1. LEGĂTURA IONICĂ

2.  Legătura ionică sau electrovalentă a fost
dezvoltată de J.J.Berzelius (2 august 1779 - 7
august 1848).
 W. Kossel (4 ianuarie 1888- 22 mai 1956) a
reluat teoria dualistă punând-o în acord cu
concepţiile asupra structurii atomului. El a scos
în evidenţă faptul că în procesul de pierdere şi
câştig de electroni se tinde ca ionii să aibă o
structură electronică de tip gaz inert, adică o
structură externă de 8 sau 18 electroni, care e
foarte stabilă. Teoria sa se numeşte teoria
octetului.

4.  Ionii formaţi se atrag ,datorită legii lui
Coulomb , până la o anumită distanţă, la
care suprapunerea straturilor electronice
contrabalansează forţa de atracţie.
 Acest proces a fost extins de Kossel la toţi
atomii. În perioadele scurte primele
elemente pierd electroni, transformându-se
în ioni pozitivi, câştigând configuraţia gazului
inert care le precede, iar ultimele câştigă
electroni transformându-se în ioni negativi,
câştigând configuraţia gazului inert care le
urmează în sistem.

5. Legătura ionică este un tip de legătură chimică
intramoleculară ce se realizează prin transfer de
electroni între atomi de elemente cu caracter
chimic opus.
Atomii astfel construiți în stare solidă se
organizează sub formă de cristale, care datorită
tipului de legătură se numesc cristale
ionice.Cristalele ionice tipice se formează ca
rezultat al reacției dintre un element metalic
puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element
puternic electronegativ (grupele VI, VII).
Etapele care trebuie parcurse pentru a crea o
legătură ionică sunt formarea ionilor şi atracţia
electrostatică a acestora.

7. FORMAREA CLORURII DE SODIU
Na Na e
Transfer de electroni
Cl e Cl
Na Cl int eracţracţiune
interacţiune tică
electrosta
Na Cl
electrostatică

8. UTILIZĂRILE CLORURII DE SODIU
 în medicină ca ser fiziologic
 în conservarea alimentelor şi pieilor
 în industrie, fiind considerată cea mai importantă materie
primă organică,este prelucrată pentru obţinerea
sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de
sodiu, carbonatului de sodiu etc.
 în industria lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor
plastice, textilă şi altele
 în industria metalurgică este folosită ca reductor
 in electronică se foloseşte la fabricarea lămpilor cu vapori
de sodiu
 în industria chimică organică
 în industria farmaceutică

10. m n
M n X m : nM mX
M 2O : 2 M O 2
2 2
MO : M O
n
M (OH ) n : M nHO
Interacţiune
Transfer de electroni
transferde electroni 2 2 electrostatică
int erac'iuneelectrostatica
Ca O Ca O Ca 2 O 2

11. REŢELE IONICE
 În stare solidă, ionii de semn contrar se atrag
electrostatic şi se apropie până la o distanţă permisă
de repulsiile electrostatice dintre învelişurile lor
electronice.
 Compuşii ionici formează reţele ionice.
 În nodurile reţelei ionice se află ioni mono sau
poliatomici, de semn contrar, care alternează, astfel
încât cristalul să fie neutru din punct de vedere
electric.
 Forţele electrostatice nefiind orientate,ionii se atrag
reciproc din toate direcţiile şi se înconjoară cu un
număr de ioni de semn contrar, corespunzător
Na Cl
numărului de coordinare : N.C. =6, N.C. =6

12.  Clorura de sodiu cristalizează în reţea cubică:
 Raportul dintre numărul ionilor cu sarcini de
semn opus este de 1:1 , astfel că , în
ansamblu, cristalul de NaCl este neutru din
punct de vedere electric.
 Reţele de acelaşi tip cu NaCl mai formează:
NaF, KBr, MgO, AgF, AgFl, CaS.

13.  În cristal nu există molecule , deoarece
legătura ionică nu este orientată în spaţiu ;
forţele de atracţie electrostatică acţionează
în toate direcţiile şi se formează un
macroagregat ionic.
 Întrucât forţele care se exercită între ioni sunt
foarte puternice, compuşii ionici sunt
substanţe solide cu puncte de fierbere şi
topire ridicate.
 Forţele de atracţie sunt cu atât mai puternice,
cu cât distanţa dintre ioni este mai mică şi
sarcina ionilor mai mare.

14. PROPRIETĂŢI GENERALE ALE SUBSTANŢELOR IONICE
 puncte de topire şi de fierbere ridicate
 conductibilitate electrică în topitură
 au duritate mică, fiind casante, deoarece sub acţiunea unei forţe
exterioare, straturile alunecă unele faţă de altele şi astfel ajung în
contact ioni de acelaşi semn care se resping, producând fisuri în cristal
 cele solubile în apă formează soluţii care conduc curentul electric
Substanţa Punct de
topire
NaF 992°C
NaCl 801°C
NaBr 740°C
MgF2 1266°C
AlF 1990°C