2. TOLERANȚA
Toleranță este un termen social, etic și religios aplicabil unei
colectivități sau individ, care definește respectul libertății altuia, al
modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale
de orice natură.
Istoric: Noțiunea de "toleranță" apare în istoria culturii europene la
începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea
umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în
efortul său de combatere a fanatismului religios. Alte personalități
care s-au ilustrat în atitudinea lor consecvent tolerantă în
confruntarea cu alte opinii sau reprezentări asupra lumii au fost John
Locke (1632-1704), Voltaire (1694-1778) și Gotthold Lessing (1729-
1781). John Locke, în "Scrisoarea asupra toleranței" ("A Letter
Concerning Toleration", 1689), recomandă toleranța ca reacție față
de un comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar
uzanțelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată
deviză a toleranței: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai
jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" În drama
"Nathan înțeleptul", Lessing apără libertatea religioasă.
3. SEMNIFICATIA TOLERANTEI
Toleranța poate fi înțeleasă în diferite moduri:
• Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca
manevră tactică.
• Poate reprezenta o acceptanță sau o permisiune, ca formă a unui
dezinteres.
• Adevărata toleranță, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât
o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul
opiniei contrare și este strâns legată de libertatea persoanei. Prin
toleranță se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii,
alte moduri de gândire și puncte de vedere, alte stiluri și moduri de
viață. Astfel, garantarea necesității spiritului de toleranță depășește
cu mult domeniul îngust al politicii.
• Alt punct de vedere spune că toleranța înseamnă a permite ceva ceea
ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de
specialiștii în diferite tehnici persuasive și în războaie
informaționale.
4. ASERTIVITATEA
Poate ai simţit uneori, aşa cum am simţit şi eu, o lipsă de control în viaţa ta. Poate te-ai întrebat de
ce uneori unii oameni obţin ceea ce vor, în timp ce dorinţele şi nevoile tale rămân nesatisfăcute.
Să fii asertiv înseamnă să spui celor din jur ce vrei, ce simţi, ce nevoi şi preferinţe ai, într-un fel
care te ajută să şi obţii. Spui clar şi cu multă încredere în tine ce vrei, fără să ameninţi, fără să îl
faci pe celălalt să se simtă inferior sau dispreţuit.
Să fii asertiv înseamnă să iniţiezi o conversaţie, să faci complimente sincere, fără să urmăreşti
ceva, să critici într-un mod care ajută şi, de asemenea, să primeşti critică dacă este justificată.
Asertivitatea este felul potrivit de a te comporta în funcţie de situaţie.
Putem distinge 3 mari moduri de comportament.
1. Agresiv
2. Pasiv
3. Asertiv
Asertivitatea este o balanţă între agresivitate şi egoism, pe de o parte, şi respectarea nevoilor
celorlalţi şi încercarea de a-i ajuta să obţină şi ei ce vor, pe de altă parte.
Să nu fii asertiv poate avea câteva consecinţe:
-să te simţi furios pe tine,
-să te enervezi pe cineva care „ar fi trebuit să ghicească” ce nevoi ai,
-să porţi cu tine sentimente de vinovăţie şi frustrare, pentru că nu te exprimi în totalitate.
Să fii asertiv pe de altă parte, înseamnă să îţi exprimi sentimentele într-un fel care creşte la
maximum şansele de a obţine ceea ce vrei. Să fii asertiv înseamnă să fii proactiv, adică să faci
lucrurile să se întâmple, în loc să le laşi să se întâmple de la sine.
5. CE INSEAMNĂ SĂ FII ASERTIV
Pentru o descriere ampla a comportamentului asertiv am putea spune ca
este echidistant fata de cei doi poli de comunicare: agresiv si pasiv.
Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a
problemelor interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera
permite receptionarea mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce
mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti. Capacitatea de a comunica
in mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza integritatea
celorlati, reprezinta un mod eficient de comunicare.
Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea
drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si
convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei
persoane”.
Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand
la o imbunatatire a imaginii de sine.
6. COMPETENȚE SOCIALE
Competenta sociala se refera la capacitatea unei persoane de
a relationa intr-un mod adecvat cu alte persoane, a avea
capacitatea de a coopera si colabora in cadrul unui grup,
precum si de a se face placut de ceilalti. Cercetarile realizate
de-a lungul timpului au aratat ca sansele de a deveni un adult
competent social cresc daca varsta la care se incepe educatia
din acest punct de vedere este mai mica. Astfel, un copil de
gradinita sau de nivel primar, cu cat a reusit sa relationeze cu
alte persoane, sa coopereze si sa colaboreze in cadrul jocului,
a unor activitati la grupa sau la clasa, se va descurca mai bine
la activitati similare, desfasurate in timpul scolii, la liceu, in
grupul de prieteni, la locul de munca si in societate.
7. CE INSEAMNĂ A AVEA COMPETENȚE SOCIALE
Apropierea de alte persoane intr-un mod pozitiv si agreat
Exprimarea libera a dorintelor si a preferintelor precum si a tendintei de
actiune
Capacitatea de a lua singur decizii si de a prezenta alegerea altor
oameni cu posibilitatea de a o modifica in situatia in care ceilalti ofera
sugestii foarte bune
A-si exprima sentimentele atat pozitive, cat si pe cele negative intr-o
maniera clara, fara insa a le directiona spre cineva (“a nu-si varsa nervii
pe altii”)
A castiga acces, a primi si a oferi invitatii de joaca impreuna cu alti copii
A aduce contributii remarcabile la un proiect de grup, la o idee de joaca
sau activitate desfasurata impreuna cu altii
A manifesta interes pentru obtinerea de informatii, pentru a sti mai multe,
a afla aspecte cat mai noi, din domenii cat mai variate
Capacitatea de a lucra si a realiza o activitate intr-un grup care nu este
omogen din punct de vedere etnic, religios ori al varstei
Capacitatea de a se exprima din punct de vedere nonverbal (prin
intermediul gesturilor, al mimicii, al posturii)
