1. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
Frica de a fi
În această a doua carte n-am să vă ofer nici o reţetă a
fericirii, ci doar câteva explicaţii ale stării mele de acum, în
lumină şi iubire, aşa naturală cum sunt şi poate dezlânată
ca fir al poveştii mele, însă acum nu mă mai străduiesc să
fiu cum trebuie, ci sunt ceea ce sunt, adică cine vreau să fiu.
În tot acest timp care s-a scurs de la prima mea trezire la
adevărata viaţă şi care a reprezentat abia primul meu nivel
de conştiintă extinsă, am încercat doar să fiu fericită ca
fundal de linişte interioară, ca să mai pot supravieţui încă,
într-o lume din care credeam că fac parte. În fiecare zi, însă,
practicând consecvent ceea ce v-am oferit ca plan de
procurare a fericirii ca fundal, descopeream o altă fiinţă
care se năştea în mine, care se crea pe sine, alta în fiecare
clipă trăită conştient. Fiecare prezent trăit astfel mă
umplea de iubirea pe care o căutasem în cealaltă viaţă
trăită normal. Iubirea trăită natural, acum şi aici mereu, era
acea stare de bine profundă, doar pentru că era
conştientizată permanent cu iubire. Eram şi sunt şi gata!
Atât şi nimic mai mult. Ştiu că n-am descoperit eu gaura de
la covrig, că toate acestea pe care eu le trăiam în revelaţiile
mele întârziate – căci fusesem o întârziată dintr-un anumit
punct de vedere, altfel spus, imatură afectiv, căci în centrul
suferinţei mele se afla iubirea – fuseseră trăite de foarte
mulţi oameni înaintea mea şi spăşită, îmi făceam şi eu loc,
timid, printre ei. Cumva eram doar în clasa întâi, la primul
nivel de conştiinţă extinsă, cum spuneam. Le-am mulţumit
acestor oameni, care m-au primit în mijlocul lor, cu atâta
~1~

2. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
recunoştinţă, pe blogul meu, de fiecare dată când am avut
timp să scriu câte un material mai amplu despre stările
mele cele noi. Aceste materiale se găsesc pe blogul meu şi-i
rog pe cei care doresc să le parcurgă doar ca mărturie, să le
citească. Eu n-am să le includ aici, pentru că această a doua
carte reprezintă un al doilea nivel de conştiinţă, acela al
iubirii şi al alegerii depline de a fi în iubire.
Nu mi-am propus aici decât să fiu cea care sunt acum, cu
o singură speranţă, aceea că voi putea, prin mărturisirea
aceasta, să-i inspir pe cei care sunt pregătiţi să fie şi ei
astfel. Voi continua să spun ceea ce spuneam doar timid în
prima carte. Că iubirea e totul, că ea invinge ura - şi am deja
dovezi în legătură cu fapte concrete pe care le-am trăit – şi,
cu cât vom fi mai mulţi care ne vom conecta la iubirea de
sine şi de propriul nostru Dumnezeu, care este unul pentru
toţi, indiferent ce nume poartă în diferitele culte sau religii
existente, cu atât această lume va fi mai bună, măcar pentru
copiii sau nepoţii noştri.
Ştiu, în sfârşit, că dacă eu sunt bună şi iubitoare de mine,
astfel încât să-i pot iubi pe toţi ceilalţi ca pe mine însămi,
acest fapt nu e deloc neînsemnat, că el contează pe planetă
şi, mai ştiu, că n-am trăit degeaba. Că mi-am îndeplinit
misiunea atât cât a fost posibil, că m-am trezit atunci când
mi-a sosit timpul, că niciodată nu-i prea târziu pentru
iubire. Iubirea este aici, acum, în acest prezent, iar ea e
totul. Doar acest prezent este, restul a fost sau va fi, într-un
alt prezent, care va arăta întotdeauna altfel, dacă vei fi
prezent în el ca să ştii să-l asculţi, să-l priveşti, să-l observi.
In prima carte nu v-am dat detalii despre suferinţa mea,
doar din decenţă, atâta câtă era atunci. Pentru că voiam să
~2~

3. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
vă dăruiesc doar o carte sinceră şi optimistă, ba chiar să vă
ofer o soluţie la îndemână de a vă procura fericirea
personală cu propriile mijloace, folosindu-vă propriile
resurse de putere, pe care eu însămi le testam în fiecare zi.
Şi n-am vorbit despre suferinţă poate din teama că,
psiholog fiind de profesie, voi fi judecată de cei care încă se
mai cred îndreptăţiţi să judece. De teama că va trebui să
continuu să-mi exercit profesia, iar oamenilor le va fi
teamă, la fel, să aleagă un terapeut care a fost nefericit din
cine ştie ce motive bizare, demne de condamnat pentru un
psiholog care pretinde că-i ajută pe oameni. A sosit timpul
să exprim fără teamă, însă, ceea ce sunt de fapt acum,
pentru că acum, aşa cum sunt, în iubire, nu mai există în
mine temeri de acest gen. Unde este frică, teamă, sau
îndoială de sine, nu poate fi iubire, veţi vedea.
Fricile ne-au fost transmise de cei care ne-au fost
educatori. De adulţii care se temeau ei înşişi să trăiască
împăcaţi cu sine şi cu Dumnezeul lor şi care au dezvoltat,
aşa, ca toată lumea, acele mecanisme de apărare care
constituiau şi pentru ei, la fel, mecanisme de adaptare în
lume. În lumea care emite pretenţii, în lumea care judecă,
în lumea care cere fapte, rezultate, performanţe. Astfel,
copiii lor, care am fost - şi mulţi care, din păcate, încă se vor
mai teme, tocmai pentru că parinţii lor încă se tem - am
crescut amprentaţi în toată fiinţa cu teama că nu poţi fi
iubit decât dacă dovedeşti prin fapte remarcabile că meriţi.
Că iubirea vine dinafară, ca o răsplată pentru ceea ce faci.
Iar instanţele care stabilesc aceste merite, cu cât sunt mai
invizibile, cu atât sunt mai ameninţătoare şi întodeauna de
necontestat.
~3~

4. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
Doar în treacăt aş aminti aici de expresiile „Dumnezeu
care pedepseşte” şi „cu frică de Dumnezeu”. Vă spun oare
ele ceva? Nu vreau să comentez că nu e treaba mea, însă
cine are ceva de înţeles va înţelege şi fără comentariile
mele.
Iubirea este opusul fricii sau
În iubire nu exista frică
Am fost educaţi să ne temem de judecata celorlalţi,
învăţaţi să ne temem de ce zice lumea, să ne temem unii de
alţii, să ne străduim să fim cum stabilise lumea să fim, încă
dinainte să aflăm noi înşine cum vrem să fim. Şi să ne
zbatem în frica de a fi tot timpul, având un singur obiectiv
precis: să fim conformi cu lumea şi în rândul lumii...
Apoi, teama de a fi judecaţi ne-a întărit mecanismele de
apărare şi am învăţat şi noi să judecăm la rândul nostru,
pentru a ne proteja identitatea construită de eul nostru
mental, de judecata celor din jur. Un lanţ de frici
interminabile a declanşat în fiecare dintre noi reacţia de
apărare, aşa încât, în toată existenţa noastră, iată-ne
predispuşi mai mult să reacţionăm decât să fim. Şi azi
întâlnesc adulţi cu vârste venerabile, care nu acceptă o
opinie diferită de a lor, reacţionând imediat în apărare, ca
şi cum ar fi atacaţi ei înşişi. În fapt, oamenii şi-au construit
în minte adevărate sisteme de credinţe şi convingeri care
reprezintă pentru ei structuri mentale de siguranţă, care le
asigură iluzia permanenţei, dată de stabilitatea şi
consecvenţa în gândire.
~4~

5. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
Teama că nu eşti înţeles - şi deci neconform cu ce se
aşteaptă toţi de la tine să fii - a născut suspiciunea
generalizată, iar neîncrederea oamenilor arătată de unii
celorlalţi - care reprezintă, în fapt, neîncrederea omului în
el însuşi - a făcut ca frica să pună stăpânire pe fiinţa umană
şi-n locul iubirii să apară ura, deghizată în cele mai
sofisticate forme de constrângere şi control al individului
asupra celuilat. De aici şi până la confuzie, rătăcire şi
alienare n-a mai fost decât un pas.
Neîncrederea, suspiciunea şi fricile oamenilor,
transformate în ura care pluteşte azi în lume, puteau şi pot
fi uşor exploatate de cei care deţin puterea în plan material,
pentru că banul guvernează lumea. Nu vă spun nici un
secret.
Însă doar vă reamintesc că, mai întâi, a fost inventat un
Dumnezeu care pedepseşte, fapt care a generat frica de
Dumnezeu şi toată nebunia descrisă în introducerea acestei
cărţi, ca religiozitate exacerbată, până la fanatismul
religios, care a dus la un alt gen de înstrăinare a omului de
el însuşi, la îndepărtarea lui de propria sa natură iubitoare.
Însă, în treacăt fie spus, acel Dumnezeu care nu-i iubeşte
pe toţi oamenii la fel - care-i separă, care-i dezbină şi le
oferă mântuirea doar unora dintre ei, deci condiţionat, în
funcţie de meritele lor - seamănă, în plan apropiat, cu
iubirea condiţionată, pe care am primit-o încă de când
ne-am născut, de la cei care ne-au modelat falsificându-ne
fiinţa. Astfel se închide cercul.
În prezent trăim într-o lume în care omul însuşi a
instituit alte legi, la fel de constrângătoare, cele care
~5~

6. - Gigi Ghinea ~ Iubirea care vindecă -
îngrădesc libertatea fiinţei, aceea de a fi iubire, conform cu
legea naturală a omului. Legile sunt cele care guvernează
fricile oamenilor prin pedepsirea celor care nu se supun. Şi
aici analiza e una foarte vastă, ea nu face obiectul acestei
cărţi şi, sincer, nici nu mă simt în stare s-o dezvolt.
Ceea ce vreau eu să vă spune este că natura umană însăşi
a fost pervertită de frici de tot felul, iar aici, în această
carte, voi vorbi tot timpul despre iubirea care este tocmai
opusul fricii. Pentru că, unde există iubire, nu poate exista
şi frică.
Falsificarea, pervertirea naturii noastre de a fi începe,
aşadar, pe nebăgare de seamă, părinţii noştri nu ştiau că fac
asta cu noi, aşa cum nici părinţii lor nu ştiuseră că fac asta
cu ei.... şi totul se repetă la nesfârşit. Iar eu vă repet aceste
gânduri în această formă, ca să vă amintesc că nu e nimeni
vinovat pentru nefericirea noastră şi că avem o singură
soluţie: aceea de a accepta adevărul, că suntem pe cont
propriu şi că avem puterea fiecare să decidem cine vrem să
fim. Să producem schimbarea conştient în noi înşine,
fiecare, lăsându-ne să fim în iubirea de sine, pentru a-i
putea iubi pe semenii noştri, aşa cum ne iubim pe noi.
~6~