Recenzie carte

1. Dansatoarea lui Degas
„Dansatoarea lui Degas” este romanul de debut al tinerei autoare ,Katryn Wagner ,
care a aparut la Editura Humanitas Fiction,in colectia „Raftul Denisei” din anul
2013.
Este o carte pe care demult imi doream s-o citesc ,deoarece imi plac fictiunile
istorice . Ideea de la care a pornit autoarea nu este noua , similar a procedat si
scriitoarea Tracy Chevalier in „Fata cu cercel de perla”; minunata poveste a scriitoare
Katryn Wagner este un omagiu adus celor mai frumoase arte vizuale,pictura si
baletul ,dupa cum declara ea insasi.
Tanara autoare, Katryn Wagner , jurnalista britanica cu studii de istoria artei , tese o
frumoasa poveste de dragoste intre pictorul Edgar Degas si o balerina a Operei din
Paris , Alexandrie . Naratiunea evocata de Alexandrie se desfasoara in Parisul din La
Belle Époque , nostalgica perioada de glorie si progres a Orasului Luminilor care a
luat sfarsit dupa primul razboi mondial.
Povestea este inspirata de faimoasele tablouri cu balerine ale lui Edgar Degas,pictorul
impresionist care vreme de 25 de ani a pictat ,desenat si sculptat balerine si care
frecventa Opera pentru a surprinde gratioasele miscari ale tinerelor care evoluau pe
scena si in salile de repetitii.
“Întotdeauna mâinile lui m-au uimit;sunt pătate de vopsea sau de mina de grafit a creionului,
cuadâncituri imprimate pe deget. i totu i, când lucrează,ele par a pluti cu o gra ie neverosimilăȘ ș ț
pe deasupra hârtiei de desen, iar chipul parcă e împăr it în două jumătă i diferite: fruntea i seț ț
încruntă când î i studiază subiectul, dar gura e complet relaxată, cu buzele întredeschise, maiș
ales când î i ia un mic răgaz pentru a- i privi opera, pentru ca mai apoi să le închidă u or,cândș ș ș
începe să lucreze din nou.
Alexandrie, este o tanara care provine dintr-o familie saraca de langa Paris, o iubitoare
a dansului si care este incurajata de mama sa urmeze aceasta cale , pentru a
asigura viitorul financiar al familiei . Confesiunea micutei si talentatei balerine dezvaluie
ambitia ei de a munci departe de campul cu ardei iuti a familiei si de a progresa in
aceasta meserie , pentru a-si face numele cunoscut in lumea baletului. Ea doreste sa
devina solista a faimoasei Opere din Paris, orasul in care ajunge la varsta de 14 ani
,dupa ce a invatat cativa pasi de dans cu o fosta balerina retrasa in satul ei si a luat
cateva lectii de citire ,scriere si de viata cu invatatorul pensionar ,singurii oameni care
au indrumat-o in viata si care au descoperit in ea o fata cu aplecare spre invatatura.
“Priveam cu emo ie ora ul cel mare. În sfâr it, eram aici. Eram la Paris, trăiam în apropiereaț ș ș
marilor bulevarde, în vecinătatea centrului comercial, un loc despre care doar auzisem până
acum. De la domnul Aston aflasem că magazinele sunt de o parte i de alta a străzilor i căș ș
vând de toate: por elanuri, parfumuri, covoare, blănuri, oglinzi, caricaturi controversate în ziare,ț
ampania cea mai spumoasă, cea mai bună cafea pe care i-o po i imagina. Toate cuvintele peș ț ț
care le citisem în căr i făceau acum parte din realitatea mea.”ț

2. Din pacate, descopera repede si dedesubturi mai intunecate ascunse in salile Operei
din Paris , mai ales cele din Camera verde ; cele mai multe balerine isi gaseau un
domn abonat la Opera si care sponsorizau institutia ,devenind la scurt timp femei
intretinute de acesti abonati .Alexandrie nu doreste sa devina o intretinuta,chiar daca
era constienta ca insasi mama sa a trimis-o cu acest scop la Paris.
În timp ce munce te asiduu ca să- i câ tige statutul de prim-balerină se indragostesteș ș ș
de faimosul pictor Edgar Degas,un frecvent vizitator al Operei; acesta îi face
numeroase portrete ,ea devenind astfel balerina din tablourile lui Degas. Micuta balerina
trăie te pur i simpluș ș la vie parisienne , frecventeaza cafenelele boeme de pe malurile
Senei si asista la discutiile despre arta si noul current din picture , impresionismul,
purtate de Degas cu Claude Monet , Alfred Sisley si Paul Cézanne .
.
Recomand aceasta fascinanta poveste de dragoste, dintre o balerina talentata şi un
pictor faimos, o variantă neidealizată a Parisului din cea de-a doua jumătate a secolului
al XIX-lea. În lumea plina de miraj şi de fast a Operei din Paris, balerinele par să ducă
o existenţă privilegiată, dar in spatele costumelor de scena si a luminilor se ascunde o
lupta permanenta atat pentru perfectiunea miscarilor cat si pentru integritate
sufleteasca si morală .

3. “Uitându-mă în urmă, mă întreb mereu dacă a fi acceptat totu i o existen ă printre câmpurileș ș ț
de ardei i cum mi-ar fi fost via a dacă a fi făcut asta. A fi vizitat Parisul cu venera ie, cu ochiiș ț ș ș ț
ascun i sub părul meu nedomolit.M-a fi uitat la clădiri pentru frumuse ea lor arhitecturală, i nuș ș ț ș
la oamenii care se strecoară pe străzi, sperând să nu fie observa i. Le-a fi admirat peț ș
dansatoarele de la Operă pentru gra ia i frumuse ea lor i nu a fi tiut nimic despre rănile peț ș ț ș ș ș
care le poartă pe sub rochii.”