1. Dragă muritorule, Am ezitat atât de mult în faţa acestei coli albe unde se presupune că ar trebui să îmi aştern gândurile ,literă cu literă,pentru ca mai apoi să completeze puzzle-ul comun al tututor,numit pur şi simplu,viată.Ceea ce la început consideram a fi uşor,acum se dovedeşte un process greu,căruia nu-i pot pune stavilă. Mă doare…Totul este într-o continuă transformare,decadenţă care se vrea a fi evoluţie…Nu ai stat nici măcar o clipă să te gandeşti de ce se intamplă atatea catastrofe naturale?Voi,oamenii sunteţi atât de egoişti:primiţi totul şi nu oferiţi nimic. Am încercat de la începutul timpului să vă creez un mediu de viaţă în care să vă duceţi activităţile de zi cu zi în linişte şi armonie,însă voi aţi luat totul for granted.Începutul a fost bun,însă aţi uitat că trebuie să existe un echilibru în tot,iar atenţia vi s-a îndreptat spre lucruri “prioritare”:cum să aveţi cea mai bine platită slujbă,cea mai luxoasă maşină,cele mai scumpe outfituri,cele mai mari case…toate aceste superlative,snobism pur,v-au costat foarte mult.Pamantul este casa voastră,iar asemenea unei case,acesta are nevoie de curaţenie,timp investit în aceasta,dragoste şi multă,multă grijă. Defrişarea pădurilor este una din cele mai mari greşeli ale voastre:pădurile reprezintă plămânii planetei,fără ele,în scurt timp veţi ajunge în imposibilitatea de a mai putea respira,viaţa însaşi va lua sfârşit.Ce să mai spun de poluare:gunoaie aruncate la voia întâmplării,maşini,fabrici…?Este atât de simplu să mergi pe stradă şi să arunci cv pe jos,pe motiv că nu ai vazut niciun coş de gunoi;este atât de simplu sş te foloseşti din ce în ce mai des de maşină,ştiind cât polueazş şi este atât de uşor să tehnologizaţi totul fără a da doi bani pe efectele devastatoare ale fabricilor şi uzinelor. Tot ce faceşi greşit azi,va avea un impact rezonant în ziua de mâine…ar trebui sa incetaţi a mai pune întrebari de genul:De ce găuri în stratul de ozon,de ce încalzire globală,de ce cutremure,de ce uragane,de ce alunecări de teren,de ce se topesc gheţarii,de ce fauna şi flora sunt pe cale de dispariţie,de ce schimbarea aceasta climatică?Nu mai luaţi totul ca pe o pedeapsă divină şi conştientizaţi odată pentru totdeauna că impactul pe care îl aveţi voi,oamenii asupra naturii este unul decisiv. Cred ca toţi realizaţi că nimic nu mai este cum a fost,însa ceea ce ar trebui să conteze este ce va fi,iar acest lucru depinde numai de voi.Nu pierdeţi timpul punând întrebari,ci găsind soluţii!Actionaţi!Nu vorbele contează,ci materializarea lor,faptele. Pentru început,ar trebui să încetaţi a mai defrişa pădurile în masă,sau cel puţin plantaţi în locul celor rase de pe faţa pamantului,altele noi.Este un process de durată însă rezultatele sunt pe măsura aşteptării. Energia ar putea foarte bine să fie obţinută şi cu ajutorul vântului(energia eoliană) precum şi a luminii solare(energia solară)…Desigur,nu toţi vor accepta ideea de ecologie,însă merită încercat!!!Poluarea ar putea fi redusă şi prin compromisul de a nu folosi atât de des maşinile:în locul lor s-ar putea foarte bine circula cu transportul în comun,biciclete,chiar pe jos,întrucat este mult mai sănătos.Reciclarea este probabil una din cele mai bune soluţii găsite de voi oamenii:este foarte simplu să sortezi pe grupe gunoaiele şi să te gandeşti că ai avut o mică contribuţie la o viată mai bună,mai frumoasă,mai sanatoasă…Sunt atât de multe organizaţii de voluntariat care iţi pot deschide ochii în privinţa actiunilor tale vis-à-vis de mediul înconjurator:trebuie doar să vrei şi vei putea face ceva pentru o zi de mâine mai fericită. Şi eu am o mulţime de întrebari la care nu găsesc răspuns de la începutul timpului,în legătură cu natura voastră.De fapt,totul se dovedeşte a fi o mare întrebare retorică:De ce??? De ce voi oamenii nu apreciaţi niciodată ce aveţi?De ce vă doriţi mai mult?De ce creaţi de dragul creării şi mai ales,de ce vă folosiţi toată ingenuozitatea şi inteligenţa cu care sunteţi înzestraţi pentru a utiliza cele create în scopuri malefice?De ce înotaţi împotriva curentului?De ce războaie?De ce corupţie?De ce urâti în loc să iubiţi?De ce transformaţi totul într-un stereotip?De ce nu vă bucuraţi de fiecare minut pe care îl trăiţi?De ce treceţi indiferenţi pe lângă toate bucuriile vieţii?De ce negaţi adevărul?De ce DREPTATEA este mai nou o cauză pierdută din start?De ce vă asumaţi rolul de Judecător Absolut,catalogându-vă după aparenţe?De ce nu vă acordaţi timp de gândire?De ce totul este trăit cu viteza luminii?De ce atât de multe prejudecăţi?De ce lipsa asta de omenie?De ce puterea banului este superioară tuturor valorilor morale?De ce uitaţi cine sunteţi cu adevărat?De ce va ascundeţi mereu dupa deget?De ce terminaţi prin a distruge tot ceea ce iubiţi?De ce nu acordaţi atenţie lucrurilor cu adevărat importante?De ce măriţi graniţele dintre voi cu ajutorul stratificării sociale?De ce respectul este cerut şi nu oferit?De ce egalitatea şi toate formele sale sunt legende pentru voi?De ce spuneţi “nu pot!”?De ce consideraţi că totul vi se cuvine?De ce aveţi regrete?De ce renuntaţi la a avea un ideal?De ce căutaţi perfecţiune?De ce purtaţi măşti?De ce vă temeţi să vă arătaţi sentimentele?De ce furie,ură,violenţă,răutate,laşitate,orgoliu,teamă,,cuvinte gratuite?De ce lipsă de sinceritate?De ce snobism?De ce? De ce?De ce?...Sunt mult prea multe întrebări fără răspuns ce nu îmi dau pace de atâta amar de vreme… În primul rând,aş dori să iţi spun,dragul meu prieten,că eu nu sunt numai aer,apa,sol.Nu!Eu reprezint conştiinţa voastră universală,iar gândul că sunt jurnalul umanitaţii îmi dă fiori…Aş putea spune că am experimentat fiecare simţire a voastră,însa nu pot pot înţelege nimic din cele de mai sus mentionaţe.Mă simt ca un copil care încearcă să ridice sfios un colţ de cortină,neştiind dacă în spatele ei se află Marele Premiu. Voi nu v-aţi schimbat deloc.Vă urmaresc fiecare mişcare,vă ştiu fiecare pas.Timpurile s-au schimbat,iar voi…voi v-aţi adaptat în funcţie de ele.Sunteţi nişte păpuşi,iar păpuşarul este,deşi nu vreţi să credeţi,destinul implacabil al fiecăruia..Să spun tot ce mă deranjează la voi,oamenii,este o provocare pe care mi-am asumat-o punând întrebările de mai sus.Nimic nu mi se pare verosimil în momentul ăsta…Toate grijile mele faţă de omenire sunt concentrate în jurul semnelor de întrebare translucide. Voi oamenii aţi putea fi atât de fericiţi dacă aţi aprecia tot ceea ce aveţi,însă vă încăpăţânaţi cu îndârjire să cereţi ceva ce nu vi se cuvine,preferaţi să parveniţi,decât să câştigaţi prin forţe proprii.Toate creaţiile voastre mai devreme sau mai târziu se dovedesc principalii voştri adversari,armele care se presupun că ar trebui să aducă linişte,instaureaza haos şi distrugere în masă…Gândiţi-vă…aveţi întregul pământ la dispoziţie,pacea şi armonia ar trebui să fie cuvintele cheie,însă voi optaţi pentru războaie şi lupte inutile,vieţi pierdute în numele unor idealuri de mult apuse.Fiecare dintre voi se visează stăpânul tuturor,când,de fapt,nu înţelegeţi că în viaţă nimeni nu conduce,toţi sunteţi pe aceeaşi sută de metri,doar că unii au impresia unui mic avans amăgitor.Iubirea este sfinţită de voi în toate cărţile,însă preocupându-vă de preamărirea ei,aţi uitat ce inseamnă ea cu adevarat,iar ura este un cuvant ce apare pe buzele voastre mai des decat iubirea…Vi se pare ca traiţi în rutină şi nu puteţi concepe cum de acest lucru este posibil având în vedere faptul că faceţi tot ce vă stă în putiinţă să il depaşiţi(răspunsul e simplu:vă îngrijoraţi atât de mult în legătură cu ziua de mâine,încât azi,prezentul este uitat,iar într-o fracţiune de secundă este de domeniul trecutului).Constat cu tristeţe că treceţi nepăsători pe lângă toate “micile mari bucurii” ale vieţii,sunteţi incapabili să vă bucuraţi de o floare dată din inimă,de raza de soare care vă mângâie obrajii,de iarba care vă gâdila degetele,de apusul care aduce cu el umbrele înserării,de faptul că voi sunteţi acolo exact în momentul acela şi vă puteţi bucura de toate lucrurile aparent nesemnificative,care sunt de fapt,adevărate minuni ale vieţii de zi cu zi…Adevărul…mereu spuneţi că preferaţi a-l ştii,însă când sunteţi puşi faţa în faţă,ca într-o oglindă,nu ştiţi pe cine să învinovaţiţi şi ajungeţi la simpla concluzie că:”era mai bine să nu ştiu…”.Dreptatea…,o cauză pentru care mulţi dintre voi au pierit de-a lungul timpului,este acum negată vehement,puţini luptă pentru a o apăra şi cei care o fac sunt etichetaţi drept “nebuni” sau “proşti”.Aparenţele…contrastul esenţă-aparenţă se regaseşte mai mult decat oricât în epoca aceasta unde toţi sunteţi în disperata încercare de a fi CINEVA,iar dacă un singur individ nu se potriveşte în peisajul astfel creeat,este pur şi simplu etichetat,i se pune o ştampila care nu îi va fi luată niciodată.Este atât de simplu pentru voi să văjudecaţi,nu vă puneţi nici cea mai mică problemă despre cine sunteţi cu adevărat pentru că sunteţi într-o goană fără de sfârşit în încercarea de a atinge perfecţiunea,drum pe traseul căruia vă puteţi pierde pe voi înşivă.Respectul a devenit pentru voi un simplu protocol,ceva ce trebuie urmat pentru a fi în rând cu ceilalţi şi pentru că…aşa trebuie,aşa sunteţi învăţaţi,iar nu pentru că respectându-l pe celălalt,vă respectaţi pe voi înşivă şi aveţi astfel un caracter frumos sculptat.Prin stratificarea socială voi aţi construit ziduri impenetrabile,care înlesnesc comunicarea şi cunoşterea,egalitatea nu se mai aplică în cazul tuturor,minoritatea conduce astfel majoritatea prin… puter banului.Toţi spuneţi “nu pot!”…Oare chiar nu ştiţi că nu există “nu pot!” ci “nu vreau să pot!”???dacă într-adevăr vreţi ceva cu adevărat,Universul însuşi conspiră la îndeplinirea dorinţei voastre,Legea Atracţiei Universale funcţionează atâta timp cât voi credeţi în ea şi acţionaţi ca atare.Nu aveţi cum să spuneţi “nu pot!” atâta timp cât nu aţi încercat!!!Ţineţi minte,uneori cădeţi pentru a vă ridica,aşa că pentru a ajunge acolo unde vă doriţi,va trebui să înfruntaţi multe obstacole,însă nimic nu este lăsat la voia întâmplării pentru că numai o voinţă de fier şi o inimă curată va găsi mereu calea prin întuneric. Îmi pare atât de rău să văd că nu acordaţi deloc atenţie naturii,sursa vieţii,fără de care nu aţi exista…Totul este atât de trist…Crimele,răutăţile gratuite şi multe alte rele care imi sunt date să le văd,mă devastează,pierd stele,ca lacrimi şi mă cutremur odată cu copacii care işi pierd frunzele în adierea vântului. Aş vrea să spun atât de multe însă adevărul este că…totul depinde de voi.Învăţaţi să trăiţi!Respectaţi-vă!Respectaţi-mă!Î nchipuiţi-vă că mai aveţi de trăit o singură zi…ce aţi face???Aţi lăsa-o să treacă pe lângă voi cum faceţi în mod obişnuit,preocupaţi fiind de lucruri fără importanţă,sau v-aţi agăţa de ea,cu ultimele puteri bucurându-vă de darul primit,nemaipunând întrebări,nemaidorind nimic altceva decât o altă zi care să o precede pe aceasta…la infinit? Deschide bine ochii!!!Totul depinde de tine!Acţionează!