1. Macrolidele reprezintă o clasă de compuși organici macrociclici cu grupă
funcțională lactonă, care au atașate diferite dezoxi-zaharide
Principalele medicamente ce aparțin acestei clase sunt:
1. Eritromicina
2. Claritromicina
3. Azitromicina
4. Espiramicina
Eritromicina – un medicament standart al grupului. A fost prima descoperită
și izolată în anii 1952 din Streptomyces Erythreus. Roxitromicina,
Claritromicina, Tetramicina și Azitromicina fiind completările ulterioare.
Tetramicina, un derivat semisintetic al Eritromicina, este primul agent
antimicrobian cetolidă (Cetolidele sunt derivate din Eritromicină prin
substituirea zahărului cladinoză cu o grupă ceto (Sunt analogi macrolidici
cu funcție cetonică)).
2. Mecanism de acțiune
Macrolidele și cetolidele se leagă ireversibil la un
loc de pe subunitatea 50S a ribozomului
bacterian, inhibînd astfel etapele de translocare
ale sintezei proteinelor.
Datorită mecanismului lor de acțiune, macrolidele
sunt considerate antibiotice bacteriostatice. Cu
toate acestea, în funcție de doză și de
sensibilitatea bacteriilor, acestea pot deveni
bactericide. Important e că macrolidele au un
efect numai asupra celulelor care se reproduc sau
în faza de creștere.
Moleculele se concentrează activ în leucocite,
fiind astfel transportate direct la locul producerii
infecției
3. Clasificare:
Conform structurii sale chimice și originii
14 atomi de carbon
Naturale - Eritromicina
Semisintetice – Claritromicina, Roxitromicina, Fluritromicina, Davercina
15 atomi de carbon
Sintetică - Azitromicină.
16 atomi de carbon
Naturale – Spiramicină, Josamicina, Chitazamicina
Semisintetice – Midecamicină acetat, Midecamicina, Rochitamicina
4. După generații
O altă clasificare organizează macrolidele în funcție de generații. Se bazează pe structura
chimică și caracteristicile farmacodinamice și farmacocinetice.
Prima generatie
- Eritromicina.
A doua generație
- Josamicină.
- Spiramicină.
- Miocamicina.
A treia generatie
- Azitromicină.
- Roxitromicină.
- Claritromicină.
A patra generație (cetolide)
- Telitromicină.
- Cethromycin.
6. Eritromicina: acest medicament este efectiv împotriva multora dintre aceleași
organisme ca penicilina G (activ impotriva bacteriilor gram-pozitive, cum ar fi
Stafilococul, Streptococul și Pneumococi). Prin urmare, poate fi considerată o
alternativă la pacienții cu alergie la penicilină.
Claritromicina: are activitate similară cu eritromicina, dar este eficientă de
asemenea împotriva Haemophilus Influenza, avînd o activitate mai mare împotriva
agenților patogeni intracelulari, precum Chlamydia, Legionella, Moraxella, speciile
Ureaplasmei și Helicobacter pylori.
Roxitromicina: are activități antibacteriene și antimalarice. Are o activitate puternică
împotriva Gardnerela vaginalis, Moraxela Catarhalis, Hemophilus Ducreyi.
Azitromicina: este mai puțin activă decit Eritromicina împotriva Streptococilor și
Stafilococilor. Aceasta acționează mai mult împotriva agenților patogeni respiratori
precum Streptococcus pneumoniaer, H. Influenzae, Legionella Pneumophila,
Moraxella Catarrhalis. Utilizarea pe scara largă a Azitromicinei a dus la creșterea
rezistenței la Streptococul Pneumonie.
Telitromicina: are un spectru antimicrobian similar cu cel al azitromicinei.
7. Particularitățile spectrului de acțiune
Claritromicina :
- S.aureus meticilinsensibil; Str. Gr.A (Str. pyogenes) şi gr. B (Str. agalactiae);
- L. pneumophila, C. trachomatis, H. pylori.
Azitromicina :
- bacteriile gram „- ”, inclusiv H. influenzae, M. catarrhalis; N. gonorrhoeae;
- Toxoplasma gondii, B. burgdorferi, M. avium.
Spiramicina:
- Str. pneumoniae, inclusiv rezistenţi la peniciline, eritromicină.
8. Claritromicina și Azitromicina: agenți principali utilizați împotriva
Mycobacterium Avium. În prezența SIDA – sunt asociate cu etambutol.
Eritromicina poate fi utilizată ca alternativă la peniciline la pacienții
alergici.
Claritromicina + Amoxacilina și IPP – pentru eradicarea Helicobacter
pylori.
9. Rezistența la macrolide este asociată cu:
1. Incapacitatea organismului de a prelua antibioticul.
2. Prezența pompelor de eflux.
3. Afinitatea scăzută a subunității ribozomale 50S pentru antibiotic, datorită
metilării unei adenine în ARN-ul ribozomal bacterian 23S în organisme
gram-pozitive.
4. Prezența eritromicinei esterazelor asociate plasmic în organismele gram-
negative precum enterobacteriacee.
10. Farmacocinetica
Absorbția
Eritromicina - absorbția în partea superiaoră a
intestinului subțire.
- Inactiv în acidul gastric.
- Alimentele pot întîrzia absorbția
- Concentrația maximă în 2-4 h după
administrare.
Claritromicina - Se absoarbe rapid din tractul gastro-
intestinal după administrare orală.
- Biodisponibilitate redusă la 50 % după
prima metabolizare
- Concentrația maximă în 2 h.
- Formă cu eliberare prelungită (1g o
dată/zi) administrare cu alimente
Azitromicina - acid stabilă
- alimentele scad absorbția capsulelor.
11. Eritromicina - Difuzează rapid în fluidele intracelulare,
inclusiv pleură, peritoneu.
- Activitate antibacteriană, cu excepția
creierului și LCR
- Traversează placenta și poate fi prezent
în laptele matern.
Claritromicina - Se distribuie pe scară largă în tot corpul,
inclusiv în urechea medie.
- Atinge concentrații intracelulalre mari.
Azitromicina - Realizează concentrații mari în spută,
plămâni, amigdale, sinusuri, stomac,
organe genitale feminine și prostată. Se
acumulează în hematii si macrofage.
Distribuția
12. Eliminarea
Eritromicina - 2-5 % excretate în forma sa activă în
urină.
- Se concentrează în ficat și se excretă în
bilă.
- Timp de înjumătățire 1.6 h
- Nu este necesară ajustarea dozei.
- Nu este eliminat semnificativ prin dializa
peritoneală.
Claritromicina - Metabolizat în ficat
- Timp de înjumătățire 3 pînă la 9 h.
- 20-40% se excretă nemodificat prin
urină.
Azitromicina - Principala cale de eliminare – biliară.
- 12 % din medicament este excretat sunb
forma sa nemodificată în urină.
- Timp de înjumătățire prin eliminare 40-
60 h.
13.
14. Indicațiile:
- infecţiile căilor respiratorii superioare (faringita, tonsilita, sinusita acută, otita medie acută);
- infecţiile căilor respiratorii inferioare (bronşite cronice, BPCO, pneumonia
extraspitalicească, inclusiv atipică);
- difteria (îndeosebi la purtători);
- tusea convulsivă,
- Infecțiile cavităţii bucale (periodontita, periostita);
- profilaxia endocarditei bacteriene, inclusiv în stomatologie (azitromicina, claritromicina);
- profilaxia tusei convulsive la persoanele ce au contactat cu bolnavii (eritromicina).
- Clamidii, Difterie.
15. Reacții adverse
Efecte gastrointestinale:
Anorexie, greață, vome, diareea însoțește ocazional administrarea orală.
Intoleranța gastrointestinală, care se datorează unei stimulări directe a motilității
intestinale, este cel mai frecvent motiv pentru întreruperea eritromicinei și înlocuirea
unui alt antibiotic.
Toxicitate hepatică:
Estolatul de eritromicină poate produce hepatită colestatică acută (febră, icter,
afectarea funcției hepatice, reacție de hipersensibilitate).
Toxicitate cardiacă:
Eritromicina, claritromicina și telitromicina. Provoacă aritmii, inclusvi prelungirea
intervalului QT.
16. Reacțiile adverse
Eritromicina - provoacă frecvent fenomene de iritaţie digestivă cu discomfort epigastric,
greţuri, vomă, diaree;
- ocazional pot fi reacţii alergice;
- la administrarea i/v. – flebite;
- au fost semnalate cazuri de hepatită colestatică.
Josamicina - tulburările digestive sunt minore;
- reacţiile alergice sunt rare;
- la bolnavii cu insuficiență hepatobiliară poate înrăutăţi probele hepatice.
Roxitromicina - poate provoca dereglări dispeptice – epigastralgii, anorexie, greţuri, vomă,
diaree, meteorism, creşterea tranzitorie a transaminazelor;
- rareori – reacţii alergice: erupţii cutanate, edem Quincke
Diritromicina - mai frecvent provoacă dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree, ameţeli,
cefalee,
Claritromicina - poate provoca reacţii adverse digestive (dureri abdominale, greaţă, diaree),
dar mai puţin frecvente ca la administrarea eritromicinei; - au fost semnalate
cazuri de acţiune hepatotoxică cu hepatită colestatică şi creşterea enzimelor
hepatice.
17. Dozele
Eritromicina – Căile de administrare disponibile sunt orală, intravenoasă și
intramusculară, topică, oftalmică
Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore în patru prize.
Sub formă de:
- Tablete 250 și 500 mg.
- Suspensie 125-200-250/5 ml
- Gel 400 mg/ 100 ml
18. Claritromicina
Copii > 12 ani – 250-500 mg/ 12 h
Copii < 12 ani – 7-5 mg/kg/12 h
Tablete: 250 și 500 mg
Suspensie 125-250-500/ 5 ml
Sol. Injectabilă: ampule 500mg/10 ml
19. Azitromicina
Căile de administrare disponibile sunt orală, intravenoasă și oftalmică
Doza: 100 mg/kg doza de încărcare și apoi 5 mg/kg/24 h, sau 300 mg//kg/24 h.
Tablete 250 și 500 mg
Suspensie 200 mg/5 ml
Sol.injectabilă ampule 500 mg/5 ml
