CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE

1
RADU TEODORESCU
CREŞTINI CONTRA CREŞTINI: EUROPA SUB
AMENINŢAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE
Cugir 2023

2
CUPRINS
Introducere
1. Şi totuşi echilibrul Europei este frânt
2. Cauzele schismei: Europa de est şi Europa de vest sau religie de est şi religie de vest
3. Agresivitatea hegemonică a confesionalismului creştin european
4. Lupta hegemonică a orgoliilor naţionale în Europa şi influenţa ei asupra creştinismului
5. Tendinţele de unificare ale Europei sunt respectabile dar totuşi insuficiente
6. Deşi europenii sunt creştini lupta hegemonică de dominare teritorială se manifestă religios
Concluzii

3
INTRODUCERE
Cartea noastră este una care vrea să abordeze o temă cunoscută dar pe care mai toţi europenii o evită:
hegemonia religioasă ce există de mai multă vreme pe „bătrânul continent” după cum mai este denumită
Europa. Ceea ce voim să arătăm este că deşi Europa a fost fondată şi se bazează pe mai multe valori şi axiologii
- morale,
- filosofice,
- ştiinţifice
- şi culturale
evident că sunt mai mult care nu au nici un fel de scrupule şi sunt europeni numai cu numele.1
De-a lungul timpului Europa primit mai multe denumiri:
- leagăn al civilizaţiei,
- bătrânul continent,
- pământ al culturii
- sau patrie a tuturor posibilităţilor.
Totuşi ceea ce se poate vedea este că începând din antichitate cu războiul dintre Atena şi Sparta în
Grecia, continuând cu războiul de expansiune al Imperiului Roman şi eventul sfârşind cu cele două războaie
mondiale din secolul XX, Europa a devenit de mai multe ori un câmp de bătălie dintre proprii locuitori.
Prin urmare ceea ce voim să arătăm în paginile acestei cărţi este că se poate constata că Europa are mai
mulţi duşmani interni decât externi. Ceea ce este şi mai trist este că Iisus Hristos în loc să fie un factor de unitate
şi înţelegere în Europa, a devenit de fapt un lucru care ne divide şi ne separă de noi pe europeni.
Se spune că la baza Europei stau 3 lucruri mari:
- filosofia greacă
- dreptul roman
- şi creştinismul.2
Ei bine ceea ce vom insista mai mult în paginile acestei cărţi este că de fapt există un lucru anormal şi
anomalic în construcţia actuală a Europei: Iisus în loc să ne unească cum este şi firesc a ajuns să ne dividă şi se
ne separe.
Această carte se bazează în special pe două alte cărţi scrise în spaţiul românesc despre Europa. Este
vorba de
1. Dialogul religiilor în Europa unită3
2. Şi Europa Christiana şi spiritualitatea ortodoxă a mileniului trei.4
Prin urmare este bine să ştim că mai ales în ultimii ani s-au scris mai multe lucruri bune, frumoase şi
ziditoare despre Europa. Totuşi ceea ce am putut remarca este că mai toate scrierile cu tema Europei evită să ia
în discuţie poate ceea mai mare anomalie care există pe continentul european: că Iisus în loc să unească a ajuns
să dividă.
Ceea ce trebuie să ştim este că se poate spune că creştinismul ortodox
- a apărut
- s-a dezvoltat
- şi a prosperat
în Europa sau mai bine spus mai ales în Europa de est.
La fel de bine ţinem să reamintim europenilor de azi că a crede că toată Europa poate devenii creştin
ortodoxă nu este deloc o imposibilitate. A existat un timp istoric în care toată Europa a fost creştin ortodoxă.
Care a fost acest timp? Se poate spune că acest timp a început în secolul al IV-lea cu edictul de la Milano (Italia)
când pentru prima dată în istorie creştinismul a fost recunoscut ca religie oficială a fostului Imperiu Roman. Ei
1 La ora la care scriem Europa este măcinată un război urât şi distrugător dintre multele războaie pe care le-a suferit „bătrânul
continent.” Este vorba de războiul pe care Rusia l-a declanşat pe data de 24 februarie 2022 împotriva Ucrainei. Acest război care face
conturul unui jihad rusesc ne aduce aminte cât de fragilă este pacea în Europa şi despre inutilul război al orgoliilor pe bătrânul continent.
La fel de bine războiul Rusiei din Ucraina ne spune că iubirea dintre europeni este o lacună destul de veche care tuturor europenilor ar
trebuii să ne ridice mai multe semne de întrebare.
2 Idee preluată din Teologie şi politică în Europa unită de azi (Cluj-Napoca, 2020). Teză de doctorat susţinută sub îndrumarea părintelui
profesor Vasile Leb.
3 A se vedea Iulia Badea Gueritee şi Alexandru Ojică, Dialogul religiilor în Europa unită (Bucureşti 20125).
4 Alexandru Constantin Chituţă, Europa Christiana şi spiritualitatea ortodoxă a mileniului trei. Contemporaneitate, tradiţie şi viaţă ecclesială (Sibiu,
2016).

4
bine această perioadă de libertăţii creştinismului ortodox a durat până în anul 1054 odată cu marea schismă
dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. De atunci se poate spune că Europa occidentală a suferit mai multe
frângeri dintre care cele mai semnificative sunt
- apariţia luteranismului în Germania,
- apariţia anglicanismului în Anglia
- şi apariţia calvinismului.5
Ceea ce trebuie să ştim este că Iisus Hristos cel răstignit şi înviat nu a venit să dividă lumea. De fapt Iisus
a venit să aducă:
- pace,
- înţelegere,
- armonie
- şi unitate.
Ei bine se pare că aceste lucruri au fost complet uitate în Europa în care din pricina religiei şi a
creştinismului s-au dus mai multe războaie şi s-au făcut mai multe victime omeneşti. Cum este posibil acest
lucru? Acest lucru este posibil fiindcă marea majoritate a europenilor de ieri şi de azi sunt creştini
- formali
- şi ocazionali.
Nu greşim dacă spunem că la nivel european încă se mai simte un fel de structură neo-păgână. Cum se
poate vorbii de neo-păgânism în Europa mileniului trei? Deşi din secolul IV şi până în secolul X (deci aproape
600 de ani) Europa a fost creştin ortodoxă, ei bine structura diviziunilor păgâne nu s-a şters deplin. Aceasta în
sensul că trebuie să ştim că păgânismul european a fost divizat şi haotic. Aceasta în sensul că mai toate poporale
europene păgâne îşi aveau setul lor de zei:
- grecii se închinau lui Zeus,
- dacii lui Zamolxe,
- italienii lui Jupiter,
- germanii lui Wotan
- şi vikingii lui Odin.6
Ei bine pe această structură a păgânismului european antic se poate vedea că în zilele noastre există
- un Iisus catolic,
- un Iisus luteran,
- un Iisus calvin
- şi un Iisus anglican.
Această diviziune a lui Iisus pe continentul european trebuie să ştim că este una care a dus la apariţia unei
hegemonii religioase fără precedent în istoria lumii. Ce este hegemonia credem că ştie mai toată lumea. Hegemonia
este „faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui grup social față de altul sau a
unui stat față de alte state.”7
Prin urmare nu trebuie să ne înşelăm: Iisus nu a venit în această lume să dividă şi să rupă unitatea
popoarelor însă se pore că pe continentul european acest lucru are loc din plin. Iată de ce am voit să prezentăm
faptul că o mare anomalie are loc în Europa de mai multe sute de ani şi sunt din ce în ce mai mulţi care pot să
constate acest lucru.
Cu privire la Europa gânditorul creştin ortodox Petre Ţuţea spunea cât se poate de inspirat: „Europa e
formată din trei familii de popoare: familia popoarelor germane, a celor latine şi familia popoarelor slave. Părerea
mea e că dominantă e latina şi spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominanta
europeană.”8
Este evident prin urmare că în faţa acestei mari anomalii în care blândul şi paşnicul Iisus a ajuns să
ne separe şi să ne divizeze, ei bine nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să nu facem nimic.
Această carte se vrea una care să vină cu o concepţie creştin ortodoxă a Europei în vremuri în care se
pare că
- materialismul
- şi hedonismul
fac ravagii în Europa.
5 Pentru o mai bună înţelegere a acestei problematici se poate consulta Robert McAfee Brown, The spirit of protestantism (Oxford, 1965).
6 Am enumerat aici care sunt principalii zei a principalelor popoare europene.
7 După Dicţionarul explicativ.
8 http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).

5
În sine toţi europenii ştiu că Iisus nu a venit să ne dividă şi să ne fragmenteze. Este diavolul care ajunge
să ne dividă şi ne rupă unii de alţii. Am fi mult prea laşi dacă am credem că diviziunea de pe continentul
european este numai opera diavolului. Sunt mulţi care sunt europeni numai cu numele şi care în numele unor
interese meschine au divizat şi continuă să dividă Europa. Oamenii pot fi răi şi îşi pot găsii extrem de multe
pretexte prin care se scuză de relele şi diviziunile etnice, rasiale şi naţionale pe care le fac. Iată cum creştinii au
ajuns să fie unii contra celorlalţi. Acest lucru este străin de orice intenţie şi logică apostolică. Nici un apostol nu
a venit în Europa să predice
- diviziunea,
- scindarea
- ura
- şi hegemonia religioasă.
Totuşi de mai multe sute de ani aceste lucruri au loc. Am preferat că recurgem la doi sfinţi creştin
ortodocşi care au exprimat mai multe punct de vedere valide cu privire la Europa. Este vorba de
1. Sfântul Nicolae Velimirovici9
2. şi Sfântul Iustin Popovici.10
Ambii sfinţi au fost din Serbia şi au emis mai multe opinii de valoare cu privire la Europa şi la mersul ei.
La un profesor de istorie europeană a venit un student.
- Bună ziua domnule profesor.
- Bună ziua.
- Vă deranjez?
- Nu.
- Aş vrea să vă între ceva.
- Ce anume?
- Cum este cu războaiele din Europa?
- Adică?
- Domnule profesor am fost la cursurile dumneavoastră.
- Şi?
- Mi-au plăcut.
- Mă bucur.
- Dar ne-aţi spus de atât de multe războaie europene.
- V-am spus adevărul.
- Ştiu asta.
- Atunci?
- Dar cum este posibil aşa ceva?
- Războaiele europene?
- Da.
- Oamenii pot să devină răi.
- Oare?
- Da.
- Şi mai este ceva.
- Ce?
- Războaie nu existat numai în Europa.
- Ştiu asta.
- Atunci?
- Totuşi ambele războaie mondiale au început în Europa.
- Asta aşa este.
- Dar de ce?
9 Părintele nostru între sfinți, Episcopul Nicolae Velimirovici (Nikolaj Velimirović, Николај Велимировић, 23 decembrie 1880 / 5
ianuarie 1881 - 5/18 martie 1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia și autorul a mai multe cărți ortodoxe. Cea mai cunoscută
lucrare a sa este Proloagele de la Ohrida. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 5 martie.
https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici (accesat pe 02.01.2023).
10 Cuviosul Iustin din Ćelije (cunoscut și ca Iustin Popovici; în chirilica sârbă, Јустин Поповић) (1894-1979) a fost teolog, apologet,
scriitor, critic al vieții pragmatice bisericești, filozof și arhimandrit al mănăstirii Ćelije, aflată aproape de Valjevo. A fost proslăvit oficial
de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe pe 2 mai 2010 și este pomenit în fiecare an pe 1 iunie.
https://ro.orthodoxwiki.org/Iustin_Popovici (accesat pe 02.01.2023).

6
- Uite tu ai auzit de regele Henric al VIII-lea al Angliei?
- Vag.
- Ei bine pe timpul lui relaţiile dintre Anglia şi Franţa erau foarte încordate.
- Înţeleg.
- Ce şi-a spus regele Henric al VIII-lea?
- Ce?
- Ce ar fi să trimit un episcop ca sol de pace la regele Francisc I al Franţei?
- Şi?
- Regele Henric la VIII-lea l-a chemat pe un episcop.
- M-aţi chemat maiestate?
- Da.
- Cu ce vă pot fi de folos.
- Vreau să mergi la regele Francisc I al Franţei.
- De ce?
- Să vorbeşti cu el de pace şi înţelegere.
- Nu ştiu ce să spun maiestate.
- De ce?
- Poate să fie periculos.
- Evident că poate fi periculos. Anglia şi Franţa sunt în relaţii extrem de încordate.
- Şi atunci?
- Îmi este frică maiestate.
- De ce?
- De viaţa mea.
- Să nu îţi fie frică.
- De ce?
- Uite ce este episcope: dacă francezii te vor ucide voi pune să fie decapitaţi toţi francezii din puterea
mea.
- Îmi este teamă că nu are nici un rost acest lucru.
- De ce?
- Îmi este teamă că nici unul dintre capetele lor nu se va potrivii pe umerii mei.
- Hahaha. Foarte bun răspunsul, a spus studentul.
- Aşa este.
- La ce să mai răzbuni pe un mort nu?
- Da, răzbunarea nu îi mai poate aduce viaţa înapoi.
- Să înţeleg că sunt mulţi care sunt europeni numai de formă?
- Da.
- Aşa este.
- Vezi tu Europa are mai multe principii pe care este fondată.
- Îmi dau seama.
- Aceste principii sunt valabile în toate timpurile şi epocile.
- Dar sunt mulţi care nu le respectă şi nici nu ţin cont de ele.
- Asta nu înseamnă că idea europeană este slabă şi trebuie să fie reformată.
- Oamenii trebuie să se reformeze, să se schimbe.
- Aşa este.
- Mă bucur că am avut acest dialog.
- Şi eu.
- Îmi dau seama că între adevăraţii europeni şi falşii europeni este un conflict.
- Aşa este. Nu este altul decât vechiul conflict dintre bine şi rău.
- Vă mulţumesc pentru explicaţii domnule profesor.
- Pentru nimic.
- La revedere.
- La revedere.
Studentul a plecat mulţumit de ceea ce a auzit de la profesorul său.11
11 http://mariannazat.ro/anecdote-cu-oameni-celebri/ (accesate pe 29.06.2022).

7
Este cumva de la sine înţeles că între popoare să existe mai multe disensiuni şi divergenţe de opinii. Acest
lucru a avut loc din cele mai vechi timpuri însă după cum am spus este o mare anomalie ca aceste disensiuni şi
divergenţe să apară şi pe fondul religios. Aşa se face că în Europa ceea ce este anormal a ajuns o adevărată
normalitate: religia a ajuns să ne dividă şi să ne învrăjbească pe unii contra altora. Deşi ca oamenii avem în
comun aceiaşi biologie trebuie să ştim că ideologic şi religios ca europeni sunt trăim cumva pe planete diferite.
Sunt în acest sens mulţi europeni care aplică regula struţului care atunci când un pericol se apropie îşi bagă capul
în nisip sperând să nu fie văzut. Iată de ce această carte se doreşte să fie una care
- să conştientizeze
- şi că actualizeze
nevoia de unitate şi unire la nivel european. Numai aşa vom ajunge să refacem cămaşa ruptă a lui Hristos de pe
spaţiul european. Aceasta fiindcă după cum spunea gânditorul Dragutin Minic Karlo: „suntem înconjuraţi de
Uniunea Europeană, dar nu ne predăm!”12
CAPITOLUL 1
ŞI TOTUŞI ECHILIBRUL EUROPEI ESTE FRÂNT
O veche stratagemă psihologică ne spune că dacă vom pune în pahar cu lichid pe jumătate plin în faţa
unui optimist şi a unui pesimist, optimistul va vedea partea plină, în timp pe pesimistul va vedea partea goală a
paharului. Ei bine se poate spune că la un anumit nivel acest lucru se aplică şi europenilor. Sunt unii care tot ceea
ce vor să vadă sunt lucrurile care:
- ne diferenţiază,
- ne separă,
- ne divid
- şi de dezbină.
La popul opus sunt europenii care vor să vadă
- ceea ce avem în comun,
- ceea ce este uneşte,
- ceea ce ne aduce împreună
- şi ceea ce moştenim cu toţii.
Cu toţii ca europeni avem lucruri pe care le moştenim:
- istoria,
- mentalitatea,
- tradiţiile
- sau cultura.
Cu privire la cultură gânditorul Paul Valery spunea destul de inspirat: „teritoriul comun al europenilor
este cultura.”13
Trebuie să ştim că sunt şi europeni de rea credinţă cum au fost Hitler, Mussolini, Stalin sau
Franco ce au voit răul Europei. Evident că nici un tiran sau dictator european nu recunoaşte că el vrea răul dar
din acţiunile lui ne vom da seama de acest lucru. A vedea numai ceea ce ne divide şi ne separă este cu adevărat
ceea ce duce în cele din urmă la frângerea echilibrului european. Ca orice alt continent Europa are nevoie de
echilibru. Trebuie să găsim acea modalitate de viaţă şi de convieţuire care să fie propice dezvoltării
- consensului,
- unităţii,
- iubirii creştine
- şi armoniei.
Ei bine ceea ce se poate vedea este că religia şi Iisus au ajuns să creeze mai multe războaie în Europa
lucru care nu este deloc natural şi firesc. „Războaiele religioase europene au fost o serie de conflicte militare
dintre Liga Catolică și Uniunea Protestantă, desfășurate de-a lungul secolelor XVI și XVII. Lupte după Reforma
protestantă începută în 1517, războaiele au perturbat ordinea religioasă și politică în țările catolice din Europa,
sau creștinătatea. Alte motive în timpul războaielor au implicat revoltă, ambiții teritoriale și conflicte ale Marii
Puteri. Până la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani (1618–1648), Franța catolică se aliase cu forțele

8
protestante împotriva monarhiei catolice habsburgice. Războaiele s-au încheiat în mare măsură prin pacea din
Westfalia (1648), care a stabilit o nouă ordine politică care este acum cunoscută sub numele de suveranitatea
Westfaliană. Conflictele au început cu Revolta minoră a Cavalerilor (1522), urmată de Războiul țărănesc german
mai mare (1524–1525) în Sfântul Imperiu Roman. Războiul s-a intensificat după ce Biserica Catolică a început
Contrareforma în 1545 împotriva creșterii protestantismului. Conflictele au culminat cu Războiul de 30 de ani,
care a devastat Germania și a ucis o treime din populația sa, o rată a mortalității de două ori mai mare decât a
Primului Război Mondial. Pacea din Westfalia a rezolvat în linii mari conflictele prin recunoașterea a trei tradiții
creștine separate în Sfântul Imperiu Roman: romano-catolicismul, luteranismul și calvinismul.[5][6] Deși mulți
lideri europeni au fost îmbolnăviți de vărsarea de sânge din 1648[7], războaiele religioase mai mici au continuat
să fie purtate până în anii 1710, inclusiv războaiele celor Trei Regate (1639–1651) de pe Insulele Britanice,
războaiele Savoyard-Waldens (1655). –1690), și războiul Toggenburg (1712) din Alpii de Vest.”14
Este evident că în cazul acestor războaie se poate vedea că elementul religios a jucat un rol fundamental
şi definitiv. Este bine să ştim că cei care cred că există un echilibru european ce poate fi atins trebuie să fie:
- încurajaţi,
- susţinuţi
- şi promovaţi.
Echilibrul ştim că este la un anumit nivel un principiu universal. Aceasta fiindcă există
- un echilibru în viaţă,
- un echilibru în economie,
- un echilibru în ştiinţe,
- un echilibru în cultură,
- şi un echilibru în artă.
Toate aceste forme ale echilibrului sunt unele care trebuie să domine lumea din jurul nostru şi mai ales
Europa. În acest sens Iisus a venit mai mult pentru a ne face clar şi a ne încredinţa că există viaţă după moarte.
Iisus nu a venit să schimbe cursul lumesc la ţărilor şi continentelor. Totuşi în Europa au fost mai mulţi care din:
- fanatism,
- habotnicie,
- fundamentalism
- şi prostie
au făcut din Iisus o armă politică. Sunt mai multe partide politice în Europa care se cheamă pe sine creştine.
Aceasta nu fiindcă membrilor acestor partide le-ar păsa de Iisus ci mai mult fiindcă ştiu că a te denumii pe sine
creştin poate aduce şi câştiga mult capital politic.
Cu privire la orientarea distructivă a mai multor europeni Sfântul Nicolae Velimirovici spunea cât se
poate de bine: "Europa întreagă duhneşte a moarte. Universităţile europene propovăduiesc moartea. Cărturarii
europeni descriu moartea. Oamenii de ştiinţă europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii europeni lucrează
pentru moarte. Dascălii europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiştii europeni răspândesc moartea
în întreaga lume. Revoluţionarii europeni poartă stindardul morţii. Europa modernă este sinonimă cu moartea.
Nu vrea să ştie de viaţa de după moarte."15
Iisus a venit să ne spună cum vor sta lucrurile după moarte însă ceea ce ne-a asigurat el este că ceea ce
facem în această viaţă va ajunge într-un anume fel să ne influenţeze după moarte. Este greu de crezul că un
european care
- instigă la ură,
- cheamă la diviziune,
- creează război,
- promovează panica în jurul lui
- şi susţine ura rasială şi etnică
va ajunge să fie cu Iisus în viaţa de apoi. În acest sens cuvintele Sfântului Nicolae Velimirovici sunt cât se poate
de adevărate. Dacă nu lucrăm la binele Europei nu vom face decât să ne mergem pe calea morţii. Aceasta
fiindcă faptele din viaţa aceasta nu vor rămâne fără repercusiuni în viaţa de apoi.16
14 https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_religioase_europene (accesat pe 02.01.2023).
15
Sfântul Nicoale Velimirovici, Prin fereastra temniței, (Editura Predania, București, 2007, pp. 223-224).
16 A se vedea şi Hierotheos Vlachos, Viaţa după moarte (Galaţi, 2020).

9
Prin urmare ceea ce trebuie să fim conştienţi este că începând cu sfinţii apostoli care au ajuns să
propovăduiască în Europa17
şi până la sfinţii din zilele noastre trebuie să ştim că sensul religiei a fost unul care:
- ne-a făcut conştient de ce este dincolo de moarte
- şi ne-a făcut să trăim în iubire creştină unii cu alţii.
În Europa din zilele noastre – şi nu numai – am ajuns să nu mai ştim ce este acea iubire creştină ce a
existat între primii creştini. Această iubire era una care ajungea să îi facă să se simtă pe primii creştini ca fiind
fraţi ai unuia şi aceluiaşi Tată: Dumnezeu Tatăl din cer. Fără de această iubire agapică18
şi creştină se poate vedea
că echilibrul Europei este frânt.
Dacă la temelia Europei moderne ar sta o înflăcărată iubire creştină ei bine lucrurile ar sta diferit. Numai
atunci am putea vedea că:
- interesele economice egoiste,
- supremaţia etnică,
- egoismul naţional
- şi hegemonia religioasă
ne fac rău şi ne duc spre pierdere şi depreciere.
Ei bine dacă în Antichitate şi în Evul Mediu am putut vedea că încă s-a putut vorbii de o Europă creştin
ortodoxă în zilele şi vremurile noastre lucrurile s-au schimbat. Sunt din ce în ce mai mulţi europeni – care mai
ales la nivel politic – au ajuns să fie pe faţă
- anti-creştini
- şi total nereligioşi.
Tot Sfântul Nicolae Velimirovici spunea în acest sens: "gadarenii l-au rugat pe Hristos să plece de la ei.
Europenii nu l-au rugat, ci l-au izgonit. Îl izgonesc prin tot ce le stă la îndemână: prin şcoli, prin presă, prin
politică, prin filme, prin ghicituri ştiinţifice şi prin toată trufia lor culturală; Îl izgonesc şi prin gânduri, prin
cuvinte şi prin fapte – fiecare în parte, în grup şi toţi laolaltă."19
Nu trebuie să credem că este destul să fim creştini şi toate problemele europene se vor rezolva de la sine.
Este nevoie de efortul nostru pentru a crea o Europă unită şi trainică. Însă ceea ce trebuie să ştim este că dacă ne
vom lua mai în serios creştinismul nostru
- perspectiva,
- viziunea
- şi înţelegerea
noastră asupra Europei se vor schimba considerabil. Aceasta fiindcă acolo unde este Hristos este şi ajutorul şi
harul Llui.
Este bine să ştim că de fapt disputele teologice înalte – cum a fost cea dintre Sfântul Grigorie Palama şi
latinul Varlaam în secolul al XIV-lea – nu sunt înţelese de europenii simplii care vor să vadă de la teologii şi
preoţii europeni
- iubire frăţească,
- bunătate,
- înţelegere,
- bunăvoinţă
- sau calm şi linişte.
Iată de ce trebuie să ştim că cei care se vor lideri europeni trebuie să ia în serios problema echilibrului
frânt al Europei. Spunem că există un echilibru frânt al Europei fiindcă până în zilele noastre sunt mai mulţi din
Europa de est şi Europa de vest care se comportă ca şi cum ar trăii pe două planete diferite. Poate aceasta este
cea mai mare frângere a
- echilibrului
- şi spiritului
european: ruptura dintre est şi vest.
17 Principalii apostoli ai lui Hristos care au predicat în Europa sunt: Sfânt Andrei, Sfântul Petru, Sfântul Filip şi Sfântul apostol Pavel.
Din nefericire nici această propovăduire nu a rămas fără mai multe controverse fiindcă ştim că papii de la Roma consideră că cel mai
mare dintre apostoli este Sfântul Petru. Să nu uităm că chiar romanii au fost cei care l-au răstignit cu capul în jos pe Sfântul Petru. Este
cumva ciudat că acum la 2000 de ani după ce acest eveniment a avut loc romanii şi catolicii îl revendică pe Sfântul Petru ca fiind cel mai
mare dintre apostoli. Să nu fie aceasta o ironie a sorţii? Fără doar şi poate că da. Pentru o mai extinsă cuprindere a subiectului a se
vedea Sfântul Nectarie din Eghina, Istoria schismei. De ce papa şi supuşii lui s-au despărţit de Biserica lui Hristos (Bucureşti, 2011).
18 A se vedea în acest sens Radu Teodorescu, Iubirea agapică: între ontologic şi spiritual (Cugir, 2018).
19 Sfântul Nicoale Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, București, 2007, pp. 75-76.

10
Este ca şi cum deşii marinarii dintr-un vapor sunt pe acelaşi vapor şi unii şi alţii se retrag pe cele două
părţi ale vaporului şi nu mai vor să ştie unii de alţii. Dacă aceşti marinari nu îşi vor depăşii orgoliile şi nu vor
începe să conlucreze în cele din urmă vaporul se va scufunda. În secolul XX deţinutul martir Valeriu Gafencu
avertiza în acest sens: "comunitățile trebuie să se dezvolte natural. E nevoie însă și de o conștiință a comunității
universale și de un mod de participare la ea, dar nu prin dirijare și planificare centralizată, căci astfel se ajunge la
tiranie."20
Doi prieteni europeni discutau într-o zi pe o bancă în parc.
- Frumoasă zi.
- Aşa este.
- Îmi place primăvara.
- Şi mie.
- Este vremea când totul renaşte.
- Aşa este.
- Şi ce mai faci?
- Eu?
- Da.
- Bine.
- Mă bucur.
- Tu ce mai faci?
- Sincer să fiu am o nouă preocupare.
- Care?
- Vrei să ştii?
- Da.
- Ce se poate face ca europenii să fie mai uniţi?
- Ooo.
- Ce este?
- Interesantă preocupare.
- Este.
- Şi ce îi poate face pe europeni să fie mai uniţi.
- Eu credeam că religia.
- Vrei să spui Iisus?
- Da.
- Şi?
- Se pare că Iisus mai mult îi dezbină pe europeni.
- Cum aşa?
- Cum.
- Tu nu vezi că ortodocşi, catolicii şi protestanţii nu se înţeleg unii cu alţii.
- Aşa este.
- Din asta spun că am o mare dilemă.
- De ce nu se iubesc europenii unii pe alţii?
- Da.
- Să ştii că nici eu nu ştiu.
- Este ciudat cum Iisus care a predicat tot timpul iubirea a ajuns să îi dezbine pe europeni.
- Bine zici tu.
- Dacă Iisus nu îi poate unii pe europeni mă întreb ce ne mai poate unii?
- Ştii ce?
- Ce?
- Eu cred că Iisus îi poate unii pe europeni.
- Da?
- Da.
- Cum?
- Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu şi poate orice.
- Da?
20 Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, (Ediția 2, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, p. 496).

11
- Da. Totuşi Iisus nu poate trece peste voia oamenilor.
- Adică?
- Dacă europenii cum a fost Hitler au ales să slujească răul, Iisus nu poate intervenii.
- Aşa este inima omului trebuie să se schimbe.
- Prin urmare europenii pot să facă ceva.
- Ce?
- Uite îţi voi spune o întâmplare.
- Te ascult.
- Se spune că un rege din vechime era foarte crud cu cei care greşeau.
- Cum?
- El avea 10 câini sălbatici şi când cineva greşea îl dădea acestor câini drept hrană.
- Crud nu am ce zice.
- Ei bine într-o zi un servitor de al regelui a făcut o mare greşeală.
- Vai nu se poate!
- Regele a dat ordin ca servitorul să fie aruncat la câinii sălbatici.
- Şi?
- Servitorul i-a spus:
- Maiestate un moment.
- Ce este netrebnicule?
- Nu sunt eu servitorul care ţi-a slujit de 10 ani?
- Ba da.
- Şi de ce eşti nedrept cu mine?
- Fiindcă ai făcut o mare greşeală.
- Aşa este.
- Vezi?
- Dar vreau să cer doar un lucru mic de la majestatea voastră.
- Ce?
- Mai daţi-mi zece zile înainte de a mă arunca la câini.
- Zece zile?
- Da.
- Regele a stat pe gânduri după care a spus:
- Bine, fie cum vrei.
- Şi ce a urmat?
- În aceste zece zile, servitorul s-a adresat paznicului care avea grijă de câini și i-a spus că ar vrea să se
ocupe el de câinii, pentru următoarele zece zile. Paznicul a fost nedumerit, dar a fost de acord, iar
servitorul s-a ocupat de hrănirea câinilor, curățenie, baie și tot felul de nevoi pentru ei.
- Şi?
- După zece zile servitorul a venit din nou în faţa regelui.
- Gata, cele 10 zile au trecut.
- Aşa este maiestate.
- Eşti gata să plăteşti pentru greşeala pe care ai făcut-o?
- Da.
- Aruncaţi-l la câini.
- Şi?
- Servitorul a fost aruncat la câini.
- Nu se poate.
- Dar să vezi.
- Ce?
- În loc să îl devoreze de viu câini au început să îl lingă.
- Fiindcă i-a îmblânzit în cele 10 zile?
- Da.
- Hahaha. Ce interesant.
- Este.
- Nu se poate! Ce au păţit câinii mei? a întrebat regele

12
- Eu am avut grijă de ei în cele 10 zile şi s-au făcut blânzi.
- Aha, înţeleg.
- Am servit câinii doar zece zile și nu au uitat de serviciile mele. Fără îndoială, te-am servit zece ani și
tu ai uitat totul la prima mea greşeala!
- Bine să fi iertat.
- Frumoasă povestea.
- Ea ne spune că trebuie să lucrăm cu mare înţelepciune atunci când avem de a face cu oameni răi.
- Cum sunt mulţi dintre europeni nu?
- Da. Europenii cei răi cu multă înţelepciune pot să fie aduşi la calea cea bună.
- Aşa este.21
Iată de ce am spus în introducerea acestei cărţi că filosofia greacă ne poate fi de mare folos nouă
europenilor. Este adevărat că şi de mai mare folos ne-ar fi Domnul Hristos dacă L-am lua în serios. Cea mai
mare tragedie este că pentru mai mulţi europeni Hristos este mai mult un fel de narcotic.22
El este bun numai de
Paşti şi eventual de Crăciun dar pentru restul anului şi al vieţii Hristos este pentru european un străin.
Prin urmare pe ce ne bazăm concret când spunem că echilibrul Europei este frânt? În special pe două
mari realităţi: pe faptul că Europa se dovedeşte a fi un continent al extremelor. Avem pe de o parte un apogeu al
bestialităţii şi ororilor pe continentul european:
- lagărele de exterminare naziste,
- arderile pe rug al Inchiziţiei catolice,
- aruncarea martirilor creştini la animale,
- gulagurile ruseşti,
- ghilotina franceză,
- sau cele două războaie mondiale din secolul XX.23
Am enumerat aici numai câteva dintre marile orori ale Europei.
Pe de cealaltă parte avem în Europa mai multe lucruri care sunt cu adevărat remarcabile:
- descoperirea tiparului (de către Gutenberg),
- descoperirea telefonului (de către scoţianul Alexander Graham Bell),24
- filosofia greacă,
- dreptul roman,
- fizica newtoniană,
- descoperirea medicinii de Hipocrate,
- sau descoperirea sistemului solar de Copernic.
Acestea sunt numai câteva dintre marile descoperiri europene care se poate spune că au propulsat
Europa înainte. Prin urmare este bine să ştim că toate aceste lucruri sunt unele care ne fac conturul unei Europe
ce nu are un echilibru şi care istoric a mers din extremă în extremă. Să ne aducem aminte că Europa a dat lumii
nume infame cum ar fi:
- Caligula,
- Nero,
- Hitler,
- Stalin
- Mussolini
- sau Ceauşescu,
la fel de bine Europa a dat mai mulţi mari sfinţi creştin ortodocşi cum ar fi:
- Sfântul Grigorie Palama,
- Sfântul Nicodim Aghioritul,
- Sfântul Ioan Casian
- sau Sfântul Ioan de la Rila.
Iată de ce după toate aceste lucruri bune care au alterat cu cele rele se poate spune că este nevoie ca
Europa să îşi găsească un fel de echilibru al său şi să evite extremele.
21 https://dininimapentrutine.com/2021/09/03/poveste-cu-talc/ (accesat pe 29.06.2022).
22 După expresia gânditorului italian Umberto Eco, Cimitirul din Praga apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa
(accesat pe 16.11.2022).
23 În acest sens a se consulta şi Norman Cohn, Inner demons: demonization of Christians in Medieval Christendom (Chicago, 1993).
24 https://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/03/28/top-10-inventii-care-au-schimbat-istoria-omenirii-de-la-roata-la-internet-10-37-57
(accesat pe 03.01.2023).

13
Extremele nu sunt bune fiindcă ele sunt unele care ne fac să num ai avem o imagine obiectivă a realităţii.
Cu privire la acest lucru scriitorul Oscar Wilde spunea cât se poate de inspirat: „transmiteţi-le copiilor voştri
calendarul crimelor europene denumit istorie.”25
Extremele istorice şi sociale ale Europei sunt unele care evident
că ne arată că duşmanii interni ai Europei pot fi – şi de multe ori sunt – cei mai mari duşmani şi care pot duce la
distrugerea Europei. Trebuie să ştim acest fapt mai ales în zilele noaste când emanciparea ştiinţifică şi tehnică a
Europei îi face pe foarte mulţi să creadă că totul este posibil şi să Europa merge în direcţia cea bună.
Marele om de stat francez spunea la un moment dat că: „nici un om de stat european nu va uni Europa.
Europa va fi unită de către chinezi.”26
Aceasta fiindcă sunt mulţi europeni care sunt prinşi în propriile idei şi
„lumi imaginare” care nu vor să mai vadă ceea ce are loc în exteriorul Europei.
La fel de bine ceea ce trebuie să ne dăm seama este că mai ales în vestul Europei s-a ajuns să se creeze un
fel de cult al superiorităţii în care adevăraţii duşmani ai Europei nu sunt văzuţi care venind din exterior ci sunt
unii doar imaginari. China, lumea arabă şi America sunt cu toate unele care se poate sune că fac competiţie
Europei. Dacă aceştia vor simţii că echilibrul Europei este frânt, ei bine evident că vor profita de acest lucru.
Cei mai mulţi Europeni se fac că nu vor să ştie de marile culturi internaţionale. Aceasta fiindcă ei trăiesc
într-un fel de:
- suficienţă de sine,
- satisfacţie proprie,
- mulţumire de sine
- şi un sentiment de orgoliu propriu.
Totuşi lor le spunem că în Asia numai o ţară – care este China – are o populaţie aproape dublă decât
Europa:
- China are peste 1.300.000.000 de locutori
- în timp ce Europa are peste 700.000.000 de locuitori.
Pe acest fond al concurenţei economice a Chinei se poate vedea că apariţia Uniunii Europene ca piaţă
economică comună este cât se poate de justificată. Marele savant român Nicolae Iorga spunea în acest sens cât
se poate de inspirat: „cum, pe continent, când se va crea sinteza în care să intre disciplina franceză, adânca
analiză germană şi sentimentalismul slav, când vor colabora cele trei mari rase europene: latină, germană şi slavă,
Europa va avea o astfel de literatură cum n-a existat în lume, de la marile literaturi ale Greciei şi ale Romei.”27
Este evident că echilibrul Europei este frânt fiindcă cei din vest nu vor să ştie de cei din est şi cel din
nord nu vor să ştie de cei din sud. Acest lucru este probabil una dintre cele mai mari probleme ale Europei care
de la an la an se agravează. Dacă noi europenii nu vom învăţa să ne ajutăm unii pe alţii, în nici un fel nimeni nu
ne va ajuta din exterior. Aceasta fiindcă după cum ştie trăim într-o lume competitivă.
Echilibrul Europei este frânt mai ales din cauza atitudinii ostile pe care Occidentul o are faţă de Europa
de est. Occidentalii au un profund sentiment de superioritate faţă de europenii din est aceasta fiindcă ei vor să
domine Europa. Să nu uităm că înseşi numele de Europa este dat de răsăriteni. Europa este un nume grecesc
care se leagă de idea de frumuseţe: Europa (Ευροπις) înseamnă în greacă faţă frumoasă, faţă largă.28
Sunt mai mulţi care cred că originile numelui de Europa se leagă foarte mult de mitologie şi mai ales de
mitologia greacă. „În mitologia greacă, Europa era o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o după ce a luat
forma unui uimitor taur alb. El a dus-o pe insula Creta, unde Europa a adus pe lume pe Minos, Radamant și
Sarpedon. Pentru Homer, Europa (în greaca veche: Εὐρώπη, Eurṓpē) a fost o regină mitologică a Cretei și nu o
denumire geografică. Mai târziu, termenul Europa a fost folosit pentru a se referi la nord-centrul Greciei și în
500 î.Hr., semnificația sa a fost extinsă la ținuturile din nord.”29
27 Nicolae Iorga, America și românii din America (București, 1930) apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe
16.11.2022).
28 Numele Europa este de etimologie incertă.[14] O teorie sugerează că termenul derivă din grecescul εὐρύς (eurús), „larg, vast” și ὤψ (ōps,
gen. ὠπός, ōpós) „ochi, față, chip”,,[16] prin urmare compozitul lor Eurṓpē ar însemna „larg-privind” sau „cu aspect vast” sau
„contemplație largă”. „Larg” a fost un epitet al Pământului însuși în religia proto-indo-europeană.
O altă teorie sugerează că Eurṓpē se bazează pe un cuvânt semitic pentru „apus”, acesta fiind fie akkadianul erebu care
înseamnă „a coborî, apune” (spus despre Soare), fie fenicianul ereb „seară, apus”,[20] care este la originea Maghrebului arab și a ebraicului
ma'arav. Filologul britanic M.L West afirmă însă că „fonologic, corespondența dintre numele Europei și orice formă a cuvântului
semitic este foarte slabă”,[21] în timp ce lingvistul neerlandez Robert S. P. Beekes consideră improbabilă o conexiune cu limbile
semitice.
29 https://ro.wikipedia.org/wiki/Europa (accesat pe 03.01.2023).

14
După cum se poate vedea opiniile în ceea ce priveşte sensul şi destinaţia Europei diferă şi sunt cât se
poate de contradictorii. Aceasta fiindcă trebuie să ştim că unul dintre cel mai mari duşmani a Europei este
orgoliul. Este vorba de orgoliul european care a creat:
- războaie,
- crime,
- foamete,
- violenţă
- răzbunare
- şi atrocităţi.
Se poate vorbii de faptul că mai toate marile ţări ale Europei (Rusia, Anglia, Franţa, Germani sau Italia)
visează la o dominare totală a Europei. Aceasta bazaţi pe principiul stăpân şi sclav. Este greu de crezut dar
trebuie să ştim că la oare actuală sunt mai mulţi în Europa de vest care îi văd pe europenii din est ca potenţialii
lor sclavi de muncă. Acest lucru se poate vedea din modul în care sunt trataţi europenii din est când merg la
muncă în vest.
Această separaţie dintre estul şi vestul Europei – care în trecut s-a concretizat chiar prin facerea unui
mare zid, zidul Berlinului – este dovada cea mai mare că echilibrul Europei este frânt. Nu avem cum să avansăm
în istorie cu o astfel de mare problemă ca europeni. Se creează din ce în ce mai mult idea că de fapt în Europa
sunt două clase:
- prima clasă şi clasa superioară este formată din europenii occidentali
- şi a doua clasă şi clasa inferioară sunt europenii orientali.
Scriitorul şi gânditorul Eugenio D’Ors spunea în acest sens un lucru memorabil: „orice război între
europeni este un război civil.”30
Ar fi bine dacă europenii ar da dovadă de atât de multă solidaritate în care să
vadă războaiele din Europa care fiind unele care privesc pe toţi europenii. Ei bine ceea ce trebuie să ştim este
faptul că deşi la mai nici un european sănătos la minte nu îi place războiul, când un război apare în Europa cum
sunt cel din Ucraina sau cum a fost cel din fosta Iugoslavie – care sunt mai aproape istoric de noi – mai toţi
europenii nu vor să ştie de ce are loc şi cred că nu au nici un fel de implicaţie. De ce? Fiindcă echilibrul Europei
este frânt credem că alţii sunt responsabili şi noi nu avem nici un fel de implicaţie.
Ar fi bine dacă noi ca europeni am începe să vedem războaiele ce au loc în Europa ca fiind unele ce ne
privesc şi pe noi fiindcă şi noi locuim pe acest continent.
La fel de bine trebuie să ştim că este o dovadă de tiranie – mai ales în zilele noastre – să ajungem să
suprimăm sentimentul unităţii europene. Aceasta fiindcă o depăşire a echilibrului frânt la Europei poate venii numai
prin
- iubire frăţească,
- solidaritate,
- comuniune,
- dialog
- şi frăţietate.
Sunt mai mulţi aşa zişi mari lideri europeni care în loc să cultive şi să instige la aceste frumoase
sentimente de care Europa are nevoie aşa de mult ajung direct şi indirect să instige la:
- ură,
- egoism,
- a îl vedea pe semenul tău european ca un sclav,
- a detesta tot ceea ce ţine de unitatea Europei
- şi a promova individualismul naţional.
În acest sens Sfântul Nicolae Velimirovici spunea cât se poate de bine: „fără Hristos, Europa este cel mai
sărac cerşetor şi cel mai crud tâlhar al lumii acesteia.”31
Această afirmaţie după cum am putut vedea este cât se poate de adevărată şi la obiect fiindcă am putut
vedea cât de multe orori au avut loc în Europa, continentul care se vrea cel mai emancipat şi mai progresist din
lume.
Este evident că se poate vorbii cât se poate de clar de o mare hegemonie religioasă pe continentul
european în care sunt mai mulţi teologi care îl loc să îşi pună talentul teologic în slujba lui Hristos, îl pun în
slujba unor interese naţionale sau etnice. Acest lucru – în era creştină a Europei – a apărut pentru prima dată
31 Sfântul Nicolae Velimirovici http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).

15
odată cu pretenţiile papilor de la Roma de a fi cei mai mari în Biserica lui Hristos. Că papii de la Roma s-au
dovedit duplicitari ne-o spune pretenţia lor din Evul Mediu ca nici un monarh (rege sau împărat) din Europa să
nu fie numit fără de acordul lor. Papii au voit să se plaseze pe sine mai presus de orice putere politică din Europa
(cezaro-papism). Este grav când un cleric (slujitor al lui Hristos) ajunge să fie plin de ambiţii politice. Evident că
papii de la Roma au fost numai un început al unui lung proces de maceraţie – după terminologia teologului grec
Panaiotis Nellas32
– în care distincţia dintre politic şi religios sau dintre stat şi Biserică s-a erodat. Aceasta fiindcă
trebuie să ştim că atunci când politica ajunge să se amestece cu Biserica ei bine lucrurile degenerează şi se ajunge
la ceea ce am denumit ca frângerea echilibrului Europei.33
Un nepot discuta cu bunicul său mult mai înţelept.
- Şi ce mai faci tu bunicule?
- Bine.
- Mă bucur.
- Şi eu.
- Bunicule aş vrea să discut ceva cu tine.
- Ce?
- Ce este Europa?
- Este continentul în care locuim noi.
- Aha, înţeleg.
- De ce întrebi?
- Am auzit la şcoală de Europa.
- Şi nu ştiai ce este?
- Da.
- Europa este leagănul civilizaţiei şi culturii.
- Da?
- Da.
- Cum aşa?
- Fiindcă se poate spune că într-un anume fel civilizaţia şi cultura au înflorit cel mai mult în Europa.
- Parcă am auzit ceva de acest lucru la orele de istorie.
- Păi da.
- Şi bunicule câte ţări sunt în Europa?
- Asta este un lucru care a variat.
- Adică?
- Momentan sunt cam la 35 de ţări în Europa însă au fost mai multe ţări care au dispărut.
- Înţeleg.
- Mă bucur.
- Dar bunicule de ce europenii sunt aşa de divizaţi?
- Cum de ţi-ai dat seama de asta?
- Am făcut la istorie de o mulţime de războaie europene.
- Nepate să ştii că acest lucru numai Dumnezeu îl ştie.
- Da?
- Da.
- Cum aşa?
- Europenii sunt divizaţi fiindcă nu prea cred sincer în Dumnezeu.
- Dar eu cred în Dumnezeu.
- Foarte bine. Sunt mulţi care nu cred în El.
- De ce?
- Fiindcă sunt răi.
- Înţeleg.
- Foarte bine.
- Şi unde trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu?
- Bună întrebare.
- Adică?
32 A se vedea Panaiotis Nellas, Omul animal îndumnezeit (Sibiu, 2009).
33 A se vedea Ion Bria, Ortodoxia în Europa: locul spiritualităţii române (Iaşi, 1995).

16
- Uite ca să înţelegi îţi voi spune o întâmplare.
- Te ascult bunicule.
- Se spune că în vechime în Orient a existat un rege pe nume Ebrahim.
- Şi?
- Acest rege era un om sincer.
- Adică?
- Este profund preocupat de existenţa lui Dumnezeu.
- Adică Îl căuta pe Dumnezeu.
- Da.
- Şi L-a găsit?
- Da.
- Cum?
- Într-o seară regele Ebrahim s-a dus să se culce.
- Era obosit?
- Da.
- Şi?
- La un moment dat pe acoperiş au început să se aducă mai mulţi paşi.
- Cine este acolo?
- Sunt eu un beduin.
- Şi ce faci acolo?
- Îmi caut cămila.
- Îţi cauţi cămila?
- Da.
- Tu nu eşti în toate minţile?
- De ce?
- Cum să îţi cauţi cămila pe acoperiş?
- Înainte să îţi răspund lasă-mă să te întreb şi eu ceva.
- Ce?
- Cum se face că tu Îl cauţi pe Dumnezeu în lux şi stând într-un pat de aur?
- În acest moment regele Ebrahim s-a luminat.
- Adică?
- A înţeles că se află pe calea cea rea.
- De ce?
- Fiindcă a Îl căuta pe Dumnezeu înseamnă să renunţi la tine şi la plăcerile tale.
- Mulţi europeni nu fac acest lucru.
- Asta aşa este.
- Foarte interesantă povestea ta bunicule.
- Mă bucur că ţi-a plăcut.
- M-a făcut să înţeleg că Dumnezeu nu poate să fie căutat oricum.
- Evident.
- Dar de ce nu Îl caută europenii pe Dumnezeu?
- Sunt şi care Îl cauză dar puţini.
- De ce?
- Fiindcă după cum am spus a Îl căuta pe Dumnezeu presupune să renunţi la egoismul din tine.
- Aşa este.
- Vezi?
- Aşa vrea ca din ce în ce mai mulţi europeni să Îl găsească pe Dumnezeu.
- Nu este imposibili.
- Crezi?
- Da.
- Bine bunicule.
- Noapte bună.
- Noapte bună.34
34 Anthony Coniaris, The Philocalia: the Bible of Orthodox Spirituality (Minneapolis, 1998) p. 118.

17
Nu greşim dacă spunem că dacă europenii ar începe să Îl caute sincer pe Dumnezeu fără nici o îndoială
că echilibrul frânt al Europei va fi restaurat. Cele mai multe războaie şi crime în Europa au loc fiindcă oamenii
care ar fi trebuit să Îl caute pe Dumnezeu nu o fac. Să ne aducem aminte că omul care pentru prima dată a
anunţat moartea lui Dumnezeu, germanul Friederich Nietzsche, a fost european. Deşi au trecut mai bine de 200
de ani de la acest eveniment, se poate spune că fantoma nihilismului încă mai bântuie prin Europa şi mai ales
Europa de vest. Sfântul Iustin Popovici spunea în acest sens destul de inspirat: „o noapte apăsătoare a cuprins
Europa. Se prăbuşesc idolii Europei şi nu este departe ziua când nu va mai fi piatră pe piatră din civilizaţia
europeană, cea care a zidit cetăţi, dar care a făcut din sufletele oamenilor o ruină; cea care a idolatrizat creaturile
şi s-a lepădat de Creator.”35
CAPITOLUL 2
CAUZELE SCHISMEI: EUROPA DE EST ŞI EUROPA DE VEST SAU RELIGIE DE EST ŞI
RELIGIE DE VEST
Este clar că oamenii sunt diferiţi fiindcă la fel cum nu găsim două picături de apă identice nu vom găsii
doi oameni identici. Este un lucru care se poate spune că ajunge să fie pentru mai mulţi o piatră de poticnire. De
ce? Fiindcă acolo unde există diferenţe oamenii răi vor ajunge să le accentueze şi să considere că ele pur şi simplu
nu mai pot să fie depăşite. De la acest punct până la a începe
- războaie,
- crime
- violenţă
- şi persecuţie
nu mai este decât un pas.
Totuşi, deşi suntem diferiţi suntem şi asemănători. Avem mai multe lucruri prin care ne asemănăm.
Trăsăturile feţei, caracterul, hobby-urile, preocupările şi aspiraţiile sunt unele care ne de cele mai multe ori ne fac
să se asemănăm.
În acest sens modelul unităţii Europei nu poate fi altul decât diversitate în unitate.36
Ce vrea să spună
această sintagmă diversitate în unitate? Ne spune că atunci când trăim într-o comunitate – şi trebuie să ţinem cont
că Europa este o comunitate – ei bine avem două posibilităţi:
- şi căutăm numai diferenţele dintre noi şi restul în acest sens să ajungem să ne singularizăm
- sau din contră să căutăm ceea ce avem în comun şi ceea ce ne aseamănă şi în acest sens să ajungem la
unitate şi comuniune cu cei de lângă noi.
Ei bine pe continentul european se poate vedea că mai mulţi au ales prima cale în care diferenţele dintre
oameni şi semenii tăi sunt considerate ca fiind
- de netrecut,
- insurmontabile,
- imposibil de depăşit
- şi totale.
Acest lucru a ajuns să apară mai ales în Europa de vest în care se consideră că nu mai există nici un punct
comun şi de unire cu estul. Napoleon, Hitler sau imperiul englez cu toţii au voit să cucerească odată pentru
totdeauna Europa de est. Deşi originile şi începuturilor Europei de vest sunt în Europa de est ei bine în acest
moment s-a ajuns la concluzia că nu mai există nici un punct
- de unire
- şi de convergenţă
dintre cele două emisfere europene.37
Acest lucru este probabil unul dintre cele mai triste din istoria zbuciumată a Europei şi ştim că el a
culminat cu anul 1054 când a avut loc marea schismă. Atunci Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică se poate
spune că au păşit pe drumuri diferite. Este clar că au existat mai multe evenimente care au dus la această schismă
care persistă şi în secolul XXI. Sunt unii care spun că de fapt diferenţele culturale dintre est şi vest au fost unele
care au făcut ca europenii occidentali să nu se mai poată înţelege cu europenii orientali.
35 Sfântul Iustin Popovici http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).
36 A se vedea Radu Teodorescu, Diversitate şi unitate în pnevmatologia creştin ortodoxă (Cugir, 2015).
37 A se vedea în acest sens Christos Yannaras, Ortodoxie şi occident (Bucureşti, 1995).

18
Evident că nici un om de bună credinţă nu consideră că o Europă divizată este un lucru bun dar nu
acelaşi lucru îl consideră şi papi de la Roma care şi în zilele noastre ştim că continuă să susţină erorile şi greşelile
de acum 1000 de ani care au dus la marea schismă. „Principalele forțe conducătoare ale Constantinopolului și ale
Romei erau în conflict. Atât conducătorul Romei, Carol cel Mare numit în funcție începând cu anul 800, cât și
conducătorul Constantinopolului pretindeau că sunt succesorii vechilor împărați romani, cerând astfel
dreptul asupra teritoriului roman. În același timp, patriathii celor două mari centre religioase(Constantinopol
și Roma) pretindeau că sunt conducătorii întregii lumi, astfel ajungându-se la conflicte.
Și asta nu a fost tot, în secolele IX-X, cele două principale forțe creștine europene, cea de la vest și cea
de la est, s-au aflat într-o competiție de evanghelizare an lumii slave din Europa de Est și Sud-Est. Se pare că
această „competiție” a fost câștigată de Constantinopol, aceștia au reușit să adune cei mai mulți adepți din zona
Bulgariei, Serbiei și Rusiei, devenind mai numeroși și având un motiv în plus să respingă supremația Romei. Dar
acestea sunt doar principalele exemple de cauze politico-religioase care au dus la Marea Schismă,
problemele acestei ruperi au fost multiple și expuse din perspective diferite în funcție de biserica
simpatizată.”38
După cum am spus mai sus trebuie să ştim că Iisus nu a venit în această lume
- să dividă,
- să rupă,
- să separe
- şi să frângă unitatea creştinilor.
Totuşi se poate vedea că în Europa fiecare a ajuns să îşi creeze un Iisus propriu care să fie în concordanţă
cu mentalităţile şi aşteptările sale. Să fie aceasta o rezolvare la problemele Europei? Fără doar şi poate că nu. Nu
este în interesul Europei să avem o Biserică divizată care să îngreuieze unitatea economică, socială şi politică a
europenilor.
Ceea ce trebuie să ştim este că cei care nu sunt de acord cu marile principii europene de
- unitate,
- adevăr
- bine
- şi frumos
sunt liberi în orice moment să părăsească Europa.
Nu ai cum să locuieşti în Europa dacă nu împărtăşeşti
- convingerile
- şi idealurile fundamentale
ale Europei.
A fi european cu forţa în nici un fel nu trebuie să fie un lucru acceptat. Ceea ce trebuie să ştim este că şi
în Europa de est au apărut mai multe schisme. Se ştie de exemplu să Rusia se consideră pe sine centrul Europei
de est. Acest lucru a ajuns să fie pus în practică de sovietici care fără de nici o mustrare de conştiinţă au ajuns în
secolul XX să impună comunismul în toată Europa de est.
La fel de bine în lumea ortodoxă se vorbeşte din ce în ce mai des de pretenţiile patriarhiei Moscovei de a
supune toată lumea ortodoxă. Ştim că în cazul Ucrainei şi a Basarabiei acest lucru a fost parţial realizat. La fel de
bine mai trebuie să ştim că în secolul XX în 1924 Rusia a refuzat să adopte calendarul nou care aducea o mutaţie
de 13 zile în vechiul calendar. Ei bine se poate spune că pentru lumea ortodoxă a Europei de est 1924 a fost şi el
un an de schismă.39
Ceea ce trebuie să ştim este că schisma de la 1054 a fost doar produsul unei schisme mult mai vechi şi
mult mai ample din sufletul Europei. Este vorba de schisma politică. Ei bine astfel de schisme au existat cu mult
înainte de 1054 când de mai multe ori rivalitatea dintre estul şi vestul Europei s-a manifestat cât se poate de bine
şi de clar.
Oamenii politici din Evul Mediu nu trebuie să credem că au fost mai puri şi mai curaţi decât sunt cei de
azi. La fel de bine şi ei s-au lăsat purtaţi de ambiţii şi interese meschine care de mai multe ori au culminat în
război. Iată de ce nu trebuie să ne facem prea mari iluzii în ceea ce priveşte unitatea dintre estul şi vestul
38 https://a1.ro/news/social/16-iulie-marea-schisma-din-1054-cauzele-despartirii-celor-doua-biserici-id784578.html (accesat pe
03.01.2023).
39 A se vedea Radu Petre Mureşan, Stilismul în România (1924-2011) (Sibiu, 2012).

19
Europei. Gânditorul Herman von Rompuy spunea că: „Europa trebuie să îşi asigure graniţele şi să-i sprijine pe
cei din vecinătate, care împărtăşesc valorile europene.”40
Am spus că a crede că Iisus a venit să dividă şi să separe pe europeni este cea mai nare minciună şi
inepţie. Totuşi ceea ce trebuie să ştim este că Iisus a fost cât se poate de clar când a spus că El nu tolerează
jumătăţile de măsură, compromisul şi făţărnicia. Iată ce spunea la un moment dat Iisus: „să nu credeți că am
venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe
fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. Cine iubește pe
tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult
decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga” (Matei 10, 34-39).
Spusele lui Iisus dau impresia că de fapt El nu vrea unirea şi pacea între oameni. Aceasta dacă aceste
afirmaţii sunt scoase din context. Ceea ce trebuie să ştim este că ele se referă la faptul că Iisus nu este unul care
tolerează rău şi răutatea dintre oameni. Răului trebuie să i ne opunem chiar dacă uneori acest lucru implică
măsuri
- extreme,
- dificile,
- la limită
- şi grele.
Spusele lui Iisus sunt unele care pe noi pe europeni vin să ne scoată din zona de confort în care am căzut
mult prea uşor. Îmi este destul dacă mie îmi merge bine: de ce să mă gândesc şi dacă la fratele meu european îi
merge bine? Acest lucru se poate vedea cel mai bine în faptul că la ora actuală financiar Europa este divizată: în
vestul Europei salariile sunt mari în timp ce în est salarii sunt şi de 3 sau 4 ori mai mici. Deşi cu toţii suntem
europeni şi avem dreptul egale trăim ca şi cum aceste lucruri nu ar exista.
Ceea ce este mai trist este că non-europenii ne văd şi râd de noi când ne văd cât de
- nepăsători
- meschini
- şi haini suntem.
Cu privire la acest lucru filosoful ruso-francez Nicolai Berdeaev spunea cât se poate de bine:
„întreaga conştiinţă slavofilă n-a fost cuprinsă de vrajbă faţă de cultura europeană, ci faţă de civilizaţia
europeană. Teza conform căreia "Occidentul este în putrefacţie" însemna tocmai faptul că moare marea cultură
europeană şi triumfă civilizaţia europeană, fără suflet şi fără Dumnezeu. Homiakov, Dostoievski şi Konstantin
Leontiev se raportau cu entuziasm la trecutul măreţ al Europei, la această "ţară a miracolelor sacre", la sfintele ei
monumente, la pietrele ei vechi. Însă bătrâna Europă şi-a trădat trecutul, s-a lepădat de el. Civilizaţia burgheză
fără Dumnezeu a biruit vechea cultură sacră. Lupta Rusiei cu Europa, a Răsăritului cu Apusul, era reprezentată
ca luptă a spiritului cu uscăciunea sufletească, a culturii religioase cu civilizaţia nereligioasă.”41
Marii oameni politici sunt unii care de cele mai multe ori ajung să exploateze imaginarul nostru colectiv.
Ei ne vorbesc de un viitor măreţ al Europei în care:
- prosperitatea,
- bunăstarea,
- triumful
- şi trăinicia
ne sunt asigurate. Cum se face că de mai bine de 1000 de ani în Europa nimeni nu a reuşit să vindece schismele
religioase care sunt ca rănile deschise pe trupul Europei?
În astfel de condiţii mai putem să îi credem că marii oameni politici europeni? Ei ne vor spune ca Iisus că
trebuie să dăm ceea ce este al Cezarului Cezarului şi ceea ce este al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Este vorba aici de numai o
retorică fadă şi vicleană care este menită să perpetueze şi să menţină starea de
- diviziune
- şi conflict
din Europa.
Când papii de la Roma au creat marea schismă de la 1054 trebuie să ştim că ei au fost pe deplin
încredinţaţi de victoria lor politică fiindcă în contextul istoric a fost vorba mai mult de o schismă politică în care
41 Nikolai Berdiaev în Sensul istoriei (1948) apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).

20
papii de la Roma nu au mai vrut să asculte de împăraţii de la Constantinopol. Evident că au fost mai multe alte
lucruri minore care au dus la această schismă cum a fost
- erezia Filioque care spune că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul spre deosebire de
ortodocşi care susţin că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl,
- celibatul obligatoriu al preoţilor catolici,
- împărtăşania cu azimă la catolici
- purgatoriul care este spaţiu între rai şi iad
- sau spovedania auriculară la catolici care este făcută fără ca preotul să vadă faţa penitentului.
Credem că toate aceste lucruri au fost de fapt numai pretexte de care papii s-au folosit pentru a ajunge să
se poată rupe şi să spere că vor putea domina Europe religios şi politic. Aceasta fiindcă trebuie să ştim că papii
de la Roma nu sunt numai lideri religioşi ci şi oameni politici fiindcă Vaticanul este considerat un mic stat politic.
Iată prin urmare că avem aici ceea ce se poate spune ca adevăratele cauze ale schismei de la 1054. După cum am
spus această schismă a fost urmată – după cum era şi previzibil – de alte trei schisme:
- schisma luterană din Germania,
- schisma calvină din Elveţia
- şi schisma anglicană din Anglia.42
Doi filosofi europeni s-au întâlnit la o conferinţă de filozofie.
- Ce mă bucur să te văd.
- Şi eu.
- Ce mai faci?
- Ca tine am venit la conferinţă.
- Mă bucur.
- Şi eu.
- Şi ce te mai preocupă?
- Ce mă preocupă?
- Da.
- Îmi voi spune.
- Ce?
- Problema europeană.
- Ce mai exact din această problemă europeană?
- Cum poate Europa să fie mai unită.
- Bună întrebare.
- Nu este o întrebare.
- Ştiu dar poate fi.
- Aşa este.
- Şi la ce concluzie ai ajuns?
- Sincer?
- Da.
- Există multă răutate şi ură în Europa.
- Asta aşa este.
- Nu ştiu ce ar putea să fie făcut.
- Pentru ce?
- Pentru ca ura şi răutatea să fie scoase afară din Europa.
- Uite cum este: nimeni nu te poate ţine cu forţa în Europa.
- Asta aşa este.
- Dar sunt mulţi care stau în Europa şi întreţin un climat de ură de dezbinare.
- Există soluţii la această problemă.
- Da?
- Da.
- Care?
- Nu ştii?
- Nu.
- Îţi voi spune eu.
42 A se vedea Teodor Baconsky, Puterea schismei. Un portret al creştinismului european (Bucureşti, 2001).

21
- Te ascult.
- Este o întâmplare din viaţa filosofului Socrate.
- Sunt familiar.
- Despre Socrate se spune că s-a dus faima că este un mare înţelept.
- Chiar a fost.
- O mamă din Atena avea un fiu neascultător.
- Şi?
- Ce şi-a zis mama?
- Ce?
- Ce ar fi să merg la Socrate şi să îi cer sfatul?
- Bine gândit.
- Aşa este.
- Şi?
- L-a căutat pe Socrate şi în cele din urmă l-a găsit.
- Filosofule am nevoie a tine.
- De ce? A răspuns Socrate.
- Îl vezi pe acest fiul al meu?
- Da.
- Nu ştiu ce să mă mai fac cu el.
- De ce?
- Este neascultător.
- Înţeleg.
- Ce mă sfătuiesc să fac?
- Socrate a luat toiagul şi i-a ars câteva lovituri femeii.
- Omule dar ce ţi-a venit?
- Ai zis să îţi arăt ce trebuie să faci.
- Da, dar nu să mă loveşti.
- Asta ai tu de făcut cu fiul tău.
- Hahaha. Nu ştiam această întâmplare din viaţa lui Socrate.
- O ştii acum.
- Foarte interesantă.
- Este.
- Deci tu zici că oamenii răi din Europa trebuie să fie pedepsiţi?
- Da.
- Poate că aşa este.
- Nu că aşa este.
- Dar cum?
- Sigur aşa este.
- Da aşa este.
- Dacă nu tăiem răul de la rădăcină el va contamina toată Europa.
- Cred că ai dreptate.
- Vezi?
- Dar crezi că asta ar rezolva schima creştină din Europa?
- Ştii cum este?
- Cum?
- Oamenii sunt înzestraţi cu libertate de la Dumnezeu.
- Şi?
- Cei care vor să asculte cu adevărat de Iisus indiferent că sunt din Europa de est sau Europa de vest o
vor face.
- Crezi?
- Da.
- Evident.43
43
http://mariannazat.ro/anecdote-cu-oameni-celebri/ (accesate pe 29.06.2022).

22
Dialogul de mai sus este unul care ne spune că şi în materie de religie sunt mai mulţi răufăcători care
trebuie să fie prinşi şi pedepsiţi. Aceasta fiindcă dacă nu facem acest lucru ei vor ajunge să ne facă mult rău. Am
văzut că de-a lungul timpului şi al istoriei au fost mai mult
- tirani,
- despoţi
- şi dictatori
în Europa. Tindem că credem că ei există numai la nivel de politică şi de viaţă socială. Ei bine trecutul european
cu inchiziţia şi cruciadele ne spune că de fapt sunt mulţi care vor să facă din Biserică nimic mai mult decât o
armă politică, poate cea mai redutabilă armă politică din Europa.
Este cu adevărat un lucru drăcesc să ajungi să transformi Biserica lui Hristos într-un instrument politic de
subjugare şi subordonare a maselor largi de oameni. Ei bine în Europa acest lucru a avut loc de mai multe ori. El
ne mai spune cât de departe am ajuns să fim noi europenii de Hristos. Vorbele poetului român Ioan Alexandru
sunt în acest sens cât se poate de pilduitoare: „o Europă care nu va fi creştină va fi un nou Turn Babel; o nouă
babilonie de criminali şi de oameni nefericiţi strânşi laolaltă.”44
Totuşi trebuie să ştim că Europa a avut mai mulţi duşmani şi din exterior dintre care amintim numai doi:
- mongolii lui Gingis Han45
- şi turcii otomani.
Ştim la fel de bine că otomanii au fost musulmani şi dorinţa lor a fost de a trece toată Europa la religia
musulmană. Acest lucru a fost oprit de popoarele din sud+estul Europei. Iată ce spunea în acest sens gânditorul
Ferdinand Lot: „ceea ce interesează istoria europeană este rezistenţa faţă de turci a grecilor, a sârbilor, a
ungurilor, a valahilor, a moldovenilor şi în sfârşit, a ruşilor, din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea.
Graţie jertfelor "Balcanicilor" şi ale slavilor din răsărit, civilizaţia occidentală a putut să se continue în Europa
occidentală şi de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu îşi dau destul seama.”46
Ceea ce trebuie să ne dăm seama este că Hristos nu se schimbă în funcţie de coordinatele geografice. El
este la fel şi trebuie să ştim că în nici un fel nu se poate vorbi de mai mulţi hristoşi în funcţie de
- mentalităţile,
- aşteptările
- şi aspiraţiile
continentului european.
Nu greşim când spunem că fiindcă Hristos este Fiul lui Dumnezeu ei bine la fel de bine europeanul
trebuie să ne modeleze după Hristos. Este Europa cea care are nevoie de Hristos şi nu invers.
Prin urmare este bine să ne dăm seama că idea că există o religie de est şi o religie de vest în Europa este
eronată. Ea este eronată fiindcă trebuie să ştim că în nici un fel nu pot să existe mai multe monoteisme. Iată de
ce noi ca europeni trebuie să ştim şi
- să gândim
- şi să analizăm
mai mult modul în care ne raportăm la Hristos.
Se ştie că în Europa au existat mai multe lupte de hegemonie politică. Ei bine iată că se poate vedea cum
această hegemonie ajunge să pătrundă şi în lumea religioasă şi să o modifice după un model străin de Hristos şi
predica lui. Gânditorul Robert Schuman spunea cât se poate de bine şi de inspirat: „drumul spre Europa unită va
trebui să pornească de la realizări concrete, care să creeze o solidaritate de fapt... Reunirea naţiunilor europene
cere eliminarea opoziţiei seculare dintre Franţa şi Germania.”47
Am ajuns într-un punct în zilele noastre când trebuie să ştim că în nici un fel nu se poate să mai
continuăm în facerea europeană şi să mergem fiecare
- de capul nostru,
- izolat,
- pe cont propriu
- şi după egoismul propriu.
45 A se vedea Mircea Eliade, De la Zamolxe la Gingis Han (Bucureşti, 1995).
46 Ferdinand Lot http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).

23
Este bine că sunt din ce în ce mai mulţi europeni care devin conştienţi că ceva nu este în regulă cu modul
în care se manifestă Europa. Sunt din ce în ce mai mulţi cei care devin conştienţi că divizarea lui Hristos pe
continentul european nu este ceva natural şi firesc.
După cum ne spun mai mulţi sfinţi părinţi ceea ce trebuie să ştim este că este un mare păcat să ajungem
să Îl dividem pe Hristos după criterii politice şi care nu au nimic comun cu bunul simţ. Deşi europenii L-au
divizat de mai multe ori pe Hristos ceea ce trebuie să ştim este că în Sine Hristos nu poate să fie divizat. Aceasta
fiindcă trebuie să ştim că mai ales Asia nu va fi un pământ care nu va profita de pe urma diviziunilor europene.
Acest lucru a fost afirmat de Paul Valery: „Europa va deveni ceea ce este în realitate, un mic promontoriu al
continentului asiatic? Sau va rămâne, aşa cum arată, partea preţioasă a universului nostru, perla sferei, creierul
unui trup de mari proporţii?”48
Este adevărat că în lumea noastră există la nivel global o hegemone politică ce vrea să facă din mai multe
puncte ale globului centrul lumii. Aceasta fiindcă trebuie să ştim că încă din antichitate asistăm la ceea ce se
poate spune ca un fel de luptă de supremaţie politică pe glob. Aceasta fiindcă este mai bine să domini decât să fi
dominat. La fel de bine fiindcă lumea în sine nu este creştină şi uită ceea ce ne spunea Hristos: „dar între voi nu
trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi,
să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul
răscumpărare pentru mulţi ” (Marcu 10, 43-45).
La mai bine de 2000 de ani se poate vedea că mai ales în Europa aceste vorbe sunt cât se poate de străine
şi de desconsiderate. Cine în Europa se gândeşte să fie slujitorul tuturor pentru ca să fie cu adevărat cel mai mare
dintre toţi? Adevărul este că mai nimeni. Aceasta fiindcă se poate vedea mult:
- orgoliu,
- animozitate
- şi ură
în Europa. Cel mai bine acest lucru poate să fie văzut în separaţia dintre estul şi vestul Europei.
În vremurile noastre sunt din ce în ce mai mulţi care vorbesc de o unificare a Europei şi parţial acest
lucru a fost realizat de Uniunea Europeană. Totuşi separaţia dintre est şi vest este încă vizibilă şi pregnantă.
Actorul român Nicu Constantin spunea în acest sens despre români şi popoarele din estul Europei: „noi nu
trebuie să cerem să intrăm în Europa: NOI SUNTEM ÎN EUROPA! Suntem un popor latin: e clar că suntem
copiii lui Eminescu, nepoţii lui Ştefan Cel Mare. Dacă n-am fi fost noi, Occidentul s-ar fi închinat la Coran.”49
La fel de bine ceea ce voim să facem conştienţi pe cât mai mulţi este că de fapt separaţia dintre estul şi
vestul Europei la fel de bine de costă şi muţi bani fiindcă
- nu se face comerţ,
- nu se fac proiecte de dezvoltare comune,
- nu se dezvoltă infrastructura europeană,
- şi nu se cooperează la nivel creştin pentru vinderea schismelor religioase dintre est şi vest.
Dacă voim să creăm o Europă trainică în primul rând trebuie să reunificăm estul cu vestul şi să ne dăm
seama că în nici un fel Hristos nu este vinovat de faptul că orgoliile noastre europene nu se pot înţelege unul cu
altul.
Se pare că sunt orgolii atât de mari în Europa că ele nu mai pot să fie depăşite şi trecute nici chiar de
Hristos şi Biserica Lui. Aceasta fiindcă după cum am putut vedea europenii au preferat să dividă Biserica lui
Hristos decât să ajungă să se unească unii cu alţii. Voim prin aceste rânduri să tragem un semnal de alarmă în
acest sens fiindcă lucrurile mai de vreme sau mai târziu vor trebuii să se schimbe şi să îşi revină la normal.
Gânditorul Paul Valery spunea foarte inspirat despre construcţia europeană: „în timpurile moderne, nici
o putere, nici un imperiu din Europa n-a putut să se menţină pe cele mai înalte culmi, n-a putut să comande
nestingherit celor din jur, şi n-a fost capabil nici măcar să-şi păstreze cuceririle mai mult de cincizeci de ani.”50
Din afirmaţia de mai sus se poate vedea că europenii sunt unii care fac mari investiţii în
- efemer,
- perisabil,
- trecător
48 Paul Valery, Criza spiritului apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).
49 Actorul Nicu Constantin (2009) apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).
50
Paul Valery, Reflecții despre măreția și decadența Europei (1919) apud http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe
16.11.2022).

24
- şi nestatornic.
Unirea Europei se poate spune că a devenit în zilele noastre un lucru mitologic. De ce? Fiindcă toată
lumea ştie că este bine ca Europa să fie unită dar nimeni nu se simte responsabil să facă ceva în acest sens.
Este cu adevărat tragic când oamenii îşi ascund setea de diviziune şi de ură naţională sub masca religiei.
Acesta fiindcă în Europa există mai multe motivaţii ridicole cum ar fi
- nu pot face comerţ cu el fiindcă eu sunt catolic şi el este ortodox,
- nu pot coopera social cu el fiindcă el este luteran şi eu sunt anglican,
- nu pot dezvolta economie cu ei fiindcă eu sunt calvin şi ei sunt catolic etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care pot să fie depăşite. Cel mai bine ne demonstrează acest lucru
America de Nord unde ştim că de la est la vest şi de la nord la sud există o singură naţiune şi un singur ideal
naţional. Cum se face că America de Nord poate să fie un singur continent unit în timp ce în Europa există atât
de multă:
- animozitate,
- neînţelegere,
- ură
- şi ranchiună?
Poate că a venit timpul să ne călcăm peste orgolii şi să ajungem să învăţăm de la americani. Scriitorul
francez Victor Hugo a profeţit într-un anume fel că va venii vremea în care va fi nevoie să se ridice un fel de
Uniune Europeană. Iată ce spunea Victor Hugo în secolul al XIX-lea: „va veni o zi în care voi, francezi, ruşi,
italieni, germani, voi toate naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră
individualitate, veţi fonda o unitate superioară şi veţi construi fraternitatea europeană.”51
Credem că dacă mai ales orgoliile din vest vor fi abandonare se va putea vorbii de trecere peste
diviziunea religioasă dintre est şi vest. De ce avem nevoie de un astfel de lucru? Fiindcă unirea vine de la Hristos
în timp ce cei care divid sunt unii care în nici un fel nu îl slujesc pe Hristos. La fel de economia europeană ar
avea numai de câştigat de pe urma unirii estului cu vestul.
Devine evident că nu se poate vorbii în nici un fel de o
- religie de vest
- şi o religie de est.
Toată lumea îşi poate da seama de acest lucru fiindcă ştim că după cum există numai un Hristos poate să
există numai o Biserică a Sa. De sute de ani noi europenii credem că de fapt este
- bine,
- firesc
- şi natural
să ajungem să trăim cu mai multe Biserică pe continentul nostru. Ei bine acest lucru nu este deloc unul de dorit
şi în nici un fel nu trebuie să ne facem iluzia că face ceva pe placul lui Hristos. Europenii însă dau dovadă că pot
să fie uniţi când este vorba de:
- câştig imediat,
- de profit
- şi de îmbogăţire rapidă.
Când vine vorba de unirea lui Hristos se pare că cel mai mulţi europeni sunt reticenţi.52
Gânditoarea
Elise Maillard spunea: „mândră de civilizația şi cultura sa, Europa parcă ar vrea parcă să se ferească de restul
lumii. Şi-ar datora originalitatea patrimoniului ei cultural comun: antichitatea greacă, Imperiul roman şi
creştinismul. Unitatea europeană se vrea modelul unei aristocrații culturale cu aspirații universale şi ecumenice.
Este Europa învățătorilor care predică lecția de istorie, mândri de Epoca Luminilor. Teritoriul comun al
europenilor este cultura, scria Paul Valery. Europa, în dorința ei de unitate se doreşte un loc de integrare,
favorizând conştientizarea unui destin comun.“53
Unirea şi unitatea Europei trebuie să ştim că nu este un lucru care se adresează
- elitelor,
- iniţiaţilor
- sau numai celor bogaţi.
51 Victor Hugo (1849) http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Europa (accesat pe 16.11.2022).
52 A se vedea Fabian Seiche, Greco-catolicii. Uniţi cu papa dar dezbinaţi cu Hristos. Uniţi cu Roma dar dezbinaţi cu România (Făgăraş, 2010).
53 https://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Citate%20celebre.pdf (accesat pe 16.11.2022).

25
Trebuie să ştim că cu toţii trebuie să ajungem să ne unim unii cu alţii şi să fim unii care să lucrăm la
binele acestei unităţi. Aceasta fiindcă numai aşa vom sluji binele Europei. Se amăgesc cei care cred că dezbinarea
şi diviziunea religioasă şi economică sunt spre binele Europei. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene spune: „Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile
individuale şi universale ale demnității umane, ale libertății şi ale solidarității; are la bază principiul democrației şi
principiul statului de drept. Pune persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii şi creând un spațiu
al libertății , securității şi justiției. Uniunea contribuie la apărarea şi dezvoltarea acestor valori comune în respectul
diversității culturilor şi al tradiției popoarelor Europei, ca şi al identității naționale a statelor membre şi al
organizării puterilor publice ale acestora la nivel național, regional şi local.”54
Doi prieteni din România discutau într-o zi.
- Şi ce mai faci dragul meu prieten?
- Sunt bine.
- Şi eu.
- Mă bucur.
- Ce te mai preocupă în ultima perioadă de timp.
- Europa.
- Europa?
- Da.
- Ce anume din Europa?
- De ce noi europenii nu ajungem să fim uniţi?
- Bună întrebare.
- Evident.
- Şi la ce concluzie ai ajuns?
- La o concluzie care îmi dă fiori.
- Cum aşa?
- Ştii că Europa se întâmplă o mare monstruozitate.
- Care?
- Hristos care a venit să aducă pace şi înţelegere între oameni a ajuns să fie o piatră de poticnire.
- Te referi la faptul că sunt mai multe Biserici în Europa?
- Da.
- Aşa este. Este trist.
- Dacă oamenii se divid din cauza lui Hristos care este pace şi înţelegere cum mai putem să vorbim de
o Europă unită?
- Aici să ştii că nu ştiu ce să spun.
- Eu cred că ştiu care este răspunsul.
- Care este?
- În Europa au fost şi încă sunt mulţi oameni răi.
- Cred că din punct de vedere istoric ai dreptate.
- Evident.
- Şi ce este de făcut?
- Să ştii că nu ştiu.
- Deci nu ai un răspuns?
- Caut încă.
- Dar sunt şi oameni de bine în Europa.
- Asta aşa este.
- Ei sunt o speranţă.
- Într-un fel.
- Eu cred că ştiu cum trebuie să ne purtăm cu cei care divid Europa.
- Cum?
- Îţi voi spune o întâmplare în acest sens.
- Te ascult.
54 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Nisa , 7 decembrie 2002 apud
https://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Citate%20celebre.pdf (accesat pe 16.11.2022).

26
- Pe vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan, Horea a făcut o vizită la curtea împăratului de la Viena.
- Da ştiu de la istorie de ei.
- Şi acolo ce să vezi?
- Ce?
- Un conte l-a întrebat pe Horea:
- De unde vii?
- Din Ardeal.
- Din Ardeal zici?
- Da.
- Acolo unde oamenii mănâncă măgari? a continuat contele.
- Domnul conte a fost vreodată în Ardeal?
- Da cum să nu.
- Mă miră atunci când aţi scăpat nemâncat, răspuns Horea.
- Hahaha.
- Bun răspunsul lui Horea.
- Este.
- De unde ştii această poveste?
- Dintr-o carte de istorie.
- Şi care este morala ei?
- Că atunci când avem de a face cu europeni răi trebuie să ştim să ne apărăm de ei.
- Aşa este.
- Mă bucur să eşti de acord cu mine.
- Este evident că trebuie să ne dăm seama că europeni răi au fost din toate timpurile.
- Dacă ne gândim la Hitler şi Stalin aşa este.
- Deci europenii răi sunt un fapt ce nu poate fi ignorat.
- Şi?
- Trebuie să ne folosim inteligenţa şi să îi evităm.
- Nu ştiu ce să spun.
- De ce?
- Este greu să lucrezi împotriva celor răi.
- Dar nu imposibil.
- Crezi?
- Din toată inima.
- Deci dacă ne propunem ceva bun pentru Europa trebuie să luptăm pentru asta?
- Da, nu există altă cale.
- Fiindcă suntem europeni şi creştini trebuie să credem în victoria finală a binelui asupra răului.
- Asta este o credinţă fundamentală.
- Şi mai este ceva.
- Ce?
- Nu trebuie să uităm că cei mai mulţi europeni sunt numai formal creştini.
- Crezi că dacă am începe să fim creştini adevăraţi va fi mai bine?
- Da.
- Da acum îmi dau şi eu seama de formalismul religios european.
- Trebuie să crezi cu adevărat în Hristos.
- Ca să ajungi să faci bine Europei?
- Da.
- Sunt de acord.
- Cred că am avut o discuţie interesantă.
- Aşa este.
- Mă bucur că m-ai ascultat.
- Mă bucur că ai deschis cu mine subiectul.
- Nici o problemă.55
55 https://www.revistaromaniamare.ro/anecdote-cu-oameni-celebri-3 (accesat pe 29.06.2022).

27
Din cei peste 700 de milioane de europeni care se declară creştini cei mai mulţi sunt creştini numai
formal. Pentru ei creştinismul este mai mult o tradiţie învechită şi depăşită. Nu este de mirare prin urmare că
Europa este atât de divizată de cei care se denumesc pe sine creştini. Acesta fiindcă ei nu sunt unii care ajung să
fie serioşi cu privire la religia lor. Dacă europenii ar lua în serios pe Hristos şi-ar da seama că nu este voia lui
Hristos ca ei să fie divizaţi de ceea ce de fapt ar trebuii să îi unească şi să îi aducă la un numitor comun. Este
cumva nefiresc că noi europenii am ajuns să ne retragem fiecare în carapacea noastră religioasă şi nu mai vrem să
ştim unii de alţii şi de ceea ce are loc în lumea din jurul nostru. Aşa se face că în Evul Mediu creştinii au ajuns să
fie persecutori ai semenilor lor şi chiar au ucis în numele crucii.56
CAPITOLUL 3
AGRESIVITATEA HEGEMONICĂ A CONFESIONALISMULUI CREŞTIN EUROPEAN
Există 5 mari confesiuni creştine în Europa:
1. ortodocşii,
2. catolicii,
3. luteranii,
4. calvinii
5. şi anglicanii.
Ei bine ceea ce s-a putut vedea pe parcursul istoriei este că au fost mai mulţi aşa zişi creştini din interiorul
acestor confesiuni care de fapt nu au fost deloc interesaţi de a duce o viaţă creştină şi de a căuta mântuirea
sufletului ci mai mult ei au crezut că prin religie pot să domine şi să aibă putere politică.57
Unul dintre cele mai bune exemple ale hegemoniei inter-confesionale a fost ceea ce istoria denumeşte ca
Noaptea Sfântului Bartolomeu. „Noaptea Sfântului Bartolomeu a fost un masacru comis asupra protestanților
din Franța. Masacrul a fost declanșat de puterea de stat în noaptea dintre 23 și 24 august 1572, zi în care în
calendarul romano-catolic este comemorat Sf. Bartolomeu. Masacrul a durat câteva zile la Paris, de unde s-a
extins în 20 de alte orașe, în care a durat câteva săptămâni. Au fost atacați și masacrați aproape 30.000 de
hughenoți, fiind considerat de unii ”cel mai mare masacru religios al secolului.”58
Am dat aici numai un caz despre până unde a ajuns inter-confesionalismul. Au fost mai mulţi care –
paradoxal – au fost gata să ucidă în numele lui Hristos şi eventual sunt şi în zilele noastre mai mulţi care sunt
gata să o facă.
Hegemonia interconfesională din Europa este o realitate şi nu o iluzie. Sub masca iubirii de Hristos sunt
mai mulţi care pe parcursul istoriei au încercat să facă din:
- Roma,
- Berlin,
- Londra,
- Moscova
- sau Zurich
centrul politic şi economic al Europei. Am fi mult prea naivi dacă am crede că în spatele acestui inter-
confesionalism se ascunde numai
- dorinţa
- şi iubirea
de a slujii lui Hristos.
Ştim la fel de bine că după reforma protestantă catolicii au pierdut mai multe teritorii din estul Europei.
Atunci pentru a câştiga cât mai mult teritoriu pentru a domina şi a subjuga au venit cu idea unui aşa zise Biserici
Greco-Catolice care să menţină ritul şi tradiţiile creştin ortodoxe (chiar şi dreptul la căsătorie al clericilor) dar
care să fie canonic şi ecclesial supusă Romei (papei).
Se poate vedea şi aici că soluţia de compromis este una care denotă josnicia celor care o practică.
Nu se poate să nu remarcăm că la ora actuală în Europa se poate vorbii de un fel de război interconfesional
în care sunt urmărite şi criticare la sânge toate greşelile adversarului. Ei bine acest război interconfesional trebuie
să ştim că nu are nimic de a face cu Hristos şi este total anacronic şi depăşit.
56 A se vedea Giovanii Fileramo, Crucea şi puterea. Creştinii de la martiri la persecutori (Bucureşti, 2022).
57 A se vedea Ioan Petru Culianu, Religie şi putere (Iaşi, 2005).
58 https://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_Sf%C3%A2ntului_Bartolomeu (accesat pe 04.01.2023).

28
Cu privire la falsele încercări de unire a Bisericii lui Hristos în Europa Sfântul Iustin Popovici spunea cât
se poate de bine: „“Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din
Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei.
Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta.
Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au
tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii
europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între
catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.59
Se poate spune că această mentalitate a confesionalismului european dublată de mai multe secte neo-
protestante este într-un anume fel un fel de politică religioasă în care ajungem să votăm pe cel care
- oferă cel mai mult,
- promite cel mai mult,
- şi ne este mai simpatic.
Fiindcă este Mântuitorul nostru trebuie să ştim că Hristos nu este pentru noi pur şi simplu simpatic.
Hristos nu este bărbatul blond şi cu ochii albaştrii pe care Îl simpatizăm din când în când, când de Paşti şi de Crăciun
ne mai aducem aminte să dăm pe la Biserică.
Este trist că în Europa interesele
- meschine,
- egoiste
- politice
- şi statele
au ajuns să dicteze inclusiv modul în care ne raportăm la Hristos. Că în Europa la nivel confesional există un
dialog al falsităţii ne-o spune tot Sfântul Iustin Popovici: „Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al
falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de
dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).
Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă
“adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate
exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi
nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9).”60
Noi europenii suntem într-un anume sens cu toţii vinovaţi despre starea actuală a Europei şi despre
modul cum ajunge ea să se manifeste. Aceasta fiindcă am devenit
- lacşi,
- nepăsători,
- ignoranţi,
- delăsători
- şi făţarnici.
Iată de ce trebuie să ne dăm seama că deşi cu toţii locuim în Europa de multe ori ne comportăm unii cu
alţii de zici că de fapt locuim pe continente diferite. Poate cel care va citii aceste rânduri va spune că ele nu au
nici un sens şi nu rezolvă nimic. Totuşi ele sunt într-un anume fel o dovadă că ne-am făcut datoria şi a spus
adevărul chiar dacă el nu este acceptat de cei mai mulţi dintre europeni.
Sfântul Iustin Popovici avea dreptate când critica catolicismul: „dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte
ale Bisericii, sunt respinse şi înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şi infailibilităţii papei, adică a
omului. Din această panerezie s-au născut ereziile şi continuă să se nască: Filioque, respingerea invocării
Duhului Sfânt, pâinea nedospită, introducerea harului creat, purgatoriul, meritele prisositoare ale sfinţilor,
învăţături standard cu privire la mântuire, iar de aici au izvorât învăţături standard despre viaţă, papalitate, “Sfânta”
Inchiziţie, indulgenţe, uciderea păcătoşilor din pricina păcatelor lor, iezuitismul, scolasticii, cazuiştii,
monarhianismul şi individualismul social de diferite feluri…”61
Mentalitatea care susţine că se poate negocia orice chiar şi religia este una eronată. Aceasta fiindcă religia
nu are cum să fie negociată fiindcă acest lucru implică cu sine să ajungem să Îl negociem chiar şi pe Dumnezeu
ori se ştie că acest lucru nu are cum să fie făcut. Trebuie să ne ştim limitele şi evident că sunt mulţi europeni
neortodocşi care cred că totul poate să fie modificat în materie de religie după bunul plac.
59 http://www.cuvantul-ortodox.ro/sf-iustin-popovici-despre-ecumenismul-ca-dialog-al-minciunii/ (accesat pe 16.11.2022).
60 Idem Sfântul Iustin Popovici.
61 Ibidem Sfântul Iustin Popovici.

29
Protestanţii au crezut că au dat lovitura când au ajuns să se separe de catolici dar – conştient sau
inconştient – ei au ajuns să creeze noi şi noi erezii. Sfântul Iustin Popovici spunea în acest sens:
„Protestantismul? Este copilul loial al papalităţii. A mers dintr-o erezie într-alta de-a lungul secolelor şi
se îneacă încontinuu în feluritele otrăvuri ale erorilor sale eretice. În plus, semeţia papală şi neghiobia
“infailibilă” domnesc în chip absolut înlăuntrul ei, ruinând sufletele credincioşilor săi. Mai presus de orice, fiecare
protestant este un papă independent atunci când se ajunge la probleme de credinţă. Acest lucru conduce
de la o moarte spirituală la alta; şi nu există nici un sfârşit al acestei stări “muribunde”, întrucât o persoană poate
suferi nenumărate morţi spirituale (pe parcursul unei vieţi). Întrucât aşa se prezintă lucrurile, nu există nici o
ieşire din acest impas pentru ecumenismul catolico-protestant dimpreună cu pseudo- Biserica sa şi pseudo-
creştinismul său fără o pocăinţă pornită din adâncul inimii făcută dinaintea Dumnezeu-omului Hristos
şi a Bisericii Sale Ortodoxe.”62
Ceea ce uită mai toţi creştinii din vestul Europei şi confesiunile de acolo este că în creştinismul ortodox
există o concepţie cât se poate de
- omogenă,
- unitară
- şi organizată
a Europei. Acesta fiindcă după cum am putut vedea mai bine de 500 de ani toată Europa a fost creştin ortodoxă.
În acest sens Sfântul Nicolae Velimirovici spunea cât se poate de bine: „Europa de azi nu este nici catolică şi
nici luterană. Ea se află deasupra şi în afara amândurora. Ea este cu totul pământească, fără a avea măcar dorinţa de
a urca la cer, fie cu paşaportul infailibilităţii papei, fie pe scara înţelepciunii protestante. Ea neagă cu totul călătoria din această
lume. Ea vrea să rămână aici. Ea vrea ca mormântul să-i fie leagăn. Ea nu are cunoştinţe despre cealaltă lume. Ea
nu simte mireasma cerească. Ea nu-i vede pe îngeri sau pe sfinţi în visurile sale. Nu vrea să audă de Prea Sfânta Născătoare de
Dumnezeu. Destrăbălarea o face să urască fecioria. Întreaga Europă este acum cufundată în întuneric.
Toate lumânările sunt stinse. Oh, ce întuneric cumplit!”63
Cadevărat cuvintele Sfântului Nicolae Velimirovici sunt cât se poate de clare când spune că Europa este
„cufundată în întuneric.” Este un întuneric spiritual evident care ne face să nu Îl mai vedem pe Iisus Hristos ca
fiul lui Dumnezeu şi să credem că tot ceea ce trebuie să facem este să ne proiectăm propriile idei pe lângă
dogmele creştin ortodoxe. Acest lucru are loc din plin în Europa când se consideră că cine are puterea politică
poate foarte uşor să ajungă să
- influenţeze,
- modifice
- şi chiar să corecteze
dogmele creştin ortodoxe.
Ceea ce voim să evidenţiem în aceste rânduri este faptul că Biserica Ortodoxă nu este împotriva Europei
ci pentru Europa. Calea viziunii unei Europe creştin ortodoxe însă este nepopulară. Aceasta fiindcă ea ne cere
după cum ne-a cerut Hristos să ne negăm pe noi înşine pentru ca în locul gol din urma acestei negaţii să încape
Hristos. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea cât se poate de concludent: „“Ce este Europa? Ea este pofta şi
dorinţa după putere, plăcere şi cunoaştere. Toate acestea sunt omeneşti: mai întâi dorinţa şi darul
omenesc şi în al doilea rând, cunoaşterea umană. Şi cele două sunt personificate de către papă şi Luther. Ce
este atunci Europa? Europa este papa şi Luther, dorinţa umană dusă la extrem şi cunoaşterea umană dusă la
extrem. Europeanul papă este dorinţa umană de autoritate. Europeanul Luther este hotărârea plină de
încăpăţânare a omului ca totul să fie explicat de către minte, raţiune; papa este conducătorul lumii iar omul de
ştiinţă este suveranul lumii. Aceasta este Europa în rezumat, din punct de vedere ontologic şi istoric.Una
înseamnă capitularea omenirii în foc, iar cealaltă înseamnă capitularea omenirii în apă. Iar amândouă înseamnă
despărţirea omului de Dumnezeu, fiindcă una înseamnă respingerea credinţei, iar cealaltă respingerea
Bisericii lui Hristos. Căci duhul răului lucrează în acest mod asupra trupului Europei de câteva secole. Şi cine
poate alunga acest duh rău din Europa? Nimeni, în afara Celui al Cărui nume a fost însemnat cu roşu în istoria
neamului omenesc ca fiind Singurul Care alungă demonii din oameni. Ştiţi deja despre Cine vorbesc. E vorba
despre Domnul Iisus Hristos, Mesia, Mântuitorul lumii, Cel Care S-a născut din Fecioară, Cel Ce a fost omorât
62 Idem Sfântul Iustin Popovici.
63 Sfântul Nicolae Velimirovici http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-nicolae-velimirovici-despre-cultura-europeana-ca-o-cultura-a-
apostaziei/ (accesat pe 16.11.2022).

30
de evrei, Cel Ce a înviat din morţi ca un Dumnezeu, Cel adeverit de-a lungul secolelor, Cel îndreptăţit în ceruri,
Cel slăvit de către îngeri, Cel mărturisit de către sfinţi şi primit de către strămoşii noştri.”64
Toate aceste lucruri au loc fiindcă sunt mulţi europeni care cred că Îl pot cumpăra şi chiar schimba pe
Hristos după bunul loc plac. Hristos nu poate fi modificat şi nici schimbat fiindcă El este într-un anume fel cel
care proniază tot ceea ce are loc în Europa. Europa este divizată confesional fiindcă
- ambiţiile,
- interese
- şi voinţa de putere
sunt mult prea mari. Nu trebuie să subestimăm capacitatea Europei de a face şi a lucra răul fiindcă după cum am
spus pe acest continent au izbucnit două războaie mondiale. Să fi fost creştini adevăraţi cei care au iscat aceste
războaie mondiale? Fără doar şi poate că nu.65
Un francez catolic şi un englez anglican s-au întâlnit la un moment dat.
- Şi ce mai faci?
- Bine.
- Tu?
- Şi eu.
- Mă bucur.
- Uite că tot ne-am întâlnit.
- Da, ce este?
- De ce noi francezii şi englezii am avut relaţii atât de tulburi în istorie?
- Sincer să fiu nu ştiu.
- Mă tot gândeam la asta zilele astea.
- Cred că acesta este o problemă a întregii Europe?
- Da.
- De ce?
- Tu nu vezi câte biserici diferite sunt în Europa?
- Ba da.
- Şi ce îţi spune asta?
- Ce?
- Că nu numai noi englezii şi francezii avem relaţii tensionate.
- Bine dar acum nu mai este ca în trecut?
- Tu de Iugoslavia ai auzit?
- Da.
- În Iugoslavia mai multe conflicte au apărut din cauza religiei.
- Asta nu o ştiam.
- O ştii acum.
- Dar ca să revenim.
- Da.
- În zilele noastre parcă relaţiile dintre francezi şi englezi s-au normalizat.
- Numai aparent.
- De ce?
- Nu vezi că noi englezii am creat Brexitul?
- Ba da.
- Şi asta îţi spune că relaţiile dintre Franţa şi Anglia sunt normale?
- Nu, în nici un caz.
- Ce trist este.
- Este cu adevărat trist.
- Şi ce se poate face.
- Sunt mai multe lucruri care s-ar putea face.
- Cum ar fi?
- Dacă englezii şi francezii ar fi creştini adevăraţi lucrurile s-ar schimba.
- Crezi.
64 Idem Sfântul Nicolae Velimirovici.
65 A se vedea şi Daniel Barbu, Bizanţ contra Bizanţ (Bucureşti, 2001).

31
- Da.
- Nu ştiu ce să spun.
- Uite ca să mă explic îţi voi spune o întâmplare din trecut.
- Te ascult.
- Tu de insulele Wright ai auzit?
- Nu.
- Sunt nişte insule engleze.
- Şi?
- În aceste insule în trecut au avut loc un război naval dintre Franţa ş Anglia.
- Parcă îmi aduc aminte ceva.
- Ei bine contele Montrand francezul care era secretarul lui Taleyrand a fost luat prizonier.
- De englezi?
- Da.
- Şi?
- A fost luat şi dus pe un vas englez.
- Şi ce a avut loc acolo?
- Căpitanul vasului l-a invitat pe la el în cabină pe contele Montrand.
- De ce m-ai adus aici? A întrebat contele.
- Conte ştiu că eşti un om fin şi rafinat.
- Şi?
- Am să îţi demonstrez că noi englezii suntem la fel.
- Da?
- Da.
- Adică?
- Te-am adus aici pentru un pahar cu şampanie.
- Interesant, a răspuns contele.
- Căpitanul a ridicat paharul cu şampanie şi a spus:
- În cinstea francezilor, care, toţi, sânt nişte zdrenţe. Nu fac nici o aluzie!
- În cinstea englezilor, care sânt toţi nişte gentlemani. Nu fac nici o aluzie,a răspuns contele.
- Hahaha. Bună replica.
- Aşa este.
- De unde ştii povestea.
- Din istorie.
- Frumos.
- Vezi tu, dacă în Europa ar exista mai multă iubire creştină lucrurile ar fi diferit.
- În Europa se vorbeşte de iubirea creştină numai teoretic.
- Aşa este.
- Avem nevoie să punem iubirea creştină în practică.
- Evident.
- Eu cred că acest lucru este posibil.
- Dacă nu total cel puţin parţial.
- Ar fi bine să fie total.
- Trebuie să avem răbdare.
- De ce?
- Uite Uniunea Europeană acum 200 de ani era imposibil de gândit.
- Şi acum este o realitate
- Da.
- Crezi că ajută răbdarea?
- Da.
- Poate aşa este.
- Mă bucur că am avut această conversaţie.
- Şi eu.66
66 https://www.revistaromaniamare.ro/anecdote-cu-oameni-celebri-3 (accesat pe 29.06.2022).

CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE

CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

Similar a CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE

Similar a CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE (20)

Más de Radu Teodorescu

Más de Radu Teodorescu (20)

CREȘTINI CONTRA CREȘTINI. EUROPA SUB AMENINȚAREA HEGEMONIEI RELIGIOASE