stefan cel mare

1. Ștefan cel Mare și
Sfânt
1457 – 1504
Studentă: Popescu Carmina Ioana

2. Originea
• Ștefan cel Mare era fiul lui domnitorului Bogdan al
II-lea și al doamnei Oltea;
• Nepotul domnitorului Alexandru cel Bun;
• Făcea parte din familia domnească a Mușatinilor
întemeiată de Margareta Mușata mama lui Petru I;
• Mușatinii moldoveni erau înrudiți cu neamul valah
al Basarabilor, neam ce a dat Munteniei mulți domni
cunoscuți printre care Mircea cel Bătrân și Vlad
Țepeș

3. Începutul Domniei
După moartea tatălui său, Ștefan vine cu oaste,
ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, și
– după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la
Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie
1457 – merge la Suceava și pe locul ce se chema
câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun,
întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le
fie domn. Întreaga adunare în frunte cu
mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și
„toată țara” proclama pe Ștefan ca domn legiuit al
Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor
acestuia.

4. Moldova în timpul domniei lui Ștefan
cel Mare
În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se
întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii
răsăriteni până la Nistru. Ţăranii răzeşi,
proprietari de pământ, erau chemaţi la
solicitarea domnului la oaste în schimbul unor
privilegii. Alături de ei, un rol important jucau
cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe
moşiile lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din
târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în
caz de nevoie. Ţara era apărată de cetăţi ca
Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru,
cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre
Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret cetatea
Romanului. Ţara era stabilă politic şi bogată.

5. Biserici și mânăstiri
Tradiția conform căreia domnul după
fiecare bătălie ar fi înălțat câte o biserică nu
este reală, dar este cert că unele locașuri au
fost înălțate întru pomenirea celor căzuți în
lupte și ca mulțumire pentru biruințe.
Nu se știe cu exactitate câte biserici a ridicat
Ștefan cel Mare: tradiția vorbește de un
număr de 40 de lăcașuri sfinte, pentru 30
dintre acestea existând date certe de
identificare. De la 21 dintre ele s-au păstrat
pisaniile.

6. „Într-însul găsise poporul românesc cea mai
deplină și mai curată icoană a sufletului său:
cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz
fără cruzime, strașnic în mânie și senin în
iertare, răspicat și cu măsură în grai,
gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase,
fără nici o trufie în faptele sale, care i se par
că vin printr-însul de aiurea și de mai sus.”
Nicolaie Iorga

7. Datorită evlaviei sale,
Sinodul Biserici Ortodoxe
Române întrunit la 20-21
iunie 1992, a hotărât
canonizarea domnitorului
sub numele:
Dreptcuviinciosul Voievod
Ștefan cel Mare și Sfânt .
Iar ca prăznuire s-a fixat
data treceri sale în
„cămările cerești”, 2 iulie