2. Radiolocația este o modalitate de determinare a existenței și
poziției relative a unei stații sau a unui obiect pe baza
caracteristicilor undelor electromagnetice: viteză de propagare constantă
și propagarea în linie dreaptă. Poziția unui obiect țintă este caracterizată
în calcul de mai multe elemente.
3. Instalatia de radiolocatie se compune , in esenta, dintr-un emitator, un
receptor si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele
unghiulare ale pozitiei obiectului , undele radio trebuie emise sub forma unor
fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aseaza in focarul
unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie.
Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin
impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, prin intermediul receptorului antena
receptioneaza undele reflectate. Receptionarea semnalului se masoara cu
oscilograful catodic.
4. Clasificarea sistemelor radar
În funcţie de informaţiile pe care trebuie să le asigure,sistemele radar
prezintă caracteristici diferite, iartehnologiile constructive sunt de asemenea diferite.
Înfuncţie de parametri şi de tehnologiile utilizate, sistemele radar pot fi clasificate
astfel:
1.Radare primare:
Un radar primar emite semnale de frecvenţă foarte înaltă care sunt
reflectate de către ţinte. Aceste semnale reflectate sunt apoi recepţionate
şi prelucrate. Spre deosebire de radarul secundar un radar primar
recepţionează componentele reflectate ale propriului semnal emis.
2.Radare secundare :
În cazul acestor radare,avioanele trebuie să fie echipate cu un
transponder, iar acest transponder răspunde interogărilor radarului cu un
semnal de răspuns codificat. Acest semnal de răspuns poate conţine mult
mai multeinformaţii decât semnalele recepţionate de radarele primarele:
înălţimea de zbor, un cod de identificare sau informaţii privind o defecţiune
la bord (cum ar fi lipsa comunicaţiilor).
5. Este folosită în navigare. Avioanele și vapoarele sunt dotate cu
radiolocatoare, ca și aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament
pentru a dirija traficul aerian, aterizările și decolările avioanelor.
In natura , orientarea liliecilor spre exemplu , se bazeaza pe faptul ca
acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecventa intre 30-60 kHz. Liliacul in
zbor emite in medie cca. 30 de semnale pe secunda. O parte dintre acestea
sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou,
dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Cu
aproprierea obstacolului liliacul poate emite pana la 60 de semnale pe secunda
pentru a putea simti precis prezenta acestuia.
Utilizări ale radiolocației :
6. Radioastronomia este ramura de astronomie care studiază obiectele
cereşti cu ajutorul radioundelor emise de acestea, undele radio având
o lungime de undă mai mare decât lumina vizibilă. În radioastronomie, în scopul
de a primi semnale bune, trebuie să se utilizeze antene mari, sau grupuri
de antene mai mici care lucrează în paralel. Cele mai multe telescoape
radio folosesc o antena parabolica pentru a amplifica valurile, și a obține o citire
bună a acestora. Acest lucru permite astronomilor să observe spectrul de
frecvențe radio într-o regiune a cerului. Radioastronomia este un domeniu
relativ nou de cercetare astronomica.
Radioastronomia
7. Progresul spectaculos al radioastronomiei se
datoreaza radiotelescoapelor din ce in ce mai
perfectionate . Radiotelescopul recepteaza radiatii cu
lungimi de unda de la 1 mm pana la 20 m . Are o
antena cu sistem reflector care o almenteaza , un
sistem radioreceptor si un echipament de inregistrare .
Oglinda acestora nu mai este o piesa optica ci
o suprafasa metalica de dimensiuni mult mai mari (in
general cu un diametru intre 10 si 25 m) . La fel ca in
optica , instrumentele cele mai performante sunt cele
care au cea mai mare suprfata de captare . Desigur este
imposibila construirea unor radiotelescoape gigantice ,
cu dimensiuni de km patrati, dar se pot obtine
rezultate la fel de bune punand in functiune o serie de
instrumente situate la distanta . Este cazul
telescoapelor VLA ( Very Large Array ) din Statele Unite
, New Mexico . De asemenea se pot cupla mai multe
antene cuplate la sute sau mii de km ; ele nu
functioneaza toate in acelesi timp , dar inregistreaza pe
banda semnalele pe care le-au captat si le combina
imediat
Radiotelescoapele
8. Radioastronomia a condus la o creștere semnificativă în cunoștințe
astronomice, în special cu descoperirea multor tipuri de noi obiecte,
inclusiv pulsari , quasari și galaxii active . Acest lucru se datorează faptului că de
radioastronomia permite să vezi lucruri care nu nu sunt detectabile în astronomia
optică. Astfel de obiecte reprezintă o parte din procesele fizice cele mai extreme și
energetice din univers.
Radioastronomia este, de asemenea, parțial responsabilă pentru ideea
că materia întunecată este o componentă importantă a universului nostru; măsurători
radio de rotație a galaxiilor sugerează că există masă mult mai multa în galaxii decât a
fost observată în mod direct. Telescoapele radio au fost, de asemenea, folosite pentru
a investiga mai multe obiecte din apropierea Pământului, inclusiv observații
ale activitatii solare și cartografierea radar a planetelor Sistemului Solar .
quasar
9. Quasarii
Din 1963 astronomii au identificat niste obiecte care pareau a fi
nucleul foarte luminos al unor galaxii active indepartate . Ele au fost numite
quasari. Astronomii au cautat motivul pentru care quasarii emit atata energie .
Se crede ca acestia au in centrul lor o gaura neagra cu o masa de ordinul a
milioane de ori mai mare decat cea a Soarelui . Inainte de a fi inghitit de gaura
neagra , gazul din jur formeaza un turbion si devine foarte cald . In consecinta
el emite o radiatie foarte intensa care corespunde energiei fantastice degajate
de quasari . Astronomii cred ca quasarii sunt cei mai indepartati astrii care
sunt cunoscuti astazi . Intradevar razele spectrului lor sunt mereu puternic
decalate spre rosu. Acest lucru ne face sa credem ca ei sunt situati extrem de
departe . Tinand cont de stralucirea lor aparenta deducem ca sunt de la 100
pana la 1000 de ori mai stralucitori decat galaxiile , avand totodata un
diametru de 100 de ori mai mic.
10. Pulsarii
O supragiganta rosie ( adica o stea cu diametru de 1000 de ori mai
mare decat Soarele ) explodeaza dar nu este distrusa complet de explozie . Ea
sufera o compresie fantastica si se reduce la inceput la dimensiunea unei mici
sfere cu un diametru de numai 20 km care cantareste insa pana la 500 milioane
de tone pe centimetru cub . In ceea ce a mai ramas din stea materia devine atat
de comprimata incat , atomii sunt striviti . Ea se reduce la un amestec de
particule atomice numite neutroni . Stelele de neutroni sunt atat de mici si de
puttin luminoase incat pot trece neobservate . Cu toate acestea astronomii au
identificat cateva , pulsarii fiindca acestia emit radiatii care ajung la noi sub
forma unor impulusuri periodice . Pulsarii sunt deci stele de neutroni care se
invartesc foarte repede in jurul propriilor axe emitand un fascicul de unde radio
sau alte radiatii intr-o anumita directie . Cand Pamantul il traverseaza poate fi
observat . Apoi dispare si poate fi observat di nou cand steaua a facut un tur
complet , peste o fractiune de secunda sau cateva secunde mai tarziu .
