1. Universitatea de Vest
Facultatea de Sociologie şi Psihologie
Secţie Psihologie
Ghid de evaluare familială
Psihologia familiei Miclău Amalia
Prep. univ. Daliana Istrat Anul III, Grupa 4
Timişoara, 2011

2. Ghid de evaluare familială
Familia subiectului evaluat este una de tip nuclear izolată, formată din mamă, tată şi doi
copii: o fiică (22 de ani) şi un fiu, subiectul, de 20 de ani. Până la 18 ani ambii copii au locuit cu
părinţii, dar odată cu înscrierea la facultate s-au mutat în Timisoara, părinţii rămânând în oraşul
de origine, Reşiţa. Cu celelalte rude familia are legătrui apropiate, dar locuiesc în localităţi
diferite. Mama tatălui locuieşte împreună cu fratele acestuia în satul de unde provine tatăl, în
judeţul Caraş-Severin. Tatăl tatălui este decedat de doi ani, iar părinţii mamei sunt ambii decedaţi
de când aceasta era adolescentă, ea fiind copil unic în familia ei. După moartea părinţilor a fost
crescută în familia uneia din surorile mamei ei. De asemena fratele tatălui s-a întors să locuiască
cu familia de origine în urma unui divorţ acum 5 ani.
În familie toţi membrii sunt de religie ortodoxă, mai puţin bunicul patern decedat, care
a fost babtist. De asemena toţi membrii sunt de naţionalitate română. În ceea ce priveşte nivelul
educaţional subiectul este în anul I la Facultatea de Relaţii internaţionale şi Studii europene, iar
liceul l-a terminat în oraşul natal la secţia de filologia, intensiv engleză. Sora lui este în anul III la
Facultatea de Chimie, Bilologie, Geografie, la secţia de Ecologie şi Protecţia mediului. Tatăl a
absolvit doar liceul profesional, iar in prezent este lăcătuş, iar mama a absolvit facultatea, de
curând a terminat si un master, ambele în domeniul în care ea lucrează, în finanţe, pe postul de
inspector economic. În ceea ce priveste clasa socială , familia se încadrează în cea de mijloc,
ţinând cont de locurile de muncă ale părinţilor.
În ceea ce priveşte reţeaua socială a familiei, pe plan personal aceasta are legături foarte
stabile şi îndelungate cu un grup de prieteni. Relaţiile acestea cu celelalte familii, ce reprezintă
grupul de prieteni sunt menţinute prin diversele ieşiri şi întalniri organizate. Pe lâng aceasta
subiectul şi sora acestuia au grupuri de prieteni diferiţi de cei ai familiei, apropiaţi de vârsta lor,
majoritatea prieteniilor fiind păstrate din perioada liceului în cazul ambilor. Referitor la relaţiile
cu colegii, părinţii nu au conflicte deschise cu nici unul dintre colegii de muncă sau superiorii, ci
doar posibile neînţelegeri minore ce ţin de o anumită situaţie, iar cu cei cu care se înţeleg bine,
relaţiile de prietenie nu se menţin foarte apropiate în afara serviciului. În general relaţiile cu
vecinii sunt distante, atât în cazul părinţilor cât şi al copiilor, indiferent că sunt vecinii din oraşul
de origine, sau vecinii din Timişoara. Un lucru important de menţionat este faptul că subiectul a

3. făcut parte dintr-un club de voluntariat în oraşul său natal, renunţând să mai continue şi în
Timişoara, dar a păstrat relaţii de prietenie apropiate cu unii din ceilalţi membrii ai asociaţiei.
Având în vedere că cele mai stabile legături ale familiei sunt cu grupul de prieteni,
raportul dintre ei este unul de participare si colaborare din cauză că prietenia durază de mult timp
şi încercă să păstreze aceste relaţii în condiţii cât mai bune. Acest tip de raport nu afactează
funcţionarea familiei, din potrivă faptul că poate conta pe ajutorul acestora este de mare folos
familiei.
Familia locuieşte într-un apartament mare, ce satisface necestităţile tuturor membrilor
familiei, deoarce are patru camere. Copiii au fiecare camera lor în continuare, dar acest lucru a
contat foarte mult în adolescenţă, când locuiau în permanenţă în Reşiţa cu părinţii şi toţi aveau
nevoie de un spaţiu care să le fie respectată intimitatea. În prezent subiectul şi sora acestuia
locuiesc în Timişoara, în două garsoniere proprii, separate, dar fiecare cu câte un coleg de
cameră, care este şi coleg de facultate în ambele cazuri. În ceea ce priveşte sursele de venit
acestea corespund nevoilor familiei în mare parte, deşi se confruntă şi cu unele greutăţi
financiare având în vedere că cele două garsoniere din Timişoara sunt cumpărate cu ajutorul unui
credit, iar în familie lucrează doar părinţii.
Locul de muncă ocupat de tată este cel de lăcătus, aşa cum am menţionat, iar al mamei
este cel de inspector economic. Relaţiile cu colegii sunt bune în majoritatea timpului, iar referitor
la condiţiile de lucru, munca tatălui presupune efort fizic, iar a mamei efort intelectual. Cei doi
părinţi nu sunt neapărat satisfacuţi de munca depusă, dar având în vedere că o practică de mult
timp, nu se poate spune că sunt nesatisfacuţi. În mod realist au nevoie de veniturile câştigate prin
muncă şi îşi asumă acest lucru. Starea de sănătate psihică este bună, în familie nu există cazuri de
membrii cu boli psihice. Sănătatea fizică este în mare parte bună, majoritatea membrilor familiei,
cu excepţia copiilor, suferă de câte o afecţiune, care însă nu necesită îngrijiri permanente.
Condiţiile materiale generează uneori tensiuni, mai ales atunci când trebuie făcute calcule
şi împărţii banii pentru luna respectivă, deoarece stresul că vine această perioadă se acumlează
de-a lungul lunii. În general reuşesc să împartă banii în aşa fel în cât să se descurce , dar acest
lucru crează îngrijorare tot timpul, ceea ce declanşează adesea certuri între mamă şi tată.

4. Ciclul de viaţă în care familia se situează este plecarea copiilor de acasă deoarece de anul
acesta a plecat si subiectul la Timişoara, el fiind mezinul. Principalele probleme întalnite sunt de
natură materială deoarce plătirea unei rate mai mari, având în vedere că au facut două achiziţii
majore, pe când înainte aveau rate ceva mai mici şi întreţinerea copiilor presupune un efort
financiar mai mare. Părinţii s-au adaptat destul de bine cu plecarea copiilor în alt oraş deoarece
aceasta s-a produs treptat, prima dată fiica, apoi fiul. De asemenea copiii încă îşi pterec vacanţele
în orasul natal, şi îşi vizitează destul de des părinţii , în fiecare week-end, sau odată la două
săptămâni. Subiectul afirmă că înainte de a pleca el, în perioada în care era doar sora sa plecată
au existat mai multe tensiuni şi neînţelegeri în familie, cel mai adesea între mamă şi tată sau între
mamă şi fiu. Aceste tensiuni s-au mai domolit după plecarea fiului.
În cadrul acestei familii un subsistem ce poate fi identificat pe baza descrierii făcute de
subiect este cel copiii-tată. Aşa cum subiectul precizeză el şi sora sa seamănă, ca şi
comportament mult mai mult cu tatăl, nu sunt impulsivi, nu sunt foarte implicaţi şi preocupaţi de
problemele casnice aşa cum e mama şi cum ea şi-ar dori ca ei să fie. De aceea atunci când în
familie există neînţelegeri copiii tind să dea dreptate tatălui, lucru care o face pe mamă să se
simtă exclusă, şi să considere că ei formază o alianţă împotriva ei. Frotierele sunt mai degrabă
difuze deoarece astfel de certuri nu sunt frecvente şi nu capătă o amplitudine mare. Unul din
motivele pentru care mama se simte aşa este probabil din cauza presiunii pe care ea o resimte
deoarece, din punct de vedere material ea susţine cel mai mult familia şi probabil şi-ar dori mai
multă implicare din partea celorlalţi membrii pe alte planuri. Dezinteresul şi faptul că aceştia nu
acţionează din proprie iniţiativă, ci doar atunci când mama le spune, îi crează acesteia frustrări.
Rolurile formale ale familiei sunt destul de bine stabilite, probabil mama se simte cu o
responsabilitate mai mare din cauză că pe plan material contribuie mai mullt, dar tatăl
compensează ocupându-se pe cât posibil de întreţinerea familiei din alte puncte de vedere. De
asemenea copiii sunt capabili să îşi asume responsabilităţi, dar deoccamdată încă trebuie să li se
spună ce să facă, altfel nu preiau prea des iniţiativa.
În perioada prezentă, în familie nu există roluri informale, dar în perioada în care copii
erau adolescenţi şi existau conflictele tipice între generaţii, mai ales între mamă şi copii, tatăl era
un fel de „agent de legătură”, care încerca pe de o parte să le explice copiilor mentalitatea
adulţilor, iar pe de altă parte încerca să o facă mai înţelegătoare pe mamă.

5. În familie regulile sunt cunoscute de membrii săi, dar sunt flexibile, în sensul că toţi îşi
cunosc sarcinile, dar au o oarecare lejeritate în a le îndeplini, cu excepţia priorităţilor care trebuie
terminate la timp. În general mama stabileşte ce are de facut fiecare, dar aceasta e o poziţie care
pare să o deranjeze uneori mai degraba pe ea decât pe ceilalţi. Subiectul recunoaşte că dacă
mama sa nu i-ar zice ce are de făcut, sau cu ce poate fi de folos prin casă el s-ar dedica doar
lucrurilor ce îl intereseaza pe el. Deşi mama pare să fie uneori deranjată de faptul că trebuie
mereu să îi coordoneze pe ceilalţi membrii ai familiei, nevoia aceasta de control nu îi displace în
totalitate, mai ales că are momente în care e perfecţionistă şi îi place ca lucrurile să fie făcute aşa
cum vrea ea. Subiectul însă rcunoaşte faptul că atunci când nu există priorităţi, fiecare poate
pune pe primul plan propriile sale activităţi, independenete de famile, în general mama nu le
impune copiilor să facă anumite sarcini ce ţin de familie dacă aceştia au alte planuri.
Angajamentul afectiv în relaţia intra-familială este unul mai degrabă simbiotic, cel puţin
în cazul mamei care constant si-a adaptat nevoile la cele ale familiei, punând pe plan secund
individualitatea sa. Mai mult nevoia de a comunica des, în special cu copiii (subiectul afirmă că
mama sa îl sună zilnic pe el şi pe sora sa pentru a vedea ce mai fac) denotă un ataşament mare
faţă de aceştia.
Cel mai frecvent folosită este comunicare afectivă în care membrii comunică cu bucucrie
şi îşi împărtăşesc noutăţile, adesea şi comunicarea consumatorie este folosită. Ea survine ca o
consecinţă a unor stări emoţionale sau motivaţionale, fiind expresia acestor stari. Ceea ce îi
împinge pe membrii să comunice nu este întotdeauna dorinţa de a furniza informaţii, ci pur şi
simplu de a-şi exprima starea afectivă pe care o trăiesc, ea vizeaza discuţiile de plăcere în cadrul
familiei. În familie atât comunicarea verbală cât şi cea nonverbală este prezentă într-o măsură
oarecare egală. Mama are nevoie mai curând ce comnunicare verbală din partea celorlalţi
membrii şi ea însăşi comunică mai bine atunci când se exprimă prin cuvinte. Subiectul însă
susţine că în ceea ce priveşte comunicarea cu sora sa, cea nonverbală este foarte bună dar şi cea
verbală, cei doi nu comunică des, dar comunică destul de bine. Comunicare dintre mamă şi tată
este una bună în general, deoarece ambii se consultă în majoritatea situaţiilor (discută unul cu
celălalt chiar şi atunci când trebuie să facă lista de cumpărături, când trebuie împărţiţi banii şi
mai ales când vine vorba de luarea unor decizii importante). Atunci când trebuie luate hotărâri ce
vizează întreaga famile în discuţie sunt implicaţi şi copiii (spre exemlplu înainte de a cumpăra

6. acela două garsoniere discuţia s-a purtat între toţi membrii familiei şi s-a tinut cont de nevoile
copiilor). În general mesajele din cadrul comunicării sunt clare şi nu există subiecte catalogate ca
fiind tabu.
Conflictele în cuplul mamă-tată sunt rezolvate prin retragere. În acest caz adeseea mama
este cea care nu are disponibilitatea de a comunica, iar tatăl nu preia iniţiativa pentru a rezolva
neînţelegerea. Cu copiii lucrurile stau diferit deoarece atunci când există conflicte mama iniţiază
discuţia pentru a afla nemulţumirile. Între tată si copiii nu există conflicte decât atunci când
există neîenţelegeri între mamă şi copiii, iar tatăl o sprijină pe mama. În general unele conflicte
sunt abordate discutând, iar altele sunt lăsate până ce tensiunile dispar şi implicit ele nu mai sunt
discutate.