schițe ale unor schițe personale... :)

1. 1
Consiliere Grup de Consiliere Grup de Psihoterapie Factori de succes:
Scop: facilitare învățare proprii
acțiuni, adaptare contextuală de
grup.
Focusare pe Aici și Acum.
 preventie;
 perfecționare;
 dezvoltare;
 remediere;
 tratament;
 reconstrucția
personalității.
 inducerea speranței;
 Universalitatea;
 partajarea informației;
 altruism;
 comportament imitativ.
Fazele dezvoltării grupurilor de consiliere
Teoria învățării
comportamentelor
B.F.Skinner
Condiționare
operantă/instrumentală
răspuns modificat funcție de întărire. S-R
Pavlov/ J.B.Wstson
Condiționarea clasică
- reflex conditional (reflex necondiționat, reflex condiționat- stimul neutru
extern+stimul necondiționat).
Teoria învățării sociale Albert Bandura
Procesele cognitive
Procesele cognitive au un rol central. Stimulii sunt doar semnale, experiența
acumulată are un rol important, ei nu mai trăiesc doar aici și acum ca la Skinner.
Teoriile psihodinamice
S. Freud  Omul mediat de forte interne și externe.
M. Erikson Stadialitate Complex(legătură inconștientă) Fixație(legătura libidoului cu etc.)
Dezvoltarea
raționamentului moral L. Kohlberg
1. Orientare pedeapsă
supunere
2. Relativism instrumental 4-10
3. Concordanța
convențională
4. Conștiință socială
10-13
5. Contract social, drepturi
individuale
6. Principii etice universale
13-16.
Teoria dezvoltării
cognitive J. Piaget
1. Stadiul senzorio-motor
0-2 ani
2. Preoperațional (limite egocentrismul, centrarea,
ireversibilitatea) 3-7 ani
3. Operații concrete
(reversibilitatea) 8-11 ani
4. Operațiile formale (gândire abstractă,
ipoteze) 12-15
Terapia individuală Alfred Adler Stil de viață, Determinism lejer, Mapa cognitive timpurie, Scopuri, Erori cognitive.
Terapia centrată pe
persoană C. Rogers
APN, Organism, Sine, Congruență/Incongruență, Sursa erorilor- feed-back,
Empatie- intelectuală, emoțională, imaginativă.

2. 2
Stadiul I:
Aspecte legate de faza anterioară
contituirii grupului
Anunțarea înființării grupului și recrutarea membrilor. Identificarea membrilor se face după
compatibilitatea nevoilor și scopurilor clientului cu cel al grupului. Cuprinde și o întâlnire preliminară.
Stadiul II:
Stadiul initial- Orientare și
explorare
Testarea atmosferei, învață ce se așteaptă de la ei, asumarea riscurilor scăzute, își definesc locul în grup,
problema centrală încredere vs. neîncredere, membrii pot deveni pasivi așteptând schimbarea și se pot fixa
pe o problemă oferind sfaturi celorlalți. Liderul să îi învețe regulile de bază și să îi încurajeze să își
exprime temerile.
Stadiul III:
Stadiul tranziției- abordarea
rezistențelor
Aspecte
Inițial-orientare și explorare
Tranziție-Abordarea rezistențelor
Lucru- coeziune productivitate
Final-consolidare încheiere
Postgrup-Evaluare monitorizare
Testarea liderului și a membrilor pentru a vedea siguranța grupului. Trăirea unei lupte pentru control și
putere. Observarea liderului dacă este de încredere și învățarea de la el cum se rezolvă problemele.
Funcțiile membrilor și posibilele probleme:
 recunoașterea/exprimarea unor sentimente/gânduri;
 evoluția de la dependență la independență;
 asumarea progresivă a responsabilității la ce se petrece în grup;
 învățarea de a se confrunta progresiv.
Probleme:
 membrii pot fi etichetați ca problemă/autoetichetează;
 pot refuza să exprime reacții negative-> climat de neîncredere;
 membrii pot identifica un țap îspășitor ptr. a își proteja propriile sentimente;
 membrii pot coaliza.
Liderul: să reaminteasă importanța exprimării sentimentelor/ să recunoască modurile cum reacționează
negativ. Rol pasiv, membrii sunt autonomi.
Stadiul IV:
Stadiul de lucru- Coeziune și
productivitate
 presupune depășirea anxietății/rezistențelor. Membrii responsabili.
 Munca și Învățarea sunt elemente definitorii.
 nici un membru/lider nu trebuie să decidă ceea ce trebuie să facă alt membru;
 elemente de succes: focalizare aici și acum, membrii vorbesc unii altora, nu unii despre alții când
discută ce se întâmplă în afara grupului, subiecte legate de grup;
Stadiu V: Stadiul final- Consolidare și încheiere
 cere clienților să transfere în exterior contextului grupului ce au învățat, cum vor face să
aplice;
 Planificarea eventuală a unor întâlniri preliminare ptr. a discuta ce au reușit producă
Stadiul VI: Aspecte postgrup- Evaluare și
monitorizare
 Evaluare a ceea ce s-a întâmplat.

3. 3
Consiliere vocațională
1. Teoria
circumscrierii,
Compromisului
și Autocreării
Linda
S.Gottfredson
Scop-urmărirea sursei intereselor (de unde rezidă ele?)
Conceptul de sine: obiectul cogniției (mine) + persoana ca actor (Eu)= apartenență,
personalitate, gen.
Stereotipurile ocupaționale, personalitatea altora, munca pe care o fac, reompensele, condițiile de muncă= Harta cognitivă a
ocupațiilor
Adulții/copiii disting ocupațiile după
următoarele dimensiuni:
 Masculinitate/feminitate
 Prestigiu ocupațional (complexitate intelectuală)
 Domeniul muncii
Compatibilitate= persoană + mediu
Aspirații ocupaționale= evaluarea compatibilității cu accesibilitatea
Aspirații realiste= oportunități + obstacole
Spațiu social= aria alternativelor în hartă
Circumscrierea= proces de îngustare pentru unele mai puțin compatibile, dar accesibile.
Procesul de Circumscriere:
a. Creșterea capacității de abstractizare
b. Dezvoltarea interactivă sine-aspirații (ocupațiile sunt reprezentarea sinelui în societate; imaginea de sine= implementarea conceptului de sine)
c. Suprapunerea dintre integrare și diferențiere
i. Integrare= acumulăm treptat informații despre noi și despre ocupație
ii. Diferențiere= încep să facă distincții abstracte.
d. Eliminarea progresivă a opțiunilor (nu se potrivește genul, prea dificile)
e. A lua de bun și a pierde din vedere.
Stadiul I-
Orientare Mărime și
Putere (3-5 ani)
 trecere de la gândirea magică la cea intuitivă
 achiziționează constanța obiectului (oamenii
nu își schimbă genul ci doar chipul)
 clasifică oamenii în mod simplu (mari, tari,
slabi)
 recunosc ocupațiile ca roluri ale adulților
 pun bazele de bărbat-femeie după cum se îmbracă, se comportă
 principala achiziție- există o lume a adulților și a avea o ocupație
e parte a acestei lumi)
Stadiul II- Orientare
către rolul de Gen (6-8 ani)
 progresează către gândirea concretă
 gândesc dihotomic- totul e bun/rău
 înțeleg conceptul de rol, dar se bazează pe
aspecte
vizibile- haine, activități observabile
Stadiul III-
Orientare către
Valorizare
Socială (9-13)
 devin sensibili la evaluare socială
 raportare la statut înalt-scăzut
 9 ani= devin judecători ai ocupațiilor cu
status scăzut și le elimină
 13 ani= preocupare după prestigiu ca legătură
între venit, ocupație, educație
 resping opțiunile cu risc mare, prestigiu

4. 4
low.
Stadiul IV- Orientare
către Sinele Unic/intern
(14 ani)
 perioada când învață despre propriul profil în măsura în care este afectat sinele public(reprezentarea a ceea ce
vrem să fim).
 contemplă preferințele după obligații profesionale, împlinire profesională stadiu orientat către identificarea
alegerilor cele mai acceptabile/preferate.
2. Teoria modernă
a parteneriatului între
natură-
eucație (TPNE)
 Indivizii și mediul sunt creații reciproce.
 Genele determină experiența
 Căutarea nișei (încercarea de a avea o experiență
care se potrivește cu individualitatea genetică)
Teoria susține= de la naștere ne autodirijăm, autocreăm.
Consilierea carierei în această teorie:
Scopul= văzut dacă au eliminat opțiuni în stadiile
anterioare și să justifice
Consilierea= e mai important realismul constructiv
(nu doar constrângerea alegerii ci și extinderea alegerii)
Strategii 5 PAȘI AFLAREA CONSTRÂNGERII:
a. Capabil să denumească mai multe alternative?
b. Dacă interesele/abilitățile sunt adecvate
ocupației alese
c. Persoana e satisfăcută de alternativele
identificate?
d. Și-a restrâns în mod nejustificat alegerile?
e. E conștient de oportunități și realist de
obstacole?
Criterii funcționale ale consilierii vocaționale
a.Nu putem schimba trăsăturile generale (inteligența), trebuie lucrat cu ele, diminuat cele
negative
b.Trăsăturile specifice orientate către scop, activate prin expunere la activități. Sunt
dependente de context.
c.Să ajutăm să înțeleagă care activități fac bine/rău în măsura în care ajută să facă ce vor.
d.Nu putem cunoaște genotipul, dar pute aplica sistemul încercare-eroare pentru a determina
ce mediu și experiențe sunt eficiente.
e.Putem cunoaște fenotipul (rezultate observabile), căutăm surse ale intereselor, atitudinilor,
abilități vocaționale.
Sarcinile de dezvoltare în construirea carierei
Stadiul I- CREȘTEREA (4-13 ani)
 Implică formarea conceptului de sine vocațional
 4 sarcini de dezvoltare:
a.A deveni preocupat de viitorul lui ca profesionist.
b.A-și dezvolta controlul asupra activității profesionale.
c.A-și forma concepțiile despre cum să-și facă alegeri educaționale
și vocaționale.
d.A dobândi încredere în luarea și implementarea deciziilor.
Stadiul II-EXPLORAREA (14-24 ani)
 Implică potrivirea sinelui în societate în măsura în care împacă cele
două lumi (internă/externă).
 Încearcă dobândire informații de sine.
 3 sarcini de dezvoltare:
cristalizare(imagine de sine, domeniul muncii),
specificare(explorare profundă a selecțiilor)
 stil normativ(pseudo-cristalizare).
 stil evitant(alternări perioade reflecție-amânare).
actualizare(convertirea alegerii în acțiune, angajare de probă.
Stadiul III STABILIREA (25-44 ani)
 implementarea conceptului sine de rol
 Scop= coeziunea celor două lumi
Stadiul IV MENȚINEREA
Stadiul V ELIBERAREA

5. 5
 dacă munca e activitate de câștigare a existenței atunci sinele e căutat în afară.
3. Abordarea
procesării cognitive
a informației
(P.C.I.)
Rol= nu doar ajutare client să ia decizii potrivite ci și
dobândire de cunoștințe, deprinderi, atitudini.
Scop= să devină capabil să rezolve adecvat problemele, să
ia decizii
3 atribute privind luarea deciziilor:
1.clara auto-înțelegere
2.cunoașterea ocupațiilor
3.abilitatea de a construi relații între ele
Luarea deciziilor privind cariera:
1.definirea problemei(problema=starea
de indecizie)
2.înțelegerea cauzelor
3.formularea alternativelor acceptabile
4.ierarhizarea alternativelor
5.implementare soluții și evaluare rezultate
Rezolvarea problemei
a.recunoașterea stării indecizie
b.analiza cauzelor
c.formularea și clarificarea
alternativelor de acțiune.
Dezvoltarea deciziilor de luare decizie:
1. Comunicare(își pune întrebări despre sine/
ocupații).
2. Analize(identificare cauze probleme și
componentele problemei/ motivele diferenței
dintre starea indecizie-dezirabilă)
3. Sinteza:
a.elaborare- arii largi de soluții.
b.cristalizare- restrângeri opțiuni.
4. Teoria Social Cognitivă a
Dezvoltării
 Împletirea dintre gânduri despre sine + procese sociale în orientarea comportamentelor
 Expectanțe= implică consecințe imaginare ale unor comportamente date Dacă fac asta, ce se
întâmplă?).
 Autoeficacitate= se referă la capacitatea cuiva Pot să fac asta?
 Scopul= hotărârea de a se angaja în activitate sau de a obține rezultate.
 A + E privind rezultatele influențează S și efortul de a atinge.
S influențează dezvoltarea A + E privind rezultatele.
Modelul: Dezvoltării Interesului, Alegerii, Performanței
Dezvoltarea intereselor:
 Afirmă că A + E privind rezultatele exercită efect
formare interes pentru carieră. Oamenii formează interes
când se consideră capabili, anticipează rezultate.
Alegerii:
 Continuitate la modelul anterior și are 3 părți:
a. exprimarea unei alegeri primare
b. înrolare într-un program de training pentru implementare alegere
c. performanța realizată anterior oferă feed-back afectează formarea
viitorului comportamentului vocațional.
Teoria
învățării
sociale
 condiționarea clasică (stimuli) +
 condiționarea operantă(influența
consecințelor).
Modelul
neobehaviorist al
medierii S-R
 bazat pe principiile lui Pavlov,
Watson.
 bazat pe învățarea prin asociere
Cuvinte cheie: Întăriri
pozitive/negative;
modelare, condiționare.

6. 6
Albert
Bandura
 2 principii procese cognitive:
a. observația + învățarea
vicariantă(modelarea)
b. interacțiunea reciprocă
dintre mediu-individ.
deoarece implică legătura dintre
stimuli-mediu.
răspunsul fizic este da ca și reflex
muscular.
Teoria
instinctului
Sigmund
Freud
Dezvoltarea alianței.
Inducerea rolului.
Încadrarea în timp (centrate pe
aspecte specifice).
Interpretare (Triunghiul
Conștietizării).
Stadii:
oral 0-1
anal 1-3 (ordine, zgârcenie)
falic 3-5 (vanitate, nepăsare,
OEDIP)
latență 5-12
genital 12-vr. Adultă.
 reprimare, regresie, negare,
formarea reacției, înlocuire,
proiecție, raționalizare,
sublimare.
 Id, Ego, Supraeu.
 Eros, Thanatos
Catharsis:
perioada de pregătire
perioada de incubare
perioada de iluminare
evaluare și rezolvare
 Instrumente: Testul Rorschach, TAT, asocieri libere,
analiza visurilor, desenul figurilor umane.
 Thanatos: pulsiunea morții, agresivității, distrugerii,
dominației.
 Eros: autoconservării, pulsiunea sexuală, pulsiunea
eului, pulsiunea vieții.
Terapia
individuală
Alfred Adler
Cuvinte cheie:
Persoana ca întreg.
Strădania ca scop (centrarea se face
pe scop).
Determinismul lejer.
Stil de viață (concept generale despre
sine, despre cum funcționează lumea,
convingeri etice personale:
Muncă
Relații sociale
Familie/ Sine spiritualitate
Interviul constelației
familiei, întrebări,
amintiri timpurii, analiza
visurilor.
Autobiografia viitoare,
Acționând ca și când,
tehnica apăsării butonului.
Greșeli cognitive:
Suprageneralizare
Scopurifalse
Percepții greșite
Negarea propriilor valori
Valori false
Alianța.
Evaluarea stil viață.
Interpretare+conștietizare
Reorientare.
Terapia
centrată pe
persoană
Carl Rogers
Psihopatologia:
Disfuncționalitatea nu vine din modul
eronat de a gândi sau din
comportament ci din imposibilitatea
învățării din feed-back.
Concepte centrale:
 Organism.
 Sine (mine din Organism).
Congruență/incongruență.
Tu vorbești și eu ascult, voi încerca să înțeleg cât mai
bine ce trăiești și ce simți. Voi fi bucuros să ascult orice
îți place să spui despre tine și mă va ajuta să te cunosc
cât mai bine.
Teoria psihopatologiei:
1. Congruență (autenticitate- terapeutreal, deschis, onest).

7. 7
2. APN
3. Empatie corectă:intelectuală (a privi lumea din perspectiva clientului), emoțională (a simți emoție la ceea ce clientul trăiește),
imaginativă (cum m-aș simți dacă aș fi în locul lui).
Terapii
Terapia
comportamentală
Omul e tabula rasa. Comport. nevrotice sunt învățate.
SCOPUL- eliminare simptom și învăța răspunsuri comportamentale adaptative. Se caută
modificarea interacțiunii dintre persoană și mediu.
Folosește principiul condiționării operante.
Tehnica:
1. Învățarea relaxării.
2. Întocmirea relației factori fobogeni.
3. Expunerea.
Comportamentul e determinat de:
1. Evenimente stimul-externe.
2. Întărire externă.
3. Procese cognitive mediatoare
NLV
Vizate 2 tipuri de comportamente:
1. Simptomatice: simptomul e soluția găsită de
inconștient de a face față conflictului interior.
2. Introiectate(imprimate-compensarea unei realitati
frustrante si maturizarea individuala): soluția optimă
de depășire, evitare sau confruntare cu pericolul.
Conștient-Inconștient în NLP
4 stadii ale învățării:
1. incompetența inconștientă nu știu că nu știu.
2. incompetența conștientă știu că nu știu și încep să învăț.
3. competența conștientă învăț exersând și performanța crește.
4. compentanța inconștientă abilitatea.
Psihoterapia
C-C
Greșeli:
1. Perceperea selectivă a lumii.
2. Suprageneralizarea.
3. Amplificarea semnificațiilor.
4. Dezvoltare mod de gândire.
Obiective:
1. Ce face persoana în mode deschis, implicit.
2. Care sunt factorii precipitatori (situaționali, emoționali,
mentali).
3. Ce modificări aduc condițiile de mediu.
Investigare:
1. Descrierea generală a problemei și văzută din mai multe
puncte de vedere.
2. Să se investigheze pe cine afectează cel mai mult și să
obține exemple.
3. Când a apărut problema, ce modificări.
4. Părțile componente ale problemei mai compelxe.
5. Valuarea motivației pentru schimbare, dacă a făcut efort
Sheldon= fișă ce conține date, gânduri, expectații,
comprotamente, interpretări.
Interviul clinic:
1. Identificarea problemei.
2. Informații cu referire la procesele cognitive implicate.
3. Monitorizarea efectelor tratamentului.

8. 8
pentru a rezolva problema.
6. Identificarea metodelor de gândire (gânduri, imagini).
Psihoterapia Anxietății:
 Modul de a reacționa a fost învățat, dar poate fi și
dezînvățat.
 Asociem unui eveniment negative o stare psihică
pozitivă.
 Puncte cheie ale terapiei:
1. Pacientul să înțeleagă reacțiile fiziologice și psihologice
care stau la baza reacțiilor nervoase.
2. Să înțeleagă modul în care a învățat teama: direct sau
generalizare(emoția are tendința să se extindă și la alte
situații similare).
Deprinderea relaxării:
15 secunde destinderea fiecărei zone a corpului.
Întinde-te confortabil pe canapea, mâinile pe lângă corp,
degetele desfăcute. Închide ochii, dacă vine în minte gând
anxios-STOP! De la partea de jos către cap. În partea a doua
verificarea zonelor relaxate. Sunt oare relaxate? Dacă nu,
deveniți foarte greu, cădeți pe canapea lent, plăcut.
Depășirea anxietății anticipatorii:
Gând negativ-STOP-Relaxare musculară-Gând pozitiv alternativ
1. Oprirea gândurilor 2. Comutarea gândurilor
Etapa I (confortabil în fotoliu, închideți ochii. Evocați în minte
gândul pe care doriți să îl controlați. Aceasta este deja o formă
de autocontrol).
Folosire de gânduri contrare ce trebuiesc întărite.
Construirea unei liste cu gânduri anxioase și a doua listă cu
gânduri positive pentru prima listă.
Etapa II (îndată ce apare gândul automat opriți-l STOP!
Etapa III reprezentând mental de 5 ori secvența.
Metodele terapiei C-C
Metoda dialogului socrativ
1. Întrebări generale:
Ce gânduri ți-au trecut prin minte?
Când te-ai simțit ultima data speriat?
Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?
2. Întrebări specifice:
Ce ar însemna pentru tine dacă s-ar produce
dezastrul?
Cum va fi atunci când îți vei pierde controlul?
Metoda de evidențiere a
gândurilor negative automate
1. Șcenariul cu cele mai rele urmări:
Care este cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla?
2. Comutarea emoțională:
Observarea nonverbalului pentru a detecta modificarea
stării afective.
Strategii cognitive de
reatribuire
Definirea și operaționalizarea termenilor:
Ce înțelegi prin aceasta?
Ce înseamnă pentru tine că nu vei putea face față dezastrului?
Verificarea dovezilor

9. 9
Care este dovada că dezastrul se va produce?
Ce anume te face să crezi asta? De unde știi că se va întâmpla?
Vizarea contraargumentelor
Ce alt mod de a privi problema întrevezi?
Care ar fi dovezile că dezastrul nu s-ar produce?
S-a produs catastrofa? De ce nu s-a produs?
Strategii C-C
1.Strategii cognitive (tehnici de distragere, numărarea gândurilor).
2.Strategii comportamentale (monitorizarea activităților, realizat orare, sarcini gradate).
3.Strategii cognitive-comportamentale (identificarea gândurilor negative, adresarea de întrebări gândurilor
negative).
4.Strategii preventive (identificarea convingerilor, adresare provocări pe viitor).
Întrebări către gând negativ:
Pe ce te bazezi când afirmi că lucrurile stau așa? Care sunt avantajele și deavantajele unui astfel tip de gândire?
Ce ai fi gândit despre asta înainte de a fi deprimat? Ce ar gândi cineva în care ai încredere despre asta? Ce ai
spune unei persoane care ți-ar cere sfatul într-o asemeni problemă?
Strategiile de auto-reglare a sistemului eului se pot împărţi în două mari clase:
Strategiile interpersonale care se axează pe redobândirea echilibrului printr-un comportament strategic (calculat) afişat în relaţiile cu mediul
social, cu ceilalţi;
Strategiile cognitive presupun restabilirea homeostaziei prin raţionarea strategică (calculată) sau, altfel spus, procesarea strategică a
informaţiei sociale.
PSIHODIAGNOSTIC
Clasificare funcții
psihice
1. Procese psihice:
 Cu funcții cognitive: senzoriale, intelectuale.
 Cu funcții reglatorii: affective, volatile.
2. Însușiri psihice:
(temperament, character).
3. Activitate psihică.
Scopuri urmărite
de EVALUARE:
1. Nivelul de dezvoltare al unor procese,
activități și însușiri psihice.
2. Gradul de declin sau
deteriorare al însușirilor
psihice.
3. Rezervele compensatorii de care
dispune persoana pentru a
contracara deficitele.
Psihodiagnoza ca
process de
evaluare:
Examen
psihologic
Metoda testelor și
observația
Interviu anamnestic Analiza produselor activității
Metoda biografică
Tipuri de psihodiagnostic:
Reprezintă un înalt act de gnozie, radiografie a atributelor personalității, acțiune complex de colectare și sistematizare a datelor despre o

10. 10
anumită persoană în scopul ameliorării adaptării individului la cotextele familiale, școale, de muncă și la contextele de viață.
Psihodiagnoza în școală Adaptarea profilului aptitudinal
al aspirațiilor copilului la
segmental profesiunilor în care
poate avea success.
 Evaluarea disponibilităților de a se adapta la sarcinile școlare.
 Evaluarea nivelului aptitudinal-motivațional
 Depistarea cazurilor de deficit mental și evaluarea nivelului de severitate.
 Presupune alegerea celor mai adecvate mijloace de educare.
Psihodiagnoza în
domeniul muncii:
 Identificarea potențialului individual al persoanei pornind de la cerințele postului de de muncă și să evalueze
gradul de compatibilitate.
 Analizarea gradului de satisfacției cu privire la vechile posture ocupate.
 Presupune o predictie a reușitei profesionale.
Psihodiagnoza clinică:
 Identifică abaterile de la parametrii psihici de normalitate ai proceselor psihice și ai personalității în general.
 Investighează deteriorările mentale, trăsăturile mentale contribuind alături de psihiatrie la precizarea
diagnosticului și la alegerea măsurilor psihoterapeutice adecvate funcție de rezervele compensatorii de care
dispune persoana afectată.
Modelul cognitiv al tulburărilor psihotice incipiente după Morrison (2001)
 Factori intruzivi care invadează câmpul conștiinței(iluzii, halucinații)
 Inacceptabilitate culturală a interpretării date de client elementelor intruzive
 Dispoziții afective și reacții fiziologice
 Imagine deformată asupra ego-ului și experienței sociale
 Răspunsuri cognitive și comportamentale
Modelul cognitiv de interpretare a simptomului psihotic după Morrison (1998)
Ce anume s-a petrecut?(eveniment cu caracter intruziv)
Îmi fac griji în legătură cu părerea celorlalți despre mine.
Cum să interpretez aceste lucruri?
Ceilalți mă vorbesc de rău/ Oamenii mă murmură pe stradă.
Cum te fac să te simți acestea?
Agresiv/Deprimat
Convingeri cu privire la sine și la ceilalți.
Sunt o persoană rea/Ceilalți mă spionează.
Ce faci când se întâmplă acestea?
Capitonez pereții/Ascult ce se vorbește.

11. 11
Interviul este un instrument de diagnosticare şi de înţelegere a clientului cu problemele sale. Prin intervievare, sunt urmărite obiective precum:
motivaţii ale acţiunii, delimitarea tensiunilor personale ale clientului, înţelegerea motivaţiei de acţiune, evaluarea impactului şi riscului social al
faptei comise.
Managementul clasei de elevi
Orientări în
management
1. Profesorul e responsabil pentru controlul clasei, disciplina e
mai importantă decât acivitatea educațională, comportmentul
inadecvat trebuie asociat cu consecințe corespunzătoare.
2. Valorificare formare competențe sociale în contextual
interacțiunii în spațiu școlat prin susținerea motivației pentru învățare.
Utilizare de sarcini provocatoare pentru comportamente
necorespunzătoare.
Orientări
recente
1. Autonomie- idei, sistem credințe,
inițiativă
2. Apartenență- sentimente legate de
ceilalți
3. Comunitate democratică- opusă
autorității, permisivism
Dimensiuni: normativă, psihologică, socială, operațională.
Managementu
l problemelor
de disciplină
R.T.Tauber
(1999): teorii
care
fundamenteaz
ă modelele:
Intervenționist-
interacționistă-
Nonintervenționis
t
Intervenționistă- întărire pozitivă-negativă, controlul exercitat de profesor pentru beneficiul elevului,
profesorul e factorul de putere (profesor-mediu-elev).
Putere socială
Școala- mediu de exercitare a puterii (French & Raven)
Puterea coercitivă- Profesorul are putere de oferire a pedepsei, le reorientează direct comportamentul.
Elevii fac față folosind strategii- minciuna, copiatul, ignorare activități de învățare.
Puterea de întărire/recompensare- elevii permit profesorului să exercite putere asupra lor pentru că îl văd ca
pe un agent al întăririi pozitive.
Putereaa legitimă- viziune a profesorului ca adult care e îndreptățit să prescrie comportamente. Devine
operantă când e acceptată structura ierarhică.
Puterea de referină- cea mai stabilă formă în spațiu educațional rezultată din identificarea elevului cu
profesor perceput ca model comportamental și de personalitate. Profesorul nu își sacrifică credințele, dar
nici nu încalcă drepturile elevului.
Utilizarea autodezvăluirii ilustrând în ce mod conceptele din domeniu i-au schimbat viața. Tratarea
diferențiată, individualizată, interacțiune pozitivă cu toți elevii, lipsa discriminării.
Puterea de expertiză- profesorul văzut ca expert în domeniul său. Elevii trebuie să cunoască interesul
profesorului pentru domeniu, să demonstreze expertiză, să se informeze asupra noutăților din domeniu,
experiențele elevilor trebuiesc înglobate în activități.
Behaviorism-
umanism
B.F.Skinner & C.R.Rogers
Consideră că modul în care profesorul înțelege învățatul îi influențează deciziile.

12. 12
Skinner= condiționarea operantă (întărirea pozitivă a comportamentelor adecvate/ sacționare
indezirabilități. Învățarea nu e efort al elevului ci e raportare la consecințele acțiunilor lor. Intervenționism
bazat pe putere de întărire.
Rogers= promovare consiliere reflectivă prin reformulare probleme- persoana să le poată conștietiza.
Modele de management
1. Frecvența
pedepsei în
modelarea
comprotamentul
ui
(James Dobson)
 bazată pe ideea de control a profesorului, promovată puterea coercitivă
 forme de pedeapsă (critica verbală, ignorarea pe diferite perioade, suspendare/eliminare perioadă limitată)
 afirmă că specialiștii din domeniul psihologiei dezvoltării exagerează cu filosofiile permisive care sunt în contradictoriu
cu natura copilului.
 recomandă disciplina prin încercare-eroare.
 nu susține o aditudine dictatorială ci pozițiile autoritare să fie încărcate de semne de iubire în caz contrar apar
comportamente rebele.
 Stilul permisiv/laissez-faire- oboseală, iritare, haos.
2. Disciplina
asertivă
(Lee&Marlene
Carter)
 bazată pe întărire, intervenționism, behaviorism, promovează control în defavoarea influenței.
 profesorul e lider de la început controlând totul cu atitudine asertivă
 funcție de răspunsul la provocările din clasă profesorul:
a. asertiv- ascultă/respectă drepturile elevior, dar dorește să se respecte și drepturile sale. Prezintă expectanțele cu privire
la comportamente cu calm, comportamentul profesorului e concordant cu așteptările elevilor. (își îndeplinesc
obligațiile în interesul elevilor)
b. ostil- folosește sarcasm și ameninarea ca instrumente, strategii care afectează emoțional, provoacă lipsa de respect,
subminează nevoia de securitate. (nu acționează în interesul elevilor, își atinge obiectivele personale)
c. nonasertiv- pasiv, inconsecvent, nu are solicitări și așteptări clare, nu există standarde de învățare. (nu, nu)
3. Disciplina
pozitivă
(Frederich H.
Jones)
 model intervenționist, influențe skinneriene.
 promovează puterea legitimă+puterea de întărire.
 modelul vizează:
a. strategii de optimizare a structurii clasei (așezări în bancă, spațiu)
b. stabilirea regulilor de lucru în clasă (comportament nonverbal-reglementor, disciplina e mai importantă decât
asctivitatea de predare; calm-putere, tensiune-slăbiciune; indecizia evitată, evitare întrebări reorice)
c. responsabilizarea elevilor pentru propriile acțiuni (presupune sistem de recompensare, bonus pentru rapiditate în
încheierea sarcinilor)
d. utilizarea unui sistem de control- sancțiuni reduse.
 puterea legitimă + referențială

13. 13
4. Disciplina
socială
(Rudolf Dreikurs)
 copiii- ființe sociale, cu nevoi de apartenență și recunoaștere socială
 profesorul nu trebuie să ia atitudine decât atunci când identifică finalitatea comportamentului elevului.
 4 scopuri: obținere atenție, pentru putere, răzbunare, retragere.
 direcții de reflecție pentru idetificarea scopurilor:
 Cum te simți ca profesor când copilul manifestă comportamentul(trăiri emoții/subminare autoritate)?
 Cum a fost răspunsul tipic la comportamente asemănătoare? (stopează sau antrenează comportamentul mai mult)
 Cum a răspuns copilul la încercările de corectare?(folosim întrebări de confruntare: Se poate să îți dorești doar tu
atenția? Crezi că vrei să îi convingi pe ceilalți că nu ești bun de nimic?)
 Atragerea atenției,
 Lupta pentru putere- profesorul nu trebuie să devină complice, trebuie să facă pe elev să găsească soluția.
 Răzbunare- nu trebuie tratat personal pentru că copilul vizează scopul și nu persoana (Scopul trebuie exprimat de
profesor- Se poate să vrei tu toată atenția?)
5. Teoria
alegerii sau școala de
calitate (Willian
Glasser)
 puterea legitimă, interacțiunea profesor-elev, rogerian.
 contribuție prin terapia realității
 trecutul nu poate fi schimbat, focusare pe prezent
 terapia poate avea loc dacă are loc după reguli precise:
a. asigurarea implicării elevului.
b. identificarea comportamentelor problematice.
c. evaluarea comportamentelor inadecvate.
d. planificarea comportamentelor noi.