Prezentarea mea ca exemplu pentru studenti de la Master

1. Tribunal de
Primă Instanţă
Chiricenco Iulia,
DEA-I

2. Cuprins
 1. Scurt istoric;
 2. Temei juridic;
 3. Componenţa şi Statutul;
 4.Organizarea internă
 5.Competenţa
 6.Procedura
 7.Limba de procedură
 8. Cazuri soluţionate

3. Tribunalul de Primă
Instanță, după intrarea în
vigoare a tratatului de la
Lisabona, Tribunalul, este
o instanță specializată în
cadrul Curții de Justiție a
Uniunii Europene, cu
sediul la Luxemburg.
Crearea Tribunalului de Primă Instanță a fost posibilă ca urmare a
semnării Actului Unic din 1986 care a modificat Tratatul de la
Roma. În temeiul dispozițiilor asupra cărora statele au fost de
acord, Consiliul a emis hotărârea din 24 octombrie 1988 pentru
înființarea Tribunalului. Tribunalul a început să funcționeze la 31
octombrie 1989, dată la care Decizia Președintelui Curții
referitoare la constatarea legalității constituirii a fost publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Tribunalul a fost creat pentru a consolida garanțiile judiciare
acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al
autorității judiciare și pentru a permite Curtii de Justitie să se
concentreze asupra atribuției sale de bază, interpretarea
uniformă a legislației comunitare.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1
decembrie 2009), „Tribunalul de primă instanță” se numește
„Tribunalul”.

4. TEMEI JURIDIC
Articolele 224 şi 225 CE, articolul 40 Euratom.
Protocol anexat tratatelor de stabilire a Statutului Curţii de
Justiţie (titlul IV).
Tribunalul de Primă Instanţă a fost instituit prin decizia
Consiliului din 1988 luată în conformitate cu AUE (1986),
care prevedea posibilitatea creării unui astfel de tribunal.
Acesta a fost integrat în Tratatul CE prin Tratatul de la
Maastricht (1991). Tratatul de la Nisa a suprimat statutul
acestuia de jurisdicţie „adjunctă” a Curţii şi i-a extins
competenţele.

5. Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii
depun în fața Curții de Justiție următorul
jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu
deplină imparțialitate și potrivit conștiinței;
jur să nu divulg nimic din secretul
deliberărilor.”
Judecătorii
Potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE - versiunea
consolidată, publicată la 30 martie 2010), numărul judecătorilor Tribunalului este
stabilit prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Conform art.48 din
Statutul Curții, Tribunalul se compune din 27 de judecători care sunt aleși dintre
persoane care oferă depline garanții de independență și care au capacitatea cerută
pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun
acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de șase ani. La fiecare
trei ani are loc o înlocuire parțială. Membrii care și-au încheiat mandatul pot fi
numiți din nou (art.257 TFUE).Tratatul a instituit un comitet care emite un aviz cu
privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat
general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor
membre să facă nominalizările (art.255 TFUE).
Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. În ceea ce privește actele
îndeplinite de aceștia, inclusiv cuvintele rostite și scrise în calitatea lor oficială,
judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcției lor.

6. Preşedintele T.P.I.
Președintele Tribunalului este desemnat de judecători, dintre ei, pentru o perioadă de trei ani, mandatul
putând fi reînnoit.
Președintele conduce lucrările și serviciile Tribunalului; acesta prezidează ședințele plenare, precum și
deliberările desfășurate în camera de consiliu. Președintele prezidează Marea Cameră. Dacă face parte
dintr-o cameră compusă din trei sau din cinci judecători, președintele Tribunalului prezidează această
cameră.
În situația în care președintele nu își poate exercita atribuțiile, funcția este preluată de unul din președinții
camerelor, și anume acela care are cea mai mare vechime ca judecător. Dacă doi președinți de camere au
aceeași vechime, are prioritate cel mai în vârstă.
Avocatul general are rolul de a prezenta în ședință publică, cu deplină imparțialitate și în deplină independență,
concluzii motivate cu privire la anumite cauze înaintate Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale.
Tribunalul nu are avocați generali desemnați în plus față de judecători. În situația în care Tribunalul se întrunește
în ședință plenară este asistat întotdeauna de un avocat general desemnat dintre judecători de către președintele
instanței. În cazul în care Tribunalul se întrunește în cameră, necesitatea de a fi asistat de un avocat general se
determină în funcție de dificultatea problemelor de drept sau complexitatea în fapt a cauzei. Decizia de a fi
desemnat un avocat general într-o asemenea situație se ia de Tribunalul întrunit în ședință plenară, la cererea
camerei căreia i-a fost repartizată cauza.
Pentru fiecare cauză repartizată unei camere, președintele acesteia propune președintelui Tribunalului
desemnarea unui judecător raportor.

7. Grefierul Tribunalului
ales prin vot secret de toți judecătorii instanței. Este declarată aleasă
persoana care obține voturile a mai mult de jumătate din judecători.
Mandatul grefierului este de 6 ani, poate fi reînnoit. Înainte de
exercitarea funcției, grefierul depune un jurământ care are același
conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate numi, urmând
aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl
asiste pe grefier.
Atribuții:
 ține registrul în care sunt înregistrate cronologic toate actele de
procedură și înscrisurile justificative;
 primește, păstrează și transmite toate înscrisurile;
 efectuează toate comunicările prevăzute de regulament (de ex:
comunicarea cererii introductive sau a memoriului în apărare către
Consiliu și Comisie când acestea nu sunt parte în cauză);
 asistă Tribunalul, președintele și judecătorii în exercițiul tuturor
funcțiilor lor;
 păstrează sigiliile;
 răspunde de arhive și se îngrijește de publicațiile Tribunalului
 asistă la ședințele Tribunalului (cu excepția deliberărilor și a situației
în care Tribunalul ascultă, în camera de consiliu, observațiile
judecătorului cu privire la care Curtea trebuie să decidă dacă nu mai
corespunde condițiilor cerute sau dacă acesta nu mai îndeplinește
obligațiile aferente funcției sale)
 asistat de serviciile Curții, sub autoritatea președintelui Tribunalului,
se ocupă de administrarea instanței, de gestiunea financiară și de
contabilitate.

8. Organizarea internă
Ca şi Curtea de Justiţie, Tribunalul îşi stabileşte
regulamentul de procedură, care este supus
aprobării Consiliului.
Tribunalul se întruneşte în camere de trei sau de
cinci judecători. Regulamentul de procedură al
acestuia determină cazurile în care se poate întruni
în şedinţă plenară, în Marea Cameră sau cu
judecător unic. Această ultimă soluţie se aplică în
special cauzelor privind funcţia publică,
contractele Comunităţii şi acţiunile particularilor
împotriva instituţiilor, atunci când cauzele nu
ridică dificultăţi de drept sau de fapt şi au o
importanţă limitată.

9. Competența
Tribunalul judecă:
 acțiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituțiilor, organelor,
oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene (ale căror destinatare sunt sau care le privesc în mod
direct și individual), precum și împotriva actelor normative (dacă îi privesc direct și dacă nu
presupun măsuri de executare) sau, de asemenea, împotriva abținerii de a acționa a acestor
instituții, organisme, oficii sau agenții. Este vorba, de exemplu, de o acțiune introdusă de o
întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul
ajutoarelor de stat, la măsurile de protecție comercială („dumping”) și la actele prin care Consiliul
exercită competențe de executare;
 acțiuni prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituțiile
Uniunii Europene sau de funcționarii acestora;
 acțiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care se atribuie în mod
expres Tribunalului competența de judecare;
 acțiuni în materia mărcilor comunitare;
 recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, limitate la
chestiuni de drept.
Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii se poate formula recurs la
Curte. Recursul nu poate viza decât probleme de drept și nu poate viza exclusiv taxele
și cheltuielile de judecată.
Tribunalul judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunalele
specializate. Hotărârile date de Tribunal în aceste cauze pot fi reexaminate de Curte
numai în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului
Uniunii

10. Procedura în faţa T.P.I.
Tribunalul dispune de propriul său regulament de procedură. În principiu,
procedura cuprinde o fază scrisă şi o fază orală.
O Cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei
declanşează procedura. Aspectele principale ale acţiunii sunt publicate într-o
comunicare, în toate limbile oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot
adresa întrebări reprezentanţilor părţilor. Judecătorul raportor rezumă într-un
raport de şedinţă starea de fapt expusă, argumentele fiecărei părţi şi, dacă este
cazul, argumentele intervenienţilor. Acest document este pus la dispoziţia
publicului în limba de procedură. Apoi, judecătorii deliberează pe baza proiectului
de hotărâre redactat de către judecătorul raportor, iar hotărârea se pronunţă în
şedinţă publică.
Procedura la Tribunalul de Primă Instanţă este scutită de taxe. În schimb,
onorariul avocatului, care are dreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a
unui stat membru şi care trebuie să reprezinte partea, nu este în sarcina
Tribunalului.

11. Oricare dintre cele 23 de limbi
oficiale ale Uniunii Europene poate
fi limba de procedură. De regulă,
limba de procedură este aceea în
care cererea introductivă a fost
scrisă. Dezbaterile care au loc cu
ocazia fazei orale a procedurii
beneficiază de interpretare
simultană, în funcţie de necesităţi,
în diferite limbi oficiale ale Uniunii
Europene. Judecătorii deliberează
fără interpret într-o limbă comună
care, conform tradiţiei, este limba
franceză.

12. Doamna Hautala, membră a Parlamentului European, solicitase
Consiliului Uniunii Europene să îi comunice un raport privind
exporturile de arme. Consiliul a refuzat să comunice raportul,
deoarece acesta conţinea informaţii sensibile a căror divulgare
ar fi putut aduce atingere relaţiilor Uniunii Europene cu ţări
terţe. În această situaţie, doamna Hautala a sesizat Tribunalul
cu o acţiune în anulare împotriva deciziei Consiliului prin care
se refuza comunicarea raportului în cauză. În cazul respectiv,
Consiliul ar fi trebuit să examineze posibilitatea de a cenzura
anumite pagini care ar fi putut aduce atingere relaţiilor
internaţionale şi să cerceteze prin urmare dacă un acces parţial
la raport putea fi autorizat. În lipsa unor astfel de demersuri,
Tribunalul a anulat decizia Consiliului (hotărârea
Hautala/Consiliul, 1999).
Acces la documente

13. Ajutoarele de stat
Printr-o lege din 1991, un organism bancar deţinut în întregime de
către landul Renania de Nord - Westfalia şi având drept misiune
acordarea de ajutoare financiare pentru construirea de locuinţe a
fost transferat unui organism bancar de drept public. În
contraprestaţie, landul primea o remuneraţie considerabil inferioară
celei corespunzătoare preţului pieţei.
Comisia a calificat operaţiunea drept ajutor de stat ilicit şi incompatibil cu piaţa
comună. Conform Comisiei, diferenţa dintre valoarea de piaţă şi suma plătită se
cifra la o sumă de aproximativ 808 de milioane de euro, constituind un ajutor de
stat ilicit. În aceste condiţii, landul şi cele două organisme bancare au solicitat
Tribunalului de Primă Instanţă anularea deciziei Comisiei.
Tribunalul s-a pronunţat în sensul că, deşi Comisia este supusă
unei obligaţii de motivare, aceasta nu motivase în mod suficient
estimarea valorii de piaţă. Prin urmare, Tribunalul a anulat
decizia Comisiei (hotărârea Westdeutsche Landesbank
Girozentrale/Comisia, 2003).

14. Mulţumesc pentru atenţie!!!