Botanica generala

1. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
FRUCTUL
I. MORFOLOGIA FRUCTULUI
Fructul este organul care conţine seminţele şi se formează din peretele ovarului, după
fecundaţie. Sunt cazuri când la formarea fructului participă gineceul în întregime sau chiar
alte părţi componente ale florii (receptaculul, perigonul, caliciul sau stilul gineceului).
În general, petalele, staminele şi sepalele se usucă şi cad de pe axa florală. Uneori însă
sepalele rămân pe fruct, însoţindu-l ca anexe, ca de exemplu la: măr (Mallus sp.), păpălăul de
pădure (Physalis sp.), etc.
Peretele fructului, care, în
general, provine din dezvoltarea
carpelelor (care sunt frunze modificate =
macrosporofile) se numeşte pericarp.
Peretele fructului se diferenţiază în:
 epicarp (exocarp) - este partea
externă a fructului, rezultat din
epiderma superioară a
macrosporofilei; la bacă şi drupă; în
Fig. 1 -Peretle fructului
general este subţire, pielos şi elastic,
dar poate fi gros şi tare (ex. melonidă, peponidă), rareori este sfărămicios;
 mezocarp - partea mijlocie a fructului ce provine din mezofilul macrosporofilei; la
fructele cărnoase este locul de depozitare a substanţelor de rezervă şi reprezintă partea cea
mai dezvoltată a fructului; la fructele uscate mezocarpul este redus;
 endocarp - partea internă a fructului; provine din epiderma internă (inferioară) a fostei
carpele; în general, endocarpul este subţire şi puţin dezvoltat, uneori poate fi tare,
sclerificat ca la drupe (prune, cireşe, caise etc.) formând sâmburele care închide sămânţa.
Ţinând seama de numărul florilor din care iau naştere fructele, de felul gineceului
precum şi de participarea altor elemente florale la formarea fructului, fructele pot fi clasificate
în trei mari categorii:
A). fructe care provin dintr-o singură floare; acestea pot fi la rândul lor:
− simple – provin dintr-un gineceu monocarpelar sau policarpelar cenocarpic (cu carpelele
concrescute);
− multiple – provin dintr-un gineceu policarpelar apocarpic (cu carpele libere între ele).
1

2. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
B). fructe compuse care provin dintr-o inflorescenţă;
C). fructe false la formarea cărora, alături de gineceu, participă şi alte elemente ale florii.
Toate tipurile de fructe menţionate anterior, funcţie de natura pericarpului (cărnos sau
uscat) se împart în:
 fructe cărnoase;
 fructe uscate;
Fructele, după modul de deschidere, dacă se deschid sau nu la maturitate, pot fi:
 fructe dehiscente
 fructe indehiscente
II. TIPURI MORFOLOGICE DE FRUCTE
A. FRUCTE CARE PROVIN DINTR-O SINGURĂ FLOARE
A. 1. FRUCTE SIMPLE
a). Fructe simple cărnoase - pot fi dehiscente sau indehiscente.
■ Fructe simple cărnoase indehiscente:
1). Drupa – provine dintr-un gineceu monocarpelar sau policarpelar. Epicarpul este subţire,
pielos (cutinizat sau cerificat), mezocarpul este cărnos, în general, iar endocarpul este
lemnos, sclerificat (sâmburele fructului) .Ex.: prun, cireş, piersic, cais, măslin.
Fig. 2 - Drupă – Prunus domestica;
a – drupă întreagă;
b – drupă secţionată longitudinal; e – epicarp; m
– mezocarp; end – endocarp; (d. Ursu).
c – drupă la cireş;
d – drupă la piersic
2

3. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
c d
2). Baca – provine dintr-un gineceu monocarpelar sau policarpelar. Epicarpul este pielos,
membranos, mezocarpul cărnos, endocarpul nu se poate deosebi de mezocarp. De obicei
conţine mai multe seminţe. Ex.: bobul de strugure, pătlăgelele roşii (Lycopersicum
esculentum), afinele (Vaccinium myrthillus), socul (Sambucus nigra).
Fig. 3 - Fructe baciforme:
A, a d– Licopersicum esculentum bacă triloculară şi secţiune;
B, b,e – bacă şi secţiunea ei la Vitis vinifera;
C, c – bacă falsă şi secţiunea seminţei la Ribes grossularia;
p – pericarp; o – loji ovariene; ţ pl – ţesut placentar; s – sămânţa; (d. Grinţescu).
3

4. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
d e
Varietăţi ale bacei (fructe baciforme):
 Melonidă - epicarpul este concrescut cu receptaculul (de aceea unii autori îl consideră
fruct fals) şi apare sub formă de coajă tare, sclerificată sau lignificată. Mezocarpul este
cărnos şi zemos iar endocarpul este zemos şi are seminţele dispersate în el. Ex.:
pepene verde (Citrullus vulgaris,), castravete (Cucumis sativus).
Fig. 4 – Melonida
A – Cucumis sativus (castravete); B - Citrullus lanata (pepene verde) (d. A. Bavaru, modificat).
 Peponidă - provine dintr-un ovar inferior. Epicarpul este rigid, mezocarpul este
cărnos şi endocarpul este fibros, în care sunt împrăştiate seminţele. Ex.: pepene galben
(Cucumis melo), dovleac (Cucurbita pepo), banan (Musa paradisiaca).
4

5. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
a. b.
Fig.5 - Peponide:
a – Cucumis melo (pepene galben); b – Curcubita pepo (dovleac)
 Hesperidă - epicarpul este colorat, moale şi conţine buzunare secretoare. Mezocarpul
este uscat, subţire şi alb. Endocarpul este zemos, fibros, cu celule alungite, fuziforme.
Ex.: portocal (Citrus aurentianum), lămâi (Citrus lemon).
Fig 6- Hesperide:
A, C – Citrus aurentianum; B ,D, b – Citrus lemon, fruct şi secţiune;
e – epicarp; m – mezocarp; end – endocarp;
5

6. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
C D
■ Fructe simple cărnoase dehiscente. Sunt mult mai rar întâlnite. Există:
1). bace dehiscente, cum sunt în cazul plesnitoarei (Ecbalium elaterium)
2). capsule cărnoase dehiscente, cum sunt cele de castan să1batic (Aesculus
hippocastanum), slăbănog (Impatiens noli-tangere).
3). drupă falsă, la nuc (Juglans regia) - la formarea fructului (parţial dehiscent) participă
şi receptaculul.
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
b).
Fig. 7 - Fructe cărnoase dehiscente:
A – Ecballium elaterium, pseudobacă
dehiscentă; af – axa florii, sm – sămânţa;
B – Impatiens noli-tangere;
C – Aesculus hippocastanum;
D – Juglans regia.
b).
Fructe simple uscate:
6

7. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
■ Fructe uscate indehiscente. Aceste fructe au pericarpul tare sau membranos, nu se deschid
la maturitate şi conţin de obicei o singura sămânţă.
1). Cariopsa - evoluează dintr-un gineceu monocarpelar sau tricarpelar. Sămânţa se lipeşte
intim de pericarpul pielos sau membranos. Ex.: grâu (Triticum aestivum), porumb (Zea
mays).
Fig. 8 - Cariopse:
A – Triticum vulgare, întreg şi secţionat (1 – endosperm; 2 – embrion;)
B – Triticum aestivum (d – dorsal, v – ventral);
C – Zea mays, întreg şi secţionat (1 – endosperm; 2 – embrion;).
2). Achena - pericarpul este sclerificat, subţire, neaderent la sămânţă. Ex.: floarea soarelui
(Helianthus annuus), păpădie (Taraxacum officinale) - unde achena prezintă un rostrum
alungit şi un papus, cânepa (Cannabis sativa).
Fig. 9 – Achene
A – Helianthus annuus; B – Taraxacum officinale; C – Cannabis sativa
3). Nuca - Este o varietate a achenei. Pericarpul este lemnos, rigid şi nelipit de sămânţă.
Frecvent la formarea sa participă şi receptaculul, de aceea unii autori o consideră fruct
fals, cum sunt: ghinda - fructul stejarului (Quercus robur), aluna - fructul alunului
7

8. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
(Coryllus avelana), jirul - fructul fagului (Fagus silvatica). La tei (Tilia sp.), nuca are
dimensiuni reduse, se numeşte nuculă şi este prevăzută cu o bractee.
Fig. 10 - Nuca şi nucule: A – ghinda la Querecus roburr; B – aluna la Corylus avellana; C – nuculă la
Tilia sylvestris; D – tetranuculă de boraginacee; E – Fagus silvatica: 1 – fruct secţionat transversal; 2 –
fruct deschis; cov – cavitate ovariană; col – columela; cot - cotiledon; per – pericarp; t – testa seminţei;
ap – apendiculi; cp – cupă; nu – nuci; (A,B,C,D – d. M. Palade; E – d. Jitaru).
4). Păstaia indehiscentă - provine dintr-un gineceu monocarpelar. Se întâlneşte la arahide
(Arachys hypogea,), roşcov (Ceratonia siliqua).
A
8

9. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
B C
Fig. 10 – Păstăi indehiscente
A - Arachis hypogea; B, C - Ceratonia siliqua
- lomenta unor leguminoase este o varietate a păstăii
indehiscente. Are aspect moniliform, la maturitate se rupe în
bucăţi, fiecare bucată conţinând o sămânţă. Ex.: salcâmul
japonez (Sophora japonica), coronişte (Coronilla varia).
Fig. 11 - Păstăi lomentiforme
A - salcâm japonez (Sophora japonica);
B – coronişte (Coronilla varia), fruct şi secţiune.
5). Samara - provine dintr-un gineceu monocarpelar. Pericarpul său uscat este crescut mult,
dând naştere unei apendice în formă de aripă simplă sau dublă. Ex.: ulm (Ulmus sp.), frasin
(Fraxinus sp.), mesteacan (Betula sp.).
A B
9

10. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
C D
E F
Fig. 12 – Samare
A – Acer campestre; B – Ulmus campestris; C; D – Ailanthus altissima; E – Fraxinus excelsior;
F – Acer tartaricum
■ Fructe uscate dehiscente Sunt acele fructe care se deschid la maturitate, eliberând
seminţele, de obicei numeroase, prin diferite mecanisme de deschidere (dehiscenţă).
1). Folicula - provine dintr-un gineceu monocarpelar şi se deschide după linia de sutură a
carpelei, prin două valve. Ex.: nemţişor (Delphinium consolida), multe ranunculacee –
spânz (Helleborus sp.), omag (Aconitum).
2). Păstaia - provine dintr-un gineceu monocarpe1ar şi se deschide pe linia de sutură a
carpelei dar şi la nivelul nervurii mediane, sub formă a două valve. Ex.: la multe
leguminoase ca mazărea (Pisum sativum), fasolea (Phaseolus vulgaris).
10

11. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
3). Silicva - provine dintr-un gineceu bicarpelar. Acest fruct se deschide după patru linii,
câte două pentru fiecare parte a liniei de sutură a celor două carpele. Cele două carpele
sunt despărţite printr-un perete fals, numit replum, de care se prind seminţele. Silicva
se caracterizează prin faptul că este de cel puţin patru ori mai lungă decât lată. Ex.:
varza (Brassica sp.), muştar (Sinapis sp.).
4). Silicula - provine dintr-un gineceu bicarpelar şi se deschide pe linia mediană a celor
două carpele. Spre deosebire de silicvă, silicula este scurtă şi lată, lungimea nu întrece
de două ori lăţimea. Silicula poate fi de două tipuri:
− angustiseptă - la care peretele despărţitor este dispus transversal faţa de lăţimea
siliculei, ca de exemplu la traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris);
− latiseptă - când peretele despărţitor este dispus paralel cu lăţimea siliculei, cum este
la pana zburătorului (Lunaria sp.).
Fig. 13 - Fructe simple uscate dehiscente
A – foliculă la nemţişor (Delphinium consolida); B – păstaie la fasole (Phaseolus vulgaris);
C – siliculă la traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris); D – silicvă la micşunele (Cherianthus
cheri). (d. Răvăruţ).
5). Capsula - este cel mai răspândit tip de fruct uscat dehiscent. Provine dintr-un gineceu
policarpelar. Sepalele florii rămân uneori aderente la fruct. După modul de deschidere
există mai multe tipuri de capsule:
 valvicidă, când se deschide prin valve. Capsulele valvicide sunt la rândul lor:
- septifragă - se deschide pe linia de sutură a carpelelor, ca la ciumăfaie (Datura
stramonium);
11

12. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
- septicidă - se deschide de-a lungul pereţilor despărţitori dintre loji, ca la bumbac
(Gossypium sp.);
 loculicidă - se deschide în lungul nervurilor mediane ale carpelelor, ca la crin
(Lilium candium), lalea (Tulipa gesneriana)..
 poricidă - când se deschide prin pori, ca de exemplu la mac (Papaver sp.), unde
porii sunt situaţi spre vârful capsulei sub un căpăcel sau gura leului (Antirrhinum
majus,), la care porii sunt dispuşi lateral pe capsulă.
 denticulată - se deschide sub forma unor dinţişori formaţi prin desfacerea vârfului
capsulei. Ex.: la ciuboţica cucului (Primula sp.), guşa porumbelului (Silene sp.).
 operculată sau pixidă - capsulă cu dehiscenţa sub forma unui capac ce se desface la
vârful capsulei. Ex.: măselariţa (Hyoscyamus niger), patlagina (Plantago sp.).
Fig. 14 - Diferite tipuri de capsule
A – septicidă la brânduşa de toamnă (Colchium autumnale); B – locolucidă la lalea (Tulipa
gesneriana); C – septifragă la ciumăfaie (Datura stramonium); D – denticulată la neghină
(Agrostemma githago); E – poricidă la mac (Papaver somniferum); F – pixidă la măselariţă
(Hyoscyamus niger); (d. Răvăruţ).
A. 2.
FRUCTE MULTIPLE ( agregate)
Provin dintr-o singură floare cu gineceul policarpelar apocarpic, sincarp care dă atâtea
fructe câte carpele are. Dintre fructele simple prezentate, forme multiple prezintă drupa,
achena, folicula, samara.
12

13. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
1) Polidrupa - este alcătuită din mai multe drupeole, ce se inseră spirociclic pe un
receptacul comun, ovoid, spongios. Drupeolele sunt monosperme. Adeseori persistă la fruct si
sepalele. Ex.: zmeur (Rubus idaeus,), mur (Rubus caesius).
2) Poliachena - pe un receptacul conic, fistulos se inseră achene monosperme, rezultate
din carpelele gineceului. Ex.: piciorul cocoşului (Ranunculus sp.), curpen de pădure (Clematis
vitalba).
3) Polifolicula - este alcătuită din 2-8 folicule concrescute parţial prin baza lor.
Difoliculă întâlnim la liana, Periploca graeca. Exemple de polifoliculă: bujor (Paeonia sp.),
spanz (Helleborus sp.), căldaruşe (Aquilegia vulgaris).
4) Disamara - provine dintr-un gineceu bicarpelar şi are două aripi. Ex.: paltin (Acer
pseudoplatanus), arţar (Acer campestris,).
Fig. 15 - Fructe multiple:
A – poliachenă la piciorul cocoşului (Ranunculus acer); B – polifoliculă cărnoasă la bujor (Paeonia
officinalis); C – polifoliculă uscată la spânz (Helleborus purpurascens); D – polidrupă la zmeur (Rubus
idaeus); E – polidrupă la mur (Rubus caesius) (d. Răvăruţ).
B. FRUCTE COMPUSE
Sunt fructe ce provin din întreaga inflorescenţă, ale cărei flori se transformă în fructe
care concresc, rămân pe acelaşi receptacul şi la coacere cad toate odată. Ex.: dud (Morus sp.),
smochin (Ficus carica), ananas (Ananas comosus) etc.
13

14. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
1) Sorosa - este reprezentată de totalitatea fructelor rezultate din florile femele grupate în
amenţi scurţi. După fecundaţie, fiecare floare dă o achenă. Caliciul fiecărei flori se îngroaşă,
simulând pericarpul unei drupe, al cărei sâmbure ar fi achena. Toate fructele concresc şi cad
deodată. Ex.: dud (Morus sp.).
2) Sicona - este fructul caracteristic smochinului (Ficus carica). Receptaculul
inflorescenţei este mare şi scobit. Are formă de cupă sau urnă. Este strâmtat la gură, iar în
interior adăposteşte o inflorescenţă mixtă, cu flori unisexuate. Florile mascule sunt mai
aproape de gura urnei iar cele femele se găsesc la baza acesteia. După fecundaţie, receptaculul
se măreşte, devine cărnos şi constituie partea comestibila a fructului. Ovarele florilor femele
dau naştere la achene mici, închise în fruct.
3) Ştiuletele de porumb – este un fruct compus provenit dintr-o inflorescenţă feminină.
Numeroase cariopse sunt dispuse pe o axă dezvoltată, în alveole provenite din bracteile
florale.
4) Glomerula – provine dintr-o formă de cimă şi se întâlneşte la Chenopodium sp. şi la
Beta vulgaris. Capsulele monosperme grupate câte 2 – 4 sunt învelite fiecare în perigonul ei,
care devine lemnos la maturitate.
A B
14

15. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
C D
Fig. 16 - Fructe compuse:
A, B – siconă la smochin (Ficus carica);C - soroză la dud (Morus
alba);D – ştiulete de porumb (Zea mays).
C. FRUCTE FALSE (PSEUDOFRUCTE)
Sunt fructe la formarea cărora pe lângă ovar, participă şi alte părţi ale florii.
1). Pseudopoliachena - provine dintr-un gineceu policarpelar apocarpic, cu receptaculul
puternic dezvoltat şi conic, pe care se inseră (la interior sau la exterior) achene
polisperme. Caliciul este persistent pe fruct. Ex.: căpşun (Fragaria moschata), frag
(Fragaria vesca), la ambele, achenele mici se găsesc implantate în receptaculul cărnos;
măceş (Rosa canina), la care receptaculul acoperă achenele în interiorul său.
2). Pseudocariopsa - este un fruct fals rezultat dintr-un gineceu bicarpelar sincarp.
Receptaculul, pericarpul şi tegumentul seminal sunt concrescute. Ex.: orz (Hordeum
vulgare).
3). Poama - este un fruct fals de tip baciform ce rezultă dintr-un ovar inferior,
pluricarpelar, apocarpic. Partea cărnoasă provine din receptaculul ce înconjoară ca o
cupă ovarul. Cele cinci loje seminale, sclerificate, provin din pereţii ovarului. Fiecare
lojă închide câte două seminţe. Ex.: măr (Mallus sp.), păr (Pyrus sp.), gutui (Cydonia
sp.).
4). Pseudodrupa este fructul fals la formarea căruia participă, ca şi la poamă,
receptaculul florii. Acesta se prezintă sub forma unui înveliş extern cărnos, cum este la
nuc (Juglans regia).
15

16. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
5).
16

17. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
17

18. Disciplina Noţiuni de Botanică farmaceutică – l.p. 8
L M
N
Fig. 18 - Fructe false:
A – Rosa canina, măceaşă şi secţiune longitudinală; B – Fragaria moschata, fragă şi secţiune; C – Malus
pumila; 1,5,9–receptacul; 2,12–caliciu; 3,10 – nucule; 4,11 – stamine; 6,7 – folicule; 8 – seminţe; D –
Juglans regia, pseudodrupă dehiscentă la nuc; E – Helianthus annuus pseudoachenă la floarea soarelui;
F – Carex acutiformis, pseudoachenă la rogoz; G – Quercus robur, pseudoachenă la stejar; H – Fagus
silvatica, pseudoachenă la fag; I – Carpinus betulus, pseudoachenă la carpen; J – Carum carvi, pseudoachenă la
chimen; K – Hordeum vulgare, pseudocariopsă la orz; (d. Răvăruţ modificat).
18