organization of entrepreneurial activity

1. 1
Unitatea de învățare 3. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE
ANTREPRENORIAT
3.1. Cadrul legal de activitate antreprenorială în Republica Moldova.
3.2. Înregistrarea unei afaceri. Pachetul de acte necesare pentru iniţierea afacerii.
3.3. Relaţia cu fiscul şi alte instituţii de stat.
3.4.Organizarea personalului și condițiile de muncă.
3.1. Cadrul legal de activitate antreprenorială în Republica Moldova
Una dintre primele decizii pe care trebuie să le ia întreprinzătorul în momentul lansării în
afaceri este cea referitoare la alegerea formei organizatorico-juridice a acesteia. Deoarece nu există
o formă juridică bună şi alta rea, pentru a lua o decizie corectă se va ţine cont de domeniul de
activitate ales, de resursele disponibile, precum şi de aşteptările întreprinzătorului de la afacere.
La fel, întreprinzătorul trebuie să analizeze şi următorii factori:
 Este pregătit să-şi asume responsabilitatea pentru desfăşurarea afacerii de unul singur sau
doreşte să o împartă cu altă persoană?
 Dispune de cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a gestiona afacerea de unul singur?
 Ce dimensini își dorește să atingă afacerea sa în viitor?
Asfel, în conformitate cu legislația în vigoare pot fi alese una din următoarele forme ale
activităţii de antreprenoriat în Republica Moldova:
 Întreprindere individuală (ÎI);
 Societate cu răspundere limitată (SRL);
 Gospodăria țărănească (de fermieri);
 Societate pe acţiuni (SA);
 Societate în comandită (SC);
 Societate în nume colectiv (SNC);
 Cooperativă de producţie (COOP);
 Cooperativa de întreprinzători (CÎ).
Unele acte normative ce reglementează antreprenoriatul în Moldova :
 Legea R.M. cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 3.01.1992.
 Legea R.M. privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali nr. 220- XVI din 19.10.2007.
 Legea R.M.,,cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii”, nr. 179 M.O. nr. 306-313 din
16.12.2016.
 Legea R.M. cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizaţiilor nr. 1265-
XV/2000.
 Legea R.M. privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii nr. 206-XVI
/2006.
 Legea R.M. privind gospodăriile ţărănești (de fermier) nr. 1353-XIV din 3.11. 2000.
 Legea R.M. privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.2007.

2. 2
Modalităţi de lansare în afaceri:
 deschiderea unei afaceri proprii;
 cumpărarea unei afaceri deja existente;
 cumpărarea unei francize.
Deschiderea unei afaceri proprii
Avantaje:
 posibilitatea implementării unor idei inovatoare;
 interes sporit al consumatorilor faţă de un produs/serviciu nou;
 promovarea creativităţii.
Dezavantaje:
 Costul ridicat pentru lansare, procurarea utilajului;
 Timp mult pentru lansarea afacerii;
 Riscul legat de realizarea unei idei noi;
 Eforturi personale mari.
Cumpărarea (preluarea) unei afaceri
Avantaje:
 moştenirea unui nume cunoscut, clienți, personal, etc;
 preluarea experienţei.
Dezavantaje:
 nu permite modificare ideii de afaceri;
 un segment de consumatori determinat.
Întrebările de bază înainte de a cumpăra o afacere existentă:
1.De ce se vinde afacerea?
2. Ce reprezintă afacerea în sine? Cum este organizată?
3. Ce poziţie are pe piaţă?
4. Care sunt perspectivele ei?
5. Există un Plan de afaceri?
6. Există vreo concordanţă între stilul Dvs. de lucru şi de conducere cu ceea ce se întîmplă în
interiorul afacerii?
Cumpărarea unei francize
A cumpăra o franciză înseamnă să cumpăraţi dreptul de a utiliza o anumită marcă comercială
cunoscută sau un concept de afacere care a fost deja testat în practică.
Se plăteşte o anumită sumă la început pentru afacere, instruirea personalului, echipamente,
utilaje, etc Anual se plătește o sumă pentru dreptul de franciză ( „royalty”).
(Francize în Republica Moldova: „McDonald’s”, „Fornetti”, „Alina Electronic”).
Avantaje:
 Francizele au o rată de faliment mai mică decît afacerile tradiţionale;
 Primiţi o afacere aproape gata: marca comercială, produsul cunoscut, metode de
marketing, echipamentul necesar, etc;
 Obţineţi puterea de cumpărare împreună cu întreaga rețea;

3. 3
 Mulţi francizori acordă ajutor iniţial la alegerea locaţiei pentru afacere, organizarea
periodică a cursurilor de instruire pentru angajaţi, etc.
Dezavantaje:
 Conducând o afacere străină, poate să vă facă să vă simţiţi mai mult ca un manager, decât
ca patron;
 Franciza ar putea să fie scumpă şi împreună cu plăţile anuale (royalty) să aibă un impact
negativ asupra fluxului de numerar;
 Contractul de franciză este un contract care vă obligă la anumite lucruri, cu anumite
restricții.
3.2. Înregistrarea unei afaceri. Pachetul de acte necesare pentru iniţierea afacerii.
Una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfăşurare a activităţii de
antreprenoriat este întreprinderea individuală (ÎI). Aceasta se explică prin faptul că
întreprinderea individuală poate fi întemeiată de o singură persoană sau de membrii unei familii,
cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse, iar
modalitatea de înregistrare este simplă. Pentru înregistrarea de stat a întreprinderii individuale, la
Instituţia Publică „Agenţia Servicii Publice” se depun următoarele acte:
- decizia de fondare semnată de fondator;
- cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
- buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin
procură autentificată;
- documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Procedura de înregistrare a Î.I.
Etapa I. Acţiuni la Instituţia Publică „Agenţia Servicii Publice”
La Agenție se prezintă:
 Fondatorul ÎI;
 Persoana care va fi desemnată ca manager al ÎI
Camera efectuează verificările necesare:
 Fondatorul nu poate avea o altă ÎI sau o întreprindere care nu a fost lichidată sau are
datorii;
 Documentul eliberat de organul fiscal teritorial care atestă că fondatorul nu are datorii la
buget;
 Denumirea de firmă a ÎI inclusiv abreviată precum şi numele cel puţin al unui posesor.
De exemplu, Î.I. „Vreme Petru”.
Perfectarea actelor pentru înregistrare:
 Fondatorul completează cererea de înregistrare conform modelului stabilit,
 Fondatorul achită taxele şi plăţile conform tarifelor aprobate;
 Se face comandă pentru ştampilă.

4. 4
Etapa II. Finalizarea înregsitrării
Agenția eliberează:
 Decizia cu privire la înregistrarea ÎI;
 Certificatul de înregistrare cu numărul unic de identificare (IDNO) care este şi codul
fiscal al întreprinderii;
 Actul de constituire –decizia de fondare a ÎI;
 Ştampila ÎI.
Întreprinderea individuală este obligată să plătească toate impozitele și taxele prevăzute de
legislație. Totodată, întreprinzătorul este obligat să țină evidența contabilă a veniturilor obținute
din această activitate, precum și evidența cheltuielilor suportate. Fondatorul întreprinderii
individuale răspunde nelimitat pentru obligațiile întreprinderii individuale cu întreg patrimoniul
său, cu excepția bunurilor care nu pot fi urmărite.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) reprezintă întreprindere fondată de două şi mai
multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării
în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire
(de societate) şi a statutului. În S.R.L. numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
S.R.L.-ul poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul societății.
Capitalul social este constituit din aporturile asociaţilor, iar valoarea minimă a captalului social
este stabilită prin lege.
Procedura de înregistrare a unui S.R.L.
Etapa I. Acţiuni la Instituţia Publică „Agenţia Servicii Publice”
La Agenție se prezintă:
 Fondatorii personal sau prin intermediul unui reprezentant în bază de procură;
 Persoana care va fi desemnată ca manager al S.R.L.
Agenția efectuează verificările necesare:
 Fondatorii nu pot avea întreprinderi înregistrate care nu funcţionează, au datorii la buget;
 Documentul eliberat de organul fiscal ce confirmă că fondatorii S.R.L. nu au datorii la buget,
 Denumirea trebuie să includă sintagma “societate cu răspundere limitată” sau abreviat S.R.L.
Perfectarea actelor pentru înregistrare:
 Fondatorii S.R.L. completează cererea de înregistrare conform modelului stabilit;
 Fondatorii achită taxa de stat și taxa de timbru conform tarifelor stabilite;
 Se face comanda pentru ştampilă.
Etapa II. Finalizarea înregistrării
Agenția eliberează:
 Decizia cu privire la înregistrarea S.R.L.,
 Certificatul de înregistrare cu numărul unic de identificare (IDNO) care este şi codul fiscal al
întreprinderii;
 Actul de constituire a S.R.L.;
 Ştampila S.R.L.-ului.

5. 5
După înregistrarea de stat, în termen de cel mult 10 zile de la obţinerea certificatului de
înregistrare fondatorul întreprinderii prezintă actele de înregistrare organelor competente pentru:
- Atribuirea codurilor statistice,
- Deschiderea contului bancar permanent,
- Luarea la evidenţă la Inspectoratul fiscal teritorial,
- Obţinerea certificatului privind înregistrarea la Casa Naţională de Asigurări Sociale,
- Luarea la evidenţă la Compania Naţională de Asigurări în Medicină.
Î.I. și S.R.L. trebuie să obţină licenţe pentru anumite genuri de activitate.
De asemenea este necesar șă se obţină şi un şir de autorizaţii, care reprezintă acte emise de
autorităţile administraţiei publice competente: De exemplu:
- autorizaţia sanitară de funcţionare;
- autorizaţia pentru întreprinderile de comerţ cu amănuntul şi de alimentaţie publică, etc.
Gospodăria ţărănească (GŢ)- ÎI bazată pe proprietatea privată asupra terenurilor agricole şi asupra
altor bunuri, având ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea
cu preponderenţă a propriei producţii agricole.
Denumirea va conţine cuvintele „Gospodărie Ţărănească”, numele fondatorului
(conducătorului) şi sediul gospodăriei;
Înregistrarea GȚ este efectuată la Primăria localităţii în care este înregistrat lotul de pământ.
În termin de 7 zile Primăria:
 Va adopta Decizia de înregistrare a GȚ (de fermieri)
 Va efectua înscriere datelor în Registrul GȚ
 Va elibera CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE
3.3. Relaţia cu fiscul şi alte instituţii de stat
Mediul financiar este implicat în modul cel mai direct în activitatea financiară a
întreprinderii, îndeplinind atribuţii de verificare şi control extern al operaţiilor economice
desfăşurate în cadrul afacerii, începând şi încheind cu controlul executării acestora. Cadrul
instituţional cuprinde totalitatea instituţiilor care au drept de control, verificare, audit etc.
Activitatea întreprinderii este vizată de Inspectoratul Fiscal de Stat care urmărește şi verifică modul
de fundamentare şi plată la timp a impozitelor, taxelor şi altor obligaţii, respectarea normelor de
întocmire a rapoartelor financiare şi verificarea de fond a activităţii economico-financiare.
Înregistrând activitatea de antreprenoriat, deveniţi contribuabil şi începeţi să aveţi obligaţiuni
fiscale faţă de stat.
După înregistrarea la I.P. ,,Agenția Servicii Publice” și atribuirea numărului de identificare de
stat, este necesar să vă puneţi personal la evidenţă la oficiul teritorial al Inspectoratului Fiscal de
Stat în raza căruia îşi are sediu întreprinderea.
Documentul de bază care defineşte principiile generale ale impozitării în Republica Moldova
este CODUL FISCAL.
Impozitul – este o plată obligatorie, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete
de către organul împuternicit în raport cu contribualilul care a achitat această plată.
Taxa – este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

6. 6
Contribuabil – persoană, care conform legislației fiscale, este obligată să calculeze și/sau să achite
la buget orice impozite și taxe, penalități și amenzi respective.
Conform Codului Fiscal, sistemul de impozite şi taxe include impozite şi taxe generale de stat şi
impozite şi taxe locale.
Impozite şi taxe generale de stat:
I. Impozitul pe venit (datele pentru anul 2022):
a) pentru persoane fizice, întreprinzători individuali și medicii de familie titulari ai practicii, care
execută activitate profesională independentă în mărime de- 12% din venitul anual impozabil;
b) pentru persoanele juridice – 12% din venitul impozabil;
c) pentru GȚ (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru subiecții I.M.M –urilor - 4 % din venitul impozabil;
Totodată, Codul Fiscal prevede o scutire personală acordată pentru persoanele fizice
(contribuabili) în sumă de 27000 lei pe an. În cazul în care soția/soțul nu beneficiază de scutire
personală, contribuabilul are dreptul la o scutire suplimentară în valoare de 19 800 lei anual.
II. Taxa pe valoarea adăugată
Potrivit prevederilor art.112 alin.(2) din Codul fiscal, subiectul care desfăşoară activitate
de întreprinzător are dreptul să se înregistreze în calitate de contribuabil al TVA dacă el
preconizează efectuarea livrărilor impozabile de mărfuri sau servicii. Cota-standard TVA în
Republica Moldova – 20%, dar există și alte cote care se aplică la diverse categorii de produse și
servicii:
cota de 8% – la pîine şi unele produse de panificaţie, la laptele şi unele produse lactate, la unele
medicamente, la gazele naturale şi gazele lichefiate inclusiv la serviciile de transport și distribuție
a gazelor naturale, la producţia zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în
formă naturală, la zahărul din sfeclă de zahăr, biocombustibil solid destinat producerii energiei
electrice, termice sau apei calde, materia primă livrată în scopul producerii biocombustibilului
solid (produse de la activitatea agricolă și silvică, reziduuri vegetale agricole și forestiere, reziduuri
vegetale provenite din industria alimentară, reziduuri de lemn.
cota de 10% - la serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort în hotel, motel,vilă
turistică, pensiune turistică, camping, sat de vacanță sau tabără de vacanță; la produsele alimentare,
cu excepția mărfurilor supuse accizelor, livrate de agenții economici a căror activitate operațională
se constituie exclusiv din activitatea de cazare și/sau alimentație publică. În cazul în care agenții
economici desfăşoară şi alte activităţi, pe lângă activitățile de cazare și alimentație publică, cota
redusă nu se aplică.
III. Accizele
Cotele se stabilesc:
- în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
- în % de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de la valoarea în vamă a
mărfurilor importate.

7. 7
IV.Alte impozite şi taxe generale de stat sunt:
- Impozitul privat;
- Taxa vamală;
- Taxele rutiere;
- Impozitul pe avere.
Impozite şi taxe locale:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de
deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
i)taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe
rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
q) taxa pentru salubrizare;
r) taxa pentru dispozitivele publicitare.
În mod obligatoriu antreprenorii din Republica Moldova sunt obligați să achite către Bugetul
public Național:
I. Contribuțiile pentru Asigurări sociale (CAS)
Conform modificărilor de la 1 octombrie 2018 (Dispoziția nr. II-03/10-9983 din 24.09.2018) CAS se
va calcula după cum urmează:
29% la fondul de salarizare și la alte recompense pentru angajatorii autorităților/ instituțiilor
bugetare și autorităților/ instituțiilor publice la autogestiune, cu excepția instituțiilor de învățămînt
superior și a instituțiilor medico-sanitare;
24% la fondul de salarizare și la alte recompense pentru angajatorii sectorului privat, instituțiilor
de învățămînt superior și ai instituțiilor medico-sanitare.
II. Primele de Asigurări medicale (PAM) – achitată de angajat – 9 %.

8. 8
3.4. Organizarea personalului și condițiile de muncă
Omul POTRIVIT la locul POTRIVIT este o condiţie necesară pentru a asigura succesul
oricărei afaceri. Managerii, specialiştii, muncitorii buni nu se nasc, ei se formează, cresc şi se
dezvoltă în timp.
Personalul este singura resursă din cadrul unei firme care are capacitatea de a-şi mări
valoarea odată cu trecerea timpului, spre deosebire de toate celelalte resurse, care se uzează dacă
nu fizic, atunci moral. Însă pentru aceasta sunt necesare eforturi substanţiale, sistematice şi
susţinute din partea întreprinzătorilor în vederea instruirii (perfecţionării) şi dezvoltării
personalului firmei. În caz contrar, inevitabil, personalul îşi va reduce din valoarea sa profesională,
va degrada. În această ordine de idei, factorul uman este abordat de către firmele moderne ca una
dintre cele mai importante investiţii, capitalul uman devenind, astfel, o resursă strategică.
Gestionarea personalului în cadrul unei firme este atribuţia secţiei/departamentului de
personal al firmei/specialistului de personal. În linii mari, responsabilităţile departamentului de
personal al unei firme se suprapun activităţilor de conducere a personalului, formând în totalitatea
lor procesul managementului resurselor umane modern.
Managementul resurselor umane reprezintă știința și arta elaborării și implementării
strategiei și politicii de personal, în vederea realizării cu maximum de eficiență a obiectivelor
firmei.
Obiectivele managementului resurselor umane:
 Proiectarea posturilor de muncă;
 Planificarea resurselor umane;
 Selecția și asigurarea cu personal;
 Organizarea pregatirea și dezvoltarea personalului;
 Salarizarea si ajutoarele acordate personalului;
 Consilierea în problemele personale ale angajatului;
 Negocierile colective;
 Disciplina de munca;
 Programul de munca;
 Planificarea carierii.
Responsabilitatea realizării la un nivel performant a activităţilor de personal în cadrul firmei
revine atât managerilor superiori, cât şi specialiştilor din departamentul de personal. Calitatea
procesului de conducere a personalului firmei depinde în mod direct de calitatea fiecărei activităţi
de personal în parte, ţinând cont de implicaţiile ulterioare ale acestora.
Pentru o afacere mică, cele mai semnificative activităţi de personal sunt planificarea
personalului, recrutarea şi selectarea personalului, instruirea şi dezvoltarea personalului.
Procesul de recrutare reprezintă un proces cu ajutorul căruia se asigură un număr suficient
de mare de candidați la postul vacant din care mai apoi se va selecta unul și va fi angajat.
Selecția personalului constă în alegerea, conform anumitor criterii, a celui mai
competitiv sau potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit post.
Procesul de selecţie cuprinde următoarele etape:
 colectarea CV-urilor și scrisorilor de intenție de la candidați;
 interviul pentru alegerea preliminară a candidaţilor;
 completarea formularului de cerere de angajare;

9. 9
 interievarea candidaţilor aleşi preliminar pentru selecţie;
 testarea aceloraşi candidaţi;
 verificarea referinţelor candidaţilor;
 efectuarea examenului medical;
 intervievarea finală;
 luarea deciziei de angajare a candidaţilor selectaţi.
Procesul de planificare a resurselor umane, ca şi cel de selecţie necesită o deosebită atenţie din
partea managerului şi a persoanelor aflate în această activitate.
În momentul angajării, fiecare întreprindere îşi asumă riscuri indiferent de mărimea
organizaţiei respective. Întreprinderile mici nu pot să piardă timp şi bani cu recrutare şi selectare
ca, apoi, să concedieze, în timp ce întreprinderile mari, din aceleaşi considerente, şi-au dezvoltat
tehnici eficiente de angajare în scopul diminuării riscurilor de a selecta greşit candidatul.
În întreprinderile mici și mijlocii este necesar ca descrierea postului să fie flexibilă pentru
a oferi întreprinzătorului mai multă libertate în atribuirea sarcinilor la angajatii de care dispune. În
acest sens este bine să se analizeze calificările care se intentionează a se pretinde angajatilor, în
sensul de a nu fi exagerate, întrucât în acest caz managerul trebuie să plătească salarii mai mari.
Nivelul de pregătire, instruire a forţei de muncă este un factor decisiv al performanţei
firmei, iar perfecţionarea o investiţie cu rol vital în maximizarea potenţialului resurselor umane.
De aceea, procesul de perfecţionare a resurselor umane este dirijat în concordanţă cu nevoile şi
obiectivele întreprinderii.