1. ID hints
Left: "eastern
arborvitae"
Female
cones
commonly
present
- Female cone
subglobal
- Scales gray,
curved umbo
present***
Right:
"American
arborvitae"
Cones
commonly
absent most
cultivars
- Female cone
ellipsoidal*
Platycladus orientalis (on left), Thuja occidentalis (on right),
Arborvitae
Tuia, un conifer decorativ privilegiat
Vineri, 30 10 2009, 00:00
Doina Mot
| | | |
Thuja apartine familiei Cupressaceae, originar din Alaska, din regiunile lacurilor nordamericane, din China si din Japonia. Numele sau provine din
grecescul thyia (tamaie) datorita mirosului caracteristic al lemnului. In America se numeste Arborvitae, de la latinescul Arborele vietii.

2. Generalitati
Thuja, cunosut la noi sub denumirea de Tuia, cuprinde specii de arbori si arbusti mereu-verzi, de dimensiuni medii si mari (pot ajunge si la 60 m inaltime). Are o
crestere destul de rapida, in mod obisnuit ajungand la o inaltime de 10-15 m.
Trunchiul sau este drept, avand o terminatie piramidala sau alungita, sub forma de flacara. Scoarta
coniferului are o culoare brun-portocalie, iar la exemplarele ce au implinit deja cativa ani tinde sa se rupa in solzi ce lasa rugozitati profunde pe suprafata.
Frunzele sunt mici, foarte dese, ca niste aschii, foarte asemanatoare cu cele de chiparos. Au culoarea verde inchis, la unele specii devenind galbui in timpul iernii.
Planta produce mici conuri rotunjite, de 1-2 cm, divizate in segmente plate, in centrul fiecareia fiind prezenta o protuberanta ascutita. Sunt de culoare neagru-
albastruie sau foarte deschise, usor brumate, iar inainte de a se rupe pentru a-si elibera micile seminte devin maronii.

3. Aceste conifere sunt mult utilizate in gradini, fie ca exemplare singulare fie pentru formarea unui grad viu impenetrabil, cu rol important de protectie. Este unul
dintre coniferele privilegiate, fiind extrem de decorativ, indiferent unde este amplasat. Este preferat si pentru faptul ca poate sa i se atrubuie forme diferite prin
simpla tundere a coroanei sale.
Expunere
Se ajaza in gradina intr-un loc insorit. Acest conifer poate suporta fara probleme si umbra, dar se dezvolta mai bine daca beneficiaza de cel putin 3-4 ore de soare
direct pe zi. Nu se simte prea bine daca este pantat in zone invecinate cu marea, deoarece nu suporta aerul sarat.
Tuia nu se teme de frig. Exemplarele tinere necesita o irigatie sistematica si un ingrasamant atribuit cu regularitate, in timp ce arborii adulti in general se
multumesc cu ploaia, putand suporta fara probleme perioade lungi de seceta.
Terenul
Se planteaza intr-un pamant bogat, moale, profund si foarte bine drenat. Se teme de stagnarile hidrice, motiv pentru care este bine sa se amestece nisip in
pamantul in care se asaza planta.
Toamna si primavara se introduce la baza plantei ingrasamant organic matur sau ingrasamant granulat cu cedare lenta. Se poate dezvolta bine si in terenuri
argiloase, demonstrand ca nu are probleme nici in terenuri destul de sarace.
Inmultire

4. In general, se multiplica prin seminte, primavara, sau prin butasi semilemnosi, toamna sau primavara.
Paraziti si boli
Tuia se teme de atacul acarienilor si al afidelor, destul de greu de reperat tinand cont de forma frunzelor. Tuia se mai teme si de atacul fulminant al bacteriilor, la
fel ca celelalte conifere, care se trateaza cu dificultate: se manifesta prin aparitia petelor galbui pe „pletele” arborelui, care devin progresiv maronii, ducand in final
la pierderea frunzelor.
Specii de tuia
Ca plante ornamentale se cunosc:
● Thuja occidentalis, originara din America de Nord;
● Thuja orientalis (Platycladus orientalis), originara din China, un arbore sau arbust cu o inaltime de la 1 la 8 m, in timp de in tara de origine poate ajunge pana la
20 de m, cu ramurile usor apaltizate, dispuse pe acelasi plan, formand structuri de evantai dispuse vertical sau oblic. Conurile sunt rosii spre brun, lungi de 1,5 cm,
cu putini solzi incretiti la varf;
● Thuja plicata, originara de pe coasta Pacificului, din Alaska pana in California. Un arbore mare, mereu-verde, ajunge la 30 m inaltime, cu scoarta ramurilor
fibroasa, colorata in rosu spre maro sau spre gri;
● Thuja standishii, ce prezinta diferite nuante galbui, aurii sau de bronz, conform varietatilor.

5. Thuja L. (Tuie)
Luni, 27 August 2007 15:17
Thuja L. (tuie) - familia Cupressaceae
T. occidentalis - tuie de Canada
Arbore american care la noi creste pana la 10-
12 m. Formeaza o coroana conica, cu ramuri scurte si
dese, orizontale, cu numerosi lastari cu ramificare
aplatizata. Frunzele sunt solziforme, colorate verde mat
pe fata superioara si verde pal pe cea inferiora. In
timpul iernii capa uneori nuanta bronz; degaja un miros
placut, aromatic. Conurile sunt mici ovoidale brune
deschis. Se cunosc urmatoarele forme horticole:
Albospica, Variegata (verde spicat cu alb); Aureospica,
Lutea, Rheingold (culoare aurie); Columna, Fastigiata

6. (forma columnara); Globosa, Danica, Woodwardii
(forma sferica); Pyramidalis compacta, Wareana (forma
conica).
T. orietalis - tuie, arborele vietii
Arbore de 8-10 m, originara din Extremul Orient.
Coroana larg-conica, ramificata la baza, adesea
multitulpinala. Frunzele sunt solzoase, alipite de
lujeriverzi sau verzi galbui. Iarna devin vineti-brune.
Conurile sunt mai mari 1-2 cm, carnoase, cu solzi
rasfranti, la inceput verzui-albastrui brumate, apoi
brune. Si aceasta specie are numeroase forme
horticole: Aurea, Conspicua, Elegantissima (cu frunze
aurii); Juniperoides, Rosedalis compacta (cu frunze
aciculare); Aurea nana, Densa glauca, Minima (forme
pitice).
T. plicata - tuie
Arbore american. cu tulpina dreapta si puternica,
latita la baza. Coroana este piramidala cu varful ascutit
si ramificatie bogata, pornind de la sol. Frunzele
solziforme, foarte aromate, au pe dos dungi albicioase-
albastruii. Conurile ovoidale, sunt mai mari decat la
T.occidentalis. Cele mai apreciate forme horticole sunt:
Excelsa (forma ingusta piramidala); Atrovirens (folosita
pentru garduri vii); Zebrina (frunze striate cu galben).
Caractere biologice
Dintre tui, creste mai rapid T.plicata. Toate
speciile suporta tunderea. Mai putin bun la taieri este
T.orientalis.
Cerinte ecologice
Rezista la ger T.occidentalis, moderat T.plicata
si destul de slab T. orientalis.
Tuiele cresc bine pe solurile revene, bine
drenate, calcaroase. T.plicata este mai pretentioasa la
umiditate, urmata de T.ocidentalis.
Tuiele suporta semiumbra; conduse in garduri

7. vii, se obtin rezultate mai bune in conditii de
luminozitate buna.
Folosire
In general tuile nu lipsesc din amenajarile
peisagistice, fiind utilizate ca exemplare solitare,
grupuri, aliniamente si garduri vii. Se prefera
T.occidentalis (Fastigiata, Pyramidalis compacta
si Wareana) si T.plicata (Atrovirens)
Inmultire
<!--[if !supportLists]--> <!--[endif]--
>prin seminte - conuletele se recolteaza in
septembrie (T.occidentalis, T.plicata) si
octombrie (T.orientalis). Semanatul se face
primavara, pe straturi, si se lasa doi ani.
<!--[if !supportLists]--> <!--[endif]--
>prin butasi - in rasadnite - toate varietatile,
din plante mama tinere.
la Thuja se disting doua tipuri de inmultire: prin seminte si prin butasi (nimic nou pana acum nu?)
1. inmultirea prin seminte sincer nu v-o recomand la Thuja occidentalis deoarece plantele rezultate nu sunt uniforme la maturitate; eventual daca doriti sa le folositi in
ziduri verzi sau curtine, masive, da, asa merita insa ca exemplare izolate sau aliniamente nu prea au valoare. In cazul speciilor Thuja plicata si T. orientalis (sau
Platycladus) puietii din seminte sunt mai uniformi. La Thuja orientalis Aurea (sau Pyramidalis aurea) puietii sunt in proportie de 75-80% identici cu parintii, eventual pot
avea un coronament mai neregulat. In oricare dintre cazuri semintele se recolteaza in oct cu conuri cu tot si se pastreaza in sticle ermetice unde ele se deschid. Se pot
semana in ghivece sau chiar si afara pe straturi bine pregatite acoperite cu nisip si umbrite in primul an de viata. Puietii de T orientalis si T plicata sunt mai sensibili in
primul an la ger deci tb protejati toamna (cu frunze, paie sau talaj)
2. inmultirea prin butasi este cea care v-o recomand deoarece are avantajul ca plantele rezultate sunt identice cu parintii. Butasirea se poate face in iulie-august sau in
dec-ian. In sezonul de vara se va folosi perlit cu granulatie mare, nisip (0.3mm, min) sau un amestec de perlit si turba in proportii egale. Se poate aseza in ghivece sau
ladite cu adancimea de 10cm. Ramurile pentru butasi se aleg din partile cele mai insorite (terminale) ale plantelor, preferabil fara conuri. Se confectioneaza butasi cu
calcai de 10-15cm, obtinuti prin detasarea unor ramificatii de 1-2 ani de la punctul unde ele sunt deja lemnificate. Operatiunea de butasire se face repede pentru a nu
se deshidrata; alegeti de preferinta zilele mai noroase. Dupa confectionare butasii se infig in substratul prealabil umezit in randuri la3-5 cm distanta intre ei astfel incat
sa nu se atinga prea mult. Dupa plantare giveciul sau ladita se "trage" intr-un cornet (punga) de plastic formandu-se o microsera. Lasati partea de sus libera si evitati
ca plasticul sa atinga butasii. Puneti vasele cu butasi intr-unloc umbrit dar calduros si stropiti butasii cu apa zilnic in primele doua saptamani apoi odata pe saptamana.
In cca 1-1.5 luni ei vor avea radacini. Recomand ca inainte de plantare sa "caliti" plantele prin indepartarea plasticului si expunerea la aer. Butasii inradacinati in
susbtrat cu turba nu trebuie transplantati decat in primavara. Protejati buatsii peste iarna cu frunze sau ace de brad.
In cazul butasilor de iarna se procedeaza la fel numai ca ramurile pot fi ceva mai lungi. Vasele cu butasi se amplasaza undeva la cald si semiumbra; daca este posibil
asigurati caldura mai multa la baza butasilor decat in aer (asezati laditele pe o scandura pe calorifer) si lasati partea de sus a pungii de folie deschisa. Stropiti frecvent
cu apa in primele 2 saptamani apoi saptamanal. Inradacinarea se produce in 1-1.5 luni iar plantele rezultate se pot planta in ghivece cu pamant prin aprilie -- nu uitati
sa le caliti inainte de expunerea in aer liber.