1. LILIANA TOMOIAGĂ
GHIDUL FITOSANITAR AL
VITICULTORULUI
1

2. Lucrarea a fost finanţată în cadrul programului AGRAL Contract CEEX 47/2006
Titlul : ,,Soluţii tehnologice avansate pentru limitarea declinului biologic produs de
bacterii şi ciuperci lignicole la viţa de vie în podgoriile din Romania,,
Director de proiect: Dr. ing. Liliana Tomoiagă - SCDVV Blaj
Colaboratori: Dr. ing.Maria Oprea - ICDVV Bucureşti
Drd. Ioan Voiculescu - ICDVV Valea Calugarească
Dr. ing. Aurelia Podosu - SCDVV Odobesti
Drd. Carmen Stoica - SCDVV Iasi
Prof. Dr. Viorel Florian - USMV Cluj-Napoca
ISBN - 978-973-0-06169-7
2

3. INTRODUCERE
Într-o plantaţie viticolă, daunele pot fi provocate de mai mulţi
factori: boli, insecte, erbicide, mamifere, păsări, practici agricole,
condiţii meteorologice etc. Pentru a preveni infecţiile grave şi
pierderile de randament şi calitate, identificarea corespunzătoare a
cauzelor care concură la originea daunelor stă la baza elaborării unui
program de luptă antiparazitară, optim şi raţional.
Elaborarea şi implementarea tehnologiilor de protecţie
fitosanitară începe cu fiecare nou ciclu de vegetaţie. Măsurile care se
impun pot varia de la un sezon la altul, în principal în funcţie de
severitatea atacului produs de patogeni, condiţiile climatice, prezenţa
inoculului, istoricul maladiei, sensibilitatea soiurilor etc. Cu toate
acestea, prezenţa unui patogen în plantaţie nu semnifică în mod
automat necesitatea tratamentului. În consecinţă, anumite boli pot fi
devastatoare în unii ani şi pot fi mai puţin importante, în alţi ani. De
aceea, viticultorul trebuie să verifice cultura, sistematic, în mod ideal,
de două ori, pe săptămână, pentru a monitoriza apariţia şi
dezvoltarea diverşilor patogeni. Este important a se acorda atenţie
primelor simptome ale atacului, deoarece intervenţiile orientate la
începutul infestării asigură un control mai bun şi, de cele mai multe
ori, optimizează consumul de pesticide. După recoltare, trebuie să se
verifice starea fitosanitară a plantaţiei, înainte şi după căderea
frunzelor. Aceste observaţii au ca obiectiv evaluarea rezervei de
inocul prezent la sfârşitul sezonului pe frunze şi, de asemenea, pot
facilita detectarea bolilor lemnului.
Acest ghid fitosanitar are scopul de a oferi viticultorilor, un
mijloc de informare rapid şi eficient de diagnoză a celor mai frecvenţi
patogeni ai viţei de vie semnalaţi în podgoriile din România şi
recomandări privind măsurile tehnologice de protecţie fitosanitară,
menite să controleze eficient atacul acestor inamici.
Prezentarea ghidului este simplă şi comodă permiţând
vizualizarea patogenilor şi a simptomelor de atac, datorită fotografiilor
color şi schemelor.
Dr. Ing. Liliana Tomoiagă
Cercetător principal I
SCDVV Blaj
3

4. Cum utilizăm
acest ghid ?
Profilul dăunătorilor, bolilor viţei de vie şi măsurile de luptă anti-parazitară pot fi diferite, în
funcţie de circumstanţe.Ideal este adaptarea tehnicilor şi programelor fitosanitare la nivel de fermă
sau parcelă, în funcţie de evoluţia agenţilor de dăunare în raport cu fenofazele sensibile ale plantei
la atacul patogenilor. În acest sens, în prezenta lucrare, bolile şi dăunătorii sunt tratate pe stadii
fenologice.
Acelaşi parazit poate fi abordat în 3 sau 4 stadii (capitole diferite)
În fiecare stadiu, viticultorul poate găsi informaţii despre:
• Stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul
• Recunoaşterea dăunătorilor şi a auxiliarilor
• Simptomatologia bolilor
• Biologia agenţilor de dăunare
• Condiţii favorabile atacului
• Strategia de combatere adoptată ; tehnici de, luptă profilactică, tratamente
• Momentul aplicării tratamentului
• Alegerea pesticidului
Aspectele tehnice ale viticulturii biologice figurează în verde.
4

5. Managementul integrat al bolilor
Dăunatorilor şi buruienilor
Înainte de dezmugurit
Încheierea strugurilor
Încheierea strugurilor
Debutul înfloritului
Repaus vegetativ
Dezmugurit
Recoltat
Tabele
Înflorit
Pârgă
Pârgă
Introducere
Acarienii eriofizi 15 48 68
Acarienii tetranichizi 18 47 68
Acarioza 17
Antracnoza 21 60
Arsura bacteriana 19
Arsura soarelui 67
Auxiliarii 49
Carenţe de nutriţie 32
Cancerul bacterian 77
Cloroza ferică 31
Cicada verde 52 68
Dăunători secundari 34 54
Dezfrunzitul 42
Erinoza 16
Eutipoza 46 76
Esca 64 75
Excorioza 12 66 74
Făinarea 22 40 59 70
Fitoplasmozele 72 78
Filoxera 20
Gerul iernii 79
Grindina 14
Înnegrirea şi moartea braţelor 56 75
Îngheţurile târzii de primăvară 10
Întreţinerea solului 11
Mana viţei de vie 29 38 60 70
Molia frunzei (Pirala) 27
Moliile strugurilor 26 54 68
Posibile confuzii 80
Ploşniţa verde 28 96
Putregaiul alb 62 72 101
Putregaiul cenuşiu 25 43 61 71 72 102
Putregaiul acid 63 71 103
Putregaiul negru 24 55 66 74 104
Rujeola 25 42 110
Tripşii 53 114
Uscarea rahisului 67 115
5

6. STADIILE FENOLOGICE DE CREŞTERE A VIŢEI DE VIE
A 01 B 03 C 05 D 06
Repaus vegetativ Umflarea mugurilor Punct verde vizibil Dezmugurit
E 09 F 12 G 15 H 17
2-3 frunzuliţe 5-6 frunzuliţe etalate butoni florali butoni florali
etalate inflorescenţe vizibile încă aglomeraţi separaţi
I 23 J 27 J 29 K 31
plin înflorit legarea boabelor bob de porumb bob de mazăre
L 33 L 35 L37
Incheierea strugurilor pârgă (început) Sfârşitul maturării
Stadii complementare: 19. debutul înfloritului- deschiderea primelor flori
02. debutul umflării mugurilor 25. sfârşitul înfloritului- 80% flori scuturate
07. primele frunzuliţe etalate 36. mijlocul stadiului de pârgă
16. 8-9 frunzuliţe
18. 10-12 frunzuliţe
6

7. Protecţia fitosanitară
Protecţia fitosanitară reprezintă una din verigile de bază a tehnologiei de cultură a
viţei de vie. În condiţiile deteriorării permanente a mediului înconjurător reorientarea
sistemelor de producţie viticolă spre tehnologii fitosanitare raţionale a devenit o
necesitate. În practică combaterea raţională a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie se
bazează pe 4 elemente cheie: 1. cunoaşterea culturii 2. cunoaşterea paraziţilor, 3.
evaluarea riscurilor şi 4. aplicarea tehnicilor de prevenire şi combatere.
A se cunoaşte !
Cultura
cunoaşterea sortimentului din zonă şi studiul comportării soiurilor caracteristice la atacul
principalilor agenţi patogeni şi dăunători în vederea aplicării unor tratamente diferenţiate;
condiţiile pedologice şi microclimatice specifice fiecărei parcele;
sensibilitatea plantei (fenofaza) în raport cu evoluţia patogenilor;
Paraziţii
cunoşterea exactă a biologiei patogenului în raport cu microclimatul, nivelul atacului şi
toleranţa soiurilor;
cunoaşterea parametrilor de dezvoltare a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor în corelaţie
cu evoluţia condiţiilor climatice şi fenologia plantei în vederea stabilirii momentului optim
de intervenţie;
Evaluarea riscurilor
stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul;
înventarierea, urmărirea evoluţiei organismelor dăunătoare şi cunoaşterea rezervei
biologice;
cunoaşterea pragului economic de dăunare(PED) sau a pragului de intervenţie;
7

8. Tehnici de prevenire şi combatere
• Măsuri profilactice
igiena culturală;
aplicarea lucrărilor solului;
aplicarea lucrărilor de întreţinere (copilit, dezfrunzit, cârnit);
aplicarea raţională a îngrăşămintelor chimice;
recoltarea la momentul optim;
• Caracteristicile produselor fitosanitare
propietăţile substanţei active;
modul de acţiune, remanenţa;
riscuri la apariţia fenomenului de rezistenţă;
caracteristicile toxicologice;
• Calitatea aplicării şi evitarea pierderilor
suprafaţa vegetală protejată;
ora executării tratamentului;
buna cunoaştere a utilajelor şi a metodei de lucru;
• Riscuri şi precauţii
reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;
pulverizarea corespunzătoare, cu respectarea dozelor şi a ritmului aplicării;
evitaţi să aplicaţi tratamentul dacă viteza vântului depăşeşte 4-5 m/s; la viteze mai mari de
vânt soluţia acoperă disproporţionat suprafaţa tratată;
evitaţi să aplicaţi tratamentele dacă temperatura depăşeşte 25°C-28°C evitaţi să aplicaţi
tratamentul dacă ploaia este iminentă;
nu păstraţi soluţia de la o zi la alta;
nu stropiţi când planta este în plină înflorire;
nu folosiţi un produs care a fost expus la îngheţ sau când nu aveţi siguranţă asupra
eficacităţii produsului;
8

9. Dezmugurit
debutul înfloritului
9

10. Dezmugurit debutul
Dezmugurit - debutul înfloritului
Ingheţurile târzii
înfloritului
de primăvară
Viţa de vie devine sensibilă la
îngheţurile târzii de primăvară
când temperatura, în intervalul:
dezmugurit - creşterea lăstarilor,
scade sub – 2 °C
Brumele şi îngheţurile târzii de primăvară
pot să survină în perioada: sfârşitul lunii martie,- începutul lunii mai, provocând distrugerea
parţială sau totală a lăstarilor tineri. Mărimea pagubelor depinde de fenofaza de creştere în care
se află lăstarii şi de nivelul pe care îl ating temperaturile sub 0 °C. Practic, organele verzi sunt
sensibile la frig şi ger, începînd de la -1 °C. Pragul biologic inferior este socotit pentru vârfurile
lăstarilor în creştere şi frunzele tinere de la -0,1 – 0,7 °C. Lăstarii umezi pot suferi însă şi la °0 C.
Inflorescenţele înainte de înflorilre pier la -1 °C, inflorescenţele pe durata înfloririi şi imediat după
legarea boabelor suferă la - 0,5 C mai ales dacă sunt afectate de o scădere mai importantă a
temperaturii pe o durată mai lungă de timp. Dacă temperatura scade sub -1.-2 °C, o durată mai
lungă de timp, vegetaţia este stopată Distrugerea frunzelor şi lăstarilor poate fi compensată de
intrarea în creştere a internodiilor de la bază sau a ochilor axilari şi dorminzi. Totuşi, ciclul
vegetativ este întârziat sau scurtat, iar viţele sunt slăbite.
Daune pe lăstarii tineri după îngheţ
Metode preventive indirecte:
-alegerea soiurilor viguroase cu dezmugurire târzie
(Cabernet Sauvignon, Galbenă de Odobeşti, Afuz
Ali );
-în viile situate la piciorul pantei, în depresiuni, se
evită mobilizarea inutilă a solului mai ales prin
arături adânci, până la trecerea îngheţului.
-amendamente şi îngrăşăminte fosfatice şi
potasice care contribuie la consolidarea rezistenţei
viţelor la temperaturi scăzute.
-conducerea viţelor pe tulpini la o înălţime de 0,8-
1,2 m faţă de suprafaţa solului pentru scoaterea
coroanei butucului din zona cea mai gelivă.
-orientarea parcelelor spre expoziţii care se
încălzesc mai mult în timpul zilei, în ordine
descrescândă, sudică, estică şi vestică
-drenarea maselor de aer rece (perdele de
protecţie, garduri vii )
Mijloace directe
• avertizarea îngheţurilor (15 aprilie-15 mai)
• ecrane de protecţie din paie, rogojini, cartoane sau diferite materiale care să blocheze razele
calorice la nivelul plantei.
• norii artificiali, ceţurile, fumurile; în nopţile reci când temperatura scade la 1 °C se recomandă
realizarea perdelelor de fum cu ajutorul: grămezilor fumigene din resturi organice gunoi de
grajd paie umede, anvelope uzate umplute cu paie rumeguş, lumânări fumigene.
• încălzirea aerului cu ajutorul aparatelor cu radiaţii infraroşii
• submersia (inundarea) care constituie o măsură foarte simplă pentru viile situate în zona de
şes şi văile joase.
10

11. Dezmugurit-debutul înfloritului
Remedii după ger
• În viile afectate de îngheţurile târzii de primăvară se aplică operaţiuni în verde cu scopul
îndepărtării prin tăiere a tot ce este distrus de îngheţ, pentru stimularea noilor creşteri.
• În plantaţiile în care pornirea în vegetaţie a mugurilor de pe elementele de rod este neuniformã,
se recomandã executarea unui ciupit timpuriu a lãstarilor, în momentul când aceştia au 5-6
frunzuliţe, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la
refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor;
• În plantaţiile pe rod, în care au pornit în vegetaţie numai o parte din mugurii situaţi în partea de
jos a butucului, se recomandã pãstrarea acestor lãstari, dirijarea corespunzãtoare a acestora şi
legarea rãsfiratã şi repetatã, plivindu-se numai lãstarii slabi;
• Fertilizarea suplimentarã cu 80-90 kg s.a./ha îngrãşãminte potasice şi fosfatice încorporate
mecanizat.
Întreţinerea solului
La ora actuală, viticultorul poate opta pentru diferite soluţii de întreţinere a solului cu avantajele
şi/sau dezavantajele lor. În plantaţiile moderne sunt preferate soluţiile mixte de întreţinere:
erbicidarea pe rând şi înierbare între rânduri, este o soluţie dar, acest sistem nu este
posibil în toate regiunile şi pe toate tipurile de sol;
erbicidare pe rînd şi lucrarea solului între rânduri este o soluţie costisitoare;
erbicidarea termică pe rând şi prăşitul între rânduri se foloseşte în viticultura biologică;
Erbicidarea chimică pe rând este o soluţie simplă şi eficace care presupune:
- localizarea erbicidelor pree şi postemergente pe rândul de viţă de vie pe o lăţime de 50-60 cm
- utilizarea diuzelor specifice;
- aplicarea erbicidelor postemergente sistemice de contact pe cât posibil în perioada estivală;
- alternanţa erbicidelor pentru a evita apariţia fenomenului de rezistenţă;
Alegerea erbicidelor În ultimele decenii se pune tot mai mult problema limitării folosirii
erbicidelor ca urmare a faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraţională a
acestor produse poate avea numeroase urmări nedorite. În plus, eliminarea de pe piaţă a
erbicidelor pe bază de Diuron sau rezistenţa la erbicide inclusiv la glifosat, impune
reconsiderarea strategiei de erbicidare . La ora actuală, strategia de combatere chimică a
buruienilor poate fi construită pornind de la o aplicare preemergentă, urmată de o aplicare
postemergentă sau o singură aplicare postemergentă. Se recomandă utilizarea erbicidelor
postemergente sistemice, înainte de dezmugurit, iar următoarele tratamente să se aplice cu
postemergente de contact. Înierbare naturală sau semănată
Viticultorul poate opta pentru unul din cele trei
sisteme de înierbare, în funcţie de tipul de sol şi
rezerva hidrică potenţială;
1. înierbare permanentă semănată sau
spontană, în zonele unde rezerva hidrică este
ridicată (soluri profunde şi argiloase);
2. înierbare permanentă pe rândul al doilea
semănată sau spontană în alternanţă în fiecare
an în zonele unde rezerva hidrică potenţială este
medie ;
3. inierbare temporală semanată sau spontană, din septembrie până în aprilie, în zonele
unde rezerva hidrică potenţială este redusă pe soluri permeabile sau puţin profunde, semănatul
se face înainte de recoltat şi se distruge primăvara în momentul dezmuguritului
Viticultura biologică: Reglementările din viticultura biologică interzice folosirea erbicidelor de
orice fel şi autorizează lucrarea solului, înierbarea naturală sau semănată şi erbicidarea termică.
Vezi p.86
11

12. Dezmugurit debutul
Dezmugurit- debutul înfloritului
Excorioza
înfloritului
Forma asexuatã: Phomopsis viticola (Sacc)( Bulit et al 1972),
Forma sexuatã: Cryptosporella viticola (Reddick Shean)
Excorioza, consideratã una din principalele boli ale lemnului este o boalã de focar, ce
atacã prin excelenţã plantaţiile cu talie joasã cu fertilitate ridicatã şi exces de umiditate.
Simptome pe lăstarii tineri EXPRESIA SIMPTOMELOR
Primăvara, lăstarii tineri infectaţi sunt
piperniciţi şi prezintă pe internodiile
bazale pete clorotice cu centrul de
culoare inchisă. Ca urmare a atacului,
lăstarii erbaceei devin fragili şi se pot
desprinde parţial sau total la eventuale
traume climatice sau mecanice. Cei mai
susceptibili la infecţie sunt lăstarii tineri
până în fenofaza lăstar 5-10 cm lungime.
Frunzele simptomatice sunt mai mult sau
mai puţin deformate. Pe limbul foliar, pe
peţioli şi pe nervuri pot fi observate
numeroase pete circulare mici (0,3-1,5
cm în diametru) clorotice, cu centrul
Necroze la baza coardelor întunecat. Într-un stadiu mai avansat al
bolii, frunzele atacate se îngălbenesc şi
cad prematur.
Când leziunile apar în punctul de inserţie
pe butuc, fisurile se adâncesc,
determinând formarea unor ţesuturi
cicatrizante, îngroşate la baza coardelor.
Localizarea parazitului la baza coardelor
determină: moartea mugurilor bazali,
ştrangularea respectiv, fragilitatea
excesivă a coardelor care devin casante
şi se detaşeazã uşor la şocuri.
FACTORI FAVORIZANŢI
atacul este favorizat de condiţiile climatice de la începutul sezonului, în special de
primăveri reci şi umede;
ploile de primăvară au un rol fundamental în germinarea şi diseminarea ciupercii;
germinarea este posibilă în intervalul de temperatură cuprins între 1 şi 37 °C, cu un optim
de 23 °C;
umiditatea relativă a aerului ridicată (90-100%), favorizează germinarea şi dezvoltarea
parazitului;
potenţialul genetic şi vârsta plantaţiilor. Plantaţiile cu vârstă peste 10 ani sunt mai
susceptibile la atac;
toleranţa soiului şi a portaltoiului. Soiurile sensibile sunt: Fetească albă, Fetească regală,
Merlot, Cardinal, Muscat Ottonel, Grasă de Cotnari, Merlot, Italia. Portaltoii cu vigoare
mare sunt mai sensibili, (Kober 5BB, Berl x Rup 140 Rg) comparativ cu portaltoii de
vigoare mijlocie (Riparia Gloire, SO4) .
12

13. Dezmugurit- debutul înfloritului
BIOLOGIA
• Primăvara, tinerii lăstari sunt colonizaţi de ciupercă, în două moduri: prin miceliul prezent
deja în mugurii dorminzi şi prin picnidii cu picnospori prezenţi pe lemn, eliberaţi în condiţii
de umiditate. Picnosporii incluşi într-un gel (cili), sunt diseminaţi prin intermediul ploilor.
Contaminarea tinerilor lăstari are loc în perioada sensibilă cuprinsă între ,,stadiul 05,, şi
,,stadiul 09,,;
• Ciuperca pătrunde în interiorul plantei gazdă, în special prin rănile tăierilor de primăvară.
• Acţiunea combinată a vântului şi picăturilor de ploaie asigură diseminarea patogenului.
STRATEGIA DE LUPTĂ
Primăvara, viticultorul trebuie să verifice foarte atent plantaţia pentru a decide necesitatea
ulterioară a tratamentelor.
Tratamentele se aplică exclusiv în perioada sensibilă, cuprinsă între dezmugurit ,,stadiul
06,, şi fenofaza 2-3 frunzuliţe etalate,, stadiul 09,,.În această perioadă, tinerii lăstari
trebuie protejaţi de contaminările produse sub influenţa ploilor. In absenţa maladiei, nu se
intervine.
Strategie cu 2 tratamente
• primul tratament este poziţionat când 50 % din muguri sunt în ,,stadiul 05,, cu produse
de contact pe bază de mancozeb, maneb, propineb, metiram zinc, folpet;
• al doilea tratament este poziţionat când 50 din muguri sunt în ,, stadiul 06,, utilizând
aceleaşi produse recomandate la primul tratament;
Strategie cu un tratament
• se aplică când 40 % din muguri se află în ,,stadiul 06,, cu produse pe bază de fosetil de
Al, în decurs de cel mult 24 ore după ploaie;
• tratamentele tardive, după,, stadiul 09,, când 100% lăstari sunt în fenofaza 2-3
frunzuliţe, sunt inutile;
• atenţie mare la momentul aplicării tratamentelor care, în general, nu se execută în
acelaşi timp în toate parcelele ca urmare a neuniformităţii dezmuguritului, care poate
evolua în mod diferit,de la o parcelă la alta, datorită soiului, expoziţiei, datei la care s-au
efectuat tăierile în uscat etc;
Strategia de combatere a excoriozei pe vegetaţie
Primul tratament Al doilea tatament Vezi p.63
50% muguri 50% muguri
,, In stadiul 05,, ,, În stadiul 06,,
,,Stadiul 05,, Tratament unic cu ,, Stadiul 06 ,, ,,Stadiul 09,,
Punct verde Fosetil de Al Dezmugurit 2-3 frunzuliţe etalate
40% muguri in
,,Stadiul 06,,
13

14. Dezmugurit debutul Dezmugurit- debutul înfloritului
înfloritului
Grindina Daune după căderea grindinei
Ploile cu grindinã sunt, în general,
manifestãri locale, deşi se cunosc zone
frecvent bântuite de grindinã, care
provoacă anual pagube, uneori
dezastruoase pentru viticultori.
Natura pagubelor diferă, în funcţie de
sezonul şi intensitatea fenomenului. O
cădere timpurie şi violentă a acestora
poate compromite formarea ochilor de
rod pentru anul viitor, pe organele verzi
ale viţei de vie se produc rãni mai mult
sau mai puţin grave. Lăstarii tineri pot fi
dezarticulaţi,iar frunzele prezintă limbul
sfâşiat. O cădere în epoca înfloritului
provoacă meierea strugurilor
Mai târziu în perioada estivală, grindina poate provoca pe boabele verzi plăgi deschise şi striviri
puternice, fisurarea lor pe parcursul creşterii şi, în cele din urmă, uscarea lor. În sistemele de
cultură clasice la baza solului, în urma leziunilor cauzate de grindină boabele, pot fi infectate de
ciuperca Coniella diplodiella. Când grindina se produce dupã intrarea în pârgã a strugurilor, se
observã scurgerea mustului şi, prin spargerea boabelor, instalarea unor mucegaiuri care duc la
compromiterea recoltei. În afara distrugerii parţiale sau totale a recoltei anului în curs,
consecinţele violente ale căderii grindinei se resimt mai mulţi ani.
Metode de apărare împotriva grindinei
• Tunurile antigrindină (distrugerea particulelor de gheaţă prin unda de şoc a exploziilor)
• Inseminarea norilor (iodura de argint dispersată cu ajutorul unor fusee trase de la sol sau
cu ajutorul avioanelor). Eficacitatea acestei metode nu a fost niciodată demonstrată.
• Plase antigrindină, ridicând plase de polietilenă, utilizate în acelaşi timp pentru protecţia
împotriva păsărilor. Dezavantajul constă în faptul că plasele acoperă parţial frunzişul şi
incomodează aplicarea produselor de uz fitosanitar în timpul tratamentului.
•
Refacerea capacităţii de producţie la viile grindinate
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa de vie, se
alege şi strategia de refacere a capacităţii de producţie:
• Tratament cu zeamă bordeleză 1%, sau fungicide pe bază de: captan, folpet sau
dichlofluanid aplicate în termen de maxim 20 de ore după căderea grindinei pentru
cicatrizarea rănilor şi pentru a preântâmpina atacurile de mană;
• Praşile repetate menite să elimine concurenţa buruienilor;
• Tăieri de reducţie corespunzătoare porţiunilor de lemn distrus. Este necesar să se
analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie în funcţie de specificul soiului şi
de mărimea daunelor;
• Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte
minerale azotoase, iar spre toamnă, îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la
toate aceste tăieri speciale), sau în complex 250 kg azot, 900 kg superfosfat, 500 kg sare
potasică la hectar.
• Ingropatul obligatoriu la forma joasă de conducere, pentru a întâmpina pierderile de ochi.
14

15. Dezmugurit- debutul înfloritului
Acarienii eriofizi Calepitrimerus vitis şi Colomerus vitis
Acarian eriofid Adultul Morfologie
Acarienii eriofizi încadrează specii de dimensiuni
microscopice sub 0,2 mm lungime şi 0,05 mm
lăţime (vizibili doar la binocular), cu corpul
alungit, fusiform cu aspect viermiform de culoare
alb-gãlbui pânã la gãlbui – portocaliu. Regiunea
anterioarã a corpului corespunde regiunii cefalice
şi, parţial, toracelui. Pe ea se inserã douã perechi
de picioare îndreptate înainte şi douã perechi de
apendice bucale,.constituind un fel de rostru în
formă de stilet, cu ajutorul cărora acarienii
înţeapă şi sug hrana.
Elemente de biologie
Ciclul biologic, respectiv alternarea generaţiilor, caracteristicã tipicã eriofidelor care infesteazã
plante cu frunze caduce din regiuni nord-temperate, comportã între stadiul de ou şi adult, 2 stadii
larvare active (protonimfa şi deutonimfa) alternând cu douã stadii imobile (nimfocrisalidele şi
imagocrisalidele).Eriofizii ierneazã ca femelă adultă în colonii în mugurii, de la baza lãstarilor.
sau sub scoarţã. Primãvara, la începutul dezmuguritului, femelele ies din diapauzã. Cele mai
importante specii de acarieni eriofizi dăunători ai viţei de vie sunt Calepitrimerus vitis agentul
acariozei şi Colomerus vitis agentul erinozei viţei de vie.
Stabilirea pragului de intervenţie
Nivelul popualţiei de la care se justifică
aplicarea strategiei de intervenţie se
determină printr-o simplã examinare a
mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular.
Dimensiunile microscopice ale
dăunătorului şi mimentismul fac dificilă
depistarea lui, de aceea PED-ul sau ,,Pragul
de intervenţie,, se stabileşte atât prin
observaţii microscopice, cât şi pe baza
simptomelor vizibile pe lăstari şi frunze.
În paralel, se verifică prezenţa
speciilor utile (fitoseizi şi cocinelide) pe din
eşantionul de muguri respectiv, frunze supus
observaţiilor
Colonii de acarieni eriofizi sub scoarţă
Primul sondaj se execută în fenofaza pre-dezmugurit, la începutul lunii aprilie. În medie,
se examinează 100 ochi recoltaţi de la butuci aflaţi în diferite puncte ale parcelei.
PED = 5-6 acarieni / mugure la umflarea mugurilor
Al doilea sondaj se execută în post-dezmugurit, când se examinează minim 100
frunzuliţe /parcelă.
PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac
În parcelele în care prãdãtorii, sunt prezenţi pe cel puţin 20 % din probele analizate în
raport de cel puţin 1 prădător/ 20 dăunători prădătorii asigură controlul natural a populaţiei sub
PED deci tratamentele nu sunt necesare .
Vezi p. 45
15

16. Dezmugurit debutul
Dezmugurit- debutul înfloritului
înfloritului Erinoza (Colomerus vitis sin. Eriophies vitis)
În România, atacul produs de acarianul eriofid Colomerus vitis, cunoscut sub
numele de erinoza sau bãşicarea viţei de vie, crează probleme, mai mult
sau mai puţin grave, în toate arealele viticole.
Simptome de erinoză pe frunze
şi ciorchini Mod de dăunare
Primãvara, femelele se rãspândesc pe partea
superioarã a tinerelor frunze unde, înţeapã provocând
formarea unor bãşici, (umflãturi) de forma unor gale de
dimensiuni variabile de 0,5 - 2 cm, de unde şi
denumirea atacului de “bãşicarea” sau “erinoza” viţei
de vie. În dreptul acestor gale are loc o hipertrofiere a
perilor cuticulei inferioare şi formarea unor pete
păstoase. În prima fază a atacului, petele sunt subţiri
şi de culoare gălbuie-albicioasă, apoi devin mai mari,
dense şi cafenii, iar spre toamnă, cafenii-brunii. La
infestări puternice, acarienii pot ataca şi peţiolul
frunzelor, mugurii, cârceii şi ciorchinii. în urma
atacului, frunzele se îngălbenesc şi cad, iar florile
avortează
Prevenire şi combatere
Metode agrotehnice-culturale; practicile culturale cu
rol important în reducerea rezervei biologice limitarea
nivelului populaţiei de acarieni şi se concretizeazã în:
- aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat;
- strângerea şi arderea materialului rezultat din tãieri;
- arãturi adânci de toamnã, cu îngroparea tuturor
resturilor vegetale;
- strângerea şi arderea frunzelor cãzute şi a coardelor
rezultate din tăierile în uscat, cu scopul distrugerii unui
număr cât mai mare de femele hibernante;
- menţinerea curatã a terenului, prin, prãşit mecanic
sau manual;
Metode chimice
In parcelele în care prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat în
timpul campaniei contra maladiilor fungice este suficient pentru a menţine populaţia de acarieni
sub Pragul Economic de Dăunare (PED)
• În parcelele în care în anul precedent atacul de erinoza a fost puternic, se recomandă
aplicarea a 1-2 tratamente în perioada ,,stadiul 03,, muguri în stadiul de lână şi ,,stadiul 06,,
dezmugurit cu: produse pe bază de Sulf muiabil 4 kg/ha în combinaţie cu un acaricid specific:
Demitan – 0,06 %; Torque – 0,05 %; Neoron 0,08 %; Mitac EC 0,02 %.
• Tratamentele aplicate ulterior nu mai pot corecta simptomele tipice de erinozã apărute iniţial
dar, blocheazã creşterea populaţiei, şi respectiv extinderea ulterioară a atacului.
• Controlul biologic
În ecosistemele viticole în echilibru acarienii fitofagi, sunt controlaţi de numeroşi prădători (specii
care consumã acarieni dãunãtori): Coccinelidae (Stethorus punctillum Weise), unele specii
Thripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae şi Phytoseidae. Acarienii phytoseizii speciile:
Typhlodromus pyri, Amblyseius andersoni, Typhlodromus aberrans. Protejarea populaţiei de
prădători prin aplicarea unor tehnologii selective contribuie la menţinerea dăunătorilor sub PED.
Vezi p. 48
16

17. Dezmugurit- debutul înfloritului
Acarioza Calepitrimerus vitis (Nal) sin. Phylocoptes vitis sin. Epitrymerus vitis Nal.
Acarianul eriofid Calepitrimerus vitis (Nal), agentul acariozei viţei de vie, este rãspândit în
majoritatea zonelor viticole, în special în cele caracterizate prin umiditate şi temperaturi
moderate. Pagubele cauzate de acest dăunător, sunt foarte importante mai ales în primăverile
reci şi umede, începând cu fenofaza de dezmugurit când creşterile sunt lente.
Acarioza sau scurtnodarea parazitară Daune
Primăvara, simptomele specifice atacului sunt:
uscarea mugurilor, stoparea creşterilor,
atrofierea lãstarilor în curs de creştere,
internodii scurte în zig-zag, aspect denumit
“scurtnodare parazitarã”, lãstari ramificaţi
,lãstari rigizi uscaţi parţial sau în întregime,
frunzuliţe mici (formă de linguriţă), cu pilozitate
abundentã de culoare galben pai cu marginile
brunificate (arse), uscarea parţialã sau totală a
inflorescenţelor de 1-3 cm lungime încã
nerãsfirate considerat, cel mai păgubitor aspect
al atacului, care poate produce pe nesimţite
pierderi de peste 30 % din producţie.
Strategia de luptă
• Metode agrotehnice
-aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat (de primãvarã;
-arãturi adânci de primăvară, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale;
- strângerea şi arderea materialului rezultat din tăieri şi a frunzelor cãzute;
- înierbarea între rânduri;
• Metode chimice Tratamentele se aplică exclusiv în condiţiile depăşirii PED
PED. = 5-6 acarieni / mugure in fenofaza de umflarea mugurilor
PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac
În parcelele cu risc redus în care, prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al
sulfului aplicat în timpul campaniei contra maladiilor fungice, este sufficient pentru menţinerea
populaţiei de acarieni sub PED
In parcelele cu risc maxim, în care nivelul populaţiei depăşeşte PED-ul o combatere eficientã
se asigură prin aplicarea a 1-2 tratamente după cum urmează:
-Tratamentul I – se aplică în intervalul, ,,stadiul 03,, umflarea mugurilor - ,,stadiul 05 ,,punct
verde cu- sulf muiabil 0,4%, complexat cu ulei mineral US1 0,5 %.
-Tratamentul II – se aplică în intervalul, ,,stadiul 06 ,,dezmugurit - ,,stadiul 09 ,,fenofaza de 2-3
frunzuliţe cu: sulf muiabil 0,4% complexat cu un acaricid selectiv: Demitan 200 SC 0,06%,
Milbenknoc 0,1 %,Torque 0,05%, Nissorun 0,1%, Envidor 0,5%
• Atenţie la fenomenul de rezistenţă! Alternaţi produsele din grupe diferite de substanţe vezi
• Folosiţi produse selective faţã de prãdãtori
Controlul biologic
Protejarea typhlodromilor, cei mai importanţi antagonişti ai acarienilor fitofagi, contribuie la
restabilirea echilibrului natural în biosistemul prădător/ dăunător şi implicit la reducerea, sau
eliminarea tratamentelor chimice.
In acest sens:
• În parcelele cu risc ridicat, controlul biologic se realizează, prin colonizarea naturalã sau
artificială a parcelelor cu typhlodromi. Metoda se aplică, fie înainte de dezmugurit, prin
amplasarea mănunchiurilor de coarde populate cu prădători, fie primăvara, prin introducerea
lăstarilor populaţi cu typhlodromi.
Vezi p.48
17

18. Dezmugurit debutul
Dezmugurit- Debutul înfloritului
Acarienii tetranichizi dăunători şi prădători
înfloritului
Grupa acarienilor tetranichizi cuprinde specii cu importanţã economicã deosebitã pentru
v viticulturã, având corpul de formã ovalã, globuloasã sau piriformã, cu lungimea cuprinsã
între 0,2 – 1,0 mm (perceptibili cu ochiul liber sau cu o lupã de mână) pe care sunt
inserate patru perechi de picioare. Ciclul biologic are loc prin transformãri succesive,parcurgând
mai multe stadii: ou, larve, nimfe şi adulţi. Acarienii tetranichizi dăunători sunt semnalaţi mai ales
în zonele cu ierni relativ blânde şi veri calde şi secetoase Atacul timpuriu, în perioada
dezmuguritului, provoacã necroza primordiilor foliare şi a viitorilor ciorchini, precum şideformarea
lãstarilor. Pentru identificarea acarienilor teranichizi dăunători şi, respectiv acarienii prădători,
efectuarea observaţiilor este deosebit de importantă şi necesită o minimă practică în domeniu.
A nu se confunda !
Acarieni tetranichizi dăunători Acarieni utili Acarieni
prădători indiferenţi
Acarianul roşu Acarianulgalben Acarianul comun Typhlodromii Tydeide
Panonycus,ulmi Eotetranychus Tetranychus urticae
Specia
0
Talia 0,5 mm 0,5mm 0,5mm 0,5mm 0,5 mm
Pe ambele feţe Pe faţa Pe faţa inferioară a Pe faţa Pe faţa
ale frunzei inferioară a frunzei şi pe buruieni inferioară a inferioară a
Habitat
frunzei frunzei în frunzei în
apropierea apropierea
nervurilor nervurilor,
Depla Foarte lentă lentă lentă rapidă rapidă
sare
Roşie cu două Galben pal Galben verzui cu Albicioasă spre oranj
Culoare
rânduri de verzui, cu pete negre de oparte gălbui,
tuberculi albi granulaţii negre şi de alta a corpului câteodată oranj
purtători de peri
Form Globuloasă Alungită Mai globuloasă decât Piriformă Trapezoidală
a E. carpini
Iernează sub Iernează ca Iernează ca femelă la Iernează în Iernează în
formă de ou la femelă adultă baza coardelor sau în stadiul de stadiul de
baza mugurilor sub scoarţă, sol. Primăvara femelă adultă femelă adultă
biologic
ecloziunea femela devine colonizează flora fecundată pe fecundată pe
Ciclul
larvelor are loc la activă la spontană din diferiţi arbuşti diferiţi arbuşti
dezmugurit dezmugurit apropierea butucilor
Având in vedere faptul că dinamica populaţiei de acarieni este proprie fiecãrei parcele, printr-o
simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular, se determină nivelul populaţiei, de la
care se justifică aplicarea strategiei de intervenţie.
Acarianul roşu (Panonycus ulmi)
PED = peste 30 ouă/mugure, la umflarea mugurilor , sau prezenţa ouălor în 70% din mugurii
PED = 5 – 6 forme mobile / frunză, sau 60 % frunze cu simptome de atac, înainte de înflorit
PED = 3 – 5 acarieni / frunză, sau 30 % frunze cu simptome de atac, in perioada estivală
Acarianul comun (Tetranychus urticae)
PED = 5-6 acarieni/ frunzã sau 20% frunze cu simptome de atac, în fenofaza de 2-3 frunzuliţe;
PED = 6-7 acarieni/ frunzã sau 50% frunze cu simptome de atac, în perioada estivalã
Vezi p. 44
18

19. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Arsura bacteriană
Xylophilus ampelinus sin. Xanthomonas ampelina sin. Erwinia vitivora
Expresia simptomelorArsura bacterianã este o boalã sistemică de focar, uşor confundabilã cu
Excorioza şi Eutipoza viţei de vie. Simptomele sunt vizibile primăvara odată cu pornirea în
vegetaţie, pânã la sfârşitul lunii iunie
Simptome pe lăstarii tineri
Primăvara, în fenofaza dezmugurit, butucii infectaţi sunt
debili, piperniciţi şi pornesc neuniform în vegetaţie. Pe
tinerii muguri infectaţi, apar mai întâi pete necrotice
superficiale, care, ulterior, se extind şi determină crăparea
longitudinală a mugurilor, brunificarea şi uscarea lor.
Lãstarii tineri invadaţi de bacterii pe cale vascularã, se
vestejesc, se necrozează, apoi se usucă.
Simptome pe frunze Frunzele tinere, contaminate, prezintă arsuri marginale şi
uneori fisuri longitudinale necrozate pe peţiol. Prin
întreruperea alimentaţiei hidrice frunzele se decoloreazã,
se deformează şi cad prematur.
Atacul precoce pe inflorescenţe determină o necrozare a
butonilor florali şi apariţia fenomenului de meiere.
FACTORI FAVORIZANŢI
• Climat cald şi umed;
• Temperatura optimă dezvoltării bacteriei 20-25 °C;
• Renunţarea la produsele cuprice;
• Soiuri sensibile:Chardonny, Pinoit noir, Merlot;
• Ploile şi vântul favorizează diseminarea bacteriilor
superficiale;
BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE
Xylophilus ampelinus este o bacterie gram–negativã aerobicã care se conservã pe partea
aeriană a plantei în special la baza coardelor infectate şi pe resturile de pe sol. Infecţiile primare
se produc în fenofaza de 2-3 frunzuliţe. Contaminarea are loc pe cale naturală, prin seva scursã
de pe secţiunile coardelor, în timpul tãierilor, sau accidental prin rănile provocate cu ocazia
tăierilor i desfrunzitului mecanic.
Patogenul poate supravieţui vreme îndelungată în stare latentă, dar în condiţii de mediu
favorabile poate avea o dezvoltare explozivă.
STRATEGIA DE LUPTĂ
Aplicarea riguroasă a tratamentelor primăvara începând cu fenofaza de umflarea mugurilor
,,stadiul 03,, până în ,,stadiul 09,, sau 5-6 frunzuliţe etalate:
• Se aplică minim 2 tratamente cu zeama bordeleză 2% sau tratamente prin asocierea cuprului
cu ditiocarbamaţi. Primul tratament în ,,stadiul 03,, şi următorul în ,,stadiul 09,,
• După ,,stadiul 09,,sunt recomandate tratamentele mixte mană-bacterioză utiliând produse
anti- peronosporice asociate cu cupru sau ditiocarbamaţi.
• În caz de grindină, tratamentele se aplică în maxim 12 ore.după grindină cu zeamă bordeleză
2%
Vezi p. 46
19

20. Dezmugurit debutul
Dezmugurit- Debutul înfloritului
Filoxera galicolă Phylloxera vastatrix sin. Daktulosphaira vitifolie;
înfloritului
s sin. Phylloxera vitifolii
În România, în ultimii ani, ca urmare a extinderii suprafeţelor cultivate cu hibrizi producători
direcţi, simptomele atacului de filoxera galicolă pe frunzele s-au extins îngrijorător.
Gale pe frunze Forma galicolă
Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor.
In urma înţepării şi sugerii sucului celular, pe
partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma
unor urne neregulate, de mărimea unui bob de
măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o
culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe
o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului
metabolismul frunzelor este redus, ceea ce
determină ca lemnul lăstarilor să nu se matureze.
Atacul formei galicole prezintă importanţă pentru
plantaţiile de portaltoi, obţinându-se un material de
slabă calitate.
Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine
distincte: a) un ciclu complet pe viţele americane
(Vitis riparia, Vitis rupestris), prezentând cele 4
forme morfologice: galicolă, radicicolă, sexupară şi
sexuată;
b) un ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis
vinifera), fiind reprezentată în principal prin foma
radicicolă, care se dezvoltă pe părţile subterane;
Strategia de luptă
Combaterea indirectă:
• Metoda cea mai eficientã şi sigură de prevenire a atacului este altoirea soiurilor de viţã
europeanã pe portaltoi americani rezistenţi. Portaltoii folosiţi până în prezent au o rezistenţă
diferită la atacul filoxerei. Singura specie imună este considerată Vitis rotundifolia. O
rezistenţă bună au şi speciile Vitis riparia, V. Rupestris, V. Cordifolia, V. Cinerea, V.
Berlandierii.
• Cultura viţelor nobile nealtoite pe terenuri nisipoase. Solurile nisipoase care conţin 60 %
siliciu sunt anti-filoxerice.
Combaterea mecanică a filoxerei galicole prin culegerea şi distrugerea lăstarilor cu prima serie
de gale pe frunze, cunoscând că,în general, frecvenţa galelor din prima serie este redusă, aşa
că adunarea şi distrugerea lor nu necesită mult timp.
Lupta chimică: În plantaţii înfiinţate pe rãdãcini proprii sau în plantaţiile de portaltoi şi HPD,
tratamentele chimice se aplică în focarele cu atac cunoscute din anul anterior PED= 5% frunze
cu gale. Momentul optim aplicării este primăvara, în intervalul dezmugurit - degajarea primelor 2-
3 frunze, corespunzător migrãrii larvelor de fundatrix spre organele verzi ale plantei. Aplicarea
tratamentelor nu trebuie să depăşească momentul închiderii primelor gale. Sunt de preferat
produsele cu efect translaminant, de contact şi ingestie: Calypso 480 SC 0,02 %; Actara 25 WG
0,02 %; Confidor 10 SL 0,075
Controlul biologic
Inmulţirea acestui dăunător este frânată de activitatea unor organisme entomofage, prădătoare:
acarieni prădători, Carabidae, Coccinellidae, şi Dtophylinidae; Chrysopidae şi Antocoridae,
coleoptere (Coccinelidae) şi diptere (Syrpidae)
20

21. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Antracnoza Elsinoe ampelina sin Gloeosporium ampelophagum
Antracnoza este printre primele boli care se manifestă în plantaţiile viticole, primăvara. Ciuperca
atacã toate organele verzi ale viţei de vie, mai ales când sunt tinere şi suculente. În ţara noastrã,
antracnoza este o boală frecventă la hibrizii producători direcţi, dar se întâlneşte şi pe unele
soiuri nobile cum sunt: Regina viilor, Cardinal, Fetească regală, Chaselas Dore
Manifestarea simptomelor
Simptome pe lăstarii tineri şi frunze Simptome pe lãstari. Primele simptome apar
primăvara pe lăstarii tineri erbacei. Atacul
provoacă apariţia unor leziuni mici, eliptice sau
neregulate, cenuşii-violacee, cu o bordură mai
ridicată de culoare negricioasă, asemănătoare
rănilor provocate de grindină. În general lăstarii
atacaţi au internodiile scurte şi poartă frunze
mici şi palide, iar partea dinspre vârf pare ca
arsă (carbonizată), de unde şi denumirea
populară a bolii de “cărbunele viţei de vie
Simptome pe frunze. Pe frunze, atacul se
manifestă prin apariţia unor pete cu marginile
clar delimitate, în mod obişnuit circulare cu
diametrul pânã la 2,5 mm, amplasate în special
de-a lungul nervurilor.Când sunt atacate
nervurile, mai ales la frunzele tinere, limbul se
rãsuceşte, frunzele se clorozeazã se usucã şi
cad prematur
Condiţii favorabile
- Existenţa în plantaţie a unui focar de atac;
- Lungimea lăstarului ≤5 cm;
- Precipitaţiile abundente şi umiditatea relativă a aerului > 85% sunt principalii factori;
- Germinarea conidiilor are loc numai în picături de apă;
-Temperatura nu constituie un factor limitativ; conidiile germinează între 2-10 °C;
Biologie şi epidemiologie
Ciuperca se conservã sub formã de miceliu scleroţial pe coarde (unde poate supravieţui 3 pânã
la 5 ani) şi sub forma unui miceliu de rezistenţã pe suprafaţa boabelor infectate şi cãzute pe sol.
Sporularea este favorizatã de prezenţa condiţiilor de umiditate admosferică şi apă sub formă de
picături. Dispersate prin picãturi de ploaie (umectare 12 ore) conidiile pãtrund în muguri apoi pe
frunze şi lãstari sau în crãpãturile butucilor bolnavi producând infecţia primarã
Profilaxia urmãreşte: respectarea strictã a mãsurilor de carantinã fitosanitarã, ştiut fiind faptul
cã boala se rãspândeşte masiv prin circulaţia materialului sãditor afectat:
Metode chimice
Aplicarea preventivă a unui tratament la umflarea mugurilor cu sulf muiabil limitează
sursa de infecţie: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%;
Aplicarea a 2-3 tratamente înainte de înflorit cu produse cuprice reduce atacul acestei
periculoase boli: Bouillie bordelaise 0,5 %; Champion 50 WP 0,3 %; Kocide 101 50 WP 0,4%;
Funguran OH 50 WP 0,3 %; Vitra 0,2 %; Super Champ FL 0,3%;; Blue shield 50 WG 0,2 %;
ş Cupritim 0,3 %; Kocide 2000 0,15 etc.sau produse pe bazã de benomil (Benlate 50 WP 0,06 –
1,0 %, Benomil 50 WP)
Dezmugurit- Debutul înfloritului
Dupã înflorit tratamentele anti-peronosporice aplicate corespunzător asigură protecţia
simultană atât a manei cât şi a antracnozei. Vezi p. 57
21

22. Dezmugurit debutul
înfloritului Dezmugurit- Debutul înfloritului
Făinarea viţei de vie Uncinula necator-Forma conidiană. Oidium tukeri
Începând cu fenofaza de dezmugurit, lupta anti-oidium se aplică diferenţiat pe zone
viticole, în funcţie de atacul din anul precedent, prezenţa soiurilor sensibile şi condiţiile
climatice din anul în curs.
Simptomatologie Simptome pe lăstarii tineri
Primăvara, începând cu fenofaza de 5-6
frunzuliţe, lăstarii care apar din mugurii
contaminaţi în anul precedent au creşteri reduse
(scurt-nodare), cu frunze crispate. La soiurile
foarte sensibile, lãstarii capãtã un aspect caduc
cunoscut sub denumirea de “drapel,,
Infecţiile de oidium pe frunze au, în general, un
caracter de focare localizate. Primele manifestări
ale atacului sunt caracterizate prin apariţia unor
pete uleioase, pe partea superioară a frunzelor
Pâsla albă cenuşie pe frunze
(adesea similare cu petele uleioase de mană) şi
o înnegrire a nervurilor pe faţa inferioară a
frunzelor în dreptul zonelor atacate. In scurt timp,
la nivelul petelor pe ambele feţe ale frunzei,
apare o pâslă, alb –cenuşie, cu aspect
purverulent. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor de
cãtre miceliul ciupercii, frunzele se gofrează,
bordura limbului se rãsuceşte spre partea
superioarã într-o conformaţie de cupã
Ciclul biologic
Agentul patogen iernează sub formã de miceliu de rezistenţă în mugurii de iarnã (forma
asexuatã) şi în organe de fructificare (cleistoteci) formate pe organele atacate îndeosebi pe
scoarţã şi butuc (forma sexuatã). În plantaţiile viticole din ţara noastrã, transmiterea bolii de la un
an la altul are loc îndeosebi prin miceliul de rezistenţã din muguri. Primãvara, miceliul creşte
odatã cu pornirea mugurilor în vegetaţie. Pe miceliu activ se diferenţiază conidiofori şi conidii prin
care se realizează infecţiile primare. Perioada de incubaţie variazã între 5-7 zile în funcţie de
temperaturã. Conidiile dispersate de vânt şi apã, asigurã rãspândirea bolii în cursul perioadei de
vegetaţie. Faza de sporulare intensă se produce în general la interval de 15-20 de zile după
apariţia simptomelor.
Condiţii favorabile.
Temperatura este factorul determinant; pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar
sporularea poate avea loc la 8 °C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este de 25-
28 °C. Germinaţia conidiilor este inhibatã la temperaturi mai mari de 30°C;
Umiditatea influenţeazã foarte puţin evoluţia bolii, dar contribuie la extinderea ciupercii.
Pentru germinare conidiile au nevoie de minim 20% umiditatea atmosferică, optimul fiind
cuprins între 50-65 %;
Ploile reduse (fine) favorizează germinarea mãrind umiditatea aerului. Din contrã, ploile
violente care spalã foliajul, împiedicã germinaţia sporilor;
Lumina difuză exercitã o acţiune favorabilã germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele
solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor;
Vântul faciliteazã diseminarea;
Soiuri sensibile: Tămâioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardone,
Muscat de Hamburg, Afuz –Ali, Italia, Coarnă neagră;
22

23. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Profilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şi
condiţii climatice favorabile se recomandã:
• aplicarea corectă a tăierilor în uscat pentru a asigura echilibrarea butucului şi a evita
dezvoltarea inutilă a frunzişului care prin transpiraţie măreşte umiditatea aerului, ceea ce
duce la favorizarea bolii;
• arderea lemnului rezultat din tăieri în focarele de atac, pentru a reduce rezerva biologică
• aplicarea corectă a lucrărilor în verde: desfrunzitul în zona ciorchinilor, plivitul lăstarilor sterili,
copilitul, cârnitul.pentru îmbunătăţirea circulaţiei arerului şi o mai bună penetrare a
fungicidelor;
• lucrările solului pentru păstrarea curată a terenului;
• plantarea soiurilor rezistente. Puţin atacate sunt soiurile: Grasă, Fetească regală, Merlot,
Cabernet Sauwignon;
Strategia de combatere Lupta chimică se bazează pe poziţionarea primului tratament, alegerea
produselor şi rata lor de aplicare (7 la 10 zile pentru produsele de contact 12-14 zile pentru
produsele penetrate sau sistemice.
Poziţionarea primului tratament
In zonele de risc, în care ciuperca atacă în fiecare an, primul tratament se aplică preventiv
începând cu stadiul 2-3 frunzuliţe etalate, protecţia continuând până în pragul fenofazei de
pârgă;
In zonele cu risc redus, în care oidiumul nu este periculos, în sensul ca nu atacă în fiecare
an şi apare după înflorit, primul tratament se aplică cu 10 zile înainte de înflorit, în fenofaza
butoni florari separaţi. Protecţia continuă până în pragul fenofazei de pârgă
In zone de risc Primul Tratament Tratamentul nr.2 Tratamentul nr.3
Fenofaza 2-3 Fenofaza 5-6 Butoni florali separaţi
frunzuliţe etalate frunzuliţe etalate sau 10 zile înainte de
înflorit
In zonele cu risc redus
Tratamentul nr.1
• Alegerea produselor
Există o gamă variată de fungicide anti-oidium: fungicide de contact, care asigurã protecţie 8-10
zile: pe bază de Dinocap, sau sulf: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU
0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%. Fungicide sistemice care asigură protecţie 12-
14 zile : Crystal 250 SC 0,01 %, Falcon 460 EC 0,01%. Folicur Solo 250 EW 0,04%, Orius 255
EW 0,04, Vectra 10 SC 0,025%, Topas 100EC 0,025%, Sumi 8 12,5 WP 0,015%, Systhane 12 E
0,02% .Fungicide polivalente: Quadris SC, Stroby DF, Éclair WG, Shavit F etc.
• Se mai recomandă !
- Reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;
- Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele cu vreme caldă şi uscată şi prelungite
în perioadele reci şi bogate în ploi.
Viticultura biologică: In fermele cu combatere biologică a fost acceptat sulful praf sau pulbere
muiabilă cu eficacitate împotriva oidiumului în toate fazele fenologice. Sulful muiabil se poate
combina cu 1/3 bentonită; Biofungicide pe bază de Ampelomyces quisqualis (35g/ha) Vezi p. 37
23

24. D Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Putregaiul negru –Guignardia bidwellii
Putregaiul negru al viţei de vie este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristică
şi şi evoluţie rapidă. În condiţii favorabile, atacul se extinde exploziv, producând adevărate
e epidemii.
Simptome pe frunze SIMPTOMATOLOGIE
Primele simptome se manifestă primăvara, pe frunzele
tinere de la baza butucului, sub forma unor pete mai
mult sau mai puţin circulare, (cu diametrul 2-10 mm),
de culoare brun-gălbuie, cu halou brun – negricios. În
scurt timp, ţesuturile din centrul petelor se necrozează,
şi, în dreptul lor, pe ambele feţe ale frunzelor, apar
formaţiuni punctiforme negre (picnidii cu picnosporii).
Sunt sensibili la atac lăstarii tineri de 10-20 cm. Pe
lãstarii erbacei atacul se manifestã sub forma unor
pete oval-alungite, care evoluează în cangrene
adânci, de culoare purpuriu- închis, purtătoare de
germeni (picnidii punctiforme negre).
CONDIŢII FAVORABILE
• Existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;
• Ploi prelungite, infecţiile se produc dacă, organele susceptibile sunt umectate, minim 6-7 ore;
Temperatura minimă de germinare a sporilor 9°C;
BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE
Ciclul de dezvoltare a ciupercii, este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungul
patogen ierneazã în principal sub formă de peritecii, (fructificaţiile sexuate) pe strugurii mumifiaţi,
pe boabele căzute pe sol şi, sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată), pe
lemnul şi frunzele bolnave. Primele contaminări sunt posibile primăvara în fenofaza 2-3 frunzuliţe
etalate, când temperatura depăşeşte 90 C şi intervin ploi prelungite. În aceste condiţii are loc
emisia de ascospori din peritecii,care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere şi produc
majoritatea infecţiilor primare.
Profilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie, în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şi
condiţii climatice favorabile se recomandã:
- Strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor mumifiaţi;
- Arderea materialului infectat rezultat dupã tãieri;
- Arãturi adânci de primãvarã, pentru a încorpora boabele mumifiate cãzute pe sol;
STRATEGIA DE LUPTĂ
Dacă în podgorie există un precedent al atacului de putregai negru pe frunze şi pe struguri,
se recomandă aplicarea tratamentelor preventive, în următoarele fenofaze considerate foarte
sensibile la atac:
• lãstar de 4-8 cm; ,,stadiul 09,,
• lãstar de 15 cm;
• înainte de înflorit;
• dupã înflorit;
• Dupã aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasã şi ceţoasã, tratamentele
continuã la interval de 10 – 14 zile. Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscatã.
• Tratamentele se aplică cu produse care se folosesc în mod curent în combaterea manei şi
făinării viţei de vie care controlează simultan şi putregaiul negru: Mikal 0,3%, Folpan 0,2% ,
Verita 0,06%, Antracol 70WP 0,2-0,3%Topas 0,03%, Quadrix 0,08%, Éclair 49 WG 0,05%
Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04% etc Vezi p. 52
24

25. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Rujeola - Boala petelor roşii - Pseudopeziza tracheiphilla
Rujeola este o boală specifică frunzelor viţei de vie. Foarte rar, în cazul unui atac puternic, sunt
afectaţi şi ciorchinii. În aceste condiţii, pierderea recoltei poate fi totală.
Simptome pe frunze Simptomatologie
Infecţiile pe frunze, se produc eşalonat din aprilie pânã la
sfârşitul lunii iulie. Primele simptome se manifestă în iunie, pe
frunzele de la baza lăstarilor (primele 4-5 frunzulite), sub
forma unor pete mici, palide internervuriene, fãrã contur bine
delimitat. Odată cu evoluţia atacului, petele devin mai
evidente şi capătă o culoare specifică soiului respectiv, brună
cu contur gălbui la soiurile albe, şi roşu-rubiniu cu bordurã
verzuie la soiurile roşii,.
Biologie
Rujeola, prezintă un singur ciclu de infecţie pe an, singura
sursă de infecţie fiind ascosporii. Ciuperca ierneazã saprofit
pe frunzele moarte căzute pe sol, unde ciuperca poate
supravieţui mai mulţi ani
Strategia de luptă Lupta contra rujeolei viţei de vie este
necesară în zonele unde maladia este realmente prezentă
sau a fost semnalată în anul precedent.
• Tratamentele preventive, la intervale regulate, începând
fenofaza de 4- 5 frunzuliţe, cu produse care se folosesc în
mod curent în combaterea manei viţei de vie, controlează
simultan şi rujeola.
• In general, până la primul tratament anti-peronosporic, sunt
necesare 1-2 intervenţii la interval de 8-10 zile.
• Dupã înflorit, tratamentele anti-peronosporice asigurã
controlul ciupercii.
Vezi p. 39
Putregaiul cenuşiu
Forma sexuatã : Sclerotinia fuckeliana sin. Botryotinia fuckeliana
Forma asexuatã : Botrytis cinerea
Simptomatologie
În primăverile ploioase, scleroţii, organele de rezistenţã ale ciupercii Botrytis cinerea, emit
fructificaţii asexuate (conidiofori cu conidii) iar vântul produce diseminarea conidiilor. Dacã
umiditatea se menţine sporii vor germina şi vor produce infecţia primară pe organele cele mai
sensibile: lãstari tineri, inflorescenţe (inclusiv pãrţile florale). Atacul se manifestă sub forma unor
pete brune acoperite cu o pâslă cenuşiu pulverulentă caracteristică, producând brunificarea,
uscarea şi căderea inflorescenţelor tinere. Aceste aspecte, de cele mai multe ori neglijate de
cãtre viticultori, pot produce pagube deosebite. În plus, creazã rezerva biologicã pentru atacurile
ulterioare.
Strategie de luptă Infecţiile cu botrytis se pot produce începând cu fenofaza lăstar de 10-15 cm
lungime, dacă concomitent cu înregistrarea unei temperaturi medii de 15 °C, aparatul foliar este
umectat 15 ore consecutiv (ploi de durată),, Regula de 15,,. În aceste condiţii se recomandă ca
tratamentele preflorale contra manei viţei de vie, să se aplice produse polivalente cu efect
simultan şi asupra botrytisului: Euparen 50 WP 0,25%; Folicur E 0,25%,Euparen multi 50WP
0,2%, Folicur multi 50WP 0,2- 0,25%, Folpan 50 WP 0,2 %; Forum Star WDG 0,175 %; Shavit F
71,5 WP 0,2 %, Quadris SC 0,075%), Éclair 49 WG 0,5%.
Vezi p. 40
25

26. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Moliile strugurilor Gen. I-a
În România, două specii de molii pot produce probleme viticultorilor Lobesia botrana
s sau Eudemisul, Clysia ambiguella sau cochilisul.
Evoluţia acestor specii în timp prezintă o anumită periodicitate. După o perioadă de creştere
continuuă a nivelului populaţiei de molii, la ora actuală are loc o perioadă de depresiune, nivelul
populaţiei reducându-se mult.
Lobesia botrana Moliile strugurilor ( Lobesia botrana şi Clysia ambiguella)
Fluturii au dimensiuni aproximativ identice de 5-8 mm. Corpul şi
aripile sunt acoperite cu solzi de diferite culori. Larvele sunt omizi,
foarte variate ca înfăţişare dar cu caractere generale comune. Cele
mai multe specii au trei perechi de picioare toracice şi cinci perechi
de picioare simple abdominale. Pupa este de tip obtecta.
Biologie
Adulţii generaţiei hibernante zboarã în prima decadã a lunii mai,
când temperatura medie zilnicã a aerului atinge 15°C (t° = 10°C),
respectiv când a treia frunzã a lãstarilor are diametrul de 3 cm.
Ecloziunea larvelor debutează începând cu ,,stadiul 15-16,, şi se
intensifică odată cu creşterea temperaturi. Prezintă 5 vârste
Clysia ambiguella larvare, L1 are 1-1,5 mm iar L5 lungimea larvelor ajunge în ultima
vârstă până la 11 mm
Daune Larvele generaţiei I-a atacă la început inflorecenţele, pe
care le înfăşoară cu fire de mătase de culoare albicioasă, sub
formă de cuiburi sau glomerule.
Prevenirea riscurilor: Pentru avertizarea tratamentelor se iau în
calcul nivelul populaţiilor (PED), şi după caz vârful curbei de zbor
stabilit cu ajutorul capcanelor feromonale de supraveghere, 1-3
capcane/Ha, amplasate în fenofaza de umflarea mugurilor.
Observaţiile din teren rămân deosebit de utile deorece situaţia din
teren poate fi foarte eterogenă.
- PED = 2-3 crisalide / 30 butuci, la umflarea mugurilor.
- PED = 30 glomerule / 100 ciorchini, pe vegetaţie
Atac de larve
Strategia de luptă se decide în funcţie de nivelul atacului. Sunt de
preferat metodele biologice de control. Combaterea chimică se
aplicã numai în condiţiile unui pericol real de atac (determinat pe
baza PED-ului).
Mijloace biologice
• Folosirea biopreparatelor pe bazã de Bacillus thuringiensis: la
apariţia primelor larve (larvele de vârste mici) :Dipel 2 X WP –
0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %.
• Folosirea de tehnici de confuzie sexualã, (capcane). În general
sunt necesare 5-capcane / ha în funcţie de nivelul populaţiei au
avantajul că funcţionează tot sezonul şi combat simultan ambele
specii.
• Capcane feromonale lipicioase tip AtraBot pentru Lobesia şi
AtramBIG pentru Eupoecilia 30 buc/ha
• Lansarea de viespi parazite entomofage (Trichogama), crescute
artificial. Se recomandã 100-200 mii/ha în perioada de pontã.
Vezi p. 51
26

27. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Confuzia sexuală
Mijloace chimice
Pentru combatere sunt recomandate insecticide cu toxicitate redusã,
selective faţã de entomofauna utilã, din urmãtoarele grupe de
substanţe:
Inhibitori ai metamorfozei artropodelor: se aplicã la debutul
ecloziunii larvelor şi se reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã:
Cascade 5 EC – 0,1 %; Nomolt 15 SC 0,05 %; Sonet 100 EC – 0,05
%; Match EC 0,05 %
Regulatori de creştere: ICI se aplică la 6 zile dupã debutul
Capcane feromonale ecloziunii larvare: Insegar 25 WP – 0,03 %
Piretroizi de sintezã: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se
reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Karate 25 EC – 0,025
%, Fastac 10 EC – 0,02 %, Chinmix 5 EC – 0,03 %,
Cloronicotinidelor: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se reia
dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Calypso 480 SC – 0,02 %
Carbamice: aplicate la apariţia în masã a fiecãrei generaţii: Sevin
85 WP 0,15 %, Victenon 50 WP – 0,1 %, Marschal 25 CE – 0,1 %.
Pirala sau Molia frunzei viţei de vie– Sparganotis pileriana
Primãvara pagubele produse de pirala viţei de vie pot fi foarte importante. Frunzele de la
extremitatea lãstarilor de viţã de vie pot fi în totalitate devorate.
Adult Adultul este un fluture cu activitate crepuscularã, zborul are
loc in iulie –august. Larva, este o omidã adevãratã care, la
completa dezvoltare, poate atinge 2,5-3,0 cm lungime.
Biologie
Ierneazã în stadiul de larvã neonatã, într-un cocon mãtãsos,
sub scoarţa parţial exfoliatã a butucilor şi coardelor mai
groase, în crãpãturile aracilor sau sub frunzele cãzute,
Migrarea larvelor are loc la începutul lunii mai în fenofaza de
2-3 frunzuliţe. Atacã omizile hibernante, care devoreză
frunzele tinere şi ţes cuiburi de hrãnire prin aglomerarea
frunzelor, lãstarilor şi a ciorchinilor, organe pe care le
consumã.
Larva • Strategia de luptă Combaterea, se realizeazã în funcţie de
nivelul de risc (PED) în vetrele de atac cunoscute din anul
precedent .În conditiile ţării noastre PED = 15-20 larve/ butuc
• Se aplică:
- un tratament înainte de dezmugurit cu uleiuri minerale US
0,15% Oleoecalux 2,5%, Oleocarbetox 1,5 %, Oleodiazol 3
EC 1,5%, tratamentul se aplică în vetrele de atac cunoscute
din anul precedent;
- tratamentele pe vegetaţie se aplică începând cu fenofaza 2-
3 frunzuliţe şi se repetă, datorită apariţiei eşalonate a
larvelor, în funcţie de remanenţa produselor. Pentru
combatere se folosesc insecticide biologice sau chimice
selective Sonet 100 EC – 0,05 %; Match EC 0,05 %Calypso
480 SC – 0,02 %. Karate 25 EC – 0,025 % etc
27

28. Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Ploşniţa verde a viţei de vie Lygus spinolai
Adult
• Adulţii au 5-6 mm lungime, de culoare verde -
deschis uniform, Oul este alb lãptos, în formã de şa,
cu lungimea 1,20 – 1,40 mm.
• Larvele, în primul stadiu sunt verzi gãlbui, pe
parcurs îşi schimbã culoarea în verde deschis
prezentând o anumitã monocromie cu frunzele de
viţa de vie, atunci când sunt examinate cu ochiul
liber. Exuviile sunt usor de recunoscut pe frunze sau
struguri.
• Daune
Pe frunzele tinere înţepãturile larvelor produc
punctuaţii mai întâi galbene apoi brune, vizibile
numai cu lupa. Aceste puncte sunt în aceeaşi
Larve şi exuvii mãsurã zone necrotice care se sfâşie odatã cu
creşterea limbului într-un ansamblu de forme şi
dimensiuni variabile, cu margini rotunjite, sau
colţuroase. Astfel, frunzele complet dezvoltate apar
perforate şi deformate. Frunzele incomplet
dezvoltate, sunt gofrate sau umflate.
Ciclul biologic al ploşniţei verzi este conform
ciclului clasic observat la insectele heteroptere din
familia Miridae: ou 5 stadii larvare - adulţi (masculi
şi femele).
Ploşniţa verde a viţei de vie are o generaţie pe an.
Ierneazã sub formã de ou, ponta fiind depusã sub
Atac pe frunzuliţele tinere scoarţa butucilor sau în mãduva lemnului
multianual. Apariţia primelor larve are loc în luna
aprilie, odatã cu umflarea mugurilor.
Strategia de combatere
Tratamentele chimice se aplică numai în condiţiile
semnalării unor atacuri puternice. Se recomandã
marcarea zonei atacate în sezonul respectiv şi
prevederea unui tratament, aplicat în anul urmãtor
Primul tratament se aplică în fenofaza de
umflare a mugurilor. Următoarele tratamente se
aplică pe vegetaţie în funcţie de densitatea
populaţiei.
Sunt recomandate insecticide eficace şi selective:
Nomolt – 0,05 %, Calypso – 0,02 %, Avount 150 SC
– 0,03 %, Polytrin 200 EC – 0,01 %, Insegar. Pentru
a avea rezultate este indicat, ca aplicarea
tratamentelor sã se efectueze la orele dimineţii,
Lupta biologică:
Lupta biologică se efectuează cu produse pe bază de baccillus thuringiensis : Dipel 2 X WP –
0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %
Protejarea entomofaunei utile Populaţiile de ploşniţa verde sunt reglate natural de diferite specii
utile, paraziţi oofagi sp.:Telenomus othus; Anaphes autumnalis, Polynema susilla; Olygosita
impudica. Ca prădători sunt citate speciile de ploşniţe din genul Nabis.
28

29. Dezmugurit- Debutul înfloritului
Mana viţei de vie Plasmopara viticola
Evoluţia ciupercii primăvara este, în general, variabilă, de la un an la altul, fiind direct influenţată
de condiţiile climatice îndeosebi de umiditate, esenţialã pentru germinaţia ciupercii. Rezerva
biologică (pe frunzele mozaicate) din anul precedent este mai puţin importantă în măsura în care
oosporii, organele de rezistenţă ale ciupercii în perioada de iarnă, se pot conserva cel puţin 3 ani
în sol.
Frunze cu pete undelemnii
Simptomatologie
Atacul de mană pe frunze este cel mai frecvent, dar nu
cel mai păgubitor. Primele simptome ale manifestării
atacului constã în, apariţia pe partea superioară a
frunzelor a unor pete gãlbui translucide cu contur
estompat şi aspect uleios , denumite sugestiv “pete
undelemnii”. Într-o fazã ulterioarã, pe timp umed, în
dreptul petelor undelemnii, pe partea inferioară a
frunzelor, apare o pulbere finã albicioasã constituitã din
organele de înmulţire ale ciupercii, aspect numit “pete
cu conidiofori şi conidii”.
Biologie
Reproducerea ciupercii are loc pe cale sexuată, prin
oosporii de pe frunzele mozaicate căzute pe sol şi, pe
cale asexuată, prin conidii. Primăvara, în condiţii
favorabile, ploi de cel putin 10 mm căzute în interval de
24-48 ore, temperatura minimă a aerului măsurată
dimineaţa devreme 10°C, lăstari de 10 cm = regula de
30 zeci, oosporii germinează şi emit macroconidii. Sub
influenţa precipitaţiilor, macroconidiile eliberează
zoosporii care antrenaţi de stropi de ploaie pe dosul
frunzelor, produc infecţia primară.
La sfârşitul perioadei de incubaţie, dacă timp de 4 ore
nocturne frunzele sunt umectate, umiditate relativă a
aerului depăşeşte > 92%, temperatura medie a aerului
este de peste 13°C, în dreptul petelor undelemnii pe
dosul frunzelor apare puful alb micelian, format din
conidiofori arborescenţi purtători de conidii mici
ovoidale. Conidiile stau la baza producerii infecţiilor
secundare In cursul aceluiaşi sezon, în anii ploioşi se
Pete cu conidiofori şi conidii
produc 50-60 infecţii secundare/sezon.
Condiţii favorabile
- Umiditatea ridicată peste 80% (ploi, rouă, ceaţă) este factorul determinant; ştiut fiind faptul
că, conidiile germinează în picăturile de apă;
- Temperatura Infecţiile se declanşează la temperaturi scăzute, începând cu 10°C iar
dezvoltarea ciupercii are loc la temperaturi cuprinse între 11-13 °C şi atinge cota maximă la
18-24 °C. La peste 30°C ciuperca moare;
- Vântul facilitează diseminarea ciupercii;
Profilaxia este recomandată pentru, limitarea condiţiilor favorabile producerii infecţiilor primare:
• arături adânci, pentru îngroparea frunzelor mozaicate purtătoare de oospori;
• drenarea terenurilor care reţin apa;
• combaterea buruienilor, pentru a evita admosfera umedă, din apropierea solului;
• reducerea vigorii de creştere prin aplicarea raţionalã a îngrãşãmintelor cu azot;
• efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde (legatul lăstarilor, copilit );
29