt: cloroze (Aster yellows), hipertrofii (Tomato big bud),
nanism (Clover dwarf), filodii (Clover phyllody), proliferări și aspermii (Onion proliferation),
elasticitatea lemnului (Apple rubbery wood), atrofia fructelor (Applechat fruit).
15. Rickettsiile fitopatogene
Rickettsiile fitopatogene constituie un grup de organisme, separat din grupul bacteriilor, descoperite
în 1909 de către cercetătorul H.T. RICKETTS, datorită unor caractere clar distinctive.
Aceste organisme sunt parazite obligate, au aparatul vegetativ constituit dintr-o celulă tipică dar cu
nucleu difuz, sunt Gram negative și conțin ADN, ARN și proteine.
Forma celulei rickettsiilor este de bastonaș, cu pereți ondulați, de dimensiuni între 1-4 x 0,3-0,7 μm.
Membrana celulară are trei straturi din care cel exterior este mai gros iar în citoplasmă se găsesc
ribozomi ce conțin ARN, diferiți componenți chimici (enzime) și nucleu difuz cu filamente duble de
ADN.
Înmulțirea acestor rickettsii are loc prin sciziparitate, în xilem (la vița de vie, piersic, migdal) sau în
floem (la lucernă și trifoi).
Transmiterea lor se face prin organe vegetative de înmulțire și prin vectori (cicadele) care se hrănesc
cu seva plantei bolnave mai multe ore, apoi sunt capabile să transmită microorganismul la alte
plante.
Simptomatologia bolilor produse de rickettsii este asemănătoare cu cea a virusurilor și bacteriilor:
îngălbeniri, nanism, necroze, deformări de organe.
16. Bacteriile fitopatogene
Bacteriile sunt organisme heterotrofe, facultativ parazite. STAINIER dă definiția unanim acceptată a
bacteriei care "este o celulă procariotă fără nucleu organizat, fără forme evoluate de înmulțire
(meioză, mitoză) cu material genetic ce se găsește în citoplasmă și se numește nucleoid". Corpul
bacteriilor este un dermatoplast alcătuit dintr-o celulă prevăzută cu membrană; nucleul însă nu are o
membrană proprie.
Morfologia, fiziologia și înmulțirea bacteriilor:
Bacteriile fitopatogene au, în majoritatea lor formă de bastonaș denumite (bacili), față de celelalte
grupe ce pot avea forme sferice de coci, semispirale (vibrioni) sau spiralate (spirili).
Bacilii au dimensiuni între 0,6-4 x 0,3-1,2 μm și pot prezenta cili: cele cu un cil la un pol sunt
monotriche monopolar; cu câte un cil la ambele capete sunt monotriche bipolar; cu grupuri de cili la
un capăt sunt lophotriche monopolar, iar la ambele capete sunt lophotriche bipolar; cu mai mulți cili
dispuși pe întregul bacilului sunt peritriche.
Bacteriile care nu prezintă ciliație se numesc atriche. La unele bacterii, la exterior, se găsește o
capsulă ca un înveliș mucilaginos, uneori foarte gros (de 10-100 ori mărimea bacteriei) care se
numește zooglee.
La exteriorul celulei bacteriene se mai află și pilii, organe ce au rol în aderarea la substrat sau în
procesul de parasexualitate.
Epidemiologia bacteriilor: în ciclul de viață al bacteriilor fitopatogene se disting două faze care
alternează și anume: o fază patogenă cu activitate biologică intensă în sezonul de vegetație și faza
nepatogenă saprofită care are loc în timpul iernii când populația bacteriană perenează și va constitui
inoculul primar pentru declanșarea bolilor bacteriene din anul următor.

10. 10
Simptome produse de bacterii:
- schimbarea coloritului organelor atacate sub formă de pete de decolorare, pete cu aspect hidrozat,
pete sau zone translucide, pete roșiatice datorită acumulării de antocian, pete negre datorită
acumulării de melanină;
- necrozarea țesuturilor ca stadiu final al distrugerii țesuturilor, urmată de desprinderea zonelor
afectate sub formă de ciuruiri;
- uscarea lăstarilor atacați;
- deformări sau tumori ce apar pe diferite organe;
- ofiliri datorate putrezirii sistemului radicular sau obstruării vaselor conducătoare de către coloniile
bacteriene;
- putreziri umede la organele suculente când bacteriile distrug pereții celulari, dezorganizează
țesuturile și apare în zona atacată un exudat mucilaginos.
Transmiterea bacteriilor patogene se face pe mai multe căi și anume: prin semințe (transmitere
generativă), la care bacteriile pot fi aderente la suprafață sau în interiorul semințelor; prin material
vegetativ de înmulțire (altoi, bulbi, rizomi, tuberculi); prin sol, în cazul în care aici rămân resturi ale
plantelor parazitate; prin plantele perene infectate; prin insecte, animale, păsări, nematozi; prin
mașini, unelte și ambalaje; prin apă sau prin aer.
17. Bacteriile glasogene
Pe lângă bacteriile fitopatogene comune, mai recent, s-au descoperit unele, bacterii care pot dăuna
prin formarea în sucul celular al plantelor afectate de temperaturi sub 0˚C, a unor nuclee care
produc înghețarea organelor cum sunt: frunzele, florile sau fructele, mai repede decât în absența
acestor microorganisme. Sușele bacteriene glasogene aparțin speciilor Erwinia herbicola și
Pseudomonas syringae.
În cadrul nomenclaturii bacteriilor se aplică sistemul binar, genul reprezentând primul termen și
specia pe cel de al doilea, urmat de prescurtarea cuvântului "patovar" - pv. care precizează caracterul
de patogenitate pe anumite plante gazdă.
18. Ciupercile
Ciupercile aparțin regnului Fungi, încr. Eumycota și sunt organisme eucariote. Ele constituie un grup
de organisme heterotrofe, ubiquiste, extrem de bogat în specii ce prezintă structuri și caractere
biologice foarte diverse, adaptate modurilor de viață saprofite, parazite sau simbiotice, fiind lipsite
de pigmenți asimilatori.
Aparatul vegetativ al diferitelor grupe taxonomice de ciuperci este divers constituit: ciuperci
inferioare – plasmodiu; ciuperci mai evoluate – sifonoplast și la ciupercile superioare – dermatoplast.
Organele de fixare și de absorbție ale ciupercilor: ciupercile parazite pătrund în țesuturile gazdei dar
miceliul rămâne în spațiile intercelulare, trimițând în celule haustorii, care au rolul de a extrage din
celule substanțele hrănitoare.
Formele de rezistență ale ciupercilor:
Gemele sunt forme de rezistență ce apar mai ales la ciupercile din cl. Oomycetes, la care porțiuni de
sifonoplast se înconjoară cu o membrană îngroșată, conținutul în apă se reduce și în același timp cel
al substanțelor de rezervă sporește.

11. 11
Clamidosporii sunt asemănători cu gemele dar se formează la ciupercile superioare ca de exemplu la
genul Fusarium.
Stromele reprezintă formațiuni uneori de dimensiuni mai mari, rezultate din împletirea miceliilor
vegetative, luând aspectul de crustă ce se formează pe organele atacate ale plantelor.
Scleroții sunt organe de rezistență ce reprezintă o împletire de filamente miceliene diferențiată, în
stratul extern mai dens paraplectenchim și mai laxă în interior ce reprezintă prozoplectenchimul.
Rizomorfele sunt formațiuni ce rezultă din înmănuncherea a mai multor filamente miceliene strâns
asociate ce se formează pe părțile subterane ale plantelor atacate.
Înmulțirea ciupercilor: formele de reproducere sunt denumite cu un termen generic spori, iar
procesul de înmulțire se poate realiza pe cale vegetativă (prin fragmente de miceliu), asexuată (spori)
și sexuată (două faze: o fază haploidală sau haplofaza, reprezentată prin celule cu n cromozomi și faza
diploidă sau diplofaza cu celule cu 2 n cromozomi).
19. Fanerogame parazite
Plantele superioare cu flori (fanerogamele) care parazitează plantele din culturi se numesc antofite
iar bolile produse de ele se numesc antofitoze.
În lume există mai mult de 2500 specii de fanerogame parazite care aparțin la 15 familii botanice.
Fanerogamele parazite din țara noastră sunt mai puțin numeroase și ele aparțin fam. Loranthaceae,
Cuscutaceae, Scrophulariaceae și Orobanchaceae.
Clasificarea fanerogamelor parazite se face în funcție de prezența sau absența clorofilei în organele
lor vegetative și sub acest raport distingem:
Plantele semiparazite (hemiparazite) ce fac parte din fam. Loranthaceae sau Scrophulariaceae.
Aceste plante preiau de la plantele parazitate seva brută și o transformă în substanță organică,
întrucât au pigmentul clorofilian propriu.
Plantele total parazite (holoparazite) ce fac parte din fam. Cuscutaceae și Orobanchaceae, preiau de
la plantele parazitate seva elaborată întrucât nu au pigment clorofilian și nu pot sintetiza singure
substanța organică necesară creșterii.
Dintre plantele hemiparazite vom descrie vâscul care este destul de răspândit mai ales în păduri și
parcuri dar și în livezi.
În cadrul plantelor semiparazite se pot distinge două grupe:
- semiparazitele facultative, sunt plante ce au rădăcini proprii și duc în mod obișnuit o viață
independentă. Rădăcinile acestor plante au proprietatea de a putea forma haustori când se află în
contact cu rădăcinile altor plante devenind astfel semiparazite. Din această grupă fac parte
reprezentanți ai genurilor Melampyrum și Alectorolophus din fam. Scrophulariaceae și Thesium din
fam. Santalaceae;
- semiparazitele obligate sunt plante ce prezintă rădăcini modificate sub formă de sugători
(haustori). Din această grupă fac parte plante din fam. Loranthaceae.
Vâscul de brad - Viscum album.
Planta este parazită pe arbori unde formează arbuști cu talie mică (30-60 cm), erecți sau atârnând în
jos, cu tulpini scurte și dipolichotomic ramificate, glabre, de culoare galben-verzuie.
Frunzele sunt opuse, galben-verzui, groase, pieloase, alungit-ovate, glabre, cu margini întregi, de 2-4
cm lungime și 1-1,5 cm lățime. Florile sunt mici unisexuate dioice. Fructele sunt bace false, de culoare
alb-gălbuie, cu 1-2 semințe ovale și conțin o substanță cleioasă numită viscină.

12. 12
20. Rezistența plantelor față de agenții patogeni – noțiuni generale.
Plantele se pot apăra prin intermediul caracteristicilor structurale (mecanisme structurale), care
acționează ca bariere mecanice și opresc pătrunderea și dezvoltarea agenților patogeni și prin relații
biochimice (mecanisme fiziologice sau funcționale) care au loc în celulele țesuturilor și care determină
producerea unor substanțe toxice sau creează condiții nefavorabile creșterii patogenilor.
În funcție de momentul intrării în funcțiune a rezistenței, acesta poate fi preinfecțională
(preexistentă) sau postinfecțională (indusă). Reacția diferitelor specii de plante față de agenții
patogeni se produce prin intermediul a o serie de mecanisme, de multe ori în corelație unele cu
altele, influențate de o multitudine de factori și toate controlate genetic.
22. Rezistența structurală
Rezistența structurală preinfecțională (preexistentă)
În anumite situații planta-gazdă menține invadatorii potențiali în afara posibilităților de atac, la o
oarecare distanță. Aceasta se realizează prin eliminarea unor substanțe cu miros dezagreabil sau a
unei culori neatractive care îndepărtează insectele vectoare ale agenților patogeni. În alte situații,
încărcătura electro-negativă a suprafețelor plantelor respinge elementele infecțioase cu încărcătură
similară.
Cuticula, prin structura sa multistratificată (pectică, cutinizată și ceroasă), când este integră,
constituie un obstacol pentru patogeni.
Epiderma este stratul extern de celule care acoperă toate organele plantelor, în ea fiind incluse
cuticula și apendicii.
Încrustarea pereților celulari cu diferite substanțe.
Grosimea și rezistența pereților celulari din interiorul țesuturilor constituie, uneori, o barieră
eficientă.
Rezistența structurală postinfecțională
Chiar dacă agenții patogeni au reușit să învingă “'barierele structurale", superficiale sau interne,
plantele pot să manifeste diferite grade de rezistență, răspunzând prin formarea uneia sau mai
multor tipuri de structuri care se opun, mai mult sau mai puțin eficace invaziei patogenilor. În această
categorie este inclusă generarea unor structuri histologice și reacția necrotică. Barierele interne
postinfecționale constau în suberizarea și lignificarea țesuturilor, îngroșarea pereților celulozici și
cutinizări.
23. Rezistența funcțională.
Rezistența funcțională preinfecțională: substanțe chimice cu rol de apărare – prohibitine.
Astfel de substanțe pot acționa în două moduri: repelente sau toxice pentru patogeni: stimulatoare
pentru flora antagonistă.
Chimiotropismu - ZENTMEYER (1961) a arătat că rădăcinile vii de avocado atrag zoosporii de
Phytophthora cinnamomi, pe când cele moarte sau ale altor plante nu îi atrag. La fel și în cazul
ciupercii Phytophthora citrophthora patogenă la citruți.
Antigeni comuni – Prezența unei înrudiri serologice între antigenii de la rasele virulente ale ciupercii
Melampsora lini numai cu antigenii de la soiurile sensibile de in, i-a condus pe DOUBLEY, FLOR și
CLAGGET (1960) la concluzia că prezența unor proteine antigenice comune poate fi un factor critic
pentru declanșarea bolii.

13. 13
Rezistența funcțională postinfecțională - fitoalexinele sunt compuși cu greutate moleculară mică,
antimicrobieni, atât sintetizați cât și acumulați în plante după expunere la stres.
Reacția de hipersensibilitate este unul dintre cele mai importante mecanisme de apărare ale
plantelor, care apar numai în sistemele incompatibile plantă-gazdă-patogen.
Atât în celulele infectate, cât și în cele imediat înconjurătoare, apar o serie de modificări fiziologice
ca: pierderea permeabilității membranei, respirație mult crescută acumularea și oxidarea compușilor
fenolici, producerea de fitoalexine - stadii intermediare care se finalizează cu colapsul acestor celule.
24. Genetica rezistenței
Rezistența verticală - în urma atacului, planta prezintă anumite tipuri de reacție și acestea pot fi:
- reacția de rezistență;
- toleranța;
- imunitatea;
- sensibilitatea.
Rezistența verticală se caracterizează de obicei prin reacții de hipersensibilitate. La unele soiuri de
cartof în momentul pătrunderii amoebei de Synchytrium, celulele prezintă o reacție de
hipersensibilitate și mor odată cu parazitul formând o barieră de celule moarte pe care zoosporii nu o
pot traversa. Același lucru se întâmplă și cu o serie de celule ale inului de fibră când este atacat de
rugina inului (Melampsora lini).
Rezistența orizontală - se caracterizează prin aceea că este permanentă și face ca planta să se
comporte identic față de toate rasele fiziologice ale patogenului. Rezistența orizontală nu se distruge
datorită schimbărilor ce au loc în populația patogenă.
Rezistența indusă (dobândită) a plantelor la boli – obținerea imunității dobândite este mai ușoară în
cazul bolilor virotice sau a bolilor produse de agenți patogeni din alte grupe care dau infecții
sistemice.
25. Metode profilactice
Alegerea terenului pentru o anumită cultură se face ținând seama de cerințele pedoclimatice, spre
exemplu de faptul că o plantă cultivată într-o anumită zonă care necesită irigații de suprafață este
mai ușor atacată de diverși agenți patogeni.
Stabilirea epocii la care se face plantarea sau însămânțarea trebuie determinată în așa fel încât
condițiile pedoclimatice să fie optime pentru planta gazdă și cât mai puțin favorabile pentru agenții
patogeni sau, momentul însămânțării să se afle, după ce cantitatea de inocul infecțios a scăzut sub
nivelul de periculozitate.
Măsurile de igienă culturală - presupun distrugerea plantelor sau părților de plantă puternic atacate
din zonele cultivate.
Măsuri agrofitotehnice – intervențiile asupra mediului înconjurător pot feri plantele de îmbolnăviri.
Astfel, scăderea în spațiile protejate a umidității atmosferice, dublată de creșterea temperaturilor
mediului, duce la diminuarea atacului unor agenți patogeni foliari ai tomatelor, ca Phytophthora
infestans și Cladosporium fulvum și favorizează în schimb instalarea atacului de Leveillula taurica.
Aplicarea sistemului de nutriție minerală al plantelor în exces a dus în general la micșorarea
rezistenței lor naturale.
Utilizarea rezistenței plantelor la boli este în general un mijloc de luptă foarte eficace și foarte
economic pentru agricultură.
Metodele culturale, de luptă împotriva paraziților, sunt cele mai vechi și cele mai ușor de aplicat.
Organizarea luptei prin aceste metode ducând la prevenirea apariției unor îmbolnăviri sau la
suprimarea cauzelor îmbolnăvirilor.

14. 14
Producerea de semințe și material semincer sănătos este una din măsurile cele mai importante căci
mulți paraziți sunt aduși în cultură odată cu însămânțatul sau plantatul.
Evitarea monoculturii este una dintre metodele profilactice care dă bune rezultate.
Respectarea desimii optime a culturilor influențează în mod variat instalarea paraziților și apoi
evoluția bolilor.
Rotația culturilor este una dintre cele mai utilizate metode profilactice de luptă împotriva agenților
patogeni.
Irigarea cu norme optime a culturilor este un factor de mărire a rezistenței plantelor la îmbolnăvire,
însă irigarea excesivă poate produce asfixia rădăcinilor și de asemenea favorizează apariția în soluția
solului a unor toxine ce provin din fermentațiile anaerobe.
Fertilizarea echilibrată în concordanță cu normele de cartare agrochimică poate duce la evitarea
apariției unor boli deși, nu este totdeauna o concordanță directă între vigoarea unei plante și starea
ei sanitară; unele boli nu pot fi evitate printr-o hrănire echilibrată a plantei (virozele, bolile vasculare
de origine bacteriană sau micotice).
Efectuarea de bariere din plante rezistente la atacul unor agenți patogeni este utilă deoarece
numeroși agenți patogeni trec de la o plantă la alta prin contactul dintre rădăcini.
Lupta împotriva vectorilor duce la micșorarea procentului de plante virozate în lan. Se cunoaște
faptul că, afidele transmit agentul mozaicului salatei, tripții virusul petelor de bronz de la tomate,
cicadele transmit virusul răsucirii vârfului frunzelor de sfeclă și ca urmare acțiunile de distrugere a
acestor vectori pot salva plantele la atacuri periculoase.
26. Măsuri legislative și de carantină fitosanitară
Legea nr. 37 din 1 martie 2006 privind reorganizarea activității de protecție a plantelor și carantină
fitosanitară.
Ordonanța Guvernului nr. 136/2000, privind măsurile de protecție împotriva introducerii și
răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România.
Ordonanța Guvernului nr. 41 din 22 august 2007 pentru comercializarea produselor de protecție a
plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar.
Hotărârea Guvernului nr. 1535 din 12 decembrie 2007 privind aprobarea normelor de aplicare a
dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de
protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul
fitosanitar.
27. Metode fizico-mecanice de combatere.
Metodele mecanice propriu zise se referă la îndepărtarea ramurilor atacate, curățarea trunchiului
pomilor, sortarea manuală a tuberculilor de cartof, a bulbilor de ceapă înainte de depozitare ca și
alegerea la masă a semințelor de fasole sau floarea soarelui, prin care se elimină corpurile străine,
semințele sau părțile de plante atacate.
Dezinfecția termică se aplică în mod curent la dezinfectarea solului și a semințelor cu apă caldă sau
vapori supraîncălziți.
Helioterapia - presupune folosirea luminii solare în distrugerea unor bacterii existente în tegumentul
semințelor de fasole.
Radioterapia - presupune folosirea radiațiilor (razele X) spre exemplu, în combaterea cancerului
bacterian produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens.

15. 15
28. Măsuri biologice de combatere.
Lupta biologică împotriva agenților patogeni se poate realiza prin folosirea bacteriofagilor, a
hiperparaziților, a antagoniștilor, chiar și a insectelor ce distrug unii patogeni, precum și prin
utilizarea antibioticelor, a fitoncidelor cât și prin premuniție.
Bacteriofagii utilizați pot fi specifici, pentru o singură bacterie sau pot fi polivalenți ca bacteriofagul
ce distruge mai multe specii din genul Bacterium (B. holci, B. translucens).
Folosirea hiperparaziților:
- Tuberculina persicina formează o stromă puternică și distruge lagărele de Puccinia asparagi.
- Tuberculina maxima parazitează picnidiile și ecidiile ciupercii Cronartium ribicola.
- Trichotecium sp., Alternaria sp. și Rhizopus sp., inhibă formarea sau germinarea sporilor de
Ustilago nuda și Ustilago tritici;
- Ampelomyces quisqualis parazitează lanțurile de conidii Oidium formând în locul acestora picnidii
cu picnospori.
- Trichoderma viride distruge hifele de Rhizoctonia solani, Pythium de Baryanum, Botrytis cinerea,
Sclerotinia sclerotiorum, prezentând un micoparazitism necrofitic.
Folosirea antagoniștilor: fenomenele de antagonism între diferite microorgansime au fost observate
de foarte multă vreme, ele datorându-se proprietăților unor organisme de a forma antibiotice sau
alte substanțe (fitoalexine) cu ajutorul cărora anihilează parțial sau total patogenii aflați în
vecinătatea lor în aceleași nișe ecologice.
Folosirea antibioticelor și fitoncidelor: o serie de microorgansime între care unele ciuperci și bacterii,
produc ca rezultat al metabolismului lor antibiotice, substanțe cu acțiune sistemică, nepoluante, cu
efect bactericid, fungicid sau virusocid.
Fitoncidele sunt substanțe cu acțiune sistemică, volatile, produse de unele plante superioare ca:
Allium sativum, Humulus lupulus, Juglans regia, Pinus silvestris.
Premuniția (cross protection): protecția încrucișată sau premuniția, însumează acțiunile întreprinse
în vederea modificării rezistenței unui organism sensibil, transformându-l într-un organism rezistent
față de agentul patogen.
29. Metode chimice de combatere.
În condițiile moderne ale chimioterapiei, în agricultură s-a renunțat la folosirea fungicidelor cu
spectru larg de activitate, care au stricat echilibrele naturale din agroecosisteme și s-a trecut la
folosirea fungicidelor cu spectru mediu și îngust, care să prevină dezechilibrele ecologice.
Fungicidele anorganice:
Sulful și compușii săi, se folosește în combaterea ciupercilor din fam. Erysiphaceae prin prăfuire și
prin stropire.
Cuprul este utilizat sub formă de sulfat de cupru sau oxiclorură de cupru în prepararea zemurilor
toxice.
Oxiclorura de cupru (Turdacupral) este condiționată sub formă de pulbere muiabilă, de culoare verde,
cu 98 % substanță activă, care se folosește în concentrații de 0,2-0,8 % în aceleași cantități la hectar
ca și zeama bordoleză.
Fungicide organice de sinteză: aceste fungicide au un grad mare de toxicitate pentru agenții patogeni
și un efect fitotoxic nesemnificativ față de plante, om și animale, din care cauză s-a extins cu
rapiditate în practică.
Produse auxiliare: substanțele folosite ca produse auxiliare la tratamente nu au acțiune directă
asupra agenților patogeni dar administrate concomitent cu fungicidele contribuie la
mărirea eficacității acestora, ele fiind muiante sau adezive.

16. 16
30. Efectele secundare ale folosirii fungicidelor.
Rezistența la fungicide: mecanismul acestei rezistențe se poate explica prin micșorarea
permeabilității membranelor pentru substanța toxică, scăderea toxicității fungicidului prin acțiunea
agentului patogen care îl transformă în produs mai puțin toxic sau prin dispariția compatibilității între
patogen și fungicid. Uneori se constată o creștere a cantității de enzime ce trebuie blocate de fungicid
din care cauză este necesară dublarea sau triplarea dozelor inițial recomandate.
31. Metode de aplicare a tratamentelor
Prăfuirile presupun distribuirea uniformă a fungicidului condiționat sub formă de pulbere fină pe
suprafețele frunzelor, lăstarilor și ramurilor.
Stropirile se aplică folosind aparate portabile, carosabile sau aeronave ca elicopterele și avioanele.
Tratarea chimică a semințelor se poate face pe cale umedă, semiumedă sau uscată.
Tratamentul pe cale umedă este foarte eficace dar necesită uscarea imediată a semințelor și de
asemenea însămânțarea la scurt interval după tratare. Tratamentul pe cale uscată se execută cu
mașini speciale de tratat dar, este eficient doar dacă după semănat solul are umiditate suficientă spre
a solubiliza pulberile.
32. Protecția muncii și a plantelor în lucrările cu pesticide
Unitățile și persoanele ce recomandă și folosesc pesticidele trebuie să cunoască bine produsele și
toxicitatea lor. Lucrările de protecție trebuie să se execute numai cu personal instruit periodic cu
regulile de protecția muncii. Cei ce lucrează cu pesticide vor fi perfect sănătoși și vor fi supuși la
începutul acțiunii și periodic controlului medical.
Prevenirea efectelor secundare ale pesticidelor asupra plantelor: mărirea dozelor, folosirea unor
produse fitofarmaceutice neadecvate pentru planta respectivă, sau a unor amestecuri incompatibile
etc. pot duce, adesea, la fenomenul de fitotoxicitate, manifestat prin arsuri pe organele verzi,
defolierea, uneori deformarea (datorată, în special, erbicidelor), putându-se ajunge la moartea
plantelor.
Toxicitatea și compatibilitatea produselor fitofarmaceutice:
Grupa I – substanțe foarte toxice, cu un conținut în substanță activă având DL- 50 până la 50 mg/kg
corp.
Grupa II – substanțe puternic toxice, cu substanță activă a cărui DL-50 este între 50-200 mg/kg corp.
Grupa III – substanțe moderat toxice, cu DL-50 între 200-1000 mg/kg corp.
Grupa IV – substanțe cu toxicitate redusă, cu DL-50 peste 1000 mg/kg corp.
33. Măsuri pentru prevenirea poluării cu pesticide.
Prevenirea poluării produselor agricole: limitarea tratamentelor la cele strict necesare.
Prevenirea poluării solului: aplicarea complexului de măsuri din cadrul S.C.I., în vederea reducerii
numărului de tratamente, utilizarea produselor selective cu remanență redusă, alternarea
fungicidelor din diferite grupe, folosirea dozelor minime etc.
Prevenirea poluării apelor: avio-tratamentele să nu se facă mai aproape de 2 km de apele curgătoare
sau stătătoare, să se evite aplicarea acestora când vântul bate spre apa învecinată, mai ales dacă se
folosesc produse VUR sau VR.

17. 17
34. Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus.
- boala este răspândită în toate zonele în care se cultivă fasolea
- pagubele produse variază în funcție de rezistența soiurilor și liniilor între 5-85 % din producție
Simptome:
 plantele din soiurile sensibile prezintă la scurt timp după infecție (8-14 zile), pete verzi-deschis
pe foliolele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, în contrast cu zonele sănătoase ale
limbului care sunt lucioase.
 la soiurile sensibile spațiile internervuriene sunt decolorate, rămân zone verzi în lungul
nervurilor și datorită creșterii încetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrări și răsuciri
ale marginilor limbului.
 plantele rămân mici, au înflorire slabă și formează păstăi deformate, cu pete verzi închis sau
pete verzi situate în zonele clorotice.
Limitele termice între care se manifestă boala sunt 18˚C și respectiv 30˚C.
Agentul patogen - Bean common mosaic virus Holmes este un virus sub formă de bastonaș de 750 x
15 nm a cărui inactivare termică are loc la 50-65˚C, dar care rezistă timp de 3 luni în frunzele uscate.
Transmiterea de la un an la altul este asigurată de semințe în proporție de 90 % iar răspândirea în
cursul perioadei de vegetație este făcută de afide.
Prevenire: se va folosi sămânță din soiuri rezistente, soiul Iuliana de fasole pitică este rezistent la
această viroză.
35. Arsura comună a fasolei - Xanthomonas campestris pv. phaseoli
- foarte răspândită în toate zonele unde se cultivă fasolea, producând însemnate pagube
cantitative și calitative, înregistrându-se uneori chiar compromiterea întregii culturi.
Simptome:
 se manifestă în tot cursul perioadei de vegetație, începând cu apariția cotiledoanelor pe care se
observă pete circulare sau neregulate ca formă, brune-gălbui, cu aspect apos pe vreme umedă.
 pe frunze apar pete mici, de 2-3 mm, colțuroase, delimitate de nervuri, translucide, verzi-gălbui,
acoperite cu exudat bacterian galben vâscos, vizibil pe fața inferioară a limbului.
 tulpinile atacate au pete brun-roșcate cu exudat gălbui iar pe păstăi, atacul se manifestă sub formă
de pete mici, circulare, verzi-închis, apoi brune cu o margine roșie-cărămizie.
 boabele rămân mici, zbârcite; în cazul infecțiilor târzii, boabele au tegumentul îngălbenit sau
numai o pată galbenă lângă hil
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. phaseoli - bacteria are formă de bastonaș solitar sau
în perechi, cu un cil polar și de dimensiuni cuprinse între 0,5-3 x 0,3-1,4 µm.
Epidemiologie: - temperatura letală a bacteriei este de 48-50˚C, dar în tegumentul
semințelor rezistă până la 65˚C.
- transmiterea agentului în cursul vegetației este asigurată de curenții de aer și
picăturile de apă iar de la un an la altul bacteria rezistă în tegumentul semințelor și
în resturile vegetale infectate.
Prevenire și combatere: asolament de 4 ani și sămânță neinfectată.

18. 18
36. Antracnoza fasolei - Colletotrichum lindemuthianum
- prezența ei în toate zonele mai umede ale țării și în anii cu precipitații în exces.
Simptome:
 se manifestă pe organele plantei începând de la cotiledoane pe care apar pete mici, brune,
punctiforme sau chiar de 2-3 mm în diametru, ovale sau circulare, ușor denivelate.
 pe axa hipocotilă apar pete ruginii, alungite și ușor adâncite.
 plantele tinere atacate au și rădăcinile putrezite așa încât se usucă.
 pe frunzele atacate apare o brunificare parțială a nervurilor, vizibilă pe partea inferioară a limbului
foliolelor.
 porțiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, așa încât frunzele apar sfâșiate.
 păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, în dreptul cărora țesuturile sunt
adâncite iar pe margine se observă o zonă brun-roșiatică.
 păstăile atacate rămân sterile sau formează boabe cu pete brune sau cafenii.
Agentul patogen - Colletotrichum lindemuthianum - ciuperca formează în țesuturile parazitate un tal
filamentos inițial hialin, apoi brun, ce se extinde în spațiile intercelulare.
Epidemiologie: ciuperca rezistă în resturile de plante bolnave și ca miceliu în sămânță, care este și
principala sursă de infecție în anul următor.
Extinderea bolii este favorizată de perioadele ploioase ale anului și de temperaturile cuprinse între 13
și 27˚C. Boala este mai frecventă la soiurile de fasole oloagă (Gratiot, Progres), cel mai rezistent
dovedindu-se soiul Michigan iar soiul Vera este mijlociu de rezistent. Soiul de fasole pitică, Iuliana
este rezistent la acest patogen.
Prevenire și combatere: rotația de 4 ani, adunarea resturilor de plante infectate, urmată de arături
adânci și folosirea de sămânță sănătoasă.
37. Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus
- produce pagube mai mari în culturile irigate și în cultura succesivă de fasole.
Simptome:
 atacul se observă primăvara timpuriu când pe frunze apar pete mici galbene, în dreptul cărora
pe fața superioară a limbului se deschid grupuri de picnidii, ca niște puncte albe iar pe fața
inferioară apar grupuri de ecidii ca niște mici cupe.
 în lunile iunie-iulie apar pe frunze pete gălbui, pe care se deschid pustulele brun-roșcate,
pulverulente, cu uredospori.
 în luna august pe frunze apar pustulele negre, aureolate, cu zone clorotice, pulverulente, cu
teliospori, foarte numeroase, care duc la uscarea rapidă a foliajului.
Agentul patogen - Uromyces appendiculatus (Pers.) - ciuperca este o specie autoică și macrociclică,
cu stadiul picnidian și ecidian semnalat pe puține plante, în luna mai.
Epidemiologie: persistența ciupercii de la un ciclu de vegetație la altul este asigurată de teliosporii
rămași pe resturile vegetale care în anul următor vor forma bazidiospori ce vor produce infecțiile
primare.
Prevenire și combatere: strângerea și arderea resturilor, arătura adâncă după recoltare, dublate de o
chimioterapie adecvată.

19. 19
38. Antracnoza la mazăre - Mycosphaerella pinodes
- în zonele cu climat umed și în perioadele cu precipitații bogate.
Simptome:
 frunzele, tulpinile și păstăile infectate prezintă pete mici de 1-2 mm, la început decolorate, apoi
brune cu margini difuze sau precis delimitate.
 zonele centrale necrozate ale petelor cu timpul devin cenușii și prezintă mici puncte negre.
 atacul pe tulpini este foarte păgubitor, deoarece în dreptul petelor lungi de 1 cm, țesuturile sunt
denivelate, tulpina se ștrangulează, iar partea superioară a plantei se usucă.
 păstăile atacate au pete circulare, brune sau cafenii-cenușii, adâncite, cu puncte mici negre.
 chiar dacă se formează boabe, acestea au tegumentul zbârcit, cu pete galbene sau cafenii și
prezintă o facultate germinativă scăzută.
 plantele apărute din boabele infectate pier în scurt timp după răsărire sau rămân debile.
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea de soiuri rezistente, folosirea de sămânță sănătoasă
și îngrășarea echilibrată a solului. Înainte de semănat se va aplica un tratament seminal cu amestec
de Metoben-2 kg/t + T.M.T.D.-2 kg/t.
39. Rugina la mazăre - Uromyces pisi
- în toate zonele cultivatoare de mazăre din Europa și America dar nu se înregistrează pagube
deosebite decât în anii cu precipitații abundente. Simptome:
 apariția pe frunze și tulpini de pete de decolorare în centrul cărora se deschid pustule mici,
prăfoase, de culoare brună-deschis.
 mai târziu apar pete pe care se deschid pustule negre, mai numeroase pe partea inferioară a
frunzelor.
 plantele puternic atacate se usucă prematur și prezintă boabe șiștave în păstăi.
Epidemiologie: în cursul perioadei de vegetație vehicularea sporilor (picnospori, ecidiospori și
uredospori) este asigurată de vânt și picăturile de ploaie iar transmiterea ciupercii de la un an la altul
se face prin intermediul teliosporilor și prin miceliul de infecție.
Prevenire și combatere: măsurile de igienă culturală, arăturile adânci, amplasarea corectă a culturii și
distrugerea plantelor gazdă, asigură prevenirea îmbolnăvirii plantelor de mazăre,
tratament cu Polyram combi - 0,3 % sau Plantvax 75 WP - 0,2 %.
40. Mana soiei - Peronospora manshurica.
- produce pagube însemnate în anii ploioși sau în culturile irigate.
Simptome:
 foliajul plantelor mănate prezintă numeroase pete colțuroase, mici, de 2-4 mm, de culoare la
început verde-gălbuie, untdelemnii, apoi brune pe fața superioară.
 în dreptul petelor, pe fața inferioară a limbului apare un puf cenușiu-violaceu, apoi în scurt timp
zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă.
Agentul patogen - Peronospora manshurica - Sifonoplastul agentului patogen parazitează țesuturile
din care prin stomatele de pe partea inferioară a frunzei vor ieși grupuri de ramificații.
Epidemiologie: agentul patogen rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de oospori dar acest lucru
nu are prea mare importanță întrucât nu se practică monocultura soiei.
Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie oosporii aderenți pe sămânță dar
și sămânța infectată provenită de la plantele mănate.
Răspândirea agentului în perioada de vegetație este asigurată de sporangii vehiculați de apa de ploaie
sau de irigație și de vânt.
Prevenire și combatere: sămânță sănătoasă sau tratată cu Apron 35 SD (400-600 g/100 kg).

20. 20
41. Virusul X al cartofului - Potato virus X
- în toate zonele de cultură a cartofului
- pagube cuprinse între 10-20 % , când este semnalat singur
- sau pagube mult mai mari când se găsește asociat cu alte virusuri (Y sau A).
Simptome:
 în prima parte a perioadei de vegetație, până la înflorire plantele virotice prezintă un mozaic slab
internervurian.
 simptomele dispar în perioada caldă din vară la temperaturi mai mari de +24˚C sau în perioadele
cu temperaturi sub 10˚C, pentru ca în toamnă să se observe zone necrotice pe limb sau pe pețiol.
Agentul patogen - Potato virus X, face parte din grupa Potexvirus și produce incluziuni citoplasmatice
în celulele epidermei și mezofilului. Virusurile au o moleculă de ARN, dimensiuni de 515 x 15 nm și
prezintă o formă flexuoasă iar prin agregare dau particule alungite sau fibroase în celulele benzilor
clorotice dintre nervuri.
Epidemiologie: transmiterea virusului în natură se face prin tuberculi (de la an la an) sau prin
contactul direct între plantele sănătoase cu cele bolnave.
42. Virusul Y al cartofului - Potato virus Y
- pierderi însemnate de până la 80 % din recolta plantelor de cartof virozate.
Simptome:
 virusul prezintă mai multe tulpini a căror simptome variază în funcție de rezistența soiului, de
momentul infecției, de condițiile climatice și de asocierea cu alte virusuri.
 pe foliole se observă marmorări, îngălbeniri urmate de necroză și căderea frunzelor sau chiar
distrugerea plantelor în întregime.
 frunzele necrozate cad sau rămân agățate pe tulpinile care pot prezenta dungi necrotice alungite
 talia plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încrețite, mici, dacă aceste plante provin
din tuberculi virotici.
 dacă infecția are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului și rareori necroze.
Epidemiologie: transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici
iar în perioada de vegetație prin afide ca Aphis fabae, Myzus persicae și alte specii ale acestor genuri.
43. Virusul răsucirii frunzelor cartofului - Potato leafroll virus
- în funcție de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recoltă.
Simptome:
 în timpul perioadei de vegetație plantele infectate prezintă frunze cu marginile foliolelor din vârful
tulpinii curbate spre fața superioară și ușor răsucite ca un cornet.
 soiurile sensibile prezintă pe foliolele răsucite și clorozate, o colorație dată de antociani.
 într-o fază mai avansată a bolii se răsucesc toate foliolele, acestea devin rugoase, rigide, casante și
dau un sunet metalic la atingere.
 plantele virotice vor forma în sol tuberculi de dimensiuni mai mici, din care în anul următor apar
plante de talie mică, cu internoduri scurte și cu frunze ce prezintă foliolele puternic răsucite la
scurt timp de la răsărire.
Agentul patogen - Potato leafroll virus - Temperatura de inactivare a virusului este de +70˚C iar
longevitatea virusului în suc este de 4 zile la temperatura de 2˚C.

21. 21
Epidemiologie: vectorul principal al acestui virus este Myzus persicae la care nimfele sunt mai
eficiente chiar decât insectele adulte. După o perioadă de hrănire de 45-95 minute virusul acumulat
are, în insectă, o perioadă latentă de 12 ore, apoi acestea rămân infecțioase toată viața lor.
Prevenirea și combaterea bolilor virotice ale cartofului:
Măsurile de prevenire constau în depistarea și distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof ale
sistemului închis de producere a materialului semincer.
În zonele cu frecvență mare a virusurilor se vor planta tuberculi din soiurile rezistente, în special cele
rezistente la virusul Y care diminuează cel mai mult producția.
44. Stolburul solanaceelor - Stolbur disease – Mycoplasma
- este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae în
condițiile cultivării lor în zone secetoase.
Simptome:
 la Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum, Callistephus chinensis și
Nicotiana rustica var. humilis – mycoplasma produce cloroze și ofiliri rapide.
 la Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum vulgare, Cuscuta campestris,
Convolvulus arvensis și Nicotiana rustica - mycoplasma produce virescență, filodie,
proliferare, malformare și aspermie.
 la Solanum tuberosum, Daucus carota și Chenopodium amaranticolor - mycoplasma
produce înroșirea frunzelor sau colorarea lor în mov și reducerea suprafeței limbului
 la tomate apare în urma atacului hipertrofierea caliciului și lignificarea fructelor ce nu
ajung să se coacă și să aibă culoarea roșie caracteristică.
Agentul patogen - Mycoplasma are particule sferice, eterogene cu diametrul de 50-80 μm în
diametru, ușor deformabile.
Epidemiologie - Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparțin la 10 familii
botanice. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta și de
insectele Hyalestes obsoletus, Euscelis plebejus și Macrosteles laevis.
La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin altoiri sau grefe de
țesuturi.
Prevenire și combatere: culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de
Hyalestes obsoletus și a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Solurile cultivate cu cartof sau
legume vor fi menținute la o umiditate corespunzătoare care să împiedice dezvoltarea vectorilor.
45. Înnegrirea bazei tulpinii cartofului și putregaiul moale al tuberculilor -
Erwinia carotovora pv. atroseptica și E. carotovora pv. carotovora
-pagubele produse de această boală, în câmp variază între 1-5 % și 10-15 % în depozite, iar uneori în
depozitele prost aerisite pagubele pot fi de până la 70 %.
Simptome:
 în timpul perioadei de vegetație plantele atacate rămân pitice cu tulpini subțiri, internodii scurte și
ramuri orientate în sus.
 foliolele sunt răsucite spre fața superioară, rigide și la lovire au un sunet metalic datorită
acumulărilor de amidon din țesuturi.
 tuberculii atacați manifestă inițial o brunificare a inelului vascular, apoi pulpa este transformată
într-un mucilagiu urât mirositor datorită suprainfectării acestuia cu bacterii ce produc acid butiric
sau valerianic.

22. 22
Epidemiologie: Bacteria rezistă foarte mulți ani în sol pe resturile vegetale și de asemenea în
lenticelele tuberculilor cu care este readusă în sol.
Înmulțirea bacteriei are loc nu numai în vasele conducătoare din tulpini și tuberculi, ci și în rizosfera
cartofului.
În cazul rănirii tuberculilor sau a secționării lor are loc un transfer rapid al bacteriilor și o amplificare a
posibilităților de atac.
Prevenire și combatere: respectarea asolamentelor, fertilizare echilibrată fără exces de azot ce
intensifică putrezirea tuberculilor și prin plantare de tuberculi sănătoși fără răni și nesecționați.
46. Râia neagră - Synchytrium endobioticum
-pagubele produse de acest agent sunt mari, el fiind inclus pe lista patogenilor de carantină OEPP,
care limitează posibilitățile de circulație și vânzare a tuberculilor recoltați.
Simptome:
 agentul patogen atacă pe tuberculi, stoloni, tulpinile și uneori pe frunzele ce vin în contact direct
cu suprafața solului
 porțiunile infectate prezintă excrescențe buretoase, coraliforme, datorită creșterii exagerate și
haotice a țesuturilor parazitate.
 pe tuberculi, în jurul ochilor apar țesuturi încrețite, asemănătoare inflorescențelor de conopidă.
Aceste excrescențe, la început cât bobul de mazăre, sunt albicioase apoi cresc, depășesc chiar
mărimea tuberculului și se închid la culoare, devin brune-negricioase.
 pe tulpini și frunze, excrescențele au culoare verde, apoi brun-neagră.
Agentul patogen - Synchytrium endobioticum - Ciuperca are un aparat vegetativ - gimnoplast ce
trăiește ca parazit obligat în interiorul celulelor plantelor gazdă.
Epidemiologie: Agentul patogen atacă tuberculii cultivați în soluri acide (pH=5-6) cu temperaturi
cuprinse între 15-24˚C și cu umiditate de 60-80 % din capacitatea de reținere a apei. Variațiile mari de
temperatură favorizează atacul și permit efectuarea a mai multor cicluri asexuate ale agentului.
Transmiterea agentului patogen este deci asigurată în cursul vegetației de zoospori iar de la un an la
altul de akinetosporangii din sol sau din particulele de sol aderente la tuberculii sănătoși, mașini
agricole, mijloace de transport etc.
47. Râia făinoasă - Spongospora subterranea
- în regiunile mai umede ale României, au fost depistate focare care în ultimii ani s-au extins fără a
scădea cantitativ prea mult recoltele, ci doar calitativ, aspectul comercial al tuberculilor fiind mult
diminuat.
Simptome:
pustule de culoare brună, de diferite dimensiuni
atacul pe partea subterană a tulpinilor, pe stoloni și rădăcini se manifestă sub formă de mici
pete brune și gale de 1-10 mm în diametru.
Agentul patogen - Spongospora subterranea (Wallr.) John. Aparatul vegetativ al ciupercii este un
plasmodiu care se deplasează în sol pe distanțe mici și poate pătrunde în țesuturi prin răni sau prin
lenticele.
Epidemiologie: agentul patogen rezistă în sol sub formă de spori de rezistență a căror viabilitate este
de 3-5 ani.
Prevenire și combatere: plantarea de tuberculi sănătoși din soiuri cu epiderma mai suberificată și
asolamentele raționale, limitează atacul acestui agent patogen, corectarea reacției solului împiedică
desfășurarea ciclului evolutiv al ciupercii așa încât se va evita administrarea de îngrășăminte
minerale, recomandând pe cele organice, bine fermentate.

23. 23
48. Mana cartofului - Phytophthora infestans
Simptome:
- pete aproximativ circulare galbene-untdelemnii care în scurt timp devin necrotice cu un halo
gălbui.
- pe fața superioară a limbului frunzelor apare un puf fin albicios alcătuit din miceliul ciupercii
- tuberculii atacați au pe suprafața lor zone brune-cenușii cu țesuturile puțin scufundate.
Agentul patogen - Phytophthora infestans - Ciuperca are aparatul vegetativ un sifonoplast ce
parazitează mezofilul frunzei și se extinde centrifug.
Înmulțirea sexuată cu formare de oospori are loc numai dacă se întâlnesc în natură cele două tipuri
ale agentului A1 și A2.
Epidemiologie - Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de tuberculii mănați care sunt
utilizați ca material de plantat.
Prevenire și combatere: plantarea cartofului va fi făcută numai cu tuberculi din soiuri rezistente la
agenții patogeni existenți în zonă.
49. Alternarioza cartofului - Alternaria porri f.sp.solani și A. tenuis
Alternarioza sau “arsura timpurie” a cartofului apare în zonele sau în perioadele secetoase și
călduroase, putând produce pagube similare cu ale manei, ajungând la 25-50 % când este semnalată
pe foliaj și chiar mai mari dacă boala se extinde la tuberculi.
Simptome:
 în cursul lunilor mai-iunie pe foliole apar pete ovale, circulare sau colțuroase, petele mari de
1-2 cm sunt produse de Alternaria porri f.sp. solani, în timp ce A. tenuis produce pete mici de
1-2 mm.
 atacul pe tuberculi se observă prin pete brune-închis ușor scufundate în dreptul cărora are loc
o putrezire neagră a pulpei.
Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Neerg. f.sp. solani - Talul filamentos al agenților patogeni are
o creștere centrifugă și în funcție de alternanța de temperatură (zi-noapte) formează pe limbul
frunzelor zonalitățile concentrice pe care apar conidiofori bruni, simpli,
septați, ce poartă terminal conidii dispuse în lanțuri.
Epidemiologie: ciupercile se răspândesc în cursul perioadei de vegetație prin conidii iar de la un an la
altul persistă în tuberculi sau în resturile vegetale pe care continuă să trăiască saprofit.
Prevenire și combatere: fertilizarea optimă, precum și o aprovizionare ritmică cu apă
50. Putregaiul uscat al tuberculilor - Fusarium spp.
Boala se poate instala din câmp pe plante însă, pagubele mari se înregistrează în timpul depozitării
tuberculilor.
Simptome:
 Fusarium oxysporum produce o ofilire în masă a plantelor și chiar pieirea lor, plantele
prezentând un ritm lent de creștere ceea ce se observă printr-o neuniformitate a taliei
plantelor.
 Tuberculii atacați au pulpa apoasă, putrezesc, frunzele se ofilesc, se îngălbenesc și se usucă iar
tulpinile ca și tuberculii prezintă o brunificare a fasciculelor de vase.
 Fusarium solani var. eumartii produce o îngălbenire a limbului foliar urmată de brunificarea
frunzelor de la vârful tulpinilor apoi și a celor bazale. Baza tulpinii și rădăcinile tinere putrezesc
și devin sfărâmicioase.

24. 24
Epidemiologie – agenții patogeni rezistă mult timp în sol, în stadiu saprofit pe resturile de plante, sub
forma lor conidiană sau sub formă de clamidospori
Prevenire și combatere: măsurile agrofitotehnice prin care se crează condiții optime de dezvoltare
plantelor, limitează posibilitățile de instalare a atacului acestor agenți fitopatogeni.
51. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei - Beet necrotic yellow vein virus
-boala este deosebit de păgubitoare în zonele de mare cultură a sfeclei pentru zahăr.
Simptome:
 virusul afectează sistemul radicular și ca urmare pe foliaj apare cloroza, îngălbenirea și apoi
necrozarea nervurilor.
 în funcție de fenofaza în care se instalează atacul și de condițiile climatice, apare ofilirea sau chiar
pieirea plantelor.
 pe corpul sfeclei se dezvoltă exagerat radicelele, luând forma de “barbă"
 rădăcinile sfeclelor sunt mici (asemănătoare pătrunjelului), se brunifică, sau au vârful foarte
subțiat.
 în secțiune, se observă că vasele conducătoare sunt galbene, apoi brune.
Transmitere-răspândire: transmiterea virusului în natură este asigurată de ciuperca de sol Polymyxa
betae ce acumulează virusul în timpul parazitării.
Prevenire și combatere: Terenurile contaminate trebuiesc identificate și din acele zone se va
interzice transportul sfeclei. Plantele bolnave vor fi arse, atelajele și uneltele folosite vor fi
dezinfectate cu bromură de metil prin fumigație 30-40 g/m³, iar terenul se va dezinfecta folosind
Dazomet 750 kg/ha.
52. Făinarea sfeclei - Erysiphe betae
Simptome:
- miceliu albicios, fin care poate acoperi tot limbul frunzelor.
- sub pâsla miceliană, ectoparazită, țesuturile parazitate se îngălbenesc iar frunzele se brunifică
și se usucă prematur
Epidemiologie: în perioada de vegetație ciuperca este răspândită de conidiile de tip Oidium ce
germinează ușor la suprafața frunzelor ușor veștejite. De la un an la altul agentul persistă prin
cleistoteciile rămase pe resturile vegetale.
Prevenire și combatere: polizarea și drajarea semințelor înainte de semănat este o lucrare foarte
eficientă căci îndepărtează eventualele picnidii de pe semințe dar acestea vor trebui semănate într-
un sol umed pentru a înmuia stratul de drajeu și a permite germinarea.
53. Putregaiul inimii sfeclei - Pleospora bjoerlingii sin. P. betae cu f.c. Phoma betae
- boala cunoscută și sub numele de pătarea brună a frunzelor este una dintre cele mai frecvente boli
ale sfeclei producând pagube însemnate 15-40 % din recoltă.
Simptome:
- ciuperca atacă tinerele plantule până la răsărire unde în complex cu alte micromicete poate
produce putrezirea acestora.
- în timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare, de 0,5-2 cm în diametru.
- țesuturile din dreptul petelor se necrozează, se brunifică și pe ele se observă zonalități
concentrice, alcătuite din puncte mici negrenegre.
- atacul pe rădăcini se manifestă printr-o colorare în cenușiu a țesuturilor de sub rozeta de
frunze, țesuturi ce putrezesc și apar caverne.

25. 25
Epidemiologie - Transmiterea ciupercii este asigurată de la un an la altul prin sămânța pe care se
găsesc picnidiile de tip Phoma sau prin periteciile care au rămas pe resturile vegetale înglobate în sol,
în cazul în care se practică monocultura, ceea ce se întâmplă mai rar căci sfecla epuizează puternic
solurile.
Prevenire și combatere: respectarea epocii optime de semănat, asigurarea unei arături profunde,
alegerea unui teren nu prea greu, trebuie să se asigure și o fertilizare rațională cu borax 20 kg/ha.
54. Cercosporioza sau pătarea roșie a frunzelor - Cercospora beticola.
- una dintre cele mai grave boli ale sfeclei datorită faptului că evoluează foarte repede și distruge
rapid foliajul plantelor.
Simptome:
- atacul apare în perioada iunie-august sub formă de pete izolate sau confluente, de
decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm.
- petele pot fi colțuroase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenușii în zona centrală unde se
formează o eflorescență brună.
- în jurul petelor se observă o dungă brună la sfecla de zahăr și cea furajeră și violacee la sfecla
roșie.
- frunzele apar perforate. .
Epidemiologie - Conidiile rămase pe sol, pe resturile vegetale, rămân viabile după trecerea iernii și
pot produce noi infecții în primăvară. Agentul poate fi adus în sol și odată cu glomerulele provenite
din loturi semincere unde boala s-a manifestat, glomerule ce nu au fost tratate înainte de semănat.