Презентация в рамках VI-й международной конференции по вопросам создания современных конкурентоспособных ореховых садов на промышленной основе и проблемы маркетинга продуктов ореховодства, 6 сентября 2012, с. Редиул де Сус, Фалештский район, Республика Молдова. www.gospodarulrediu.com

1. Pretabilitatea nucului la agricultura ecologică
Dr. Ion Toncea
Centrul Agro-ecologic de Cercetare, Inovare si Transfer Tehnologic
INCDA Fundulea
N. Titulescu nr.1; 915200 Fundulea/Calarasi – Romania
Tel. 0040213110722; Mobile: 00 40 724384301
E-mail: toncea@ricic.ro

2. Importanţă
• Ecologică:
- fixeaza terenurile predispuse alunecarilor;
- valorifica terenurile nefolosite;
- protejeaza solul impotriva eroziunii;
- Imbunatateste peisajul si microclimatul;
• Economică:
- producerea de nuci (2-5 t/ha sau 30-200kg/pom si an);
- producerea de miez de nucă: 35-60% din greutatea nucii;
- extragerea de ulei: 65% din greutatea miezului de nucă;
- producerea de lemn pentru fabricarea mobilei de lux;
- extragerea de coloranţi naturali stabili din frunze, lăstari şi coji;
- extragerea de taninuri (acid galic) din coaja verde, pentru tăbăcirea pieilor de animale;
- folosirea crengilor uscate ca material de foc.
• Socială:
- Miezul de nuca este (ar trebui sa fie) aliment de baza datorită: (3kg/an/locuitor):
- valorii energetice: 525-622 Kcal/100 g miez;
- continutului de grăsimi (52-77%), substanţe proteice (12-17%), hidrati de carbon (5-
25%), substanţe minerale (1,3-2,5%) si de vitamine (A,B,C si E) si fenoli;
- compoziţiei uleiului în acid linoleic (60%) si acid linolenic (12%), cu efecte de prevenire a
imbolnavirii de cancer si boli cardiovasculare
- consumul de miez de nuca diminueaza colesterolului total si, in special “colesterolului
rau”.
- Necesarul de miez de nucă: 3 kg-an-locuitor.

3. Însuşiri biologice
• Durata de viaţă: 80 – 300 ani;
• Creşterea viguroasă dar lentă : foarte încet în primii
doi ani după plantare, intens în următorii 5-6 ani şi
apoi o creştere echilibrată, astfel încât la 25-30 ani
de la plantare ajunge la 12-25 m înălţime, 10-26 m
diametrul coroanei şi peste 1 m diametrul
trunchiului;
• Fructificare: la 1 – 10 ani de la plantare;
• Raportul creştere/fructificare se echilibrează după 7-
8 ani de la plantare;
• Tipul de fructificare: terminală, intermediară şi
laterală (de preferat);
• Adâncimea de înrădăcinare: rădăcinile orizontale
(0.2-1.2 m), iar cele verticale (2,5-3,5 m).

4. Cerinţe pentru climă şi sol
• Cerinţe climatice:
• Lumina: cerinţe foarte mari, deoarece lumina influenţează favorabil toate procesele de creştere şi dezvoltare ale
nucului.
R.1 Amplasarea plantelor de nuc pe terenuri bine luminate de soare (plane sau cu expoziţie sudică) şi la distanţe
între plante la care nu se produce umbrirea.
R2. Conducerea plantelor în forme care permit o iluminare foarte bună a interiorului coroanei.
• Temperatura aerului:
- media multianuală: > 8 0C;
- mugurii degeră şi ramurile crapă la temperaturi egale sau mai mici de -25 0C si bruşte din timpul iernii, la
gerurile de revenire din primăvară egale sau mai mici de – 20 0C şi la brumele (– 2 0C) din timpul infloritului.
• Precipitaţii: 600-800 mm anual;
- Adâncime apei freatice
- Secetele din perioada de creştere intensă a lăstarilor şi a fructelor şi de formare a noilor organe florare scad
foarte mult productivitatea nucului.
- Grindina distruge apartul foliar şi o parte din fructe;
• Vânt:
- vânturile puternice: în timpul înfloritului, limitează procentul de polenizare, în vară provoacă dezrădăcinarea
pomilor şi pe toată perioada de vegetaţie măreşte intensitatea transpiraţiei şi sporeşte nevoile de apă ale nucului.
• Cerinţe de sol:
- grosimea stratului de sol: 1,0 – 3,5 m;
- adâncimea apei freatice: 3.0 – 4,0 m (optim)
- pH: 6,0 – 7,5;

5. Tehnologii de cultivare a terenurilor în sistem ecologic
(1)
Principii, recomandări şi norme (standarde) generale
1. Agricultura ecologică este un (proto)tip distinct de agricultură menit să soluţioneze, cel puţin în parte, marile probleme
contemporane: supraproducţia şi efectele secundare ale tehnologiilor care o susţin şi producţia de subzistenţă şi urmările sale:
foametea şi inechitatea socială.
• Recomandare: Structurarea şi desfăşurarea activităţilor din fermele ecologice conform particularităţilor ecosistemelor şi cerinţelor
consumatorilor.
• Normă: Proiectarea de ferme ecologice multifuncţionale.
2. Ferma ecologică vegetală este componentă intrinsecă a ecosistemului.
• Recomandare: Componentele fermei ecologice trebuie să interacţioneze pozitiv între ele şi, mai ales, cu sistemele naturale.
• Normă: Asigurarea coerenţei ecologice orizontale, verticale şi ciclice între componentele fermei şi cele ale ecosistemului în care se află.
3. Ferma ecologică îmbunătăţeşte/menţine structura şi calitatea ecosistemelor.
• Recomandare: Ferma ecologică trebuie să contribuie la îmbunătăţirea şi/sau menţinerea biodiversităţii şi a calităţii mediului de
viaţă al biocenozelor agricole.
• Norme: Implementarea de sisteme agroecologice prietenoase mediului înconjurător: mixte, de tip vegetal-animal sau integrate,
de tip vegetal-animal-industrial sau/şi comercial.
4. Ferma ecologică este de lungă durată.
• Recomandare: Proiectarea şi administrarea fermei ecologice include programe şi strategii care să permanetizeze inspecţia si
certificarea ecologică.
• Normă: Pendularea frecventă între managementul ecologic şi cel convenţional este interzisă. In caz de calamităţi naturale:
inundaţii, invazie de dăunători, epidemii etc., care nu pot fi stăpânite decât prin metode şi mijloace convenţionale,
managementul ecologic este permis în continuare numai dacă fermierul solicită acest lucru şi ferma sa parcurge din nou etapa
de conversie.
5. Ferma ecologică vegetală foloseşte numai tehnologii ecologice.
• Recomandare: Terenul şi activităţile specifice producţiei agro-ecologice trebuie delimitate clar, atât scriptic, cât şi faptic, de
celelalte terenuri si activităţi ne-ecologice.
• Normă: Producţia paralelă/simultană ecologică şi convenţională este permisă doar dacă terenurile pe care se practică
agricultura convenţională, genotipurile cultivate şi echipamentele, materialele, spaţiile, activităţile etc. specifice acesteia sunt
clar şi permanent separate de cele agro-ecologice. De asemenea, în sistemele agroecologice, folosirea organismelor modificate
genetic şi a produselor acestora este interzisă.

6. Tehnologii de cultivare a terenurilor în sistem ecologic
(2)
Principii, recomandări şi norme (standarde) în perioada de conversie
1. Agricultura ecologică are scopul de a realiza agro-ecosisteme sustenabile şi de lungă durată.
• Recomandări:
• Fiecare fermier şi conducător de unitate agricolă elaborează planul conversiei. Acest plan acoperă toate aspectele relevante privind
normele de agricultură ecologică şi, pentru că procesul de conversie se desfăşoară pas cu pas, planul de conversie trebuie actualizat
permanent.
• Pentru optimizarea producţiei vegetale, se va face în aşa fel ca plantele cultivate şi necultivate să interacţioneze pozitiv.
• Organismul de inspecţie şi certificare va elabora setul de norme (standarde) astfel încât sistemele agricole existente în cadrul unităţii
agricole să fie clar separate, atât faptic, cât şi scriptic, pentru a se evita amestecarea produselor agricole şi a inputurilor.
• Norme:
• Conversia începe la data când a fost trimisă cererea către organismul de inspecţie şi certificare, sau la data când au fost aplicate, pentru
ultima dată, inputuri convenţionale şi acest lucru poate fi demonstrat foarte clar.
• În perioada de conversie inspectorii organismului de certificare fac numeroase inspecţii înainte de recoltarea plantelor, la intervale de timp
rezonabile.
2. Sistemele agro-ecologice necesită refacerea/menţinerea ciclurilor naturale de viaţă şi acomodarea producătorilor cu noile
tehnologii ecologice de cultivare a terenurilor.
• Recomandare: Toate gospodăriile, fermele şi societăţile agricole vegetale parcurg, obligatoriu, o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, de
conversie.
• Norme:
• Perioada de conversie este de cel puţin 36 de luni de la ultima aplicare a oricăror materiale sau practici interzise în agricultura ecologică,
iar după încheierea acestei perioade şi până la recoltare primelor produse ecologice trebuie sa treacă, cel putin, 12 luni la culturile anuale
şi la plantele din flora spontană şi de 18 luni la culturile perene.
• Perioada de conversie poate fi prelungită sau redusă de către organismul de certificare în funcţie de modul de cultivare anterioară a
terenului, starea factorilor naturali şi de capacitatea managerială a fermierilor.
3: Sănătatea omului este expresia sănătăţii pământului şi a calităţii alimentelor pe care le consumă;
• Recomandare: Fermele ecologice vor elimina, de la început, orice sursă de poluare a solului, apei şi a aerului cu nutrienţi, metale grele şi
deşeuri solide şi de contaminare a alimentelor cu substanţe toxice.
• Normă: Controlul calităţii solului înainte de începerea managementului agroecologic şi oricând, în caz de suspiciuni, a produselor
agroalimentare.

7. Principii, recomandări şi norme tehnologice
(1)
1. Alegerea speciilor şi varietăţilor.
• 1: Speciile şi varietăţile cultivate în fermele ecologice sunt adaptate la condiţiile locale de climă şi sol,
tolerante la boli si dăunători şi competitive în lupta cu buruienile;
• Recomandare: În fermele ecologice se pot cultiva toate speciile si varietăţile de plante autohtone
ameliorate genetic, ale căror produse sunt solicitate de consumatori, cu excepţia celor create sau
produse prin inginerie genetică.
• Norme:
– Ferma ecologică cultivă, aproape în exclusivitate, specii şi varietăţi rezistente la factorii abiotici (ger,
secetă, arşiţă, exces de apă etc.) şi biotici (boli şi dăunători), au un potenţial ridicat de folosire a
elementelor nutritive din sol, sunt competitive în lupta cu buruienile şi furnizează produse preferate
de consumatori. şi nu sunt transgenice.
– Contaminarea, inclusiv accidentală, a culturilor şi, implicit, a produselor ecologice cu OMG-uri
conduce la pierderea calităţii de produs ecologic şi , respectiv de fermă ecologică.
– Sunt preferate speciile adaptate la condiţiile locale de sol şi climă.
– În unităţile agricole vegetale cu producţie paralelă, ecologică şi convenţională, sau/şi ecologică şi în
conversie, se vor cultiva varietăţi diferite, unele numai pe parcelele certificate ecologic, altele pe
cele în conversie şi altele pe cele convenţionale.
2. Asolamente şi rotaţii.
• 1. În fermele ecologice biodiversitatea este factor de producţie;
• Recomandare: Diversitatea în cultura plantelor se realizează printr-o combinaţie de asolamente şi rotaţii
diverse şi relativ lungi ce include specii cu sistem radicular superficial şi adânc şi de măsuri de menţinere
a solului, timp îndelungat, acoperit cu vegetaţie sau/şi cu resturi vegetale.
• Normă: Numărul de sole/parcele în fermele ecologice vegetale va asigura practicarea unei rotaţii de cel
puţin 4 ani, iar tehnologiile agroecologice, menţinerea terenului acoperit cu vegetaţie sau/şi resturi
vegetale . .

8. Principii, recomandări şi norme tehnologice
(2)
3. Lucrările solului.
• 1.Solul este izvorul şi susţinătorul vieţii;
• Recomandare: Tehnologiile agroecologice protejează solul şi asigură folosirea acestuia în mod eficient şi responsabil. În acest context,
fermierii agro-ecologişti trebuie să ia măsuri de reducere la minim a pierderilor de sol si a degradării fizice, chimice şi biologice a terenurilor.
• Normă: În fermele ecologice prevenirea şi combaterea eroziunii solului, îmbogăţirea solului în nutrienţi şi materie organică şi eliminarea
oricărei surse de poluare a solului sunt obligatorii.
• 2. Solul trebuie lucrat când ne primeşte şi nu trebuie lăsat să aştepte
• Acest principiu aparţine marelui agronom Gheorghe Vineş şi se bazează pe realitatea conform căreia cea mai frecventă şi păgubitoare
greşeală agrotehnică este efectuarea lucrărilor solului ori prea devreme, ori prea târziu, când terenul este moale sau prea tare.
• Recomandare: Solul se lucrează în cele mai bune condiţii când nu se lipeşte de unelte, opune cea mai mică rezistenţă şi se desface uşor (se
varsă) în agregate naturale. Momentul optim de lucrare a solului se poate stabili practic în felul următor: se ia o mână de pământ din stratul
(orizontul) de sol sau de pe terenul ce urmează a fi lucrat, se frământă uşor în pumn şi, apoi forma rezultată (bilă) se dă drumul din mână de la
aproximativ 1m înălţime. Dacă prin frământare în palmă pământul nu se modelează înseamnă că solul este uscat, iar dacă se modelează şi, la
atingerea solului, bila de pământ rezultată se turteşte şi nu se desface în agregate, înseamnă că solul este prea umed. Momentul optim de
executare a lucrărilor solului este atunci când, la atingerea pământului, bila de pământ se desface în agregate.
• Normă: Perioada optimă de lucrare a terenurilor variază între câteva ore, pe solurile grele de tip smolniţă, până la mai multe săptămâni pe
nisipuri şi soluri nisipoase. Aceasta înseamnă că, pe solurile cu textură argiloasă, gama, numărul şi productivitatea uneltelor şi utilajelor
agricole este mai mare decât pe solurile cu textură lutoasă şi, mai ales, nisipoasă.
• 3. Solul este un organism viu
• Ca orice organism, solul suferă ori de câte ori este agresat. El este un sistem sensibil care poate fi deranjat uşor şi pe termen lung prin
ignoranţa oricărui element tehnologic. Greşelile făcute în lucrările solului pot avea efecte resimţite ulterior timp de mai mulţi ani. Rezultatul a
ceea ce se petrece în sol se oglindeşte în creşterea plantelor şi în producţie, în sănătatea animalelor şi, în final, în hrana omului
(Wistinghausen, 1994).
• Norme:
• Lucrările solului trebuie să fie cât mai superficiale pentru a nu distruge capilaritatea naturală şi a diminua activitatea pedofaunei şi să păstreze
profilul natural al solului nerăsturnând brazdele, pentru a nu dezechilibra raportul dintre procesele de humificare şi mineralizare.
• Frecvenţa lucrărilor solului trebuie restrânsă la minimum, dacă se poate la zero, pentru a reduce compactarea produsă de circulaţia repetată şi
a asigura solului suficient timp pentru a “fabrica” humus şi elemente nutritive şi a-şi reface structura.

9. Principii, recomandări şi norme tehnologice
(3)
4. Sămânţă şi semănat (plantat).
• 1. Sămânţa şi celelate materiale de plantat folosite în fermele ecologice sunt dublu certificate, atât ca
material înmulţitor, cât şi ca produs ecologic;
• Recomandare: În fermele ecologice se vor cultiva speciile si varietăţile recomandate pentru agricultura ecologică.
• Normă: Sămânţa şi materialele de plantat se certifică ca ecologice după o generaţie, în cazul culturilor anuale şi
după două perioade de creştere sau 12 luni în cazul celor perene. În situaţia în care nu sunt disponibile seminţe
şi materiale de plantat ecologice, pot fi folosite materiale înmulţitoare convenţionale, dar netratate cu pesticide.
5. Fertilizare.
• 1. Tehnologiile agroecologice sporesc sau/şi menţin fertilitatea solului.
• Recomandare: Sursele de elemente nutritive, inclusiv cele din sol, vor fi folosite într-o manieră responsabilă şi
durabilă, care va optimiza efectul lor. De asemenea, va fi redusă pierderea nutrienţilor în mediu înconjurător şi se
va preveni acumularea în sol de metale grele şi alte substanţe poluante.
• Normă: Baza programului de fertilizare o constituie materialele biodegradabile de origine microbiană, vegetală
sau animală rezultate în urma practicilor agroecologice şi metodele de stimulare a activitatii (micro)organismelor
din sol. De asemenea, programul de fertilizare cuprinde şi îngrăşăminte minerale, cu excepţia îngrăşămintelor
sintetice, în special cu azot (azotat de amoniu, uree etc.), care sunt interzise.
6. Irigaţie
• 1. Apa este susţinătorul vieţii;
• Recomandare: Tehnologiile agroecologice menţin calitatea apei şi asigură folosirea acesteia în mod eficient şi
responsabil. În acest context, fermierii agro-ecologişti trebuie să ia măsuri de reducere la minim a pierderilor de
apă prin evaporare, scurgere la suprafaţă şi levigare.
• Normă: În fermele ecologice valorificarea optimă a resurselor de apă şi eliminarea oricărei surse de poluare a
apelor de suprafaţă şi de adâncime sunt obligatorii.

10. Principii, recomandări şi norme tehnologice
(4)
7. Protecţia plantelor.
• 1. Fermele ecologice aplică măsuri complexe pentru prevenirea pierderilor datorate buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor;
• Recomandare: Plantele cultivate, ca şi cele necultivate, dar folositoare, trebuie protejate de buruieni, boli şi
dăunători prin combinarea măsurilor preventive cu cele curative.
• Normă: În agricultura ecologică sunt admise metodele si mijloacele care nu pun in pericol integritatea si
funcţionarea ecosistemelor şi calitatea produselor agricole şi alimentare. De asemenea, metodele şi produsele de
protecţia plantelor trebuie să corespundă standardelor naţionale şi internaţionale de profil.
•
8. Recoltare şi depozitare.
• 1: Agricultura ecologică furnizează produse agricole şi alimentare de calitate foarte bună şi în cantităţi
suficiente
• Recomandări:
• Producţia agroecologică se realizează în ferme, gospodării individuale şi în societăţi agricole mari sau de tip
holding, abilitate oficial (în scris) ca ecologice de organisme guvernamentale şi ne guvernamentale specializate.
• Produse ecologice se obţin şi în mediul acvatic, în păduri şi în alte sisteme naturale.
• Normă: Produsele agricole şi alimentare ecologice sunt superioare standardelor de siguranţă alimentară şi
furajeră, fiind corespunzătoare, atât cantitativ, cât şi calitativ exigenţelor consumatorilor.
• 2. Produsele agricole şi alimentare ecologice sunt testate şi atestate de organisme de inspecţie şi
certificare.
• Recomandare: Sistemele agroecologice trebuie inspectate ori de câte ori este nevoie şi certificată conformitatea
acestora cu standardele de agricultură ecologică.
• Normă: Certificarea produselor agricole şi alimentare ecologice este obligatorie, cu excepţia celor obţinute în
perioada de conversie.

11. Vă mulţumesc pentru atenţie!