Carte deficienta de vedere

1. ANCA ROZOREA IONEL MUŞU
CAPITOLUL 1
DEFICIENŢE OCULARE
DEFICIENŢA DE
VEDERE
1.1. Analizatorul vizual
Sub diagnosticul „deficienţe de vedere' (ambliopie sau cecitate) sunt
cuprinse o serie de boli foarte diferite, care conduc spre slăbirea sau
pierderea funcţiei analizatorului vizual (ochiul). Analizatorul vizual
(optic) este alcătuit din:
1. ochi (receptorul vizual) , 2. calea optică );,, 3. centrii
corticali de integrare a văzului, reprezentaţi de
ariile 17, 18, 19 din lobul occipital.
Importanţa vederii nu se reduce doar la simpla diferenţiere a
luminozităţii, a formei şi culorii obiectelor, deoarece simţul văzului de-
ţine un rol important sun orientarea în spaţiu şi menţinerea echilibrului
general, în aprecierea mărimii, a mişcării spaţiale şi a distanţei, fiind
considerat, pe bună dreptate, „dirijorul" tuturor simţurilor.
Analizatorul vizual (fig. 1) are structura anatomică pe care o
prezentăm concis în continuare:
ora serrata
camera
P°sterioara
corpul vitros
Fig.1
sclerotica
corolda
retina
hialolda
zonula Zinn
unaarea
apoasa
corneea
trc
insparenta
irisul
Pupila
Cl
"is
talinul
unoarea sticloasa^
pata galbena
paplla optica
nervul optic

2. 190
I. SEGMENTUL PERIFERIC
Globul ocular reprezintă segmentul periferic al analizatoru-
lui vizual; aşezat în orbită, de formă aproximativ sferică, cu diametrul
antero-posterior (axa achiului) de cea. 2,50 cm, este învelit de o mem-
brană fibroasă, numită capsula Tenon, care-l desparte de peretele
ocular. Este format din:
Tunici (membrane)
• Tunica externă (tunica fibrosa oculi)
a. Sclerotica (sclera) - membrană albă, dură şi opacă,
străbătută de fibrele nervului optic şi de vase sanguine (la nivelul
lamei ciuruite), cu rol de protecţie;
b. Corneea transparentă - partea anterioară a tunicii ex
terne, transparentă, cu cinci straturi de celule de natură epitelial-
conjunctivă, foarte bogată în terminaţii nervoase libere.
• Tunica mijlocie (tunica vasculosa bulbi)
a. cproidă - de culoare brună, formată predominant din
vase sanguine şi celule pigmentare, dispuse în trei straturi, cu rol nu
tritiv; la nivelul ei se află ora serrata (săracă în elemente senzoriale -
bastonaşe, sediul predilect al leziunilor degenerative, precum dezlipi
rea de retină);
b. corpul ciliar (zona ciliară) - cuprins între "ora serrata"
şi iris - este format din muşchiul ciliar, cu rol în acomodarea vizuală la
distanţă şi procesele ciliare (70-80 de formaţiuni conjunctive, elastice,
aşezate radial, acoperite de un epiteliu, în care se găsesc foarte multe
vase sanguine, din filtrarea plasmei rezultând umoarea apoasă.
c. iris - membrană circulară, cu un orificiu circular central
numit pupilă, a cărei dimensiune se modifică în mod fin, dar continuu,
ca urmare a acţiunii celor doi muşchi antagonist!: sfincterul şi dilata-
torul pupilei, care produc mioza şi'respectiv midriaza pupilară (micşo
rarea sub 2 mm şi respectiv mărirea diametrului peste 4 mm). Au rol
în acomodarea faţă de intensitatea luminii.
• Tunica internă (retina) - tunică nervoasă, cu trei regiuni:
a. retina propriu-zisă (retina optică) - care căptuşeşte
coroida până la ora serrata şi prezintă pata galbenă, sau macula, cu
foveea centralis (zona de maximă claritate) şi pata oarbă sau pupila
optică (punctul de convergenţă al tuturor fibrelor nervului optic). Reti
na optică are o structură foarte complexă, formată din 10 straturi de
celule vizuale (conuri şi bastonaşe, conţinând substanţe fotosensi-
bile), celule bipolare (cu rol de protoneuroni) şi celule multipolare (cu
rol de deutoneuroni);
b. retina ciliară,
c. retina iriană;
(Acestea două din urmă formează retina oarbă.) •
Mediile refringente ale globului ocular sunt:
a. corneea - funcţionează ca p lentilă conyex-concava,
cu rolul de a micşora convergenţa sistemului optic al ochiului; _
b. cristalinul - de forma unei lentile biconvexe, înapoia
191
irisului, organ perfect transparent şi elastic, format din epiteliu şi fibre
cristaline, susţinut de aparatul suspensor al cristalinului, reprezentând
organul activ al acomodării, prin modificarea diametrului său.
c. umoarea apoasă- un lichid transparent şi incolor, care
umple camera anterioară (între iris şi cornee) şi camera posterioară
(între iris şi cristalin) - comunicante prin pupilă; lichidul produs de
procesele ciliare are rol de mediu de refracţie (indice de refracţie
1,337).
d. corpul vitros - in partea posterioară a cristalinului; în
tre acesta, retina optică şi retina ciliară, în interior, se află umoarea
sticloasă ce serveşte ca mediu refringent (indice de refracţie 1, 338) şi
cu rol nutritiv al retinei şi cristalinului.
II. SEGMENTUL INTERMEDIAR - segmentul de conducere al
analizatorului vizual - reprezentat de calea optică:
a. retina - l şi al ll-lea neuron (bipolar şi multipolar);
b. calea infrageniculată: nervul optic, chiasma optică,
bandeleta optică şi corpul geniculat extern;
c. calea suprageniculată, reprezentată de radiaţiile optice
de la corpul geniculat extern (drept sau stâng) ce ajung la centrul cor-
+ Î/"*Q l
III. SEGMENTUL CENTRAL (cortical) - în lobul occipital, în
jurul sciziunii calcarine, cu trei arii:
a. aria striată 17 (analiza excitaţiei vizuale);
b. aria peristriată 18 (sinteza);
c. aria parastriată, unde se elaborează senzaţia vizuală
conştientă.
Formaţiunile anatomo-funcţionale ale globilor oculari sunt
sistematizate în:
1. formaţiunea nervoasă - retina, cu elementele receptoare
(celulele cu conuri şi bastonaşe).
Macula (foveea centrală).reprezintă o condensare de conuri,
fiind zona de maximă luminozitate.
Pata oarbă (papila nervului optic) nu este sensibilă la Jumină.
2. Aparatul oculpgir - format din muşchii extrinseci ai globului
ocular şi nervii lor motori; permite mişcarea în diferite direcţii.
3. aparatul dioptrie (de refracţie) - reprezentat de cornee şi
cristalin, cu rol de convergenţă a razelor pentru focalizare pe retină.
4. aparatul de protecţie - format din conjunctivă, pleoape şi
aparatul lacrimal.
5. sistemul vascular
6. sistemul nervos
întregul glob ocular este protejat de sistemul osos al cavităţii
orbitare.
Vederea, funcţia analizatorului vizual, are trei componente:
1. percepţia luminii, realizată prin:
a. vederea scotoptică (funcţională în condiţii de adap-
tare la întuneric datorită celulelor cu bastonaşe din retina periferică.

3. 192
; b. vederea fotoptică (funcţională în condiţii de luminozi-
'tate, legată de celulele cu conuri de la nivelul maculei, de sensibili-
tatea pentru lungimile mari de undă (roşii), de simţul spaţial dezvoltat
şi de aptitudinile pentru vederea cromatică).
c. vederea mezopică - rezultată din primele două.
2. percepţia formei - dă relaţii asupra formei, conturului, mări
mii şi detaliilor obiectelor, mai ales la nivelul maculei.
3. percepţia culorilor - o funcţie retiniana evoluată a achiului
adaptat la lumină, care se datorează celor trei tipuri de pigmenţi vi
zuali din conuri: eritrolab (pentru roşu), clorolab (pentru verde) şi cia-
nolab (pentru albastru).
-
1.2. Deficienţa de vedere - definire - etiologic .^
ei!/*
De-a lungul dezvoltării ştiinţelor psiho-medicale pedagogice şi
defectologice, preocupările privind deficienţa de vedere au inclus şi
asidue căutări şi demersuri de clarificări conceptuale şi de operare cu
o terminologie ştiinţifică adecvată.
Deficienţa de vedere este inclusă, cum este şi firesc, în cadul
deficienţelor senzoriale datorate afectării organelor de simţ, fiind stu-
diată prioritar de tiflopedagogie.
încercările de găsire a unei definiţii clare şi cuprinzătoare a de-
ficienţei vizuale au existat de la începuturile tiflopedagogiei româneşti.
Astfel, Dimitrie Rusticeanu, în anul 1912, defineşte astfel: „orb
-în sensul ştiinţific - e un ochi care nu simţeşte lumina deloc, deci nu e
în stare sa observe ziua şi noaptea. Orb, în sens practic, e un individ
a cărui putere de a vedea" la ambii ochi e vătămată pe totdeauna şi nu
e curabilă, aşa că nu se poate duce singur pe drumuri străine. Deci, e
orb acela care la o distanţă de un metru nu e în stare să numere de-
getele de la mâna mişcătoare. Buni de primit în Institutul de orbi sunt
acei copii care poseda o capacitate de a vedea aşa de neînsemnată
că nici cu ajutorul ochelarilor nu cunosc tiparul din abecedar şi deci
dar nu pot lua parte la învăţământ, cât şi cei adulţi care, din cauza
miopiei câştigate, nu-şi pot îndeplini chemarea ce pretinde destoinicie
de vedere*1
.
D. Rusticeanu consideră că internarea în şcoala de orbi a per-
soanelor a căror facultate vizuală e mai mică decât a zecea parte din
cea normală este nefavorabilă acestora.
Din gândirea acestui promotor al tiflopedagogiei româneşti
transpar prin timp aspecte fundamentale ale definiţiei deficienţei vi-
zuale, ale criteriilor de delimitare nosologică, ale modalităţilor de diag-
nosticare.
Vederea slabă (ambliopia) şi respectiv lipsa vederii (cecitatea)
constituie, după unii autori, un „defect' care se deosebeşte de deti-
cienţă.
' Institutul de orbi din Cernăuţi, Şc. nr. 6,1912, p 144.

4. . 1 9 3
„în cercetările moderne, termenul defect este folosit pentru a
desemna atât modificările organice care duc la un deficit funcţional
(diferite leziuni ale analizatorului vizual), cât şi deficitul, funcţional ca
atare (în ce măsură şi sub ce aspecte scade vederea).
Spre deosebire de defect, deficienţa reprezintă ansamblul con-
secinţelor defectului sub aspectul adaptării copilului la viata înconjură-
toare şi al structurii individualităţii lui'.
'Aceeaşi distincţie operează şi alţi autori: „prin deficienţă (defec-
tivitate) se înţelege tulburarea relaţiilor normale ale individului cu mediul
înconjurător, mai ales cu cel social, intervenită pe baza unui defect.'3
Etimologic, termenul ambliopie provine din cuvintele greceşti
„amblys" (slab, tocit) şi „ops" (vedere), desemnând, aşadar, vedere
slăbită, vedere scăzuta, vedere parţială, vedere slabă.
Având mai multe accepţiuni, tejmenul „ambliopie1
este „destul
de vag şi adesea rău întrebuinţat"4
, în sens larg, ambliopia desem-
nează toate cazurile de diminuare a capacităţii vizuale, indiferent de
etiologie şi gravitate, sau acea scădere a vederii care se menţine şi
după ce s'-a făcut corecţia corespunzătoare.
în sens restrâns, ambliopia se defineşte ca „diminuarea vederii
fără leziune organică sau cu leziune organică, a cărei importanţă nu e
proporţională cu scăderea vederii"5
. Această definiţie se referă prioritar
la ambliopiile funcţionale. Ambliopia se delimitează de cecitate (orbire),
care, definită în sens larg, înseamnă lipsa vederii.
în sens restrâns, cecitatea denumeşte „pierderea vederii",
ochiul neputând percepe senzaţia de lumină' (Fuchs); Bourdier con-
sideră cecitatea absolută ca suprimarea totală a vederii.
Foarte mulţi specialişti, îndeosebi medici oftalmologi şi psiho-
logi, definesc ambliopia şi respectiv cecitatea prin raportate la indicii
funcţionali ai vederii, prin acei parametri ai funcţiei vizuale care pot
reda ceracteristicile fiziopatologice ale ochiului.
în funcţie de aceşti indici există definiţii ale ambliopiei, respectiv
cecităţii, de genul: „Un'ochi este ambliop atunci când AV nu poate fi
ridicată la 8/10 după corectarea unui eventual viciu de refracţie şi
când nu există nici o cauză patologică evidentă pentru această defi-
cienţă vizuală"6
, sau „ambliopia este scăderea AV sub 0,5 (1/2)"7
, iar
după Trousseau, în cecitate nu se atinge minimum de acuitate vizuală
necesar orientării în spaţiu, respectiv 1/50.
2
ŞTEFAN, M., Educarea copiilorcu vedere slabă. Ambliopi, EDP, 1981, pag. 10.
3
ROTH, W., Tifiologia. Psihologia deficienţilor vizual, Cluj, Univ. Babeş-Bolyai, 1973, p. 3.
" DE LAET H Cum interpretăm un examen ocular, Ed. Medicală, Bucureşti, 1965, pag.
111.
s BANGERTER, A., Traitement de l'ambliopie, Charleroi, Heraly, 1953, pag. 17.
H. A., DE LAET, Cum interpretăm un examen ocular, Buc. Ed. Medicală, 1965.
ZAMFIRESCU - MĂRQESCU, F., MARIAN, F., Recuperarea bolnavilor oculari, voi. l,
£d. Dacia, Cluj-Napoca, 987, pag. 89.
194
Sunt consideraţi orbi
aceia care n-au nici o percepţie
a formelor, culorilor sau a
luminii, cu AV cuprinsă între
1/35 şi 1/10 şi care nu zăresc
lumina, iar ambliopii bilateral
sau deficienţii vizual parţial sau
slab văzătorii sunt aceia care
prezintă de la 1 la 4 zecimi de
AV la cel mai bun ochi, după
corecţie (aproximativ 1-2% din
populaţia şcolară), între aceste
două categorii există copii, în
general consideraţi orbi, dar
care de fapt sunt „mari
deficienţi', posedând „resturi vi-
zuale şi'susceptibile de
reeducare" .
Goins (1958) remarcă şi
categoria „copiilor cu deficienţă
perceptivă", care n-au
dificultatea'de a vedea o formă,
un obiect, ci dificultatea de
interpretare a celor văzute,
imposibilitatea de a interpreta
un stimul vizual şi de a-l integra
conceptual la nivelul scoarţei
cerebrale."9
Conform unor definiţii în
termeni educaţionali, ambliopii
sunt persoane care, datorită
unei vederi deficitare, nu pot
urma cursurile unei şcoli
obişnuite fără a-şi afecta
vederea sau dezvoltarea lor
educaţională, dar' pot fi educaţi
prin metode speciale implicând
vederea, iar orb este acela care
nu are vedere sau al cărui văz
este atât de diminuat încât
necesită metode educaţionale
care să nu implice vederea."10
Din această perspectivă
educaţională se includ m prima
categorie copiii cu „vedere
scăzută", cei cu „vedere limitată"
şi cei cu „vedere parţială", toţi
putând participa, în condiţii
speciale, la o „educaţie integrată
în clase obişnuite"1
'.
în literatura de
specialitate engleză şi
americană (V. Bishop, 1971. N.
Barraga, 1964, B. K. Chapman,
J. M. Stone, 1989), se folosesc
termeni ca: „low vision",
„partially sighted", „visually
limited", „visually handicapped",
„impaired", „ defective vision", în
raport cu natura, gradul şi
consecinţele deficienţei.
în psihologia
românească, pentru persoanele
cu tulburări ale vederii, s-au
folosit atât termenul de
„handicapat vizual", cât şi acela
de „deficient vizual', cu acelaşi
conţinut semantic, termeni
particularizaţi în funcţie de
pierderea parţială sau totală a
vederii, respectiv ambliopie şi
cecitate.
In general, se
evidenţiază o etiologie comună
pentru ambliopie şi cecitate, pe
baza unui criteriu foarte utilizat,
mai ales în oftalmologie, atât
pentru clasificare, cât şi pentru
taxonomia etiologică, şi anume
localizarea anatomică a
afecţiunilor sau patologia
segmentelor analizatorului
vizual si anexelor sale.

5. 195
Sunt astfel responsabile
pentru deficienţa vizuală:12
1. Boli ale anexelor
globului ocular (pleoape, aparat
lacrimal,
boli ale orbitei, conjunctivite).
2. Tulburările refracţiei
oculare (ametropiile: miopia,
hipermetro
pia, astigmatismul).
1. Afecţiuni ale polului
anterior (sclerotica,
cornee, uvee)
2. Afecţiuni ale cristalinului.
3. Afecţiuni ale corpului
vitros.
4. Afecţiunile polului
posterior (retina şi nervul
optic)
5. Afecţiuni ale căilor optice
intracraniene.
6. Glaucomul
3. Accidentele oculare (de
muncă şi în afară de muncă, la
copii,
la sportivi).
10. Traumatismele
oculare (deplasări de masă ale
globului,
contuzii ale globului, plăgi,
dezlipire de retină, produse prin
agenţi fizici
şi chimici, leziuni taumatice,
ablaţia globului ocular, afecţiuni
provo
cate de medicamente).
11. Alterări ale câmpului
vizual (în afecţiunile coroidei
retinei,
glaucomul, hemianopsiile).
12. Tulburări ale vederii
binoculare (strabismul, paraliziile
ocu-
lomotorii).
13. Tulburări de adaptre la
întuneric şi la lumină.
14. Alterări ale simţului
cromatic.
Nu există întotdeauna o
relaţie directă între gravitatea
afecţiunii segmentului
analizatorului vizual şi gradul de
scădere a vederii; după cum s-a
arătat deja, în ambliopiile
funcţionale nu apar leziuni
oculare. Totuşi, afecţiunile sau
alterările componentelor
analizatorului vizual sunt
responsabile de deficienţa de
vedere, acţionând fie direct, fie
prin mijlocirea unor factoi de
natură fiziologică sau
psihologică.
Există în literatura de
specialitate studii interesante
privind dinamica evoluţiei
deficienţei vizuale şi a bolilor
oculare responsabile, în diferite
zone şi perioade de timp,
precum şi-evaluarea morbidităţii
generale specifice prin boli ale
ochiului.
Datele se verifică şi într-
o.cercetare personală la Şcoala
pentru ambliopi din Bucureşti, în
perioada 1992-1994, pe o
populaţie şcolară cuprinsă între
11-15" ani, semnificativă pentru
populaţia deficientă de vedere de
această vârstă din ţară;
concordanţe cu literatura de spe-
cialitate există şi în ceea ce
priveşte repartiţia incidenţei
bolilor oculare, repartiţia pe zone
geografice, vârste, sexe, mediu
social de provenienţă etc.14
£
DELTHIL, citat în L'enfance inadaptee,
PUF, Paris, 1969, pag. 26.
9
The psychological assessment of mental
and physical handicaps, J. PETER
MITTLER,
London and New York, 1976,1981, pag.
395.
10
Op. cit., pag. 375.
11
CHAPMAN, E.K.: STONE, J.M., The
visuatly handicapped child in your
classroom,
Casell, London, 1989.
ZAMFIRESCU-MĂRGESCU, F.,
MARIN, F., Recuperarea bolnavilor
oculari, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990.
ZAMFIRESCU-MĂRGESCU, F.,
MARIN, F., Recuperarea bolnavilor
oculari, Voi l, Ed Dacia, Cluj-Napoca,
1990, pag. 62.
ROZOREA, A., Grupul tiflopedagogic
şi mecanisme terapeutice de grup
pentru com-Pensarea vederii slabe,
Lucrare pentru obţinerea gradului l.

6. 196
O sistematizare operativă a cauzelor ambliopiei şi orbirii se
poate f ace astfel:"
a. malformaţii congenitale;
b. cauze sau factori care acţionează perinatal sau post-
natal, în diferite perioade ale existenţei umane.
Malformaţiile congenitale sunt „anomalii morfologice, morfofizio-
logice sau metablice, care se manifestă la orice nivel de organizare
(organic, tisular, celular, subclular), la naştere sau în viaţa postnatală;
sunt determinate de acţiunea prenatală a unui agent cauzal (factori
genetici sau factori din mediul extern) sau de acţiunea lor corelată"15
.
Termenul de malformaţie congenitală corespunde unui cadru
nosologic distinct al patologiei umane, determinat de acţiunea prena-
tală a unui agent cauzal care cuprinde:
a) anomalii ereditare:
» mutaţii genice;
* mutaţii cromozomiale.
b) anomalii neeriditare: ;,-.
* fenocopii;
* anomalii congenitale neeriditare.
Aspectul malformaţiilor congenitale oculare este determinat de
faza de dezvoltare a embrionului:
* genopatii - malformaţii cu condiţionare genetică sau cro-
mozomială;
* gametopatii - leziuni ale celulelor germinale, nefecundate,
înainte de conjugare;
* blastopatii - lezări în perioada blastogenezei (aproximativ a
15-a zi după concepţie);
4 embriopatii - lezări între a 15 zi şi a 12 săptămână după
concepţie;
* fetopatii - lezări în perioada feţală până la naştere.
Frecvenţa mai mare a malformaţiilor congenitale este în pro-
ducerea: degenerescentelor tapeto-retiniene, a atrofiilor optice, a gla-
ucomului, a cataractei congenitale, a tumorilor retinei, a microftalmi-
ilor, a coloboamelor.
Cauzele sau factorii ce acţionează în timpul sarcinii, în preajma
naşterii sau după naştere, sunt în general sistematizaţi astfel, în litera-
tura de specialitate (D. Damaschin - 1973, E. Verza - 1993, P. Cer-
nea, F. Zamfirescu-Mărgescu, F. Marin - 1990, J. Hatwel - 1966, C.
Paraipan- 1963):
1. boli infecto-contagioase;
2. traumatisme, expolizii, răniri, accidente, arsuri, care pot afec
ta una sau mai multe componente ale analizatirului vizual;
3. intoxicaţii cu diferite substanţe;
4. cauze diverse (iradiaţii nucleare etc.).
Unele boli pot acţiona în perioada intrauterină determinând mal-
15
CERNEA, P., Anomaliiaculare congenitale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988, pag. 12.
197
formaţii ale globilor oculari însoţite de orbire (microftalmia, anoftalmia,
aniridia, criptoftalmia, ciclopia).
Alte boli, în general ereditare, produc distrofia corneei, luxaţia
cristalinului, cataracta zonulară, albinismul, acromatopsia, retina pig-
mentară, hemeralopia congenitală, degenerescenta ereditară a macu-
lei, idioţia amaurotică Tay-Sachs etc.
Unele boli au impact (uneori ducând la cecitate) după naştere,
ca de exemplu: sifilisul congenital, care produce coroidit'e, retinite, ne-
vrite, Keraţita parenchimatoasă etc. Dintre bolile infecţioase cităm:
4 infecţia gonococică - produce oftalmia purulenţă, prin leza-
rea corneei şi este responsabilă de orbirea în primele zile de
la naştere;
* trahomul, variola, conjunctivita difterică, rujeola, lepra, tu
berculoza produc ulceraţii ale corneei, conducând la orbire;
sifilisul provoacă si inflamaţia şi atrofia nervului optic, retini
te, nevrite.
4 infecţii pe traiectul sau tunica nervului optic, tumorile, com-
primarea de lungă durată datorită hipertensiunii intracranie-
ne pot produce staza pupilară.
Traumatismle (răniri, arsuri chimice sau termice, exploziile) pro-
duc traume grave la nivelul receptorului, a nervului optic sau a scoar-
ţei cerebrale şi, în final, orbirea.
Intoxicaţiile cu alcool metilic, nicotină, arsenic, medicamente
(streptomicină, Kanamicină), intoxicaţiile profesionale (saturnismul)
pot provoca afecţiuni grave ale receptorului vizual sau ale centrilor
nervoşi (nervul optic), (radiaţiile atomice pot duce la orbire.
O categorie de cauze foarte frecvente în producerea deficien-
ţelor de vedere şi în special a orbirii sunt cele care acţionează asupra
segmentului central al analizatorului vizual: meningita, encefalita, tu-
morile cerebrale operate cu întârziere; tulburăile de natură centrală
pot produce şi unele forme de agnozii (a obiectelor, a culorilor, a for-|
melor).
în perioada prenatală, virozele care afectează organismul ma-
tern pot avea consecinţe asupra analizatorului vizual al fătului, la nive-
lul irisului, retinei sau cristalinului, de la deficienţe de colorare a irisului
şi până la cataracta congenitală.
în perioada copilăriei, pot apărea coloboame (lipsa unei părţi de
iris), absenţa ori strangularea căilor lacrimale, microftalmia sau anof-
talmia (lipsa sau atrofierea globului ocular), tulburări de refracţie (mio-
pia, hipermetropia, astigmatismul) sau de motilitate oculară (strabis-
mul).
Foarte multe deficienţe oculare sunt determinate de apariţia
unor boli în copilărie:
* boli neurologice - care pot conduce spre atrofii bilaterale de
nerv optic, paralizii musculare;
» boli de piele - care pot afecta şi ţesuturile dermice oculare
Prin ulceraţii, afecţiuni ale cristalinului;

7. . 198
4> boli ale sângelui - care pot provoca atrofii ale retinei, ale
nervului optic, tumori;
* boli digestive sau avitaminoze care pot duce spre hemera-
Ippie sau hemoragii în orbite;
4 gripa, guturaiul pot produce infecţii microbiene sau virotice
la nivelul anexelor glbului ocular (canalul lacrimal, pleoape);
* boli infecţioase: gripa, rujeola, scarlatina, varicela afectează
ţesuturile (mâi ales) conjunctive;
* bolile venerice - produc oftalmia purulentă şi orbirea;
* sifilisul este responsabil de leziuni grave ale retinei şi de
glaucomul infantil;
+ tuberculoza produce afecţiuni ale ochiului (unele chiar în
adolescenţă): ale corneei, ale aparatului lacrimal, foţofobii etc.;
+ boala lui Basedow (tulburări morfofuncţionale ale tiroidei)
produce exoftalmia (ieşirea proeminentă a ochilor din orbite) şi glau-
comul infantil;
* o serie de infecţii pot produce nistagmusul;
* traumatismele globilor oculari la copil se pot solda cu dezli
pirea de retină sau cu alte afecţiuni ale analizatorului vizual.
Cunoaşterea etiolpgiei deficienţelor de vedere prezintă o mare
importanţă atât în stabilirea diagnosticului diferenţial cât şi în institui-
rea unui tratament compensatoriu şi recuperator adecvat.'
De asemenea, factorii predispozanţi şi cei stresanţi care pot
întreţine şi agrava afecţiunea vizuală pot fi înlăturaţi sau stopaţi în
acţiunea lor.
Cunoaşterea particularităţilor şi consecinţelor deficienţelor vi-
zuale constituie, de asemenea, o modalitate de intervenţie oerativă şi
eficientă, facilitând compensarea şi recuperarea, în limitele impuse de
deficienţa de vedere.
1.3. Indicii funcţionali şi eficienţa vederii
Foarte mulţi specialişti, îndeosebi medici oftalmologi şi psiho-
logi, definesc şi clasifică ambliopia şi respectiv cecitatea prin raportare
la indicii funcţionali ai vederii, prin aceşti parametri ai funcţiei vizuale
care pot reda caracteristicile fiziopatologice ale ochiului.
Acuitatea vizuală (AV) - principalul indicator, reprezintă „pute-
rea de vedere a ochiului"16
, care se referă la mărimea obiectelor şi
distanţa la care ochiul le poate percepe distinct.
„AV reprezintă posibilitatea ochiului de a aprecia configuraţia,
forma, conturul si detaliile obiectelor şi imaginilor, capacitatea lui de a
percepe cea mai mică distanţă dintre două puncte (pe reţină - 4 mi-
crometri, diametrul maxim al unui con) ce corespunde unei dimensiuni
de 1,4 mm situată la distanţa de 5 m."17
16
ŞTEFAN, M., Educarea elevilor cu vedere slabă. Ambliopi, E.D.P., Bucureşti, 1981.
17
ZAMFIRESCU-MARGESCU, F., MARIN, F., Op. cit., 1987, voi l, pag. 88.
199
Trebuie considerată AV la fiecare ochi, înainte si după corecţie.
Se specifică şi dacă este eficientă corecţia sau nu; dacă aceasta nu
ameliorează AV, se menţionează „nu corectează". Corecţia ineficientă
scade foarte mult capacitatea de adaptare vizuală.
Acuitatea vizuală se consideră fiziologică atunci când este
egală cu 5/5 (1) la fiecare ochi. Se determină şi AV kinetică (pentru
obiecte în mişcare), ca test dinamic de exploatare funcţională oftal-
mologică şi pentru evoluţia unor boli neurologice sau neuro chirurgi-
cale cu implicaţii oftalmologice), precum si AV profesională care
reprezintă AV minimă necesară exercitării unei profesiuni într-un
anume loc de muncă, fără oboseală oculară (când este normală).
AV bilaterală până la 3/4 (0,75) este compatibilă cu majoritatea
profesiilor. Examinarea AV se face cu ajutorul unor tabele (optotipi)
cuprinzând litere, cifre sau diverse semne (inele, cârlige, desene ale
unor obiecte). „Orbirea profesională" este scăderea AV la ambii ochi
sub 0,05 (1/20), echivalând cu „numără degetele la 2,5 m).
Se determină raportul dintre nivelul vederii existente şi vederea
normală (la distanţa de 5 m, la care ochiul nu mai solicită acomo-
darea). (Vedeţi tabelul 1.) Se determină şi vederea de aproape şi
vederea de la distanţă tot cu ajutorul unor optotipi speciali, cuprin-
zând semne tipografice, forme geometrice, desene ale unor obiecte,
etalonate în acest scop.
Acomodarea la vederea de aproape (refracţia dinamică) este
proprietatea ochiului de a vedea un obiect la orice distanţă între infinit
şi ochi (infinitul ocular se consideră dincolo de 5 m). Se determină cu
proximetrul. Presbiţia sau presbiopia este tulburarea fiziologică a aco-
modării, constând în scăderea ei progresivă.
Câmpul vizual (CV) (vederea periferică) reprezintă spaţiul pe
care-l poate percepe ochiul care priveşte fix un obiect. Se determină
cu perimetrul sau campimetrul optic/Se determină CV monocular
(spaţiul pe care-l cuprinde ochiul în timp ce priveşte un punct fix) si
CV binocular (ansamblul punctelor din spaţiul cuprins de cei doi ochi
larg deschişi). Se determină cu arcurile perimetrice simple, electrice
sau sferice.
Limitele fiziologice ale CV pentru alb sunt: temporal 90°, nazal
60 , superior 50°, inferior 70°. în stările patologice, apar scăderi ale
CV: uşoare (strâmtorările CV cu 10-20°). medii (cu 20 - 30°), accen-
tuate cu (30 - 40°), grave (depăşesc 40 şi apare vederea tubulară).
Scotoamele sunt absenţe ale imaginii în CV pe zone limitate. Există
un scotom fiziologic, temporal, la nivelul papilei nervului optic ş; sco-
toame patologice care corespund unei alterări a coripretinei, a căilor
optice sau ale scoarţei cerebrale. Hemianopsia reprezintă lipsa a două
jumătăţi simetrice din CV.
Este foarte important de apreciat şi vederea spaţială a celor
lipsjţi de vedere binoculară (monoftalmii) şi mai ales vederea binocu-
lară sau simţul profunzimii (capacitatea ochiului de a vedea obiectele
'înconjurătoare într-o singură imagine, cu toate că le privesc în acelaşi

8. 200
Tabelul 1
5 / 5 = 1 / 1 = vedere normală
3 / 4 = 0,75 = se consideră vedere profesională normală
2 / 3 = 5 / 7,5 = 0,65 adică a 1/3 din AV
1/2 = 5/10 = 0,50, adică pierdera din AV a 1/2;
1/ 3 = 5/15 = 0,33, adică pierderea din AV a 2/3;
1 / 4 = 5 / 20 = 0,25, adică pierderea din AV a 3/4;
1 / 6 = 5 / 30 = 0,16, adică pierdere din AV a 5/6;
1 / 8 = 5/ 40 = 0,125, adică pierdere din AV a 7/8;
1 /10 = 5/50 = 0,1, adică pierdere din AV a 9/10 echivalent,
numără degetele de la 5 m;
1/12= 0,08 numără degetele de la 4 m;
1/16 =0,06 numără degetele de la 3 m; 1/20
= 0,05 numără degetele de la 2,5 m; 1 / 25 =
0,04 numără degetele de la 2 m; 1/50 = 0,02
numără degetele de la 1 m; 1 / 100 = 0,01
numără degetele de la 50 cm; 1/200 = 0,05
numără degetele de la 25 cm;
sub 1 / 200 percepe mişcările mâinii (PMM)
„perceptio rrîotu mânu";
percepe lumina (PL) fixă sau în mişcare;
Fără perceperea luminii (FPL) = cecitate absolută.
AV între 1 şi 2/3 = 5/7,5 = 0,67 se consideră în limite fiziologice;
AV sub aceste valori se consideră scăzută.
Ambliopia este scăderea AV sub 0,5 (1/2), ea poate fi: uşoară,
între 0,5 - 0,3; medie, între 0,2-0,1; accentuată, sub 0,1 (1/10).
Nevăzători se consideră persoanele cu AV sub 0,08 (1/12), la
AO sau la cel mai bun ochi.
201
timp cu ambii ochi); se determină cu sinoptoforul. Pentru aceasta este
necesar ca imaginile retiniene să fie cât mai egale calitativ şi clare, să
se suprapună pe maculă şi să existe echilibru oculomotor (ortoforie).
Datorită vederii binbculare, este posibilă aprecierea reliefului şi
localizarea obiectelor în spaţiu.
Sensibilitatea luminoasă (simţul luminos) este capacitatea de
a diferenţia intensităţile luminii; se determină cu adaptometrul sau fo-
tometrul.
Reprezintă forma elementară a funcţiei vizuale, capacitatea
ochiului de a sesiza lumina şi de a se adapta la variaţiile luminoase
din mediul înconjurător.
Se determină sensibilitatea luminoasă absolută (proprietatea
retinei de a percepe un minim de lumină - minimum vizibil) şi sensibili-
tatea luminoasă diferenţială (corespunde perceperii de către retină a
unei diferenţe de lumină între două zone minimum separabile).
Adaptarea la lumină se măsoară cu nictometrul, iar cea la întuneric cu
adaptometrul.
Hemeralopia este incapacitatea ochiului de a se adapta la în-
tuneric (apare în retinopatia pigmentară şi în carenţa de vitamina A).
Sensibilitatea de contrast reprezintă capacitatea de a distinge
deosebirile de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezentaţi con-
comitent (distingerea obiectului de fond).
Sensibilitatea cromatică (simţul culorilor) este capacitatea
ochiului de a distinge culorile, de a realiza o vedere colorată, în princi-
pal a culorilor: roşu, verde, albastru. Se cercetează cu tabele cro-
matice, prin metoda cromatoscopică (adică prin semnale luminoase
colorate) si cu anomaloscopul.
Deficienţele simţului luminos cromatic se numesc discro-
matopsii (totale sau parţiale), reprezentând dificultăţi de diferite grade
în recunoaşterea culorilor sau lipsa de percepţie pentru culori. Majori-
tatea sunt congenitale şi definitive. Acestea sunt:
* deuteranomâlia, deuteranopia - discromatopsia pentru cu
loarea verde;
* protanomalia, daltonismul - discromatopsia pentru culoarea
roşu;
* trîtanopia - discromatopsia pentru culoarea albastru (mai
rar întâlnită.
Eficienţa vizuală reală nu este rezultatul simplei însumări a
indicilor funcţionali, ci al activării lor în raport cu diferiţi factori intelec-
tuali, moţivaţionali, deprinderi etc.
Eficienţa vizuală este diferită de acuitatea vizuală, ea depinde
de toţi parametrii vederii, precum şi de interacţiunea reflex-condiţio-
n
ată a analizatorilor, realizată prin analiza şi sinteza corticală.
sub 1 / 400

9. 202
Potenţialul analizatorului vizual în ansamblul său reprezintă ca-
pacitatea vizuală potenţială, iar cea care se exercită în activitate este
capacitatea vizuală manifestată.
Funcţia vizuală se dezvoltă ontogenetic şi se perfecţionează
prin activitatea cognitivă şi practică a copilului, care oferă stimulările
vizuale ce concură la dezvoltare, în contextul stimulărilor polisen-
zoriale.
A. Bangerter recomandă evitarea „subdezvoltării funcţionale"
prin limitarea activităţii vizuale şi subordonarea ei celorlaltor modalităţi
senzoriale.
Dacă pentru conservarea restanţelor vizuale este suficientă
activarea lor, creşterea eficienţei vizuale presupune exersarea per-
manentă a cederil printr-un antrenament vizual sistematic, complex,
gradat, adaptat la posibilităţile vizuale, care să conducă spre scheme
perceptive si strategii exploratorii eficiente, spre sinteza informaţiilor
vizuale cu cele primite pe alte canale, spre consolidarea, corectarea şi
păstrarea reprezentărilor vizuale şi spre antrenarea proceselor de cu-
noaştere şi a întregii personalităţi,'în scopul compensării vederii slabe.
Dacă în unele cazuri nu este posibilă remedierea modificărilor
sau destructurărilor organice, eficienţa vizuală poate fi optimizată prin
creşterea funcţionalităţii segmentului cortical al analizatorului vizual,
nemodificat structural, prin dezvoltarea funcţiei vizuale superioare şi
prin compensaţie, mai ales în ambliopiile funcţionale, unde se acţio-
nează mai ales asupra factorilor inhibitori, printr-un proces sistematic
de antrenament vizual, care presupune nu numai simpla utilizare a
funcţiei vizuale, ci şi optimizarea ei prin exersare judicioasă, care se
constituie într-un obiectiv prioritar al educaţiei speciale, compensator-
recuperatorii.
Creşterea eficienţei vizuale se materializează, printre altele,
prin:
* creşterea distanţei de recunoaştere;
» consolidarea vederii de aproape (la distanţa cititului);
» creşterea ritmului şi corectitudinii percepţiei;
+ optimizarea indicilor funcţionali ai vederii;
* diminuarea dificultăţilor de localizare în plan şi în spaţiu;
» exersarea raţională şi eficientă a tuturor restanţelor funcţio-
nale ale vederii; » eliminarea sau atenuarea consecinţelor
negative;
* optimizarea capacităţii de însuşire a cunoştinţelor şi de
prinderilor.
1.4. Nosologie oftalmologiei
Pentru a se putea institui un tratament medical adecvat, pe de
o parte, iar pe de altă parte, pentru a aplica măsuri educative com-
pensator-recuperatorii eficiente, este foarte important ca, pe baza di-
agnosticului diferenţial, să se stabilească tipul deficienţei de vedere,
203
nosologia oftalmologică încadrându-se pe o scală de gradualitate con-
tinuă între cecitate şi ambliopie.
în funcţie de modificările indicilor funcţionali ai vederii (care re-
prezintă şi cauze ale deicienţei de vedere) se întâlnesc în oftalmolo-
gie:
1. Afecţiuni care evoluează cu scăderea acuităţii vizuale;
2. Afecţiuni care evoluează cu alterări ale câmpului vizual -
cele mai frecvente sunt:
4 scotoamele patologice - caracterizate prin absenţa ima-
ginii în CV pe zone limitate;
» hemianopsia - lipsa a două jumătăţi simetrice din câmpul
vizual.
3. Afecţiuni care evoluează cu tulburări ale vederii binoculare
(exemplu - diplopia, strabismul);
4. Afecţiuni care evoluează cu tulburări de adaptare la întuneric
şi la lumină (exemplu - hemeralopia = incapacitatea ochiului de a se
adapta la obscuritate);
5. Afecţiuni care evoluează cu alterări ale sensibilităţii cromatice
- exemplu: discromatopsii (totale sau parţiale) constituie dificultăţi de
diferite grade în recunoaşterea culorilor sau lipsa de percepţie pentru
culori: deuteranopsa (pentru verde), daltonismul (pentru roşu), trita-
nopia (pentru albastru).
Acuitatea vizuală este indicele funcţional cel mai important, în
funcţie de care se clasifică deficienţele de vedere.
Faţă de valoarea normală a AV (la ochiul emetrop), scăderea
acesteia este criteriul pentru diferite clasificări. Una este cea prezen-
tată deja, din literatura de specialitate engleză.
Alţi autori (F. Zamfirescu-Mărgescu, F. Marin) practică urmă-
toarele clasificări:
1. Ambliopie uşoară - cu AV între 0,5 - 0,3;
2. Ambliopie m'edie - AV între 0,2 0,1;
3. Ambliopie forte (accentuată) - cu AV sub 0,1 (1/10) şi res
pectiv:
a. cecitatea absolută - fără perceperea luminii;
b. cecitate relativă - percepe mişcările mâinii, percepe
lumina.
în funcţie de valorile AV după care se realizează selecţia defi-
cienţilor de vedere, în ţara noastră, pentru orientarea şcolară situaţia
cc*~ p-p7fintată în tabelul II.
După gradul de scădere a acuităţii vizuale, în sens clinic, luân-
du-se în calcul şi substratul organic, ambliopiile se clasifică în:
1. amblio'pii organice (lezionale) provocate de modificări orga-
n|
ce ale analizatorului vizual;
2. ambliopii relative - în care substratul modificărilor organice
nu
justifică gradul de diminuare a funcţiei vizuale;
1. ambliopii funcţionale pure, absolute, fără modificări organice.

10. •ocent
e
Locde
şcolarizare
-0,5
Scoală
pentru
nevăzători
1,5-2
2-5
5-20
Şcoală
pentru
nevăzători
Şcoală
pentru
nevăzători
Şcoală
pentru
ambliopi
După gradul leziunii optice şi nivelul utilizării resturilor de vedere,
există:
1. orbirea absolută (vederea are valoarea O, fără perceperea
luminii);
2. orbirea socială sau practică (minimurn-ul de vedere restantă
nu e suficient pentru orientarea în spaţiu).
3. alterări întinse ale câmpurilor vizuale (până la 5-10 ).
Un alt criteriu foarte important în clasificarea deficienţei vizuale este
momentul instalării bolii de fond, în funcţie de care există: * deficienţă
vizuală congenitală; + deficienţă vizuală dobândită:
- la vârsta micii copilării (0-2 ani);
- la vârsta preşcolară (3-6 ani);
- la vârsta şcolară mică (7-10 ani);
- după acesta vârstă.
Se consideră că a survenit o ambliopie când diferenţa acuităţii
vizuale între cei doi ochi este de minim 0,3 (3/10). Acelaşi criteriu
este cuplat de unii autori (Th. Heller - 1904, D. Damaschin - 1973,
G.T. Scholl - 1986) cu prezenţa reprezentărilor vizuale (care au rol
în interpretarea informaţiilor obţinute prin alte modalităţ senzoriale,
îndeosebi tactil-kinestezice), existând:
1. orbire congenitală;
2. orbire survenită până la 3 ani, fără reprezentări vizu
ale;
3. orbire survenită după 3 ani, cu reprezentări vizuale.
în orbirea congenitală, deficienţii nu dispun de reprezentări vi-
zual, eleborându-şi reprezentări pe baza activităţii celorlalţi analizatori.
După 3 ani, reprezentările se reduc în intensitate, dar păstrează ca-
racterul integrator al experienţei senzoriale; cu timpul, se restructu-
204
Tabelul
Gradul
defectului
vizual
cecitate
totală
cecitate
practică
ambliopie
gravă
Fracţii
zecimale
O -
0,005
Fracţii
ordinare
0-1/200
0,005 - 0,021/200-1/50
0,02 - 0,051/50-1/20
0,05 - 0,201/20-1/5ambliopie

11. 205
rează, formându-se noi stereotipuri dinamice, în care rolul dominant îl
deţine imaginea tactil-kinestezică şi auditivă.
Sistematozarea bolilor care'produc scăderea vederii, în funcţie
de segmentul analizatorului vizual afectat, se grupează în următoarele
categorii nosologice (F.Zamfirescu-Mărgescu, F. Marin - 1990):
A. Boli ale anexelor globului ocular:
a. bolile pleoapelor
b. bolile aparatului lacrimal
c. bolile orbitei
d. bolile conjunctivei
B. Boli ale polului anterior al globului ocular:
a. bolile sclerei
b.bolilecorneei
c. bolile uveei (iris, corpul ciliar si coroida)
d.bolile pupilei
e. bolile corpului vitros
f. bolile cristalinului
C. Boli ale polului posterior al globului ocular:
a. bolile retinei
b.bolile nervului optic
c. boli provocate de accidente oculare
d.tulburări de refracţie
e. glaucomul
f. afecţiuni care alterează CV
g.tulburări de adaptare la întuneric şi lumină .
h. tulburări de recunoaştere a culorilor
i. tulburări ale vederii binoculare
După acelaşi criteriu topic, ambliopiile funcţionale sunt locali-
zate:
a. la nivelul retinei:
* pierderea unipolarităţii conurilor;
» modificarea coeficientului echipupilomotor.
b. la nivelul central:
* fenomene de perturbare a coordonării senzorio-moţorii;
* fenomene inhibitorii în zonele corticale ale vederii (am
bliopia de stingere prin reflexe de inhibiţie centrală activă);
* agnozii (Burian, Norden);
* tulburări în orientarea spaţială (Goldman);
* tulburări ale percepţiei formei (Panse şi Cuppers).
De asemenea, există:
a. ambliopii cu fixaţie centrală (strabism);
b. ambliopii cu fixaţie excentrică (Thpmas: ambliopii prin inhibiţii
asociate cu modificarea valorii spaţiale reiniene) - în care imaginea se
formează departe de fpveea centrală);
c. ambliopii cu fixaţie ezitantă (în Jurul maculei);
d. ambliopii cu fixaţie oscilantă (între maculă şi un punct reti
nian excentric).

12. 206
1.5. Descrierea bolilor oftalmologice frecvent
întâlnite în mediul şcolar
Consecinţele ambliopiei se restrâng în primul rând asupra indi-
cilor funcţionali ai vederii, necesitând măsuri medicale chirurgicale şi
psihopedagogice adecvate; după cum a reieşit din cele expuse mâi
înainte, bolile responsabile de o deficienţă vizuală care evoluează cu
alterarea capacităţii funcţionale a ochiului, sunt foarte multe, cu eti-
ologie, simptomatologie, evoluţie şi prognostic foarte diferite. Vom
încerca, în continuare, o prezentare mai detaliată a acelora care sunt
mai frecvent întâlnite în mediul şcolar, pentru cunoaşterea aspectelor
principale ale bolii, în scopul depistării precoce şi identificării ei, al
adaptării celor mai eficiente măsuri medicale şi psihopedagogice pen-
tru diminuarea consecinţelor ei pe toate planurile dezvoltării copilului
în şcoală.
Miopia este o ameţropie (tulburare sau viciu de refracţie) în
care, din cauza unor modificări structural-funcţionale, razele de lumină
sunt focalizate în faţa retinei; modificările constau fie în lungimea sau
alungirea prea mare a diametrului antero-posterior al globului ocular,
fie în puterea de refracţie foarte accentuată a corneei sau cristalinului.
Aspectul clinic este foarte caracteristic: ochi măriţi, privirea ne-
sigură, înceţoşarea imaginilor, lăcrimare, disfuncţionalităţi în fixarea
obiectului, tendinţa de a apropia obiectul de perceput, dureri muscu-
lare uşoare din cauza încordării exagerate a muşchilor convergenţei,
care produce oboseală vizuală, dureri de cap.
Obiectele apropiate sunt percepute fără acomodaţie, prin re-
ducerea funcţionalităţii muşchilor, dar imaginea de pe retină este ne-
clară, când obiectele sunt'localizate la distanţă mai mare. Este deci
afectată vederea la distanţă prin diminuarea acuităţii vizuale şi alteră-
rile câmpului vizual.
în general, evoluţia miopiei este lentă, progresând odată cu
vârsta, într-un ritm puţin precizat - după unii autori, o jumătate de
dioptrie creştere pe an (dioptria fiind unitatea de măsură a puterii de
refracţie a ochiului şi respectiv a lentilelor ochelarilor - dar depinzând
de gradul de solicitare vizuală.
Există două forme d miopie:
a. benignă, mai puţin gravă şi cu evoluţie lentă până la 20-21
de ani, dar direct favorizată de activităţile şcolare care solicită prioritar
văzul, mai ales în condiţiile de luminozitate inadecvate, prin solicitările
de acomodare şi convergenţă a ochiului pentru vederea de aproape,
care pot conduce la alungirea diametrului antero-posterior al ochiului.
Este necesară corecţia erorilor de refracţie cu lentile divergente,
concave (notate cu „-") pentru creşterea eficienţei vederii, dar şi spre
a evita unele consecinţe pe plan fiziologic (deformările coloanei' verte-
brale, prin atitudini posturale defectuoase) sau pe plan psihologic (for-
marea unor percepţii şi reprezentări neclare şi incorecte).
b. malignă (forte evolutivă), cu grad mare al viciului de refracţie
207
(10-40 dioptrii) ereditatră şi cu evoluţie şi prognostic puţin favorabile,
deoarece se însoţeşte în cele mai multe'cazuri cu leziuni ale fundului
de ochi şi tulburări'ale tensiunii maculei, cu degenerescentă tapeto-
retiniană,' coroidoză sau dezlipiri de retină, conducând spre cecitate.
Corecţia optică este parţial eficientă, fiind tot mai des folosite
lentilele de contact.
Dintre măsurile medicale si psiho-pedagogice adjuvante corec-
ţiei optice, menţionăm:
* supraveghere medicală strictă;
4 evitarea efortului fizic şi vizual excesiv;
* evitarea stresului psihîc şi a altor factori care pot favoriza apa
riţia consecinţelor secundare;
* plimbări în aer liber;
«> iluminare potenţată a clasei şcolare, a camerei de lucru, a clu-
bului, internatului etc.
« alternarea activităţilor cu odihna vizuală;
* o poziţie şi distanţă corecte la citit-scris;
* material didactic adecvat (caractere grafice suficient de mari şi
clare, caiete speciale etc.).
Hipermetropia - este ametropia ce apare când axul longitudi-
nal al globului ocular este prea scurt din cauza insuficientei dezvoltări
a globilor oculari sau când forţa de refracţie a mediilor refringente este
prea slabă, ori curbura corneei prea redusă.
Razele luminoase sunt focalizate dincolo de retină, fiind afec-
tată vederea de aproape, la distanţă mică.
Absenţa refracţiei corecte este compensată prin acomodaţie
prin încordarea continuă a muşchilor ciliari ai cristalinului care poate
conduce la hipertrofierea lor.
Imaginea obiectelor distanţate este mai clară, în timp ce obiec-
tele apropiate sunt percepute difuz, înceţoşat şi neclar.
Semnele clinice sunt: lăcrimare, clipit des, congesţionarea ple-
oapelor, dureri de cap, mai ales în zona tâmplelor, senzaţie de somno-
lenţă, de oboseală vizuală, care se instalează repede, din cauza difi-
cultăţilor de fixare a obiectelor, a neclarităţii şi suprapunerii literelor,
imaginilor, care fac ineficientă vederea de aproape în orice activitate
şi, mai ales, în scris-citit.
Hipermetropia este proprie mai ales vârstelor mici (hipermetro-
pie latentă, de mică gravitate, scăzând odată cu vârsta, deoarece in-
tervine compensaţia prin acomodarea cristalinului), în cazurile de
hipermetropie accentuată (mare), care se însoţeşte în cele mai multe
cazuri cu strabismul sau ambliopia congenitală (putând exista în sub-
sidiar cauze organice de tipul leziunilor intraoculare), este necesară
corecţia optică (ochelari cu lentile convexe (convergente), notate cu
„+", precum şi un antrenament vizual specific.
Astiqmatismul este tot o ameţropie (viciu de refracţie), da-
torată imperfecţiunii curburii cristalinului sau corneei şi puterii de re-
fracţie diferite în diferitele lor zone, putând fi, în cele m'ai multe cazuri,

13. 208
astigmatism miopie sau astigmatism hipermetropie. Razele sunt fo-
calizate pe retină în mai multe puncte, la diferite distanţe de fovee,
formându-se p imagine deformată şi neclară.
Poate fi congenital, asociat cu ambliopia înnăscută sau dobân-
dit în urma altor afecţiuni, remise cu sechele.
Semnele clinice ale astigmatismului mare sunt dureri intrapcu-
lare datorate efortului de acomodare a ochiului, alterarea vederii de
aproape, ştearsă şi deformată, cu imagini neclare cu figuri alungite, cu
erori în diferenţierea literelor asemănătoare (mai ales cele cu ele-
mente verticale - N, M, H).
Măsurile ce se impun sunt corecţia optică (ochelari cu lentile
cilindrice sau lentile de contact) şi antrenament vizual specific.
Anizometropia este o ametropie determinată de capacitatea
de refracţie diferită a celor doi ochi, unul fiind normal (emetrop), iar
celălalt ametrop, în difeite grade sau ambii ochi ametropi (cu vicii de
refracţje diferite).
în toate cazurile este necesară corecţia optică eficientă şi insti-
tuită timpuriu, sprea a evita consecinţele secundare şi în primul rând
cele care modifică acuitatea vizuală şi vederea binoculară.
Dintre bolile congenitale ale corneei, cele mai frecvente sunt
alterările de transparentă, sclerocorneea sau anomalia lui Peters
sau leuconul corneean congenital bilateral aderent, iar dintre
afecţiunile corneene dobândite, mai frecvente sunt keratitele de dife-
rite forme, cu scăderi de diferite grade ale acuităţii vizuale.
Keraţita se manifestă, de obicei, în a doua decadă de vârstă, .
prin creşterea distorsiunii câmpului vizual şi a vederii la distanţă,
asociindu-se în unele cazuri cu retinopatia pigmentară, aniridia, sin-
drom Down sau sindrom Marfan. Tratamentul este eficient cu lentile
de contact rigide în primele stadii şi keratoplastie (transplant de cor-
nee), care diminuează degenerarea progresivă a corneei, micşorând
riscul orbirii.
Leucomul (opacifierea corneeană cicatriceală), care poate îm-
brăca si forma stafilomului, este frecvent întâlnit. Se manifestă, din
punct de vedere structural, prin apariţia unei cicatrice groase, albe,
care suprimă parţial sau total transparenţa corneei, prin blocarea cir-
culaţiei umorii apoase, iar din punct de vedere funcţional, prin scă-
derea acuităţii vizuale sub 1/3 - 1/4, prin scăderea sensibilităţii de
contrast, prin apariţia scotoamelor în câmpul vizual şi prin sub-
funcţionalitatea vizuală de ansamblu.
Tratamentul presupune, pe lângă operaţii specifice (keratoplas-
tie sau iridectomie) şi o exercitare sistematică pentru valorificarea
noilor posibilităţi vizuale.
Dintre afecţiunile irisului, mai frecvent întâlnite sunt aniridia şi
coloboamele congenitale.
Aniridia (lipsa membranei irisului sau infradezvolţarea lui, este
o boală ereditară, care conduce spre diminuarea aciutăţii vizuale până
la 1/10 - 2/10, spre fotofobie, spre constricţia concomitentă a câmpu-
209 ......
Iui vizual şi spre complicaţii secundre ca: nistagmus, cataractă, luxaţie
de cristalin sau opacifierea lui, retina subdezvoltată, glaucom, stra-
bism. ,
în formele cu complicaţii mai puţin grave, sunt eficiente măsuri
ca: protejarea de soare, iluminatul slab, ajutor optic prin lentile ob-
scure.
Coloboamele congenitale - boli în care diverse părţi ale
ochiului pot fi supuse deformării, gravitatea lor depinzând de momen-
tul în care se produc. Se manifestă prin diminuarea acuităţii vizuale,
fotofobie, pierderea câmpului vizual superior. Se însoţesc cu nistag-
mus, microftalmie, polidactilie sau retard mintal, având drept com-
plicaţii secundare cataracta. Sunt eficiente lentilele de contact, pre-
cum şi măsuri profilactice (protejare de soare, ajutor optic).
J
Coroiditele (infecţipase, nodulare, serpase, diseminate) sunt
afecţiuni ale coroidei identificate prin modificări infrastructurale, dar şi
prin simptome ca: senzaţia de „muşte zburătoare", scăderea acuităţii
vizuale, scotoame patologice ale câ'mpului vizual, hemeralopie, meta-
morfopsii (deformări ale obiectelor în sensul macropsiilor, când obiec-
tele par mai mari sau micropsiilor, când obiectele par mai mici). Sunt
boli care pot conduce spre alte afecţiuni grave ca: atrofii optice, cata-
racte, dezlipiri de retină.
Cataracta este o boală congenitală sau dobândită, cu o frec-
venţă foarte mare, determinată de opacifierea parţială sau totală a
cristalinului. Cataracta congenitală se datorează unor boli ca rubeola
sau intoxicaţiilor medicamentoase în timpul sarcinii; cea dobândită,
traumatică, este provocată de agenţi fizici; iar cea secundară apare
după extracţia extracapsulară a cristalinului. Cataractele primitive sau
esenţiale, precum cele juvenile, presenile şi senile, au o etiologie ne-
cunoscută.
Simptomatic, se manifestă prin diminuarea acuităţii vizuale, din
următoarele cauze: modificări de transparenţă, vedere tulbure, mişcări
nistagmice, fotofobie, o constricţie lejeră a câmpului vizual periferic.
Cataracta neevolutivă (opacitatea) prezintă scăderi lente în timp ale
acuităţii vizuale, spre deosebire de cea progresivă (imatură sau ma-
tură, monoculară sau binoculară).
Dacă opacifierea cristalinului, de diferite forme şi mărimi, pre-
cum şi modificările lui, de formă, mărime si curbură reprezintă sem-
nele obiective, simptomele subiective sunt: scăderea progresivă a
acuităţii vizuale, diplopia sau poliopia monoculară, fotofobia, nictalopia
(vederea nocturnă mai eficientă iar cea diurnă mai slabă, în catarac-
tele nucleare sau care afectează polii cristalinului şi hesperanopia
cristaliniană (invers) în cataractele subcapsulare antero-posterioare),
alterarea vederii la distanţă şi a vederii de aproape, dificultăţi de scris-
cii, în activitatea şcolară, în sesizarea detaliilor, înceţoşarea imagi-
nilor, reducerea sensibilităţii de contrast.
Pe lângă tehnicile chirurgicale specifice (operaţia de extragere
a
cristalinului), care pot da rezultate bune, chiar dobândirea capacităţii

14. 210
vizuale, este necesară o excitare sistematică a vederii pentru for-
marea legăturilor nervoase necesare unor diferenţieri vizuale precise
şi interpretării imaginilor retiniene pentru înlăturarea inhibiţiei.
Afakiile (lipsa cristalinului) pot fi postoperatorii, dar mai rar şi
congenitale sau traumatice, fiind corectate cu lentile sferice sau com-
binate cu lentile cilindrice, cu lentile de contact sau prin plastii crista-
liniene.
Dintre afecţiunile congenitale ale retinei, însoţite în multe cazuri
de cele ale coroidei (membrana sa vascular-nutritivă), cele mai frec-
vente sunt:
Corioretinita toxpplasmotică, în care este afectată macula
(noduli maculări) sau periferia (leziuni dispersate) având în etiologie o
ciupercă transmisă prin sporii fixaţi în blana animalelor.
Cea maculară se manifestă prin diminuarea aciutăţii vizuale,
scotoame centrale ale câmpului vizual, vederea cromatică deficitară;
în cea periferică, apar scotoame corespunzătoare în zona leziunilor.
Este însoţită de microcefalee, convulsii, având un prognostic
grav. Este necesară profilaxia spre a evita riscurile contaminării, pre-
cum şi ajutor optic pentru problemele vizuale.
' Fibrpplazia retrolentală determinată de modificări ale vaselor
sanguine şi vitrosului, are în etiologie administrarea unui nivel ridicat
de oxigen'la copiii prematuri. Se manifestă prin diminuarea acuităţii
vizuale, miopie gravă, cicatrice şi dezlipire de retină, cu pierderea con-
secutivă a câmpului vizual şi posibilă orbire. Complicaţiile secundare
sunt glaucomul şi uveiîa este indicat ajutor optic şi controlul iluminatu-
lui.
Retinopatia diabetică este o boală ereditară, care se mani-
' festă prin: diplopie, incapacitatea de acomodare, vederea fluctuantă,
pierderea vederii cromatice şi a câmpului vizual, defecte de refracţie,
diminuarea acuităţii vizuale,'hemoragia vaselor sanguine ale retinei,
dezlipire de retină.
Complicaţiile secundare constau în glaucom şi cataractă, iar
afecţiunile asociate pot fi de natură respiratorie, cardiovasculară sau
cutanată.
Tratamentul constă în controale dietetice şi administrare de
insulina, ochelari şi raze laser, precum şi iluminat adecvat.
Idioţia amaurotică familială „Tay-Sachs" este transmisă prin
autospmi recesivi şi determinată de „încărcări lipidice" ale celulelor
ganglionare retiniene si cerebrale.
Colobomul retinian constă în fisuri retiniene.
Albinismul (carenţa totală sau parţială a pigmentului retinei,
irisului, părului, pielii) este o boală ereditară care conduce spre in-
fradezvoltarea maculei, ceea ce determină fotofobie, scăderea de di-
ferite grade a acuităţii vizuale (20/200 - 20/70), nistagmus, câmp vi-
zual variabil, astigmatism. în general, nu progresează, corectându-se
cu lentile colorate sau obscure, cu ochelari de absorbţie (lentile de
contact) şi necesitând iluminat slab.
Acromatopsia este o boală ereditară determinată de mal-
formaţii ale conurilor, care produc cecitatea totală la culori. Se mani-
festă cu diminuarea până la 20/200 a acuităţii vizuale, fotofobie ex-
tremă şi nistagmus, câmpul vizual păstrându-se normal. Nu progre-
sează, Yiistagmusul şi fotofobia diminuându-se cu vârsta. Intervenţiile
constau în ajutor optic, protejare de soare şi iluminat moderat.
Degenerescenta pigmentară retiniana (retinita pigmentară)
este o afecţiune degenerativă pigmentară, ereditară, care se mani-
festă prin hemeralopie, îngustarea concentrică a câmpului vizual până
la vederea tubulară, făcând aproape imposibilă orientarea în spaţiu,
ca si diferenţierea prin degenerarea maculei, scăderea ireversibilă a
acuităţii vizuale şi a sensibilităţii cromatice (în degenerescenta tapeto-
retiniană scăderea acuităţii vizuale este evolutivă spre atrofie optică şi
cecitate), cecitate nocturnă.
Se asociază cu o serie de sindroame: Usher, Laurence-Moon-
Biedel, leber etc. Nu se cunoaşte un tratament medical, esentual este
sfatul genetic şi indicate lentile'prismatice.
Retinopatiile dobândite sunt vasculare, inflamatorii, degene-
rative, tumorale, dezlipire de rerină, provocate de diabet sau boală
hipertensivă.
Dezlipirea de retină (constă în desprinderea unei părţi a retinei
din structura de susţinere şi atrofierea ei, din cauze foarte diverse
(diabet, miopie degenerativa etc.). Simptomele constau în apariţia ra-!
zelor intermitente, dureri intraoculare, pierderea câmpului vizual, mi-
cropsii, deteriorarea sensibilităţii cromatice şi a aciutăţii vizuale dacă
(este afectată macula.
Sunt indicate intervenţiile chirurgicale cu raza laser, ajutor optic
şi iluminat de mare intensitate, prognosticul fiind destul de rezervat.
Atrofiile nervului optic şi nevritele produc scăderea acuităţii
vizuale şi îngustarea concentrică a câmpului vizual.
Glaucomul este o boală ereditară ce constă în tulburarea
echilibrului intraocular (creşterea presiunii intraoculare prin aplatizarea
ochiului). Sunt primitive sau secundare, complicaţii ale unor afecţiuni
oculare primare ale retinei si nervului optic.
Se caracterizează prin degradări ale câmpului vizual (restrânge-
rea lui), tulburări ale simţului luminos şi sensibilităţii cromatice, lăcri-
mare excesivă, fotofobie, opacifierea şf nebulozitatea cristalinului, buf-
talmie, alterări papilare şi hipertonie oculară, care, în majoritatea ca-
^-.r;!cr
, sunt ireversibile, conducând spre orbire, deoarece glaucomul
este o boală evolutivă, în stadiul absolut apărând cecitatea definitivă.
Deşi, iniţial semnele clinice sunt insesizabile, când boala evoluează,
apar dureri difuze, vertij, lărgirea petei oarbe şi scotoame, care se
accentuează, conducând spre simptomele de certitudine ale bolii.
Glaucoamele infantile (congenital precoce sau tardiv) sunt boli
genetice (buftalmie sau hidroftalmie), frecvente, cu prognostic grav,
mai ales dacă tratamentul se instituie târziu. Sunt indicaţi ochelarii şi
intervenţiile chirurgicale, dar, mai ales, măsuri de prevenire a com-

15. 212
plicaţiilor grave.
Sindromul Marian este o boală ereditară, care afectează dife-
rite părţi ale ochiului, mahifestându-se prin disocierea cristalinului, di-
minuarea acuităţii vizuale, miopie gravă, dislocarea pupilei în mai mul-
te părţi, dezlipire de retină cu pierderea câmpului concomitent, ochi
coloraţi diferit, strabism, nistagmus, sclerptică modificată. Apar afecţi-
uni apreciate ca anormalitatea scheletului şi membrelor (degete turti-
te), nedezvpltare musculară şi probleme cârdivasculare. Tratamentul
constă în ajutor optic, intervenţii chirurgicale în cazul cristalinului dis-
locat.
Strabismul reprezintă o tulburare a motilităţii oculare şi respec-
tiv a vedeii binoculare, prin lipsa echilbrului normal în coordonarea ce-
lor doi globi oculari, determinat de deviaţia axelor vizuale ale celor doi
ochi şi care împiedică fuziunea imaginilor şi realizarea stereoscopie'!.
* Strabismul poate fi: paralitic sau concomitent (latent-heteroforie
sau manifest- heterotrppie), convergent sau divergent.
Pentru a se evita vederea dedublată (diplopia), organismul re-
nunţă la excitaţiile unui ochi, inhibându-le pentru a menţine un singur
focar pe scoarţa cerebrală (ale ochiului ce vede mai slab), inhibiţie
care conduce spre devierea ochiului neutilizat şi respectiv slăbirea po-
sibilităţilor sale vizuale prin nefuncţionare (inhibiţie pasivă), soldate cu
ambliopia strabică. La această situaţie conduce nu numai anizometro-
pia (ingalitatea puterii de refracţie a celor dpi ochi) dar şi hipermetro-
pia mare. Efortul de acomodaţie provoacă şi impulsul intensificat spre
convergenţă (strabismul convergent).
Strabismul, mai ales cel convergent, determină ambliopia
funcţională, fie cu fixaţie centrală, fie cu fixaţie excentrică: gradul de
depărtare de fpveea centrală determină şi gradul scăderii vederii, în
ambliopia cu fixaţie excentrică, imaginea obiectului privit de ochiul
deviat se formează pe p zonă retiniana extramaculară.
Ambliopiile strabice sunt foarte frecvente la copiii mici, nece-
sitând tratament pleoptic şi ortoptic, precum şi un antrenament inten-
siv şi sistematic de educaţie vizuală.
Nistagmusul constă în oscilaţii involuntare ale globilor oculari,
însoţind, de regulă, o serie de boli ca leucomul corneean, cataracta
congenitală, leziunile maculare. Această boală determină dificultăţi în
fixaţia maculară, cu consecinţe asupra scris-cititului: pierderea rându-
lui, a literelor şi cuvintelor, a semnelor ortografice, citirea fără continui-
tate. Prin antrenament vizual, se optimizează captarea informaţiei vi-
zuale şi strategiile exploratorii.
Microftalmia - o dezvoltare dimensională insuficientă a globilor
oculari - afectează vederea binoculară şi, implicit, perceperea reliefu-
lui, a poziţiei corecte a obiectelor în profunzime, aprecierea distan-
ţelor, interpretarea imaginilor grafice.
CAPITOLUL 2
PARTICULARITĂŢI ALE PERCEPŢIEI Şl
REPREZENTĂRII LA ŞCOLARULUI MIC,
DEFICIENT DE VEDERE
2.1. Percepţia vizuală
în contextul sistemului psihic uman, percepţia este „un proces
psihic complex-senzorial şi cu un conţinut obiectual, realizând reflec-
tarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor
şi fenomenelor în forma imaginilor primare sau a perceptelor"1
.
Percepţia, ca proces primar, se deosebeşte totuşi de senzaţii
prin sintetism şi complexitatea imaginilor rezultate dintr-o recepţie şi
semnalizare plurimodală, dar şi de reprezentări şi gândire, care sunt
procese secundare, percepţia'presupunând prezenţa şi contactul di-
rect cu stimulul complex, deci caracterul nemijocit al reflectării, care
nu exclude însă şi innL^r.ja experienţei şi cunoştinţelor, reflectarea
perceptivă perfecţionându-se în ontogeneză "de la centrarea percep-
tivă se trece, prin coordonări la decentrare, cu efecte de creşter a
conţinutului obiectiv al reflectării"2
.
Percepţia reprezintă „O'conduită psihologică complexă prin care
un individ îşi organizează senzaţiile şi ia cunoştinţă de real"3
, un
raport între obiect cu caracteristicile sale proprii '(factorii obiectivi de
intensitate, instantaneitatş, obiectualitate, contrast, prin care stimulii
se impun) şi subiect, cu personalitatea în întregul ei, elaborată în lim-
itele experienţei personale şi sociale (factorii subiectivi, cum sunt: ac-
tivitatea exploratorie (E.N. Sokolov), mecanismele de relevare şi ex-
tragere a informaţiei (Attneave, J. Bruner) modelele perceptive sau
gestalţurile, motivele şi atitudinile (P. Fraisse), ca şi întreg aparatul
cognitiv (P.P. Neveanu).
Percepţia joacă un rol important în activitatea şcolarului mic
deficient de vedere, prin funcţia sa de semnalizare, informaţională şi
1
POPESCU-NEVEANU, P., Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Ed. Albatros, 1978,
Pag. 523.
3 Idem, pag. 524.
SILLAMY, N., Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, 5
Pag. 228.

16. 214
de reglare a activităţii comportamentale.
Din activitatea desfăşurată de elevii ambliopi, s-au putut evi
denţia particularităţile acestui proces psihic şi îndeosebi ale percepţiei
vizuale, celelalte modalităţi perceptive (auditive, tactil-kinestezice etc.)
după analizatorul dominant în procesul de percepţie jucând un rol
compensator al vederii slabe. Se impune, în mod necesar, optimiza
rea percepţiei vizuale, mai ales în prima treaptă a şcolarizării, când
datele perceptive servesc şi pentru elaborarea reprezentărilor şi gân
dirii. , .
Particularităţile activităţilor perceptive şi ale raportului acestora
cu operativitatea gândirii sunt relevate şi în urma unui studiu com-
parativ a doi subiecţi, fraţi gemeni, elevi în clasa l la Şcoala pentru
ambliopi din Bucureşti, deficienţi de vedere cu diagnostic oftalmologie
şi deficienţe asociate diferite, care au fost supuşi unor exerciţii de
educaţie vizual-perceptivă sistematice şi specializate, în scopul con-
solidării şi modelării activităţii perceptiv-vizuale, de-a lungul primului
lor an de'şcoală.
La şcolarul mic ambliop, cel mai afectat proces asupra căruia
se resimt'consecinţele ambliopiei este percepţia vizuală, care este
condiţionată de mai mulţi factori, dintre care menţionăm:
a. particularităţi anatomo-funcţionale ale analizatorului vizual,
afectat de boala de fond la nivelul uneia dintre componentele sale
(organul receptor, calea de conducere sau segmentul central);
b. modificările apărute la nivelul indicilor funcţionali ai vederii:
• acuitatea vizuală (AV) - mărimea şi distanţa la care
ochiul poate percepe distinct obiectele.
• câmpul vizual (CV) - vederea periferică sau spaţiul pe
care îl poate percepe ochiul care priveşte fix un obiect.
• sensibilitatea uminoasă (ŞL) - capacitatea ochiului de a
diferenţia intensităţi diferite ale luminii.
• sensibilitatea cromatică (SC) - capacitatea de percepţie
a culorilor fundamentale.
• vederea binoculară (VB) - capacitatea de percepere a
reliefului, a poziţiei corecte a obiectelor în adâncime, a apre
cierii distanţelor etc.
c. subdezvoltarea funcţională a celorlalte modalităţi senzorial-
perceptive, care nu sunt susţinute şi controlate vizual, iar informaţiile
nu sunt integrate în imaginea vizuală (nu se produce „vizualizarea1
rezultatelor).
d. paricularitătile psihice, în foarte multe cazuri deficienţa de
vedere fiind însoţită de altele, precum debilitatea mintală prin deficit
senzorial, tulburări de limbaj, hipoacuzie, tulburări psiho-motorii sau
comportamentale. w
e. activităţile şi condiţiile în care se formează şi se dezvolta
acest proces psihic.' '
Nu este surprinzător, astfel, că percepţiile vizuale la şcolarul
mic ambliop sunt specifice: lipsite de precizie, neclare, fragmentate şi
215
frecvent distorsionate, lacunare, parcelare, dificultăţile variind atât prin
forma, cât şi prin intensitatea lor.
Percepţia vizuală, în desfăşurarea ei procesuală, este lipsită în
mare măsură de caracterul instantaneu şi de automatizare, fiind ne-
cesare mai multe fixări ale privirii pentru receptarea informaţiilor, para-
lel cu eforturile de conştientizare şi de interpretare a imaginii.
Apar greşeli de recunoaştere a obiectelor, desenelor, ilustraţiilor
şi, de aici, imagini difuze, imprecise. Ritmul percepţiei este lent dato-
rită şi caracteului fragmentar şi haotic al investigaţiei, cu reveniri asu-
pra unor puncte neesenţiale şi ineficient încărcate informaţional, pre-
cum şi schemelor perceptive mai puţin adecvate şi operante. Materia-
lul perceput vizual este investigat parcelar, succesiv - comparabil cu
pipăitul, iar imaginile sunt slab diferenţiate, cu puţine elemente esen-
ţiale.
Fazele percepţiei nu sunt delimitate în toate cazurile şi, de
aceea, se impune dirijarea sistematică şi corectă a actului perceptiv în
fiecare etapă, şi anume:
1. Impulsul declanşator şi reglajul anticipativ sunt defici
tare; impulsul extern, exclusiv vizual, poate să nu fie sesizat şi deci să
nu-şi exercite rolul declanşator, fiind afectat astfel şi reglajul'anticipa
tiv. De exemplu, în unele boli oftalmologice, sesizarea stimulului face
să crească reactivitatea corticală, dar nervul optic lezat nu poate servi
drept cale aferentă pentru creşterea reactivităţii retinei. E.N. Sokolov
arată în acest sens că, în constituţia tuturor actelor perceptive, intră
ansambluri de reflexe orientative, defensive şu adaptative.
Tulburările oculomotricităţii influenţează şi reglarea binoculară,
precum şi forţa reflexului de orientare, care nu'mai poate stimula in-
vestigarea si prin alţi analizatori.
Este'necesară astfel, pregătirea pentru activitatea vizuală, prin
crearea unor situaţii educaţionale care să stimuleze atenţia şi concen-
trarea vizuală a şcolarului mic.
Reglajul d'e pregătire a actului perceptiv presupune nu numai
stabilirea prezenţei sau absenţei semnalului, ci şi înţelegerea semni-
ficaţiei actului perceptiv. De aceea, indicaţiile verbale au nu numai ca-
racter declanşator, prin orientarea selectivă a activităţii perceptive, ci
si unul integrator, de evocare a reprezentării sau noţiunii generale ca
fond pentru desfăşurarea analizei (descrierea verbală prealabilă).
2. Slaba organizare a activităţii oculo-motorii exploratorii con
duce si la disfuncţii ale procesului analitico-sintetic vizual (lipsa sin
tezei primare globale), cu repercusiuni asupra reprezentărilor, care
sunt, după J. Piaget, un fel de suport al gândirii.
Declanşarea şi organizarea explorării în raport cu stimuli com-
plecşi este deficitară pentru că funcţionalitatea vederii foveale şi peri-
ferice este redusă. Expjorarea primară, detectarea focalizatoare a
obiectelor percepute, „gândirea senzorială" prin explorare iniţială, se-
lectivă, este neorganizată, oscilând între exacerbarea activităţii de
mvestigare vizuală a spaţiului şi fixarea rigidă a privirii pe părţi ale

17. 216
obiectului. Aşa cum remarcă unii autori (Ed. Claparde, J. Piaget) se
obţine astfel o imagine „sincretică", adică o vagă impresie de ansam-
blu, difuză, „fără analiza părţilor sau sinteza relaţiilor lor"4
.
La şcolarul mic ambliop, mai ales, apar dificultăţi de localizare a
obiectului'şi de centrare a privirii asupra lui, datorate câmpului vizual
îngustat, sensibilităţii de contrast şi discriminării obiectului de fond
deficitare, „pierderii" obiectului descoperit şi reluarea investigaţiei, cu
un nou efort de timp si energie, capacitâţii reduse de detectare a
obiectelor de dimensiuni mari, tendinţa de sesizare a elementelor izo-
late dintr-o configuraţie sau dintr-un ansamblu perceptiv, datorită ex-
plorării analitice şi succesive şi a incapacităţii de a asocia privirea cu
mişcarea de explorare şi investigare a obiectului perceput.
De aceea, este necesară formarea şi exersarea unor strategii
exploratorii eficiente, precum şi formarea „câmpului operativ al vede-
rii": activitate perceptivă, orientare şi structurare spaţială, conducerea
vizuală a unor mişcări etc.
La şcolarul' mic, deficient de vedere, investigarea analitico-sin-
tetică trebuie bine dirijată, presupunând:
a. logica explorării, adică formarea schemelor exploratorii per-
ceptive;
Hebb(1956) a emis teoria ansamblurilor neuronale în care se
închid circuite ce sunt la baza perceperii formei (şi nu numai a
acesteia). Orbii supuşi operaţiilor, nu-şi recapătă vederea iniţial, decât
la nivelul unor vagi senzaţii; pentru a percepe, ei trebuie să străbată o
perioadă de reeducare.
Există, deci, un fenomen de învăţare perceptivă prin care, după
J. Bruner, L. Postman, O. Selfridge etc., se formează mediatori cere-
brali ai percepţiei, şi anume, gestalturile, operaţiile de explorare şi
control, precum şi memoria senzorială, învăţarea perceptivă fiind mâi
intensă în copilărie.
b. centrarea optimă şi relevarea proprietăţilor reale şi esenţiale
ale obiectelor.
c. interpretarea şi verificarea mesajului senzorial.
d. limbajul - cuvintele obiectivează şi fixează rezultatele
cunoaşterii vizuale (semnificaţia generalizată).
Investigaţia analitico-sintetică reprezintă etapa cea mai amplă,
în care se reconstituie pe plan intern imaginea obiectului real; se reali-
zează o imagine iniţial-globală şi, pe baza experienţei anterioare. De
exemplu, constantele de mărime şi formă se modelează treptat, în
condiţiile activităţii şi rezultă din experienţă, însăşi specializarea per-
cepţiei fiind determinată de activitate, ce permite restructurări sen-
zorio-motorii dublate de operaţii analitico-sintetice de ordin intelectual.
Uneori, mecanismele perceptive generează iluzii, care sunt
depăşite prin cunoaşterea logică şi practică, un rol important reve-
nindu'-i creierului.
4
PIAGET, J„ INHELDER, B., Psihologia copilului. Bucureşti, E.D.P., 1970, pag. 36.

18. 217
3. Identificarea - operaţia de recunoaştere şi de raportare a
semnalului (obiect) la clasa de obiecte la care'aparţine poate fi distor
sionată la şcolarul mic ambliop, din cauză că unele detalii nu pot fi
distinse, iar altele sunt percepute izolat; se produc astfel confuzii de
recunoaştere, unele fiind transferate şi asupra perceperii şi identificării
literelor şi cifrelor, în etapa scris-cititului.
Insuficienţa analizei se repercutează asupra sintezei şi vitezei
de recunoaştere, după cum acţiunea inductiv-negativă a elementelor
neesenţiale'mai uşor de perceput se impune asupra celor esenţiale
mai puţin vizibile, 'îngreunând discriminarea şi identificarea şi deter-
minând implicit un randament scăzut în orice tîp de sarcină.
Recunoaşterea presupune o activitate complexă de analiză şi
sinteză, în cadrul căreia percepţia senzorială se intercondiţionează cu
actualizarea reprezentării, în care se manifestă deprinderile de obser-
vare şi capacitatea de memorare, în care participarea gândirii asigură
înţelegerea, totul fiind reglat prin semnificaţia semnalizatoare a
obiectului perceput care orientează atenţia.
Imaginea generalizată, odată constituită, devine un factor al
compensării vederii slabe, rolul ei în recunoaştere fiind cu atât mai
mare cu cât aciutatea vizuală este mai mică.
Indicaţia verbală orientează selectiv procesul recunoaşterii, iar
generalizările noţionale fac trecerea continuă a percepţiei în gândire şi
a gândirii în percepţie.
Dificultăţile perceptive ale deficientului de vedere frânează „con-
stituirea schemelor perceptive, iar lipsurile acestora provoacă noi difi-
cultăţi în percepţie" , culminând cu identificarea greşită a obiectului şi
cu stânjenirea procesului de formare a imaginii generalizate.
4. Interpretarea - ca fază finală - depăşeşte procesul percep
tiv propriu-zis, constând în sesizarea semnificaţiei semnalelor şi
transformarea informaţiei semantice în informaţie pragmatică, inter
venind mecanismele înţelegerii şi confruntarea cu planul de
desfăşurare a activităţii.
'Dificultăţile perceptive ale şcolarului mic ambliop se repercu-
tează asupra imaginilor grafice, desenelor, imaginilor şi, în special,
asupra scrisului, mai ales în perioada iniţială.
Importantă în actul scrierii este formarea câmpului perceptiv pe
măsura silabei sau cuvântului, pentru că apoi intervin caracteristicile
fundamentale ale activităţii cognitive, care este întotdeauna structu-
rantă.
O altă dificultate o reprezintă transpunerea structurii grafice în
structură sonoră, legată de o semnificaţie; organizarea corectă a câm-
pului perceptiv dinamizează activitatea perceptivă, ducând la creşte-
~~^ nivelului citirii, în lectură, apare o „praxie oculomoţrică imperfec-.
ta" .,,anifestată prin „scade de progresare" cu amplitudine mică, prin-
, ŞTEFAN, M., Op. cit., pag. 38.
' PREDA, V., Psihologia deficienţilor vizuali, Voi. l, 1993, Universitatea Babeş-Bolyai,
218
tr-un mare număr de „mişcări de
regresie', de rectificări şi de
control.
De aceea, ritmul lecturii
este mai lent, corectitudinea
mai mică, apar fenomene
dislexice, pierderea rândului
sau conturului literei datorită
dificultăţilor fixării cu privirea;
identificarea unei litere, cuvânt
sau paragraf se realizează cu
dificultate, terminarea rândului
scris sau citit şi identificarea
rândului următor se fac greu.
Pot apărea dificultăţi de
fnţelegere a codului de
semnalizare a sunetelor sau
semnelor grafice, fenomene
dislexico-disgrafice (omisiuni,
înlocuiri, confuzii, inversiuni,
deformări de litere, silabe,
cuvinte, semne ortografice).
Aspectul grafic este mai puţin
estetic.
Calităţile percepţiei sunt
marcate, de asemenea,
la deficientul
de vedere:
4 obiectualitatea -
refeirea la un obiect
concret - se realizează la
şcolarul abfolipp prin
aducerea lui în centrul
atenţiei şi pe linia privirfi
pentru localizare şi fixare.
4 integralitatea -
caracterul de tof, de
imagine continuă -este
deficitară ş; presupune
rolul integratoribrverbali.
4 structuralitatea -
elementele obiecţului-
stimul nu apar organizate si
structurate ierarhic ca
semn/fjcaţ/e /nfomnaţbnaia.
4 'consfanţa - obiectele
sunt identRicate, în
anumite limite independent
de d/sfanţa si poziţia faţă
de sub/ecf, dar apar
frecvenf şi confuzii
perceptiv e.
* selectivitatea -
raportul ob/ecf-fond - se
realizează cu d/f;-cultate,
mai ales în contexte
percepţie comp/exe.
4 semnrfcaţ/a -
pe/cepţ/a nu devine
întotdeauna declan-
şatorul unei acţ/un/ ş; nu
se raportează la o anumită
categorie de obiecte
denumite ve'rbal..
2.2. Reprezentarea
Reprezentarea, ca
proces psihic de reflectare
sub fo/mă de imagine intuitivă
a ob/ecfefor ş; fenomenefor
care au acţbnaf anterior
asupra receptor/for, joacă un
rol important în compensrea
vederii slabe, mai ales la
şcolarul mic ambfop sau
nevăzător, cu atât mai
important cu cât se constituie
în raport cu activitatea
cognitivă şi practică.
Reprezentarea este „un
proces si produs (imagine) de
ordin secundar, opus
primarifăţ/7 sau consf/fu/rea
imaginii obiecturui actual şi
prezent în absenţa acestuia si
chiar iară ca ex/senţa sa sa f/e
obligatorie'7
', rezultă că
reprezentările sunt imagini
conservate şi evocabile,
diferitele simpla imagine
perceptivă.
în concepţia piagetiană,
reprezentarea ca imagine
mintală este „o copie activă
şi nu o urmă sau un reziduu
senzorial al obiectelor

19. 219
percepute'8
.
Reprezentarea constituie
un moment intermediar între
senzorial si logic. Faţă de
imaginea perceptivă, care este
mai bogată şi continuă, ţinând de
complexul de stimuli obiectuali,
reprezentarea este un tablou
figurativ, cu un conţinut intuitiv de
tip senzorial, dar cu valoare
gnostică mai mare, chiar dacă
nu reflectă esenţialul, chiar dacă
este mai ouţin stabilă, intensă şi
clară, mai fragmentară, mai
săracă în detalii, mai ales de
culoare şi formă, dar cu caracter
panoramic (B. Lo-mov).
Reprezentarea se
construieşte în plan mintal; J.
Piaget o consideră „imagine
mintală' cu valoare de
semiconcept sau concept po-
tenţial, intrând în circuitul
operaţional al gândirii.
Unii autori (P.P. Neveanu)
consideră că reprezentările sunt
superioare noţiunilor prin
generalizările intuitive şi prin
schematizările relevante şi
semnificative. J. Meyerson relevă
faptul că „imaginea este un
tablou şi un semn; ca tablou, ea
ilustrează şi realizează, ca semn
ea indică şi semnifică".
La deficienţii de vedere,
mai ales preşcolari şi de vârstă
şcolară mică, dificultăţile
activităţii perceptive şi
insuficienţa unora din'imaginile
vizuale obţinute se răsfrâng si
asupra reprezentărilor vizuale,
care au unele particularităţi,
dintre care relevăm:
4 fondul de
reprezentări este mai
sărac, deoarece şi ex-
perienţa cognitivă si
practică este mai săracă;
4 unele reprezentări
sunt incorecte,
incomplete, deformate
sub aspectul formei,
mărimii, culorii,
raporturilor spaţiale, di-
mensiunilor, detaliilor, mai
ales din cauza explorării
vizuale parcelare şi
strategiilor exploratorii
mai ouţin centrare pe
elementele cu'maximă
valoare informaţională (pe
detalii semnificative, pe o
ierarhizare a trăsăturilor şi
elementelor esenţiale
pentru imaginea
respectivă;
4 raportul
reprezentare-suport
intuitiv-noţiune este slab
funcţional; apare deseori
noţiunea corectă, dar fără
acoperire intuitivă şi
înţelegere semantică;
4 reprezentările sunt
destul de puţin eficiente în
activitatea cognitivă şi
practică, lipsite de
mobilitate, uneori
denaturate sub aspectul
raportului dintre
componentele obiectului
sau dintre obiectele
însele;
4 există preferinţe pentru
utilizarea reprezentărilor auditive
sau tactil-kinestezice, chiar şi Ia
copilul nu restanţe de vedere,
ceea ce conduce treptat spre
pierderea dominantei vizuale.
Deoarece reprezentările sunt
implicate în toate demersurile
activităţii psihice, fiind material
pentru memorie şi imaginaţie şi
premisa necesară pentru
operaţiile gândirii, este foarte
importantă formarea,
consolidarea şi corectarea
fondului de reprezentări ale
şcolarului mic ambliop şi
nevăzător.
Cluj-
Napoc
a, pag.
48.
7
NEVE
ANU,
P., P.,
Op.
Cit.,
1978,
pag.
617-
619.
PIAGET, J.,
Psihologia
inteligenţei, Ed.
Ştiinţifică,
Bucureşti, 1965,
pag. 171.

20. 220
Educaţia vizual-percetivă - ca activitate specifică în învăţămân-
tul special pentru deficienţii de vedere - contribuie la compensarea
vederii slabe, atât în plan organic, prin valorificarea maximală a res-
tanţelor vizuale, cât şi în plan funcţional ("compensare intersistemică"
- Luigi Luciani), funcţia vizuală lezată fiind suplinită prin utilizarea mai
intensă şi în raporturi noi a analizatorilor valizi, precum şi a proceselor
superioare de cunoaştere.
în acest sens/reprezentările joacă un rol important compensa-
tor la deficienţii de vedere, prioritar în actul recunoaşterii (la ambliopi),
cu atât mai important cu cât acuitatea vizuală este mai scăzută, iar la
nevăzători în susţinerea demersurilor cognitive şi practice, întemeiate
îndeosebi pe tactil-kinestezie.
CAPITOLUL 3
DIAGNOZA Şl INTERVENŢIA
COMPENSATOR-RECUPERATORIE
ÎN DEFICIENŢA DE VEDERE
l
3.1. Depistarea şi explorarea vederii
siabe; investigaţii funcţionale şi
psihodiagnoză
Deficienţa vizuală (ambliopie şi cecitate) desemnează
după cum reiese deja din expunerea anterioară, toate cazurile de
pierdere parţială sau totală a capacităţii vizuale, indiferent de
etiologie sau gravitate, aceasta echivalând cu o „abatere de la
dezvoltarea normală".
Este foarte dificil de localizat deficienţa vizuală pe axa
normali-tate-anormalitate, deoarece definirea însăşi a acestor
concepte este un demers laborios şi controversat, realizat din
perspective teoretico-metodologice diferite"şi cuantificate prin
parametri diferiţi.

21. O
.M.S.
defineş
te
starea
de
sănătat
e
(normal
itate)
ca o
„stare
comple
tă de
bine
fizic,
mintal
şi
social,
care nu
este
dată
numai
de
absenţ
a bolii
săi
infirmit
ăţii",
aceast
a
echival
ând cu
o bună
adaptar
e faţă
de sine
şi faţă
de
lume,
cu
sănătat
ea
mintală
înalt
calitativ
ă, ca-
pabilă
să
asigure
realizar
ea
maximă a potenţialului uman al insului.
Spre a putea interpreta deficienţa vizuală în perspectiva
raportului normalitate-anprmalitate, trebuie să ţinem cont de o
serie de aspecte ale dezvoltării, si anume:
Faptul că nu există efecte ereditare directe asupra
organismului; programul genetic al individului este doar un
ansamblu de virtualităţi a cărui actualizare depinde de condiţiile
de mediu, care, fiind diferite, determină comportamente diferite.
Teza este susţinută de psihologi precum Zazzo, care arată că
ereditatea transmite doar informaţia genetică, nu şi formele de
conduită sau realităţile psihice sau de constructivismul piagetian,
care consideră dezvoltarea drept rezultantă a [nteracţiunii dintre
factorii interni şi cei externi, într-o „viteză optimală"; în acelaşi
sens, Allport arată că'predispoziţiile naturale (particularităţi
anatomo'-fiziologice ale analizatorilor, al SNC) au un caracter
polivalent, oferind o matrice de posibilităţi pentru dezvoltarea
psihică, orice trăsătură psihică fiind o unitate a interacţiunii dintre
factorul genetic şi cel de mediu şi educaţie; iar Zorgo evidenţiază
faptul că o funcţie psl-

22. 222
hică depinde cu atât mai puţin de ereditate cu cât este mai complexă.
=> ideea că maturizarea organică şi fiziologică reprezintă o
premisă a dezvoltării psihice; exersarea şi stimularea externă fa-
vorizează procesul maturizării, mecanismul" constructiv intern piage-
tian, care mijloceşte acţiunea factorilor externi. Aşa cum susţine şi
Leontiev, scoarţa cerebrală însăşi devine, în procesul dezvoltării psi-
hice şi a influenţei exercitate în contextul relaţionării sociale capabilă
să formeze „organe funcţionale".
De aceea, este justificată „educaţia genetică" promovată de Mau-
rice Debesse, educaţia progresivă, dinamică şi prospectivă, adaptată
la mişcările creşterii şi maturizării, vizând zona „proximei dezvoltări"
prin strategii educaţionale de maximă oportunitate.
=> necesitatea raportării permanente la reperele psihodinami-
ce, psihogenetice şi psihoeducaţionale, care evidenţiază paricularităţi-
le de vârstă, adică modificările ce au loc în organizarea biofizică şi
psihică a individului în diferite perioade ale vieţii sale şi respectiv par-
ticularităţi individuale, ca ansamblul însuşirilor bioconstituţionale şi psi-
hice prin care un copil se deosebeşte de alţii de aceeaşi vârstă şi
stadiu de dezvoltare.
Cunoaşterea lor constituie baza instrucţiei şi educaţiei diferen-
ţiate şi individualizate.
' în literatura de specialitate, sunt utilizate criterii foarte diferite în
stabilirea acestor repere, dintre care evidenţiem: ritmul creşterii statu-
rale şi ponderale, creşterea, schimbarea şi deteriorarea danturii, ma-
turizarea şi regresia sexuală (Ch. Buhler, W. Stern), vârsta reflexelor
şi a celor" două sisteme de semnalizare (Pavlov), modificarea con-
duitelor adaptative cotidiene (Gesell), dezvoltarea intelectuală, ope-
raţiile mentale şi dezvoltarea inteligenţei, ca expresie rafinată a adap-
tării (J. Piaget),' construcţia afectivă a eului şi a personalităţii (H. Wal-
lon), vârsta de dezvoltare, expresie a condensării dezvoltării motorii,
senzoriale, intelectuale, de expresie verbală, de sociabilitate (A. Bi-
net), planurile dezvoltării mental-intelectuale, afectiv-instrumentale şi a
valorilor morale şi sociale şi drumul de viaţă (Ed. Claparede), dezvol-
tarea morală (L* Kohlberg), energia instinctuală (S. Freud), reflexele
funcţionale şi învăţarea operantă (Konorski, Skinner), stadiile psiho-
sociale ale dezvoltării eului (Erick Erikson); relaţia dintre comporta-
ment şi motivaţie (A.N. Leontiev)1
.
'Deficienţa vizuală, îndeosebi cea congenitală, imprimă limite
funcţiei vizuale şi proceselor psihice în care văzul este direct implicat
şi, mai ales, percepţiei vizuale, care pot fi compensate prin educaţie
polisenzorială (inclusiv prin educarea funcţiei vizuale restante).
în cazul în care deficienţa de vedere nu se însoţeşte cu altele
asociate (unele transmise ereditar), dezvoltarea deficientului de
vedere se încadrează, cu un uşor decalaj de întârziere temporală, în
1
ROZOREA, A., Aspecte controversate Tn psihologia dezvoltării "m „Recuperarea şi inte-
grarea persoanelor cu handicap", nr. 1/1996, pag. 53-65.
223
reperele normale ale dezvoltării. Dar este modificat ritmul şi forţa de
manifestare a unor funcţii şi procese psihice, care pot stagna sau re-
gresa prin lipsa de stimulare senzorială adecvată şi intensivă.
Dezvoltarea proceselor psihice decurge într-un mod specific a-
tunci când vederea este incompletă. Dezvoltarea psihică nu este omo-
genă, dificultăţile formării şi coordonării schemelor senzorio-motorii
pot face ca şi operaţiile intelectuale să se instituie mai greu, dar dez-
voltarea intelectuală se desfăşoară normal.
Experienţa cognitivă şl practică fiind deficitară (mai ales că
micul deficient vizual este privat de instrucţia preşcolară) conduce
spre dificultăţide învăţare încă din primul an de scoală, ele putând fi
surmontate printr-o instrucţia adecvată.
Sunt mult întârziate maturizarea emoţională, autocontrolul şi
stabilitatea emoţională şi comportamentală, autonomia reală, dezvol-
tarea conştiinţei de sine, comportamentul interpersonal, ceea ce se
soldează, de mai multe ori, cu dificultăţi adaptative şi integrare socială
deficitară, cu repercusiuni asupra randamentului'şi performanţelor
şcolare şi integrării profesionale.
Dfn toate aceste motive şi din multe altele, devin imperios ne-
cesare investigaţiile funcţionale,' psihodiagnpza şi intervenţia compen-
sator-recuperatorie, realizate din perspectiva 'multidisciplinară şi a
educaţiei integrate, care să valorifice plenar restanţele vizuale şi'po-
tenţialul psihic al deficientului de vedere.
Specialiştii psihologi, psihopedagogi, psihoterapeuţi, medici,
asistenţi sociali, profesori trebuie să formeze o echipă care să reali-
zeze obiectivele specifice:
1. Detectarea şi evaluarea iniţială a funcţiei şi
comportamen
tului vizual pe baza diagnosticului oftalmologie, al investigaţiilor
func
ţionale, a nivelului de dezvoltare psihică a copilului.
1. Urmărirea evoluţiei pentru stabilirea programului specific
de
compensare şi recuperare, precum şi a modului de aplicare şi
finali
zare a acestora.
1. Consilierea şi orientarea specifică a părinţilor, profeso
rilor şi educatorilor.
1. Elabnorarea şi adaptarea materialului didactic, a mate
rialelor auxiliare.
1. Realizarea investigaţiilor diagnostice specifice.
1. Integrarea în dinamica activităţii şi colectivului.
7. Intervenţii medicale, compensator-recuperatorii şi
educaţionale de stimulare a vederii şi dezvoltării optime a copilului.
Evaluarea multidisciplinară presupune coroborarea tuturor in-
formaţiilor şi observaţiilor, a rezultatelor investigaţiilor funcţionale şi
psihodiagnostice, precum şi a datelor empirice obţinute în timp.
Un rol important îl'joacă depistarea precoce a deficientului
vizual, care începe din primii ani de viaţă, asistentului social reve-

23. nindu-i în acest sens sarcina primului contact cu familia pentru

24. 224
obţinerea datelor preliminare.
„Serviciile de consultare" (advisory services), care funcţionează
în alte ţări, realizează un diagnostic preliminar pe baza unor indicatori
empirici, dintre care menţionăm:
* poziţia neobişnuită a capului în timpul jocului, a servirii me
sei, a lucrului'(mâzgălitură, desen, jocul cu cuburi);
4 distanţa şi unghiul din care priveşte copilul mic; »
acoperirea unui ochi cu mâna sau închiderea lui;
* evitarea luminii puternice;
» dureri de cap sau ameţeli în timpul activităţii vizuale,
manifestate prin plâns şi indispoziţie cvasipermanentă;
ritmul lent în orice activitate (joc, desenat, scris-citit în ca
zul în care depistarea se face la vârsta de şcolară);
lipsa de atenţie;
urmărirea cu degetul a tot ce face (mai ales a textului citit
sau scris);
coordonarea defectuoasă ochi-mână în activităţile cotidie
ne;
reţinerea de a participa la activităţi fizice şi jocuri de
mişcare;
» neîndemânarea;
mers cu prudenţă şi teamă; ;
pleoape umflate; uneori lipsa pupilei;
mişcări necontrolate ale ochilor
» lipsa de coordonare a celor doi ochi;
* lăcrimarea ochilor;
« dificultăţi în însuşirea scriscititului;
* confuzii între semnele grafice sau formele asemănătoare.
Pe baza acestora şi a unor observaţii sistematice se poate rea-
liza o evaluare de bază'a funcţiei vizuale, determinându-se capaci-
tatea vizuală actuală, materializate în comportamente vizuale speci-
fice, sistematizate în 8 parametri fundamentali:
1. răspuns la stimulii luminoşi;
1. atenţie vizuală;
1. urmărirea stimulilor vizuali mobili;
1. convergenţa;
1. coordonarea ochi-mână;
1. discriminarea culorii, formei, mărimii;
1. mobilitate; ;
»
1. coordonarea audio-motrică. ;
Pentru evaluarea de bază a funcţiei vizuale, se poate folosi
„Registrul de evaluare fundamentală a conduitei vizuale' (cap. 7),
obţinându-se date preliminarii despre copil, şi anume:
dacă îşi valorifică stimularea vizuală conştient;
,
dacă reţine informaţia vizuală;
dacă are controlul voluntar al mişcărilor ochilor;
* dacă relaţionează sau discriminează obiecte prin culoare şi
formă;
» dacă are capaciatea de a distinge, recunoaşte şi folosi in-
tenţionat obiectele înconjurătoare, pe care le explorează şi
le manipulează;
* dacă indică forma şi detaliile obiectelor, desenelor şi per
soanelor.
Exerciţiile cuprinse în acest Registru de evaluare trebuie să se
realizeze în diferite condiţii de iluminare, distanţă, cu diferite materiale
şi în diferite momente, spre a se putea circumscrie nu numai conduita
vizuală, ci şi cea gestuală şi verbală (dacă evaluarea se face după
apariţia limbajului).
Explorarea morfofuncţională , realizată de medicul oftal-
molog, contribuie în mod hotărâtor la stabilirea diagnosticului oftal-
mologie de certitudine şi a diagnosticului diferenţial, care vor constitui
fundamentul măsurilor'medicale şi a programelor psiho-pedagogice,
de antrenament vizual şi psihoterapie ce se vor institui. Investigaţiile
funcţionale se constituie în probe pentru studierea:
* substratului structural organic al analizatorului vizual;
« aspectelor particulare ale funcţiei vizuale (indici funcţionali
ai vederii);
« alterărilor vederii;
» stabilirea prognosticului bolii;
4 stabilirea tartamentului, indicaţiilor şi contraindicaţiilor în fie-
care caz în parte.
De asemenea, explorările morfofuncţionale sunt utilizate pentru
cuantificarea deficitului funcţional determinat de boală, pentru preciza-
rea etiologiei bolii de bază, pentru evaluarea capacităţii de muncă,
pentru organizarea planului complex de recuperare.
Ele sunt structurate, în general, astfel:
I. Examen clinic general :
antecedente heredo-colaterale;
istoricul bolii actuale;
tipul (ereditară, congenitală, din viaţa intrauterină etc.);
examen general; ,
examene de specialitate (ORL, neuropsihiatrie,
interne etc.);
examinarea globului ocular şi a anexelor.
II. Examinarea indicilor funcţionali ai vederii
Acuitatea vizuală - se determină atât pentru obiect static cât şi
pentru obiect în mişcare, în cele patru direcţii, în funcţie de distanţă şi