Download it.

1. Evrei

2. Evreu (învechit: israelit) este un termen care denumeşte, înlimbaromână, adepţiireligieiiudaicesaumozaiceşiapartenenţii la poporulevreu. HartaregatelorIudeeişiIsraeluluiaşa cum au existatpotrivitBiblieiîn926 î.e.c.( graniţelesuntdoar indicative)

4. Potrivitmitologieievreieşti, din punct de vedereetnic, evreiisuntdescedenţineamului care îi are printrestrămoşipepatriarhulbiblicIacob, numitşi Israel, fiulluiIsac, darşifiialtorpopoare care sauconvertit la iudaismşisaualipit de poporulevreu. Etniaevreiascăîi include astăziatâtpe „evreiipracticanţi”, cei care observălegilebibliceşirabinice, cunoscute ca miţvot, câtşipeevreiinepracticanţisaupracticanţiîn parte aicultului, peevreiiagnosticişiatei, dar care se considerăevreiînsensul cultural saunaţional, fiindnumiţi „evreilaici”.

6. Etimologie Cuvântulevreu (existăînlimbaromânăşivariantaaziarhaică „ovrei") provine din limbaebraic. Cuvântulebraicעברי (ivrí) esteînrudit cu verbulעבר „a trece”. Mitologiaevreiascăleagăacestnume de Eber (ebr.'Ever), un strămoş al luiAvraam (Abraham, ebr.Avraham), urmaş al luiSem(ebr.Şem) sau de faptulcăvechiievrei au venitîn Canaan „de dincolo (ever) de rîu (IordansaupoateEufrat). DenumireavecheIsraelit(învarianta de pronunţareslavăşigermană -„izraelit”) provine din etnonimulebraic, בניישראל, „fiiiluiIsrael”,unde Israel are semnificaţia de " a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la luptaluiIacob cu îngerul) saupoate „LuptătorulluiDumnezeu”.

8. Varianteleetnonimiceromâneştivechioriregionale, deveniteazimaimultpeiorative, bazateperădăcinaslavizatăjid- şisufixate cu -ov (jidov)şi -an (jidan) provin din numelepropriuebraicdevenitetnonim, יהודה, Iehuda (MulţumireluiIahu, sauIahve, adicăluiDumnezeu) ( יְהוּדִי ‎,iehudífiindcuvântul cu care evreii se denumescpeeiînşişiînebraică).(Variantele din urmă „jidov”, şimai ales „jidan” au ajunssă fie preferateîntrecut de literatura de propagandăantisemităînlimbaromână).

10. Numeasemănătoare, darfărăconotaţiepeiorativă , s-au păstratînnumeroaselimbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juifsaujuif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sauidiş (Id sau Yid). Variantaiudeu (astăzipreponderentăînlimbajliturgiccreştinşiîntexteledespreevreiiantici) are aceeaşiorigine, dar a intratînlimbaromânăprinintermediullatineişielinei.

12. Denumirea "evreu" care a intratînuzînlimbaromânămodernă e asemănătoare cu denumireafolosităastăziînlimbileitaliană (ebreo), rusă (yevrey), sârbă, bulgarăşigreacă (evréos). Denumirea „israelian” desemneazăpecetăţeniistatuluievreiesc modern Israel, majoritateaevrei, darşi de altenaţionalităţiminoritare - arabi, cerkezi, armeni etc.

14. Origineapoporuluievreu Poporulevreuesteoriginar din OrientulApropiat, îndeosebi din regiuneanumităînantichitateŢaralui Israel. Poporulevreu e numitînlimbaebraicăעםישראל, „poporul (lui) Israel”, cu atestăriarcheologice din perioadeantice (ceamaiveche a fostgăsităînEgiptşi e datatăînjurulanului 1213 î.e.c.).

15. Un fragment din anul 1213 î.e.c. din Egipt cu menţionareapoporuluievreu

16. ÎnScrisorile de la Amarnaesteamintit un popor cu numele de habiru/apiru. Existăteorii care, pebazaunor date şi a similitudiniietnonimice, considerăcăevreiipreistoricişianticiarfifostidentici cu acestasaupoateunuldintretriburilepoporuluihabiru.

18. Potrivittradiţiei sale, poporulevreuaravea la bază 13 triburi, cu legături de familie din antichitate, cu aceeaşilimbăşireligie. Străiniiconvertiţiîntrecut la religiaevreilor, religiamozaică, s-au asimilat. Religiamozaicăsauiudaică , aşa cum s-a cristalizat ea dupădistrugereacelui de-al doileaTemplu, nu a practicatmisionariatulprintrealtepopoareşigrupuriconfesionale. Înistoriaevreilorsuntcâtevaperioadeîn care populaţii au fostasimilate ca urmare a adoptăriireligieiiudaice.

20. Prima a fostiudaizareaamoriţilor, un poporcanaanit, care era înrudit cu evreii. Familiaregală a ţăriiAdiabene (cecoincideaîn mare parte cu Asiria de altădatăşi cu o parte din Kurdistanul de astăzi) s-a convertit la iudaismîn prima jumătate a secolului I, şi, împreună cu ea, s-au convertitşi o parte din supuşiiei . Noiievrei din Adiabenei-au ajutatpeevreii din Iudeeaîntimpulrăzboaielor cu romanii, iarmembriifamiliei regale amintite au fostînmormântaţi la Ierusalim.

22. Îndiaspora, evreiişi-au păstrattradiţiile, limbaşireligia. Cultulreligios s-a dezvoltatcuprinzândşitradiţii care nu făcuseră parte din ritualulreligios din epocimaivechi. Ritualulreligios a păstratşilimbaebraică, (asociată cu soraei, limbaarameică, cedeveniseînvremeaperşilorahemenizi „lingua franca” a OrientuluiApropiat), utilizatămereu ca limbă a cultului, chiarşiînlungileperioadeistoriceîn care înviaţa de zi cu zilimbauzuală era alta.

23. Din limbaebraicăprovin un număr de împrumuturilexicaleînaltelimbi, cuvinteşiexpresiimai ales religioase (ex. sâmbătă, mană, aleluia, amin, jubileu, heruvim, serafim, serafic, osana etc.). La aceasta au contribuitprezenţacomunităţilorevreieştiîndiaspora, darmai ales răspândireacreştinismuluişiscrierilor sale sacre, VechiulsiNoul Testament (comunităţilecreştineprimordiale au fostevreieşti).

25. Religiaiudaică, în forma eiortodoxă, asemănător cu altecultereligioase - creştine, musulmane etc nu permitecăsătorii cu practicanţiialtorculte, decâtprinconvertireapartenerilor de cuplu - încazulacesta, la iudaism. Din cauzacăsătoriilorîninteriorulcomunităţii, ca şiîncazulaltoretniişiobştireligioase, încolectivităţileevreieşti au apărutuneorişiuneleboliereditarefoarte rare care se manifestăaproapenumai la evreişi care au fostmaibinedepistateşistudiatedatorităcontribuţieimedicilorsicercetătorilorevrei

26. Evreiicăsătoriţi cu străinierauîntrecutexcluşi din comunitateşi s-au asimilatînsânulaltorpopoare. Deoarecestatutul social-politic al evreilordiasporeni a fosttimp de secole inferior (de exemplu, înRomânia, pânădupăPrimulRăzboiMondial, li s-a refuzatcetăţeniaromână) statutuluibăştinaşilor, numărulstrăinilorcooptaţiîncomunităţileevreieşti, princonvertirereligioasă, a fostînmulteperioadeneglijabil.

27. Hazarii Istoriculevreuromân Meyer Abraham Halevy reaminteştecăfamiliaregală, aristocraţiaşi o parte din poporulhazar s-au convertit la iudaism la mijloculsecolului al VIII-lea. ÎnhanatulHazariatrăiauevreiimigraţi din Persia şi din ImperiulBizantinunde au fostpersecutaţiînsecolele VI-X (în 632 iudaismul a fostinterzisşiîn 720 s-a încercat o botezareforţată a evreilor).

28. Războinic hazar (ori avar), cu un captiv. Desen după un bazorelief de pe un vas de aur din Tezaurul de la Sânnicolaul Mare

29. Nu există date istorice cu privire la numărulaproximativ de evreiimigraţişiconvertiţi. Înpreajmastrămutăriitriburilorungareîn Pannonia, li s-au alăturattreitriburihazare, supranumitekavari (pegreceştekavaroi; potrivitcroniciiDe administrandoimperii de Constantin VII Porfirogenetulşialtorizvoare). Deceniimaitârziu, întimpuldomnieiduceluiTokşun (Taksony) (mijlocul sec. X), peteritoriulnoiiUngarii au fostadmisealtegrupuri de hazari. Kavarii se presupunecăerau de confesiunemozaică, însăprobabilneobservantă a Talmudului.

30. Potrivitizvoarelor, plecarealor din est a fost o consecinţă a uneirevolte (eşuate) faţă de han. Înnouapatrie, Pannonia, kavarii au fostasimilaţicurând de populaţiamaghiarofonăşi au fostcreştinaţi. Hazarii care şi-au păstratreligiamozaică au fostasimilaţi de comunităţileevreieşti din Europa de est. Cercetărigeneticemodernesusţincăpopulaţiaevreiascăaşkenază are de asemeni o oarecareascendenţăturcică. Înbazaacestorstudii a fostavansatăipotezacăhazarii (al căror idiom probabil era o variantăveche a limbiiciuvaşe din familia de limbiturcice) arfireprezentat circa 11%-12% din străbuniievreiloraşkenazi.

32. Origineagenetică Înbazaunorcercetărigeneticefăcuteînscop medical în California, s-a trasconcluziacăfemeile din sânulpopulaţieiaşkenazesuntpredispuse a se îmbolnăvi de cancer la sânîntr-un procentaj de 8,3% încomparaţie cu procentajul de 2,2% privindincidenţaaceleiaşimaladii la femeilecelorlaltesubgrupuri ale raseialbe. La femeile de limbăspaniolă, procentajulstabiliteste de 3,5%, dar s-a avansatipotezacă ,poate, un număr important de indivizi din acest mare gruplingvisticamericanarfiavutstrămoşiînrudiţi cu evreiisauchiar de origineevreiască.

33. Istoriaantică Istoriaevreilor, din perioadaantică, e descrisăînBibliaevreiascăşicunoscutăprin ea întoatălumea. Descopeririarcheologice au întărit diverse date care aparînBiblie, darperioadamaiveche, a primuluiTemplu, nu are încădestuledoveziarheologiceşisuntistorici care credcă o parte din naraţiuneaistoricăbiblică, araveamaimult un caractermitologic.

35. Regatul Unit Dupătradiţiaevreiască 13 triburi de evrei, formate din descendenţiicelor 12 fiiailui Israel (tribulluiIosif s-a divizatîndouătriburi, dupăfiiilui, MenaşeşiEfraim), au cuceritŢara Israel, au colonizat-o şi, după o periodăîn care nu aveau o conducerecentrală, au format un regatcondus de regeleŞaul. LuiŞauli-a urmatregele David. Acesta a cuceritoraşul Salem (înebraicăŞalem), căruiai-a fostschimbatnumeleînIerusalimşi care a devenitcapitalaevreilor. Fiullui David, Solomon, a construit la IerusalimTemplul, care urmasă fie unicînreligiaevreilor.

36. Templul lui Solomon din Ierusalim. Ilustraţie bazată pe imaginaţie şi pe detalii biblice

37. Iehudaşi Israel Dupămoartealui Solomon, statul a fostîmpărţitîndouăregate, Iudeea (Iehuda,Iuda)) şi Israel. Înanul 733 î.e.c. Teglath-Phalasar III (TiglatPilesersauTukulti-apil-Ešarra), regeleAsiriei a cuceritRegatul Israel, l-a distrusşi a exilat o mare parte din populaţiaevreiască. Înanul 586 î.e.c. Iudeea a avutaceeaşisoartăşi, dupăcucerireaIerusalimului, regeleBabilonului, Nabucodonosor (sauînebraicăNevuhadneţar) a exilat o mare parte din populaţiaevreiască. Dupăacesteexiluri de masăevreiisurghuniţi au continuatsă-şipăstrezereligiaşisăaşteptevenireaunortimpuriprielnicepentrurevenireaînpatrie, undesăreconstruiascăIerusalimulşiTemplul.

38. Întoarcereaevreilor din exil În 539 î.e.c., împăratulpersanCirus a cuceritBabilonulşi a datpermistuturorpopoarelordeportatesă se întoarcăînţărilelorşisă-şirefacătempleledistruse. Mulţievrei s-au întorsîn Israel şi au refăcutIerusalimulşiTemplul. Repatriereaevreilor s-a petrecutînpatruetape, ultimaînjurulanului 445 î.e.c.

39. RegatulHasmoneilor În 167 î.e.c., evreii s-au răsculatîmpotrivastăpâniriigreco-siriene, care încercasăreprimereligiaevreiascăşisă-i oblige peenoriaşisăaducăîntemplullorofrandeşipentruzeităţilegrecilor. Revolta a fostiniţiatăşicondusă de familiapreotuluievreuMatitiahuHaHaşmonai. Fiiilui, luptătorivitejiporecliţimacabei (Makabim), au condusevreii la victorieşiindependenţă, iarunuldintreei, Şimon, a fondatnoulregatevreiesc, neacceptândînsătitlul de rege. Şimon a fost mare preotşiîntâistătătorpe plan politic, darurmaşiilui s-au intitulatregi.

40. Arcul lui Titus la Roma - în care este reprezentată victoria romanilor în războiul împotriva evreilor

41. Regatulhasmoneilor a legat o alianţă cu Imperiul Roman şi, treptat, romaniişi-au măritinfluenţaşidupădebarcareaînţară a legiunilorluiPompeiînanul 63 î.e.c. au transformatîncele din urmăregatulîntr-o ţarăvasală. O perioadasemnificativa in istoriatariisi a poporului a fostdomniaaliatuluiRomei, regeleIrodcel Mare, care a construit, întrealtemulteconstrucţii, şi o versiunemaiimpunătoare a Templului din Ierusalim. Dupamoarteasa, începând din anul 6e.c ţara a fostguvernată de prefecţiromani, înparalel cu regilocali. Înanul 41 înca a maifostîncoronat un regeevreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loialromanilor, dardupămoarteasaînanul 44, guvernareaţării a trecutînmâinileunui procurator roman.

42. DetaliipeArculluiTitus. Sclavievreiductezauruljefuit de romani din Templul de la Ierusalim

43. Primulrăzboievreo-roman Înanul 66 a izbucnit o mare revoltăevreiască, numităşiPrimulrăzboievreo-roman. Lupteleîntreevreişiromani au continuatşapteanişi s-au terminat cu victoriazdrobitoare a romanilor. Romanii au distruszeci de oraşeevreieşti, între care Ierusalimul cu Templul, sute de mii de evrei au muritînluptesau au fosttrimişi la Roma însclavie.

44. Portret de roman, probabil al lui FlaviusJosephus

45. Al doilearăzboievreo-roman Înanul 132 a izbucnitRevoltalui Bar Kohba, denumităuneorişi al doilearăzboievreo-roman. Revoltaevreilor a reuşit la începutşitimp de treianievreii au menţinut, încondiţiivitrege, o structurăpoliticăindependentă. Consecinţeleînfrângerii au fostîncele din urmăfoartegrelepentruei. Ierusalimul, interzisaccesuluievreilor, s-a transformatpentru un timpînAeliaCapitolina, fiindnumitastfelînonoareaîmpăratului roman AeliusHadrianus.

46. Diaspora evreilor Nu toţievreiiexilaţi de TiglatPileserşi de Nabucodonosor s-au întorsîn Israel dupăedictul de eliberaredat de împăratulCirus, o parte din ei au rămaspemeleagurilepe care fuseserăexilaţi. Peaceastăcale s-au format comunităţievreieştiînmultelocuri, undemajoritateaevreilorşi-a păstratreligia. Evreiiemigraţiîndeosebiînprovincii ale Imperiului Roman au fondat de asemenicomunităţi, aflateînlegătură cu rudelerămaseîn Israel. Cândîşiputeaupermite, plecauînpelerinaj la Ierusalim.

47. Prizonieriievreiluaţiînrobieînprimulrăzboievreo-roman au ajunsîn diverse locuripecuprinsulimperiului roman şi au fondatcomunităţievreieşti, cum a fostcazulromanioţilor din peninsula Balcanică. Titus Flavius Iosephus, istoriografevreuîncetăţenit la Roma, a scrisdespre 97.000 de sclavievreiaduşiîn peninsula Italică. Cercetărigeneticerecenteindicăprovenienţauneimajorităţi a evreiloraşkenazi din comunitateaevreiască a Romeiantice.

48. Din peninsula Italică, evreii s-au răspânditînzonelecentraleşiapusene ale Europei. Dupăcreştinareaeuropenilor, capiibisericilor au iniţiatpersecuţiişiprigoaneîmpotrivaevreilor, intenţionândsă-iconstrângăpeaceastăcalesăacceptebotezul. Participanţii la diverse cruciade s-au dedat la masacreprincomunităţievreieştiaflateîncaleacruciaţilorspreIerusalim. Monarhicreştini cu intenţia de a-şiînsuşiaverileevreilori-au expulzatpeaceştia din ţărileîn care comunităţileevreieştifiinţaserătimp de secole. Astfel, din cauzavalurilor de expulzare, mare parte din evreimea vest-europeană a ajunsînEuropa de est, undeînuneleperioade s-a bucurat de un regimmai tolerant.

50. Numeroşievreiest-europenipoartănume de familie care păstreazăamintireaunorlocuri din Spania, Italia, Franţa, Germania etc., de undestrămoşiilor au fostalungaţiînevulmediu (Alcalay, Gaster, Benveniste, Perez, Luria; Rappaport/Rappoport; Şapiro/Şapira, (H)Alper(i)n/Alperowitz/Galperin, Ginsburg/Ginzburg, Ul(l)mann, Warburg, Hildesheimerş.m.a.).

51. Limbileevreilorîndiaspora Încomunităţile din diaspora, evreii au adoptatlimbile locale, iarînsinagogăsişcolilereligioase se foloseau de limbaebraicăşipe plan secundar de limbasemităînrudităaramaica. Cu timpul, evreiişi-au dezvoltatlimbiparticulare derivate din unelelimbi locale şi au inclus o parte de lexicşilocuţiuni din ebraică. Limbaidişestegermanasudicămedievală (foarteapropiată de dialectelebavarezşişvab), cu o parte de vocabular de origineebraică, slavăşi cu elementeromanice. Limba ladino este un dialect spaniol-ebraicbazatpecastilianamedievală. Iavanicavorbităîntrecut de evreiiromanioţi era bazatăpegreacăşiebraică. Altelimbi cu caractermixt similar au apărutînMaroc, Kurdistan, Georgia etc. Multesuntpecale de dispariţie din cauzăcă le disparvorbitoriinativi.

52. Culturaevreiascăîndiaspora Deşierauîmprăştiaţişirăspândiţiprintrealtepopoare, evreii au reuşitsă-şidezvolteîncontinuareculturaproprie. Filosofii, teologii, poeţii, scriitoriişialţicreatorievrei din diaspora s-au folosit de limbaebraică, de limbilepopoarelormajoritoarelângă care au trăitşiuneori (înmuzică, literatură, publicistică) şi de limbileevreieşti locale (idiş, ladino etc.), cu diferenţe de la o epocă la alta. Filosofievrei ca SaadiaGaon, MoiseMaimonide, Joseph Albo, Isaac Abravanel, NachmanKrochmal, Baruch Spinoza, Moses Mendelssohn, Martin Buber, Emmanuel Levinasşialţii au fostinfluenţiînculturaşisocietateaevreiascăşiîn general.

53. MonumentulluiSholem Aleichem la Kiev

54. ÎnEvulMediu, poeţievrei, ca Solomon ibnGabirol, YehudaHalevi, Immanuel Romano, YehudaAlharizi, Moşeibn Ezra, Avrahamibn Ezra au scrispoeziiînlimbaebraică, în care îşiexprimauşidorul de Ierusalimşimeleagurilepatrieiîndepărtate. Încontinuare au apărutpoeţiebraici ca MoşeHaimLuzzatto, Naphtali HerzWeisel, Meir HaleviLetteris, JehudaLeib Gordon şialţii. La sfârşitulsecolului al XIX-lea şiînceputulsecolului XX, când s-a revenit la folosireazilnică a limbiiebraice, în special printresioniştiiemigraţiînPalestinasau care se pregăteausăemigreze, a crescutnumărulpoeţilor, prozatorilorşifilosofilor care scriauînlimbaebraică.

55. Înlimbaidiş, a evreilor din Europaşi din America de Nord, s-au exprimatsute de poeţi, dramaturgişiscriitorievrei — de la MendeleMocherSforim, Abraham Goldfaden, Sholem Aleichem (sauŞalomAlehem), Isaac LeibPeretz, Sholem Asch până la Itzik Manger, Isaac Bashevis Singer şi Israel Joshua Singer. Uniidintreaceştiautori au scrisînambelelimbi, idişşiebraică. Înlimba ladino au fost create multecântecereligioase, de dragoste, proverbeşizicători, rugăciunişibasme, s-au publicatşiunelecărţi cu caracterenciclopedicsau de literaturăromanţată.

56. Înţări cu obştievreieştinumeroase s-a dezvoltat de asemeniziaristicaevreiască, în special înlimbileidiş, ebraicăşi ladino, darşiînlimbile locale. ÎnBucureşti au apărut circa 170 de periodiceevreieşti, îndiferitelimbi.

57. „Războiullimbilor” ÎnŢara Israel (Palestina), înanul 1904, sub dominaţiaotomană, existau 26 şcolievreieşti, darnumaişasedintreele cu limba de predareebraică. Limbilefolositeerauidişul, ladino, araba, germanaşifranceza. Ebraica era folositănumai ca limbă de ritual şi era învăţată ca atareînşcolilerelgioasetradiţionale, împreună cu aramaicatalmudică. Noiiimigranţisionişti au reluatlimbaebraicăpentruuzulcotidian, dar nu toţievreii din Palestinaerausionişti.

59. În1908, o societatesionistă de binefacere din Germania, a hotărâtsăînfiinţeze la HaifaŞcoalatehnicăsuperioară (Institutulpolitehnic), dar cu limba de predaregermană. Din acestmotiv s-a ivit o mare polemicăîntreevreiilocali, dispută la care au luat parte şiasociaţiişisocietăţievreieşti din întreagalume. Societateafondatoare a fostblamată, iarfilantropii au hotărât la un moment datsă nu maisprijineiniţiativa. Disputa a fostsupranumită „războiullimbilor” şi s-a terminatîn1914, cândsocietateainiţiatoare a revenitasupraprimeideciziişi a acceptatlimba de predareebraică. Ulterior, treptat, aproapetoateşcolileevreieşti au adoptatebraica.

60. Cine esteevreu? Întrucâtstatutul de evreuesterecunoscutatâtenoriaşilor de confesiunemozaică, câtşidescendenţilor din părinţievrei, chiardacăsuntateisauagnostici, răspunsul la întrebarea „cine esteevreu?” esteadeseadificil de dat. Astfel, evreiikaraiţirecunoscnumaipedescendenţiipeliniepaternă, evreiiortodocşinumaipeliniematernă, evreiireformaţirecunosc ca evreipecopiiioricăruipărinte, mamăsautată. In ţărileundenumele de familieestecel al tatăluişiundecopiiipurtau un nume de familieevreiescdupatată, eierauconsideraţievrei de către ne-evreişiuneori, de cătreautorităţilestatale, chiardacădupălegeareligioasă (Halaha) rabiniiortodocşi nu îirecunoşteau ca evreiveritabili. Existădesigurşievreiconvertiţi la altereligii. Întrecut, evreiiconvertiţi nu maieraurecunoscuţi ca evrei, darînepocamodernă se cautăşicâteodată se găsesccăi de convieţuire sub acelaşititluetnic.

61. Samariteni Dupăexilulpopulaţieievreieşti din ţaralorînanul 586 î.Hr., un număr de evrei au rămasînŢara Israel, îndeosebipopulaţiarurală. Lângăaceştia au fostcolonizate diverse populaţiiaduse de babilonieni; membriaiacestorpopoare s-au amestecat cu evreiirămaşipepământullor. Samaritenii au fost o asemeneapopulaţie cu caractermixt. Reveniţi din exil, evreii au începutsăreclădeascăIerusalimulşiTemplul. Samaritenii s-au oferitsăajute la reconstrucţie, darevreiireîntorşi din exil au refuzatajutorul sub motivcă nu puteaufiprimiţi din cauzacăsătoriilor cu cei de alteoriginietnice. Dupăce au fostrespinşi, samariteniişi-au clădittemplupropriupemunteleGrizim, lângăcentrullor, oraşul antic Samaria. Samariteniimoderni, înprezent o comunitateminusculă - câtevasute de persoane- se considerăevrei, dar nu suntrecunoscuţi ca atare de cătreautorităţilerabiniceortodoxe din Israel.

62. Samariteniîntr-o fotografie din anul 1900

63. Israeliţiinoi - Novus Israel - (Creştinii) Primiicreştini s-au ridicat din rândurilepopulaţieievreieşti din Palestina (ŢaraIsraelului), care includeaşietniisemite locale asimilate de evrei. Răspândireacreştinismuluiprintreeleni, romanişialtepopoarepânăatuncipoliteiste a determinatadâncireadisensiunilor grave dintreevreii care continuaurituliudaictradiţionalşidiscipoliiluiIisusHristos, care se considerau la începutevrei, bachiar ca ceimaiautentici.

64. Nouacredinţă, misionară, cu mesajmesianic particular şifăcândnumeroasereforme, uneleadaptate la obiceiurilealtorpopoare - de pildărenunţarea la circumcizieşi la restricţiilealimentareritualeiudaice (la interzicereaconsumuluicărnii de porc) etc. - s-a răspânditpe o scarălargăînImperiul Roman şiînafaralui. Conflictuldintreceledouăcomunităţi, evreiitradiţionali, iniţialmajoritariînPalestina, dardeveniţiminoritariînImperiul Roman, şi „noiiisraeliţi”, creştinii, s-a ascuţitşimaimult, atât din motive de identitateetnicăcâtşistatală.

65. Evreiitradiţionali, în prima fază a propagăriinoiireligiiînPalestina, împreună cu autorităţile locale romane, i-au prigonitpecei care eraujudecaţidreptimpostori, ereticişiprovocatori de dezordine. Adepţiievreiaicreştinismuluişi cu atâtmaimultprozeliţiicreştini de alteetnii nu maiacordauînsemnătateexistenţeistataleşitradiţieietniceparticulareevreieşti (iudaice) şi s-au ataşat tot maimult de caracterul universal al noiireligii, devenităîncâtevasecolecredinţadominantă a populaţieigreco-romaneşiîncele din urmă a întreguluiimperiu roman.

66. Acesteevenimente au fostprintreprimele motive ale ostilităţiiBisericiiînascensiuneaei, faţă de evreiirămaşi, înminoritate, la cultulmozaictradiţional. Purtătoare a statutului de „israeliţiiautentici”, încalitatea de purtătoriveritabili al mesajuluiprofeţilorevrei, Biserica a ajunssănegelegitimitateacredinţeişiidentităţiietnico-politice a poporuluiIsraelului antic, despre care credeacăarfiîndizgraţiadivină. Dogma creştinăconsideracreştinătateadreptNoul Israel. Schimbăriînaceastăconcepţie au fostadoptateînbisericacatolică de cătreConciliul Vatican II, care a recunoscutfiliaţiacreştinismului din "bunulmăslin" al poporuluievreuşicredinţei sale.

67. Karaiţi Însecolul al VIII-lea, la Bagdad, discordiadintrediscipoliiTalmuduluişievreii care îlrespingeau a cauzatscindareaîndouătabere, cei care respectauînvăţăturarabinilortalmudicipe de o parte şicei care nu acceptauTalmudul, karaiţii, pe de altă parte. CentrelekaraiţilorerauînEgiptşiînPalestina (Eretz Israel), în special la Ierusalim. Dupăcecruciaţii au cuceritIerusalimulşi au omorâtnumeroşievrei, karaiţiisupravieţuitori s-au refugiatînImperiulBizantin, iar de acoloînCrimeea.

68. Sinagoga karaită din Oraşul Vechi la Ierusalim

69. Karaiţiisuntrecunoscuţi ca evrei, darîntimpulcelui de al doilearăzboimondial, cândnaziştii au făcutcercetări cu privire la statutullorreligios, au existatrabini care au declarat, ca să-isalveze de la moarte, cămembriiobştiikaraite nu erauevreiautentici. Totuşi, uniikaraiţi nu au vrutsă-şi renege origineaşi au mers la moarteîmpreună cu restulevreilor. Dupărăzboi, uniiideologicomunişti s-au folosit de acestedeclaraţiiînscop propagandistic, pentru a negaexistenţaunuipoporevreuşi a susţinecăevreii nu arfidecât o comunitatereligioasă.

70. Evreii din Etiopia ÎnEtiopiaexistaucomunităţievreieşti din antichitate. James Bruce, care a vizitatEtiopiaînanul 1770, încăutareaizvoarelorNilului, a scriscăacestecomunităţievreieşti se numeauBeit Israel (Casa lui Israel) încă din secolul al IV-lea, numepe care îlpurtauevreii care au refuzatcreştinarea.

71. Dupăsecolul al XV-lea, când un regecreştin a legiferat ca numaicreştiniisăpoatăfimoştenitori de terenuri, aceştievrei au fostporecliţifalaşi, termenfolositpentruindiviziineposesori de pământ, nomazii. Evreiifalaşiconvertiţi la creştinismînsecolele XIX şi XX se numescfalaşmura, adică „falaşiconvertiţi”.

72. Bene Israel din Cochin în costum tradiţional

73. „Negriievrei” (sectăamericană) O sectăînsânulpopulaţiei afro-americane din Chicago şi din Liberia, numităAfrican Hebrew Israelite Nation of Jerusalemşicondusă de Ben Carter, s-a autoprezentat, înurmauneirevelaţii divine relatate de Carter în al şaseleadeceniu al secolului XX, ca fiind „adevăraţiievrei”. Mulţi din membriiacesteisecte au sositîn Israel cu vizăturisticăşi s-au stabilitclandestinînoraşulDimona. Din cauzaideologieilorteologicefoartediferiteprecumşi din cauzapoligamiei, aceştiimigranţi nu suntrecunoscuţi ca evrei.

74. Portretul desenat al unei femei din Beta Israel, publicat în cartea Călătorie în Abisinia de Lefebvre. Sfârşitul secolului al XIX-lea

75. Recent însă s-au făcutdemersurivizând o maibunăintegrare a lorprinconferireastatutului de rezidenţiaiţăriişiacţiuni ale primărieioraşuluiDimonapentrunormalizareacondiţieizoneilor de domiciliu. O parte din membriicomunităţiilor din Israel, care cuprinde circa douămii de persoane, s-au convertitoficial la iudaismşi se asimileazăînmasapoporuluievreuisraelian.

76. Convertiţii În peninsula Iberică, înEvulMediu, existaumultecomunităţievreieşti. Populaţiaevreiască a colaborat cu cuceritorimaurişi era o parte importantă din administraţialocală. Dupăizgonireamaurilor, regiicreştini au impusevreilorreligiacreştinăşievreii care n-au acceptatconversiunea au fostexilaţi din Spaniaşi din Portugalia. Mulţidintreevreiiexilaţi au primitadăpostîn Imperia Otomanăşi s-au răspânditprin ea - o parte au ajunspână la voievodateleromâneşi au iniţiatcomunităţievreieşti la Bucureştişiînalteoraşe.

77. Sinagoga turcească la Viena - sinagoga evreilor de rit spaniol

78. Evreiiconvertiţi au devenit o parte din populaţialocală, deşiexistaulegidiscriminatoarepentrucei care nu erau de originecreştină, cu timpul s-au asimilatşinumaianalizegeneticemodernemai pot dovedioriginaevreiască. Nu toţievreiiconvertiţi au rămascreştini, în prima etapămulţidintreaceşticonvertiţicontinuaucultulmozaicîntainăşierauvănaţi de Inquiziţie. O parte din aceştievreiclandestini au părăsit peninsula Ibericăşi au revenit la cultulmozaicînregiunimaitolerante.

80. o persoană care s-a convertit la iudaism conform legiievreieşti.Înschimb, „Legeareîntoarcerii” acordăcetăţeniaisraelianăoricăreipersoane de origineevreiascăajunsăîn Israel şi nu înbazacriteriilor de maisus. Cetăţeniaisraeliană o poateobţineoricepersoană cu un părintesau un bunicevreu, precumşisoţiilesausoţiiacestorpersoane, chiardacă nu au origineevreiască, şicopiiiacestorcupluri.

81. Evreiiînraport cu religiaiudaică - Rituri Termenul de ritcând se referă la evrei (înlimbaebraică, minhagsg., minhaghimpl.) e paralel,dar in micămăsură , cu creştinismul, undeîntrealtelecoexistăritulcatolic, celortodox, riturileprotestante etc. La evrei, aceste„minhaghim” (grupuri de rit) nu reprezintădiferenţeteologice , spredeosebire de riturile din creştinism ,ciparticularităţiculturalesauistorice, bazateînprimulrândpe o apartenenţăgeograficăcomună (maimultsaumaipuţin) şimai ales petradiţiicomuneînliturghie (nosah) Celemaimari„minhaguri”suntaşkenazşi oriental ("mizrahi") - sefard.

82. Şi din punct de vedere al practiciireligioase, deosebiriledintreacesteasuntmultmaimicidecâtceledintreriturilecreştinecatolic, ortodoxşiprotestantesaudintreriturilesunitşişiit ale musulmanilor. Ritulevreilorsefarzişicel al evreilororientaliestefoarteasemănător - amândouăfiind de obicei reunite sub denumirea de sefarziînsenslarg.

83. Alteobştievreieştisuntrelativmicişi au istoriesiparticularităţideosebite: karaim (evreiicaraiţi); evreiietiopienisupranumiţiBeta Israelşiporecliţi„falaşi” de cătreceilalţietiopieni; evreii din Cochin etc. Ceamaimicăşiînacelaştimpstrăvechesectăevreiască - oficialnerecunoscută ca atare de rabinatulortodoxisraelian - suntsamaritenii.

84. Înlumeaevreiască, ortodoxia (a nu se confunda cu ritulcreştinnumit de asemeneaortodox) se împarteînrituri, „minhaghim” - subgrupuri care se suprapunmaimultsaumaipuţinzonelor de origine.

85. Celedouărituriprincipalesunt: aşkenaziţisau "aşkenazi", care provin din vestul, centrulşiestulEuropeişi au vorbitmultăvremelimbaidiş. Rostireaacestorpersoaneînlimbaebraicăînuzulliturgic, mai ales întrecutşiîncomunităţileultraortodoxe, precumşi, înmicămăsură , înlimba de zi de ziîn Israel are anumiteparticularităţi, fiindinfluenţatămai ales de graiurilelimbiiidiş - ca înpronunţareaconsoanelorch (h) şi r şiuneoriînintonaţie. sefarzi (spanioli); grupulîşi are obârşiaîn Peninsula Iberică, iarlimbauzualăi-a fosttimp de secolelimba ladino, supranumitiudeo-spaniola. Ebraicaînrostirealor a fostadoptată ca pronunţiaebraicămodernăoficială. Evreiisefarzi au fostizgoniţi din SpaniaşiPortugaliaîn 1492 şirespectiv 1498. Au primitazilînImperiulOtoman, inclusivînBalcani (Bosnia, Macedonia, Bulgaria, ŢaraRomânească etc), înTurciaşiGrecia, înPalestinaşiSiria, înEgiptşiînMaroc; de asemeneaînOlanda, Anglia şi America.

86. Sinagoga mare din Baghdad

87. Evreii „orientali” („mizrahim”) sausefarziînsensullarg se numescmajoritateaevreilor din nordulAfricii, din Yemen, din Irak (babilonieni), din Caucaz, Iran, Buharaşi din restulAsiei . Un ritasemănător au şievreiiitalienişievreiigreci de dinainteaveniriisefarzilor din Spania, denumiţiromanioţi.

88. Aceastăîmpărţire, deşi se estompeazăîntimpprinmultitudinea de căsătoriimixte, îşipăstreazărezonanţeleculturaleşi socio-economice, cu o oarecarevaloareînstudiilesociologiceşiantropologice, cuprinzândşipeevreiinepracticanţişipeceinereligioşi.

89. Existăşiîniudaismulortodoxaşkenaz o minoritate de comunităţi "ultrareligioase", fundamentalistesau „habotnice” (termenul are la originenoţiuneahabad, v. maijos), al cărorstil de viaţăestemaiapropiat de cel din târguşoarele, numiteştetlînlimbaidiş, şi din ghetourileevreieşti de la sfârşitulevuluimediuşiînceputulepociimoderne din estulşicentrulEuropei, opus în diverse grade influenţelormodernităţii, educaţieigenerale etc. Eleacordă o ponderefoarte mare activităţii de învăţare a textelorsfinte, uneori - mai ales în Israel - îndetrimentultuturorcelorlalteactivităţi, şiacceptăînanumitelimiteadoptareainovaţiilor utile din domeniultehniciişi al regulilorpoliticii.

90. Încadrullor se disting: - comunităţilehasidice diverse, adunateînjurulcurţilorunordinastii de rabininumiţi „ţadikim” sau „amorim”. Ceamaicunoscută, maiactivă, cevamaideschisăfaţă de aspiraţiilenaţionaleşifaţă de însuşirea de discipline din învăţământul general, esteceanumită „Habad”.

91. - comunităţilemitnagdimilorsau ale evreiloraşa-zişilituanieni (litaim) opusehasidimilor. evreiireligioşimoderni - care îmbinămodernitatea (uneorişiataşamentul la sionism, ca evreiinaţionalreligioşi din curentul„Mizrahi”) şipracticareapreceptelorlegiiiudaice; evreiiasa-zişitradiţionalişti, „massortim” (a nu se confunda cu iudaismul conservator, yahadutmassortit), frecvenţiîncomunităţileevreilorisraelienioriginari din Orient (mizrahim),darşiîntreurmaşiievreiloraşkenaziproveniţi din estulşicentrulEuropei, care suntataşaţitradiţieiortodoxe - de exemplufrecventeazăsinagogilemai ales sâmbătaşi de sărbători, respectăalimentaţiarituală, dar nu observă cu stricteţetoateprescripţiilereligiei (de pildăsâmbătaşi de sărbătoricirculă cu automobilele, scriu, joacăfotbal, deschidaparateleelectrice, inclusivtelevizoarele etc.)

92. Curentelereligioasereformiste - reformat şi conservator - au apărutîn sec. XIX peteritoriulUngariei (spreexemplu, pânăastazi o mare parte dintreevreii din Ungaria, Slovacia, Serbia şiTransilvaniaaparţinrituluinumitneolog) şi al Germaniei (Frankfurt, Berlin, Breslau), darpredominămai ales în America de Nord. În Israel, congregaţiilereformată (iudaismprogresist) sauyahadutmitkademetşiconservatoare (iudaismaşa-zis „tradiţional”, yahadutmassortit) au încă un numărfoarteredus de membrişi nu suntrecunoscute ca legitime de instituţiilerabiniceoficiale.

93. Înschimbele se bucură de o deplinălibertate a cultului. ŞefrabinatulIsraelului - încăbicefal - aşkenazşisefard, care deţinemonopolulîndomeniulconvertirii la iudaism, al stăriicivile - căsătorieişidivorţului - şiîndomeniulrânduielilor de înmormântarereligioasăpentruevreii din Israel, precummajoritateaabsolută a evreilorisraelienipracticanţi - aparţincurentuluiortodox. In ultimiianiexistătendinţacrescândăspreunireaforuriloroficialerabiniceaşkenazşisefardîntr-unulsingur. Astfel, la Tel Aviv s-au suprimatfuncţiile de şefrabinsefardşiaşkenaz al oraşuluişi a fost ales înprezent un singurşefrabin din rândurileclericilor din ambelerituri.

94. Chiardacădupătradiţiafamilieimulţievrei se consideră ca aparţinând la ritulortodox, conservator sau reformat, majoritateaacestorasunt „nepracticanţi” saulaici, asemănător cu majoritateapopulaţiei din multeţărioccidentale. Unii din ei pot fiateisauagnostici.

95. Existăşi o mişcarecontinuă de trecere a unuinumăr de evrei din categoriacelorpracticanţistricţiaireligieisprecea a populaţieilaice - procesnumituneori, întraducereaproximativă "întoarcere la întrebări". (Hazarábişeeláחזרהבשאלה ). Aceastădenumireeste de fapt o replică la termenulprocesuluiinvers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăinţă" {Hazarábitşuváחזרהבתשובה) prin care numeroşievreilaici, nepracticanţi, sautradiţionalişti se întorc la practicaortodoxăstrictă a religiei, uneorişi sub imboldulunoractivităţimisionareînsânulpoporuluievreu ale unorpredicatoricarismaticiaşkenazisausefarzi-orientalisau ale hasidimilorHabadsauBraslav.

96. Grupurimici de evrei , mai ales înrânduriletineretului, se alăturăunorcurentesectaremairecente, ca Institutele de Kabala, unorsecte de inspiraţie New Age, cu influenţebudistesauhinduiste - ale unor guru originari din India saulocali, de asemeneafilialelor locale ale Bisericiiscientologice (la evrei -numite "centre scientologice") etc.

97. De asemeneaînultimultimpexistăînrândurileevreilorlaici un trend al creşteriiinteresuluipentrustudiulmoşteniriispiritualeiudaice, de la Biblieşipână la literaturaşifilosofiaevreiascămodernă, încadrulunorcercurisaucomunităţi ale aşanumituluiiudaism laicsauiudaismumanist. Un precedent întrecut al acestuicurent l-au reprezentatîncercările din unelekibuţimsocialistesau social-democrate, de adaptare a ceremoniilorreligioase, ca de pildă ale celor de sâmbătăsau de sărbători, la particularităţilenouluistil de viaţă laic şi de reflectare a istorieişiideologiilorrecenteîntexteleritualefolosite. (de pildăadaptareatextelor din aşanumiteleHagada de Pesah la istoriaparticulară a fiecăruikibuţ)

98. Înlume au existatşicontinuăsăexisteunelegrupurimaimarisaumaimici de evrei care s-au convertitîn diverse circumstanţe la altereligii. De exemplumaranii (marranos) sauaşa-numiţii„conversos”sau "noiicreştini", din Peninsula Iberică, care, pentru a nu fiexpulzaţi, au consimţitsăprimeascăbotezulînritromano-catolic, unii din eidoarîn mod formal. EvreiadepţiaifalsuluiMesiaŞavtaiŢvi (ShavtayTzvi) din ImperiulOtoman au fostnevoiţisătreacăîncele din urmă la Islam şi au creataşanumitacomunitate„dönme”.

99. Cunoscuteînistoriesuntşicazurileevreilorconvertiţi la Islam (Jadid al-Islam „Noiimusulmani”) din Mashhad în Iran şi ale aşa-numiţilorfalaşmura, convertiţi la creştinismulmonofizitînEtiopia. În Israel existăgrupuscule de evrei „mesianici” (adicăcreştini) aparţinândunorrituricreştineprotestante al căror cult îlpracticăînlimbaebraică, păstrândşiunelesimbolurişisărbători din iudaism.

100. Din punct de vedererasialşietnic, înciudatendinţeirelativrestrânse la misionarismşiprozelitism, evreiisunt, ca şimultealtepopoare, eterogeni. Încursulistoriei, fiindşidispersaţiînregiunifoartediferite, au cunoscutîn mod evident (mai ales înainte de răspândireacreştinismuluişi a Islamului) perioade de amestecprinprozelitism, atâtînEuropa, câtşiîn Africa, Caucazşi Asia (de exemplucazuri de convertire la iudaismîn Italia şiîn peninsula iberică, hazarii, uneletriburiberbereşiarabe, populaţiietiopiene, din Asia centrală ,India etc.). Dupăemancipare, însocietateamodernă, evreii au cunoscutprocentajecrescânde de asimilare de diverse grade, precumşicreştereaponderiifamiliilormixte.

101. Antisemitism Existenţaevreilor ca minoritateetnicăşireligioasă care refuzasă se asimilezeşisărenunţe la religia, culturaşiobiceiurilenaţionaleevreieşti s-a lovit, de-a lungulistoriei, de ostilitateareprezentanţilorreligiilormajoritare, creştine, daruneorişi a culteloridolatresauislamic, ceeace a dusuneori la masacre, pogromuri, campanii de convertireforţatăşiexpulzariînmasă, legislaţii restrictive şidiscriminatoriiîmpotrivaevreilor. Autorităţilereligioaseşilaice ale popoarelormajoritoare au impusevreilor un statut inferior, uneoriexercitândpresiuniasupralor ca să-i determine să se asimileze. Guvernanţiii-au exploatatpeevrei economic (impozitesuplimentare) şi le-au interzisexercitareamaimultormeserii, împingându-ispreîndeletnicirişimeserii cu statut social inferior sauinterziseenoriaşilorreligieipopulaţieimajoritare (de exemplucămătăria).

102. Masacru al unor evrei, în prima cruciadă. Miniatură dintr-o Biblie (sec. al XIII-lea)

103. Evreiişicomunismul, evreiişimişcările de protest şirevoluţionare Statutul inferior impusevreilor din Europa, discriminarealoreconomicăşiprigonireareligioasă au întreţinut la evreisentimente de nemulţumire, în mod asemănător cu alteminorităţiaflatevreodatăînsituaţiisimilare. Înacesteîmprejurări, dupăieşirea din ghetouri, deseoritinerievrei au fosttentaţisă se alătureunormişcărirevoluţionare din rândulpopoarelorlângă care trăiau, şisăparticipe la încercările de schimbare a regimurilorpoliticeşisociale cu speranţacă un nou tip de societateşi de guvernare le voroferi o viaţămaibunăşimaionorabilă.

105. Din aceste motive au fostmulţievrei care au privit cu simpatieMareaRevoluţieFrancezăşirevoluţiile de la 1848, însufleţite de lozincile de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Din aceleaşi motive au fostmulţievreişiprintreprimiirevoluţionariliberali, socialişti, social-democraţi, comuniştişianarhişti, printreactiviştiisindicalişti, feminişti, şipentrudrepturicivile ale minorităţiloretnice, rasiale, sexualeşi ale altorpăturioprimate.

106. Înacelaştimp, mareamasă de evrei a fostatrasă cu timpul de mişcăripoliticedevenitemaiconformiste, convenţionalesau „main stream” (liberale, conservatoare, social democrate, etc), înmăsuraîn care acesteali s-au adresat, în mod asemănător cu majoritatealocuitorilorţărilorîn care trăiau.

107. Sionismul Dupăconsultări cu fruntaşisioniştişidiscuţiipeacestsubiectîncabinetulbritanic, a fostpublicată, la 2 noiembrie 1917, Declaraţia Balfour care recunoaştelegăturaistoricăîntrepoporulevreuşiŢara Israel şipromitecăMarea Britanie vasprijiniaşezareaevreilorînPalestina, care trebuiesădevinăcăminnaţional al poporuluievreu.

108. La 24 iulie 1922, ConsiliulLigiiNaţiunilor a recunoscutlegăturaîntrepoporulevreuşiPalestinaşi a acordatMariiBritanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un căminnaţionalpentrupoporulevreu.

109. Realizat de: Haidautu Patricia