1. Piatra scumpă 1
Traian Dorz
Piatra scumpă
Tot ce v-am scris aici cu lacrimi
e adevăr curat şi greu,
mărturisit pe conştiin ă
şi-n numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda i nici o frântură
din tot ce spun acum şi scriu,
că tot ce nu-n elege i astăzi
ve i în elege mai târziu.

2. 2 Traian Dorz
Coperta I: Ştefan ORTH
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale
DORZ, TRAIAN
Piatra scumpă / Traian Dorz. - Sibiu:
Oastea Domnului, 2001
174 p. ; 20 cm. (Cugetări nemuritoare)
ISBN 973-9364-24-1
289(498) Oastea Domnului
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 069/216677; fax 069/216914
ISBN 973-9364-24-1

3. Piatra scumpă 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
3
TRAIAN DORZ
PIATRA SCUMPÃ
– Scurte şi scumpe medita ii –
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2002

4. 4 Traian Dorz
Isaia 28, 16: Iată, pun ca temelie în Sion o Piatră, o
Piatră încercată, o Piatră scumpă, Piatră din capul un-
ghiului clădirii,
temelia puternică;
Cel care o va lua ca sprijin
nu se va grăbi să fugă.
Matei 21, 42: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a
ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut
acest lucru şi este minunat în ochii noştri.
Efeseni 2, 21: În El toată clădirea bine închegată
creşte ca să fie un Templu sfânt.
Efeseni 2, 10: Căci... am fost zidi i în Hristos Iisus
pentru faptele bune
pe care le-a pregătit Dumnezeu
mai dinainte,
ca să umblăm în ele.
I Petru 2, 4 şi 6: ...Hristos este Piatra Aleasă şi
Scumpă
şi cine se încrede în El
nu va fi dat de ruşine.

5. Piatra scumpă 5
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Piatra noastră Scumpă,
Slavă veşnică ie!
Pentru că Tu eşti Piatra Aleasă şi Scumpă
înaintea Dumnezeului Veşnic,
înaintea Bisericii Slăvite
şi înaintea sufletelor biruitoare.
Pentru că Tu eşti Jăraticul Divin Care,
atingându-Te de buzele mele,
mi-ai îndepărtat nelegiuirea,
mi-ai îndumnezeit cuvintele
şi mi-ai strălucit inspira ia.
Pentru că iubirea Ta este Piatra Albă pe care
mi-ai dat numele tainic,
mi-ai înso it sărutul nemuritor
şi mi-ai zămislit rodul fericit.
Şi pentru că Tu ne eşti Soarele Preafericit şi unic,
strălucind mai departe decât cele Şapte Ceruri,
mai aprins decât cele Şapte Stele,
mai frumos decât cele Şapte Candele
şi mai dulce decât cele Şapte Taine,
– pune peste întreita noastră fiin ă
cele Patru Pece i ale cununiei veşnice
în cele Patru Nume ale Celui Ascuns,
binecuvântând tot ce am fost,
tot ce suntem
şi tot ce vom fi.
Slavă veşnică ie,
Piatra noastră Scumpă şi Marele nostru Dumnezeu
Iisus Hristos!

6. 6 Traian Dorz
Fericită Piatră Scumpă
Fericită Piatră Scumpă,
drag Mântuitor iubit,
binecuvântată fie
ziua-n care Te-am găsit,
binecuvântat să fie
cel prin care Te-am aflat
– de-atunci orice pas al vie ii
ne-a fost binecuvântat.
Scumpa noastră Temelie,
neclintit ne stai de-atunci
pe-a credin ei legăminte
şi-ale dragostei porunci.
Strălucitele-Adevăruri
ne sunt trepte tot mai sus,
pân-la Tronul Slavei unde
ne e steagul luptei pus.
Scump Iisus – Comoara noastră
cea de sfânt şi veşnic pre –
Tu ne eşti pe totdeauna
aurul întregii vie i.
Tu ne străluceşti to i vecii
mai frumos ca mii de sori
– pentru miile de haruri
fii slăvit de mii de ori!

7. Piatra scumpă 7
1. HRISTOS, DUMNEZEUL NOSTRU
1. Hristos Iisus, Dumnezeul nostru, este Dumneze-
ul cel fără de început.
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, El era.
Căci Timpul, adică veacurile, au început o dată cu
crea iunea văzută şi va sfârşi o dată cu ea (Evrei 1, 2).
El este dinainte de Timp şi va rămâne şi după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul, şi Materia, şi
Timpul.
Şi toate acestea se in prin El.
2. Oricine Îl priveşte pe Hristos numai ca pe un om
se înşală şi păcătuieşte, El fiind Dumnezeu şi înainte de
a fi om,
şi în timpul întrupării Sale,
şi după ce a părăsit via a pământească.
Şi tot aşa greşeşte şi acela care Îl consideră pe
Domnul numai Dumnezeu, cu toate că El S-a identificat
deplin cu firea omenească, suferind toate durerile, lip-
surile şi ispitele ei (Evrei 4, 16).

8. 8 Traian Dorz
Numai privind la prezen a permanentă a acestor
două firi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos putem în-
elege drept Adevărul şi Lucrarea puterii Sale.
3. Fiecare fiin ă şi fiecare lucru, fiecare adevăr şi
fiecare realitate Îl au în ele pe Hristos: prezen a Lui,
adeverirea că izvorăsc din El.
Din El ne tragem obârşia cu to ii împreună, cu tot
ce avem, spune Scriptura (Fapte 17, 28).
Tot ce este curat, bun, uman, cinstit, frumos şi
vrednic de primit, în fiecare operă şi în fiecare suflet,
este partea din Hristos, pusă de Dumnezeu acolo.
Nimic n-a fost făcut fără El,
cum nu este un fruct fără sămân ă.
4. El este Acela care ine Nordul, adică În elepciu-
nea care conduce totul de Sus.
El este Sudul, adică Puterea care stăpâneşte până în
adâncuri,
El este Dreptatea de la Apus şi până la Răsăritul
îndepărtat, care cumpăneşte şi răsplăteşte totul.
El este Iubirea care luminează şi încălzeşte totul de
la Răsărit până la Apusul îndepărtat,
formând astfel cele două dimensiuni nesfârşite ale
Crucii Sale, în care se îmbră işează totul, fiind şi Linia
şi Cercul.
Şi linia care desparte
şi cercul care uneşte.
5. Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede
îndată. După cum uşor se poate vedea când este undeva
lumină şi căldură.

9. Piatra scumpă 9
Lumina şi căldura sunt semnul prezen ei lui Hristos
într-o inimă,
într-o operă,
într-o casă,
într-o predică.
Fiindcă acolo este atunci strălucire şi putere
şi se vede roadă.
Căci roadele sunt dovezile luminii şi ale vie ii.
6. Adorat sau hulit, Hristos continuă să fie proble-
ma numărul unu a omenirii şi astăzi.
În fa a tuturor oamenilor şi a tuturor problemelor,
Hristos este viu, prezent şi luminos.
Pentru toate problemele omenirii, El este unica so-
lu ie fericită.
Nici o problemă nu se poate rezolva bine şi defini-
tiv fără Hristos, după cum nimic nu poate fi lucrat bine
şi frumos pe întuneric, fără lumină.
7. În via ă, Hristos luminează mintea ta şi proble-
mele tale,
bucuria ta şi fa a ta,
ochii tăi şi faptele tale,
cuvintele tale şi suferin ele tale,
căminul tău şi umblarea ta.
În clipa mor ii, Hristos va lumina plecarea ta şi
drumul tău spre veşnicie, până la locul fericit către care
te-ai îndreptat încă de pe pământ
prin trăirea şi credin a vie ii tale în El şi cu El.
8. De acum şi până în veac, oricine Îl arată puternic

10. 10 Traian Dorz
prin cuvinte şi fapte pe Iisus Hristos ca fiind Mielul Ca-
re ridică păcatul lumii
este un om al lui Dumnezeu.
Cât de pu in a fost, în vremea Sa, pre uit şi în eles
Ioan Botezătorul – acest mare sol şi trimis al lui Dum-
nezeu!
Cât de pu in au fost în eleşi şi pre ui i marii trimişi
ai lui Dumnezeu în neamul şi în vremea lor până astăzi
de către oamenii cei la care ei duceau solia lor
aleasă şi mare!
Aşa a fost totdeauna.
Dar nu va fi aşa pe totdeauna.
9. Vestind adevărul veşnic într-o formă nouă,
potrivit vremii noi pe care o trăiesc oamenii,
trimişii Domnului nu vor fi niciodată nici în eleşi şi
nici primi i de semenii lor
care trăiesc mereu privind spre trecut.
Oamenilor le place mereu ceea ce este vechi, ceea
ce este căldu , adică ceea ce este comod.
Iar trimişii lui Dumnezeu osândesc chiar asta.
10. Dumnezeu şi oamenii sunt într-un mare proces
contrariu.
Acest mare proces se desfăşoară din ce în ce mai
crâncen, cu cât se apropie sfârşitul. Inevitabilul sfârşit.
Noi suntem – şi nu putem să nu fim – martori ori
pentru Hristos, ori împotriva Lui.
Ori în slujba lui Hristos, ori în slujba mamonei.
Drept spune El că nu este cale de mijloc.
Nu există neutralitate.

11. Piatra scumpă 11
Ori eşti pentru Hristos, ori eşti pentru Satana.
Noi să fim de partea lui Dumnezeu!
11. Cât de multe crezuri, învă ături, căr i, curente şi
idei sunt lumini amăgitoare ce-i duc pe bie ii oameni
care le urmează pe cărări mincinoase şi pe drumuri ră-
tăcite,
lăsându-i în întuneric şi deznădejde tocmai atunci
când au nevoie mai multă de ajutorul luminii.
O, cu cât ar fi fost oamenii mai ferici i fără ele, fără
aceste lumini mincinoase!
Pentru că este mult mai bine să nu ştii nimic decât
a şti rău.
Şi a nu avea nici un îndrumător decât a avea unul
orb.
12. Fără lumina Domnului Iisus, nu numai că nu
po i vedea, dar şi ceea ce i se pare că vezi vei vedea
deformat, sucit, întors şi greşit,
înşelându-te pe tine şi pe al ii.
Cu cât eşti un mai mare îndrumător al altora, cu
atât ai mai mare răspundere fa ă de Dumnezeu
şi fa ă de cei pe care îi îndrumi,
ca să le ară i adevărata lumină!
De aceea trebuie să vii neapărat
şi să rămâi pe totdeauna cu Hristos.
13. Şi astăzi, marea mul ime a acelora care ar tre-
bui să fie ochi cura i şi îndrumători sănătoşi ai gloatei
sufăr de orbie sufletească.
Din cauza multor necură ii şi gunoaie de care nu se

12. 12 Traian Dorz
cură ă prin lacrimi şi pocăin ă, ei sunt ochi răi, cum
spune Mântuitorul (Matei 6, 23).
Umblând ei înşişi, prin felul lor de via ă, în întune-
ric, cum i-ar putea îndruma atunci sănătos pe al ii, în
lumina lui Hristos?
14. Ce minuna i sunt însă adevăra ii îndrumători
creştini, adică ochii sănătoşi care se păstrează cura i
prin lacrimi şi smerenie în lumina Domnului nostru
Iisus Hristos!
Ce fericită ar fi lumea dacă ar avea astfel de în-
drumători totdeauna şi pretutindeni!
15. Mergând la al ii, tu nu-i uita niciodată pe ai tăi!
Fiecare întoarcere a altora va atinge o rană dure-
roasă în sufletul tău, dacă ai tăi nu vin la Iisus.
Rana aceasta a ta va sângera mereu până când îi vei
vedea şi pe ei venind la Dumnezeu, pe pământ.
Sau până când ei te vor vedea pe tine mergând la
El, în cer.
Nici să nu cau i să o vindeci până atunci!
16. Deşi Dumnezeu voieşte ca to i oamenii să fie
mântui i şi nimeni să nu piară,
totuşi, de toată dragostea Lui cerească şi de toate
făgăduin ele tainelor Sale cereşti
se vor împărtăşi cu adevărat numai cei care, au-
zind Cuvântul Său, Îl ascultă, întorcându-se la El cu
credin ă.
Şi primindu-L, prin Taina Pocăin ei,
prin naşterea din nou,

13. Piatra scumpă 13
pe Domnul Iisus viu şi trăitor în inima lor.
Apoi luptându-se să împlinească până la moarte
voia lui Dumnezeu.
17. Fără ascultarea şi primirea de către noi, cu
fapta, a naşterii din nou, pentru noi rămâne zadarnică
toată marea lucrare de mântuire
şi tot acest ales drept de fii ai lui Dumnezeu.
Le pierdem pe toate prin nepăsarea şi prin necre-
din a noastră, cum le-au pierdut şi le pierd atât de mul i
oameni din jurul nostru.
18. Există trăire firească şi, tot aşa, există trăire du-
hovnicească, după cum există două lumi, pentru care se
nasc şi trăiesc cele două feluri de oameni.
Lumea firească o vedem şi o putem avea prin um-
blarea după lucrurile ei. Dar lumea duhovnicească o
putem cunoaşte numai prin credin ă
şi o putem moşteni numai prin dobândirea firii du-
hovniceşti, cu care putem împlini condi iile prin care să
o moştenim.
19. În lumea aceasta au un loc şi o moştenire to i
cei care sunt născu i în firea omenească şi împlinesc
acele condi ii pe care le cere ea.
Dar în lumea viitoare, în Împără ia lui Dumnezeu,
nu vor putea avea nici un loc, nici o parte, decât aceia
care, după ce au fost născu i din firea omenească de
al ii, se nasc şi ei înşişi, prin credin ă şi prin trăire
creştină, pentru lumea duhovnicească, dobândind o
nouă fire, o nouă cunoaştere, o nouă fiin ă, în afară de
asta firească.

14. 14 Traian Dorz
20. Cuvântul S-a făcut Trup... El Însuşi, prin pute-
rea pe care o are de a-Şi supune toate legile Materiei şi
ale Spiritului.
El Însuşi S-a făcut pe Sine un trup omenesc,
pe care Şi l-a dezvoltat într-un mod, omeneşte,
normal, prin trupul Sfintei Fecioare Maria,
dar duhovniceşte – tainic şi dumnezeiesc, potrivit
sfintei binecuvântări pe care El Însuşi o dăduse mai
înainte prin îngerul Său mamei Sale (Luca 1, 26-35).
El singurul, Creator fiind, a putut şi poate să-Şi su-
pună legi întocmite de El pentru creaturile Sale, fără ca
El să fie supus acestor legi.
Normal, nimeni nu poate să se nască pe sine însuşi;
aceasta este o lege pentru orice trup omenesc, lege pes-
te care nimeni nu poate trece.
Dar El a trecut. Singurul Care S-a făcut El Însuşi
trup!
El spune: Am putere să-Mi dau via a şi am putere
să o iau iarăşi (Ioan 10, 17),
– fără să mai aibă nevoie de nimeni pentru a face
acest lucru.
21. Cine oare dintre împăra ii lumeşti ar primi să se
facă un câine, numai ca să-i poată mântui pe câini?
Să se pogoare de pe tronul său, să se despartă de
slava şi de fericirea sa, de familia şi de locul său şi să
primească să ia un trup de câine şi locul cel mai din
urmă dintre câini, să ia o soartă de câine şi moarte de
câine... de câine al nimănui, de câine străin şi alungat
de to i – numai din dragoste pentru aceste fiin e neferi-
cite, pentru a le mântui din nefericirea lor?

15. Piatra scumpă 15
Nainte de-al Tău Nume Sfânt...
Nainte de-al Tău Nume Sfânt nimic n-a fost, Iisus...
n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus,
ci Numele Tău Sfânt a fost, Iisuse, primul grai,
Cuvântul Tu erai, Iisus, Lumina Tu erai!...
A răsunat Numele Tău – şi foc de mii de sori,
âşnind, a inundat genuni cu raze şi culori,
s-au despăr it nemărginiri din haos infinit,
s-au rânduit învâlvorări în cântec strălucit.
A răsunat Numele Tău crescând şi descrescând,
din el ieşind apoi măre ce-i sus şi jos, cântând;
din orice sunet – alt cuprins şi alte împliniri,
în mii de forme cununând mii de perechi de miri.
A răsunat Numele Tău – şi-acel vrăjmaş de-un ceas
s-a prefăcut un praf uitat pe-un drum cu veşnic pas,
şi har cu har s-a-mpreunat, şi zări cu zări s-au strâns,
şi dor cu dor s-au sărutat în al iubirii plâns.
Va răsuna Numele Tău... şi noi, cu câte sînt,
vom deveni din El mereu alt cer şi alt pământ
şi-n veci – tot noi – alt răsărit din orice alt apus,
din infinit spre infinit un nesfârşit Iisus...

16. 16 Traian Dorz
Hristos este Împăratul
Hristos este Împăratul!
To i câ i Îl slujesc cu zel
fie siguri de izbândă,
viitorul este El!
Slavă Lui, salvă Lui –
viitorul este El!
Hristos este Adevărul!
To i câ i sufăr cu Hristos
fie siguri de izbândă,
El e-n veci victorios!
Slavă Lui, slavă Lui,
El e-n veci victorios!
Hristos este-n veci Dreptate!
To i câ i sufăr pentru ea
fie siguri de izbândă,
cât ar ine lupta grea!
Slavă Lui, slavă Lui...
cât ar ine lupta grea!
Hristos e Judecătorul!
To i câ i sunt de El ierta i,
fie siguri de izbândă,
nu vor mai fi judeca i!
Slavă Lui, slavă Lui,
nu vor mai fi judeca i!

17. Piatra scumpă 17
Hristos este Învierea!
To i câ i sunt ai Lui iubi i,
fie siguri de izbândă,
pot să moară linişti i!
Slavă Lui, slavă Lui,
pot să moară linişti i!
Hristos este Începutul
a tot ce-i şi Sus, şi jos,
fie siguri de izbândă
cei ce sunt ai lui Hristos!
Slavă Lui, slavă Lui,
cânte to i ai lui Hristos!

18. 18 Traian Dorz
2. ADEVĂRATUL TRIMIS
1. Adevăratul trimis dumnezeiesc nu-L predică, ci
Îl mărturiseşte pe Hristos.
Mărturisirea este de o mie de ori mai mult decât
predica.
Mărturisitorul este o flacără, predicatorul este un
func ionar.
Predicatorul va vorbi pentru un salariu sau pentru o
laudă.
Pentru o pâine mai comodă,
pentru o func ie mai uşoară,
pentru o satisfac ie a inimii, adeseori stăpânită de
trufie şi de fire lumească (bine ascunsă după „râvna”
Evangheliei),
dar mărturisitorul va pătimi, va asuda şi se va topi,
pentru a-L face lumii cunoscut pe Mântuitorul său
Preaiubit. Pe Hristos.
Aceasta este deosebirea.
Dumnezeu n-a trimis predicatori, ci mărturisitori ai
lui Hristos.

19. Piatra scumpă 19
2. Cât este de la materie până la spirit,
de la literă până la duh,
de la obliga ie şi până la iubirea fierbinte,
de la datoriile fireşti până la roadele firii duhovni-
ceşti,
atât este de la lege şi până la Har
şi de la o credin ă de nume la credin a adevărată.
3. Cea mai desăvârşită lege nu poate să-l facă pe
cineva să plângă cu un păcătos şi pentru el.
Cea mai frumoasă lege nu-l poate face pe cineva în
stare să-şi dea de bunăvoie via a pentru aproapele său.
Nici măcar să-i ierte şi să-i acopere din toată inima,
cu în elegere şi cu bunătate, un păcat al acestuia.
Nici să îngăduie cu răbdare şi blânde e pe nimeni, gă-
sind milă şi alinare pentru zbuciumul şi slăbiciunile cuiva.
Nici nu poate face pe cineva ca, din înaltul îndemn
al propriei sale conştiin e, să trudească jertfindu-se
pentru a face totul mai frumos, mai bun, mai mult, mai
curat decât se cere şi decât se poate pentru al ii.
Dar cât de uşor, de natural, de fericit, de neobosit
le face pe toate acestea Harul!
Cât de minunat şi de fericit osteneşte, dăruieşte,
ajută, mângâie, rabdă, iartă, munceşte şi suferă Harul în
toate acestea!
Fără să-i fie prea greu
sau prea mult.
Aceasta este deosebirea dintre lege şi Har.
4. De lege este nevoie numai acolo unde încă nu
s-a ajuns la Har
sau unde Harul s-a pierdut.

20. 20 Traian Dorz
De obliga ie este nevoie numai acolo unde nu
există sim ământul datoriei din conştiin ă.
De amintirea datoriei cerute este nevoie numai
acolo unde dragostea părtăşiei este uitată, dispre uită,
părăsită şi călcată.
Ce trist este să ceri ceva care ar trebui oferit cu cea
mai bucuroasă dărnicie!
5. Sabia Domnului are două tăişuri: şi spre în afară,
şi spre înăuntru.
Harul are două mijloace de lucru: dragostea şi nu-
iaua.
Amândouă sunt folositoare şi amândouă sunt folo-
site de aceeaşi mână atotştiutoare a lui Dumnezeu
Care urmăreşte şi mântuirea noastră
şi neştirbirea Adevărului Său.
6. Nu dispre ui con inutul din pricină că i se pare
că vasul care îl poartă este prea modest!
Când i se înfă işează harul lui Dumnezeu cu ade-
vărat, să nu te oprească simplitatea celui prin care
Dumnezeu i-l trimite, ci primeşte-l smerindu-te!
Aurul dă valoare şi pungii în care este inut.
7. Adevărata smerenie este aceea care, în tăcere şi
în răbdare, doreşte sincer locul cel mai din urmă,
şi sarcina cea mai grea,
şi răsplata cea mai mică.
8. Smerenia nu se va supăra niciodată,
nu se va certa niciodată,

21. Piatra scumpă 21
nu va pretinde niciodată merite şi răsplată de la
nimeni şi pentru nimic.
Smerenia renun ă totdeauna,
mul umeşte totdeauna şi pentru toate
şi este totdeauna liniştită, îndelung răbdătoare şi
statornic credincioasă.
9. Smerenia nu se va asemăna pe ea însăşi nicio-
dată cu ceea ce este mai mult, mai bun, mai ales şi mai
vrednic de cinste între oameni.
Totdeauna va alege mai degrabă desprinderea de
meritele şi calită ile sale
decât să se arate într-o stare mai văzută înaintea
oamenilor.
De aceea este frumoasă smerenia.
10. Roadele smereniei lucrate în tăcere şi în cinste
sunt curate şi sănătoase, totdeauna dulci şi sfin itoare.
Cuvintele smereniei sunt totdeauna măsurate, în e-
lepte, rare şi frumoase.
Pentru că izvorăsc dintr-o inimă sfin ită
şi dintr-o minte stăpânită de credin ă vie şi în-
eleaptă,
care nu-şi pierde niciodată din vedere marea parte
de slăbiciune pe care o are.
Nici nu uită cât de pu in împlineşte din ceea ce ar fi
nevoie să fie făcut.
11. Smerenia nu se uită niciodată la cât a făcut,
ci se uită la cât mai este încă de făcut înainte.
Nu priveşte la cât este, ci la cât ar trebui să fie.

22. 22 Traian Dorz
Nu se aşază printre cei dintâi, ci printre cei din urmă
şi, chiar dacă împlineşte o slujbă aleasă şi sfântă,
trăieşte mereu cu povara temerii şi cu conştiin a slăbi-
ciunii că nu este
şi că nu merită să se cheme că este
ceea ce este într-adevăr.
12. Pu ini oameni din lume spun despre ei înşişi că
sunt mai pu in decât sunt. Tuturor li se pare că sunt mai
mult decât sunt.
Pu ini oameni zic despre ei adevărul...
Cei mai mul i folosesc cuvintele nu ca să spună, ci
ca să ascundă cu ele adevărul despre ei înşişi.
Fiindcă pu ini sunt acei care trăiesc în aşa fel, încât
să poată spune tot adevărul despre ei înşişi.
Iar cei care trăiesc astfel, aceştia, din smerenie şi
din modestie, nu spun.
13. Fiecare dintre noi are şcoala pe care o arată
prin în elepciunea sa.
Pregătirea pe care o arată prin lucrările sale.
Credin a pe care o arată prin faptele sale.
Şi bogă ia pe care o arată prin dărniciile sale.
Aceasta este ceea ce zicem noi, fiecare, despre noi
înşine.
Şi numai acestea nu înşală.
14. Glasul care sună pentru netezirea căilor Dom-
nului sună mereu în pustiu.
În singurătate.
Şi în zadar.
Pustiul este locul fără ecou.

23. Piatra scumpă 23
Acolo po i striga, că nicăieri nu se aude şi nimeni
nu răspunde.
Un glas în pustiu este chiar nimic.
O, ce smerenie, ce răbdare şi ce credin ă mare î i
trebuie ca să strigi acolo unde n-ai nici o nădejde să te
audă cineva!
De aceea Ioan Botezătorul a fost mare. De aceea
cei smeri i sunt mari.
15. Cei care duc solii lumeşti, mincinoase, hazlii,
curioase şi uluitoare sunt înconjura i mereu de ascultă-
tori aten i şi mul i.
Dar aceia care duc solia Evangheliei şi vestirea lui
Hristos vorbesc adesea în pustiu...
Ce adevăr trist este acesta!
16. Suflete preaiubit, dacă eşti solul Domnului,
strigă în pustiu.
Nu vorbi încet acolo unde Hristos nu-i ascultat.
Nu vorbi prea domol, nici prea dulce, ci strigă.
Acolo unde vezi că este pustiu sufletesc, trebuie să
strigi,
căci sufletele sunt depărtate de tot şi împotrivitoare
fa ă de Dumnezeu.
Este nevoie de curaj şi de voin ă puternică acolo
unde este nepăsare, amor ire şi împotrivire neobişnuită
fa ă de Hristos.
17. Trimisule ceresc, strigă adevărul!
Strigă până vor auzi to i cei surzi,
to i cei somnoroşi,
to i cei depărta i
şi to i cei îmbătrâni i în păcate

24. 24 Traian Dorz
ori rătăci i în multe căi înşelătoare, câte sunt de
obicei prin pustiu.
Strigă totdeauna cu putere, cu răbdare şi cu cre-
din ă.
Ceva neapărat se va face,
cineva neapărat se va trezi.
Dumnezeul nostru nu lasă niciodată chiar în zadar
un strigăt puternic şi sincer pentru El.
18. Un sfânt părinte, când a fost ales episcop, în-
grozit de răspunderea cea mare a unei astfel de slujbe, a
fugit şi s-a ascuns, plângând.
Şi cu toate stăruin ele Bisericii n-a voit – el, cel
mai vrednic de această slujbă – să o primească. Din pri-
cina nevredniciei pe care spunea el că şi-o simte...
Ce mari oameni a avut odinioară Biserica Domnului!
Dar astăzi cine mai face aşa?
Deşi răspunderea de astăzi e şi mai mare.
19. În mijlocul lumii istorice,
în mijlocul lumii geografice,
în mijlocul lumii religioase,
în mijlocul lumii şi al universului
stă Hristos prin opera Sa,
prin Persoana Sa,
prin Biserica Sa,
prin toată prezen a Sa copleşitoare şi de neînlăturat,
pentru ca, în egală măsură, să poată fi cunoscut, văzut
şi slujit sau descoperit de către to i cu uşurin ă.
Vai de cine se uită şi nu-L vede,
de cine aude şi nu-L ascultă,
de cel căruia i se arată şi nu crede!

25. Piatra scumpă 25
O, Domnul meu sfânt
O, Domnul meu sfânt,
în veci am să cânt
iubirea Ta dulce,
că-n inima mea,
iubirea din ea
cereşte străluce.
Ce dulce-adăpost,
Iisuse, mi-au fost
aripile Tale...
Sub ele-am trecut
frumos şi plăcut
a plângerii vale.
Ce sfinte iubiri
mi-ai dat înso iri,
sărut şi cântare!
Şi numa-n senin
îmi văd pe deplin
a dragostei zare.
La câte i-am spus,
o, dulce Iisus,
ce oare-aş mai spune,
când Tu mi-ai făcut
tot chinul trecut
o dulce minune?

26. 26 Traian Dorz
3. CEL UNUL ŞI UNICUL
1. Hristos este Piatra din capul unghiului.
O, oameni de pretutindeni şi de totdeauna,
în mijlocul vostru, Temelie veşnică, stă Unul,
El, Unicul
– şi voi nu-L cunoaşte i...
În mijlocul ştiin ei şi al filozofiei stă El,
solu ia unică şi criteriul unic,
fără de care nu se poate rezolva nimic real şi con-
vingător.
Ferice de în elepciunea care Îl descoperă!
2. Hristos este Coloana Infinită
şi Punctul Unic Nemişcat
şi Osia întregului Sistem.
El este Nemişcarea Nordului Infinit, în jurul Căruia
toate se mişcă cu o ascultare perfectă
din clipa când El S-a exteriorizat din Tatăl,
creând legile şi tainele cărora numai singur El nu le
este supus (Filip. 3, 21; I Cor. 15, 28).

27. Piatra scumpă 27
3. Hristos stă în mijlocul matematicii, El, Cel Întreg,
de la Care pornesc, adăugându-se, toate celelalte cifre
sau din Care ies
şi în plus-infinit şi în minus-infinit.
Căci în mare este El Unul, multiplicat cu El Însuşi,
până când se ajunge la numărul pentru care nu mai
este denumire,
cum nu este nici sfârşit.
4. În mijlocul medicinii stă Hristos, singurul Medic
desăvârşit.
Puterea şi ştiin a lui Hristos au vindecat şi vindecă
încă în chip minunat
cazuri care sunt inexplicabile chiar şi pentru medi-
cina cea modernă şi preten ioasă de astăzi.
El nu va fi întrecut niciodată şi de către nimeni.
5. În mijlocul Bisericii Sale stă Hristos.
Dar câ i oare Îl cunosc,
câ i Îl văd şi Îl adoră cu toată tăria sufletului lor?
În mijlocul Adunării şi Lucrării Sale stă El, Dom-
nul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.
În mijlocul vorbirilor noastre,
în mijlocul tuturor cântărilor şi rugăciunilor noastre
ar trebui să fie numai El,
focul şi puterea, vibra ia şi dulcea a, harul şi înăl a-
rea tuturor.
Ferice când este aşa!
6. Cu cât cineva poartă un con inut mai de valoare,
cu atât va fi mai modest şi mai tăcut.

28. 28 Traian Dorz
După cum, cu cât poartă cineva un gol lăuntric, va
face mai mult zgomot în jurul său.
Ca butoiul gol sau căru a goală...
Cel care duce aur merge tăcând.
Cel cu adevărat vrednic nu se va lăuda cu aceasta
niciodată.
Cine se laudă, acela nu este,
iar cine este, acela nu se laudă.
7. Lucrarea Domnului îşi are în iubire şi temelia şi
vârful ei.
Şi începutul şi sfârşitul ei.
Numai prin iubire le putem pricepe şi descoperi pe
toate.
Fără de ea, nimic.
În iubire este puterea şi temelia adevărului.
Nimic nu lucrează dacă nu se clădeşte pe acest
fundament solid.
Şi cu acest material trainic, plăcut şi scump.
8. Începutul propovăduirii Sale, Domnul l-a făcut
în Betania (Betabara – Ioan 1, 28),
iar sfârşitul ei, înăl area Sa de pe pământ la ceruri,
tot acolo a fost (Luca 24, 50).
Ca un ultim omagiu adus acestui loc al iubirii.
Sfârşind Lucrarea Lui de pe pământ, Domnul a lă-
sat dulcea nădejde şi mângâiere – pentru to i cei prea-
iubi i ai Săi – că celor ce trăiesc în iubire, Dumnezeu le
face şi le păstrează cel mai mare har.
9. Lumea a cunoscut multe lucrări zidite pe for ă

29. Piatra scumpă 29
sau pe bani,
sau pe glorie,
sau pe teroare,
sau pe minciuni
– dar nici una dintre ele n-a supravie uit timpului.
Singură lucrarea lui Hristos, întemeiată pe iubire, a
supravie uit veacurilor şi prăbuşirii, fiindcă este zidită
pe El.
A rămas mereu şi va rămâne mereu numai ceea ce
este întemeiat pe iubire...
adică pe singura temelie veşnică.
10. De ce oare noi oamenii mereu ne închipuim că
trebuie să fie altfel de cum se întâmplă într-adevăr?
Oamenii aşteptară în Iisus un leu din semin ia lui
Iuda şi un împărat din David
– iar ei văd acum un Miel şi un Rob...
Era un leu în înfă işarea unui Miel.
Şi un împărat sub înfă işarea unui Rob.
De aceea oamenii nu L-au cunoscut.
11. Puterea prin smerenie,
şi măre ia prin ascultare,
şi simplitatea prin iubire,
– aceasta este calea lucrării lui Dumnezeu cea tai-
nică şi sfântă.
În felul aceasta au apărut to i trimişii lui Dumnezeu
şi aşa vor fi până la sfârşit.
Tatăl a trimis un Miel şi un Rob.
Fiul a trimis nişte miei şi nişte robi (Luca 10, 3).

30. 30 Traian Dorz
12. Cine are între semenii şi fra ii săi col i, gheare
şi copite,
acela nu este un miel, ci o fiară.
Cine este dezbinat, nesupus şi neascultător în Lu-
crarea lui Dumnezeu,
acela nu este un rob, ci un vrăjmaş şi un potrivnic.
Aceştia nu sunt ai lui Hristos, ci ai lui mamona.
13. Fiecare trimis al Domnului are un duh al său
şi fiecare lucrare are un duh al ei.
Datoria noastră este să cercetăm duhurile dacă sunt
de la Dumnezeu sau nu.
Căci sunt atâtea duhuri care vin în Numele Său, dar
nu sunt ale Lui (I Ioan 4, 1-3).
14. Duhul lui Dumnezeu are ca semn smerenia, răb-
darea şi roadele dulci ale trăirii înfrânate, neprefăcute,
seriozitatea fără mândrie,
bunătatea fără laudă,
iubirea fără necură ie,
modestia fără zgârcenie,
căldura fără dogoare.
15. Fiu adevărat al lui Dumnezeu este numai acela
peste care vezi Duhul nu numai pogorându-Se, ci şi
oprindu-Se asupra lui.
Adică acela care, dacă s-a născut din nou, apoi şi
trăieşte ca un om nou.
Dacă a venit la Dumnezeu, apoi şi rămâne în Dum-
nezeu.
Dacă a început o via ă nouă duhovnicească, apoi o
şi duce cu statornicie rodnică până la sfârşit.

31. Piatra scumpă 31
16. Botezul cu Duhul Sfânt nu este lucrarea vreu-
nui om,
nici a vreunui cult,
nici a vreunei stăruin e şi frământări nervoase,
ci botezul cu Duhul Sfânt este numai revărsarea da-
rului ceresc, cu care Domnul Iisus îi împărtăşeşte pe cei
ce împlinesc fa ă de El cele trei condi ii pe care El le-a
împlinit fa ă de Tatăl Ceresc şi anume:
biruin a în contra păcatului şi a diavolului,
jertfa şi jertfirea în lucrarea mântuirii Sale
şi sfin irea în lucrarea ascultării de toată voia Sa.
Fără aceste trei condi ii nimeni n-a primit niciodată
botezul cu Duhul Sfânt.
Iar dovada lui sunt roadele Duhului (Gal. 5, 22).
17. Oricine nu-şi dă toate silin ele să unească cu
credin a sa fapta, apoi cunoştin a şi înfrânarea,
răbdarea şi evlavia,
dragostea de fra i şi iubirea de oameni,
– acela, oricâte stăruin e ar depune pentru a primi
botezul Duhului Sfânt, ar fi în zadar.
Cine nu le are pe acestea din belşug în el este un
orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost cură it de
vechile lui păcate (II Petru 1, 5-9).
De acest om, plinătatea Duhului Sfânt va fi tot-
deauna departe.
Iar dacă totuşi el are un duh, nu este cel Sfânt.
18. Să nu se înşele nimeni în privin a aceasta,
fiindcă duhul mincinos mai ales aici lucrează cu foarte
mare vicleşug, făcându-i pe mul i să creadă că harul

32. 32 Traian Dorz
botezului cu Duhul Sfânt se poate dobândi şi fără biru-
in a asupra păcatului, fără jertfa vie ii şi fără sfin irea
ascultării depline.
Aceasta este cu neputin ă astfel.
19. Mul i stăruie pentru dobândirea botezului cu
Duhul Sfânt nu pentru a-L sluji pe Dumnezeu cu o via ă
mai predată Lui,
cu o jertfă mai deplină
şi cu o ascultare mai sfântă,
ci pentru a se mai mândri şi cu aceasta şi a se lăuda
pe ei înşişi fa ă de al ii.
Unor astfel de îngâmfa i, duhul mincinos le dă fal-
sul „botez” al său, prefăcut şi amăgitor, spre pierzarea
lor (II Tes. 2, 9-12).
20. Fra ilor şi surorilor, ruga i-vă Domnului să vă
ajute să umbla i în smerenie după virtu ile Mântuito-
rului,
pentru ca El să vă dea botezul cu Duhul Sfânt
(Luca 3, 16).
Şi să vă ferească de umblarea îngâmfării, ca să nu
căde i în mrejele duhului mincinos,
fiindcă cei ce cad în ele adesea nu mai scapă nicio-
dată.

33. Piatra scumpă 33
Iisus a venit...
Iisus a venit odată,
când în iesle S-a născut
din Fecioara Preacurată,
pentru-acest pământ pierdut.
Atunci El ne-a dat Cuvântul
sfânt al Tatălui Ceresc
şi S-a dat răscumpărare
pentru to i cei ce-L primesc.
Iisus vine-a doua oară,
când, la uşa fiecui,
stă, şi bate, şi aşteaptă
să-L primească-n via a lui.
Atunci El, cui Îl primeşte,
îi dă naşterea de sus
şi părtaş îl face slavei
veşnice de care-a spus.
Şi Iisus, a treia oară,
o să vină în curând,
punând capăt fărdelegii
şi cununile-aducând.
Atunci El la fiecare
răsplăti-va pe deplin
ori cu veşnicu-ntuneric,
ori cu veşnicul senin.

34. 34 Traian Dorz
Numai în lumină
Numai în lumină umbra ta i-o vezi,
fără de lumină, nu vrei să i-o crezi.
Până n-ai puternic Duhul lui Hristos,
nu vei recunoaşte că eşti păcătos.
Numa-n Calea Dreaptă vezi ce e cotit,
fără ea, nu ştie nimeni ce-i greşit.
Fără-o-nvă ătură sănătos dreptar,
omu-i ca pe-o mare noaptea fără far...
Numa-n unitatea fra ilor mergi drept,
fără ei, mergi numai drumul ne-n elept;
între fra i eşti pururi binecuvântat,
fără ei, po i merge numai la păcat.
Numai cu acestea omul e-n Hristos,
omul fără ele este-un mincinos
şi-nşelat se duce către-un orb pustiu;
şi-o să vadă asta numai prea târziu...

35. Piatra scumpă 35
4. MĂRTURISITORI CERE DOMNUL
1. Nici o mărturisire nu poate avea putere şi crezare
dacă nu se întemeiază pe aceste cuvinte: Eu am văzut!...
Căci cine n-a văzut el însuşi, cu ochii lui, ceea ce
sus ine, nici el nu poate fi convins deplin
şi nu poate nici convinge pe al ii.
De ce oare atâtea predici sunt lipsite de putere şi de
via ă?
De ce atâ ia predicatori vorbesc zadarnic,
dacă nu chiar stricător sufletelor şi adevărului?
De ce cuvintele lor nu mişcă pe nimeni şi nu rodesc
nimic bun în nimeni?
Pentru că ei înşişi nu trăiesc ceea ce spun.
2. Pe aleşii Săi, Domnul îi trece prin multe încer-
cări şi experien e în lume
nu numai pentru a-i verifica, a-i cură i şi a-i învă a,
ci mai ales pentru că – deoarece Dumnezeu are ne-
voie de ei ca de nişte mărturisitori în lume – şi ei au ne-
voie să se încredin eze personal de adevărul pe care

36. 36 Traian Dorz
trebuie să-l mărturisească cu puterea celui deplin con-
vins,
a celui ce a văzut cu ochii lui.
Iar ei nicăieri nu-L vor putea cunoaşte cu adevărat
pe Iisus ca în mijlocul valurilor şi al încercărilor.
De aceea, cine nu le cunoaşte, nu poate fi un ales al
lui Hristos.
3. Dragul meu frate, tu trebuie să crezi ceea ce spui.
Pentru ca să fii crezut şi tu de către al ii.
Iar ca să te convingi, să crezi cu adevărat, trebuie
să fii şi tu dus acolo. Acolo unde po i vedea minuni.
De aceea trebuie să treci şi tu prin nenorociri,
ca, strigând şi cerând ajutorul Domnului,
să te convingi că El este. Şi că răspunde.
Minunate sunt experien ele cu Dumnezeu.
Dar pu ini le rezistă.
4. Hristos nu are nevoie în lume, pentru vestirea
Sa, nici de predicatori, nici de func ionari, nici de ar-
tişti,
ci are nevoie de mărturisitori.
Predicator poate fi oricine are o conştiin ă. Sau i se
pare că o are.
Func ionar poate fi oricine are o şcoală. Sau crede
că o are.
Artist poate fi oricine are ceva talent. Sau îşi închi-
puie că-l are.
Dar mărturisitor nu poate fi decât acela care L-a
văzut şi L-a cunoscut adânc şi real pe Hristos
din propria sa experien ă.

37. Piatra scumpă 37
5. Scumpi fra i lucrători ai Domnului, ave i grijă de
cei care trebuie să rămână în locul vostru purtători de
steaguri în lupta Domnului Iisus.
Creşte i şi hrăni i fii sănătoşi
şi ucenici vrednici pentru Domnul.
Ocupa i-vă de ei mereu cu răbdare şi cu grijă, ca să
poată avea tot ce le este de folos şi de lipsă în casa pă-
rintească,
în adunarea şi în Biserica voastră.
Atunci firul sfânt nu se va rupe la voi.
6. Cine vrea să-L cunoască cu adevărat pe Hristos
trebuie să privească atent umbletul Lui prin lume,
trecerea Lui prin istorie,
roadele Lui în omenire
şi opera Lui pe pământ.
Pentru că El este Începutul, Mijlocul şi Sfârşitul
tuturor.
7. Nu privi la tabloul lui Hristos, râzând batjocori-
tor!
Nu-L privi în ceea ce nu-i al Lui în Biserică, ci în
cei ce sunt ai Lui în ea.
Nu-L privi pe Hristos în cei leneşi, ci în cei harnici,
căci doar aceştia sunt ai Lui.
Nu-L privi în cei lepăda i, mincinoşi, lacomi şi des-
frâna i; aceştia s-au lepădat de El
chiar dacă se mai numesc cu numele Lui.
Nu aceştia sunt Biserica Sa,
ci Biserică a Sa sunt cei ce-L trăiesc pe Hristos în in-
ten ia şi realizarea Binelui, a Frumosului şi a Adevărului.

38. 38 Traian Dorz
8. Priveşte-L pe Hristos în ceea ce este activ, lu-
crător, pozitiv
– nu în ceea ce este leneş, nepăsător şi rău.
Priveşte-L în ceea ce a lăsat şi lasă trecerea Sa prin
conştiin e
şi Cuvântul Lui prin idei,
şi sentimentul Lui prin artă,
şi dragostea Lui prin literatură,
şi cunoaşterea Lui prin cultura şi prin ştiin a creştină.
Şi prin toată civiliza ia venită în urma Lui pretutin-
deni pe fa a acestui pământ.
Acestea sunt El.
9. Hristos lucrează mereu.
Duhul şi Cuvântul Său sunt în continuă crea ie şi
desăvârşire, ducând totul spre mai frumos şi mai rodnic.
Oricine este în Hristos nu se mul umeşte niciodată nici
calitativ, nici cantitativ cu ceea ce face sau a făcut.
În Hristos eşti numai atunci când mergi,
când înaintezi,
când eşti în lucrare.
Dorin a de lenevie, de şedere, de nelucrare te
scoate din El.
Şi te desparte de El.
10. Potriveşte- i pasul în caden a şi alinierea cu
coloana lui Hristos.
ine caden a în Oastea Sa dacă vrei să mergi pe
urmele Sale.
Fii ordonat, disciplinat, cuviincios şi harnic dacă
vrei să fii al Lui.

39. Piatra scumpă 39
Nu te lăsa niciodată de rând şi nu ieşi din aliniere,
ca să nu cazi în mâinile celui rău şi în pierzarea lui!
11. Oricine are ochi cura i şi cuget sincer, privind
urmele lui Hristos şi roadele urmelor Sale,
nu poate să nu strige: Iisuse, Tu eşti Dumnezeu!...
Ca Natanael şi ca Toma.
Pentru că nimeni n-a mai avut astfel de urme în
lume niciodată cum a avut Iisus.
Napoleon a spus: „Eu cunosc oamenii; Hristos n-a
fost [numai] om!”
12. Iisuse Doamne, Tu eşti Mielul Vechiului Tes-
tament. Şi tot Tu eşti Mielul Noului Testament.
şi aducătorul unicului Sânge iertător şi mântuitor.
Tu eşti legea împlinitoare a condi iilor Dreptă ii
şi Tu eşti Harul ispăşitor al Milei şi al Dragostei.
Tu eşti jertfa sfin itoare pentru sufletele şi pentru
străduin ele noastre
şi Tu eşti odihna pentru cugetele noastre ajunse la
amărăciunea constatării marilor noastre slăbiciuni în
fa a datoriei.
13. Dragul meu, câ i merg după Iisus, dacă te-au
auzit pe tine vorbind?
Sau câ i merg după păcate în urma vorbelor tale?
Vorbeşte întotdeauna în aşa fel, încât cei care te
vor asculta să simtă în inimile lor o puternică dorin ă de
a merge după Iisus...
Să-L dorească, să-L iubească îndată şi să-L urmeze
pe totdeauna pe Domnul Iisus.

40. 40 Traian Dorz
Şi dacă încă nu po i – plângi, roagă-te şi luptă până
vei putea.
14. Iuda n-a rămas numai la Iisus,
nici Dima,
nici Alexandru Căldăraru (II Tim. 4, 14),
nici Diotref (III Ioan 9).
Unul a căutat banii,
altul lumea,
altul întâietatea,
altul slava deşartă.
Şi acestea i-au nenorocit pe to i.
Dar sămân a lor mai rodeşte în Biserică până azi,
căci neghina creşte mereu cu grâul.
Aşa că tu po i vedea şi auzi destui astfel de fii ai
neghinei în Lucrarea lui Dumnezeu.
15. Cât de mul i sunt şi azi în lume dintre aceia ca-
re pot veni la Hristos, dar nu rămân în El!
Se iau îndată după al ii şi-L lasă pe Iisus.
Pot începe cu Hristos, cu Evanghelia Lui, cu Ade-
vărul Său, dar îndată o iau în altă parte,
vorbesc altceva,
propovăduiesc altceva,
urmăresc altceva.
Ceasuri întregi vorbesc altceva.
Via a întreagă umblă după altceva – şi nu după
Hristos.
Aceştia se vor şi afla altundeva – şi nu cu Hristos.
16. Roadele Duhului Sfânt nu depind de locul în
care te vei duce,

41. Piatra scumpă 41
ci de starea pe care o ai.
Cine poate fi aur, este aur acolo unde se găseşte.
Cine nu, acela nu va fi nicăieri.
Cine este un pom bun, acela rodeşte acolo unde a
fost sădit de către Stăpânul, de la început.
Cine nu este, acela nu va rodi, oriunde s-ar muta el.
Până la foc.
17. Ce fericit a fost ceasul când ucenicii L-au aflat
pe Domnul!
Ce fericită este ziua şi ceasul când un suflet Îl află
pe Hristos!
Acest ceas rămâne neuitat şi această zi rămâne cea
mai frumoasă sărbătoare până la moarte.
Până la adânci bătrâne e, Ioan şi-a amintit mereu că
întâlnirea cu Iisus era pe la ceasul al zecelea.
Şi eu am avut un astfel de ceas în via a mea.
Dar tu ai avut?
18. Şi ie, suflet drag, dacă L-ai aflat pe Hristos, î i
va rămâne neuitat ceasul acela până la sfârşitul tău.
Toată via a ta î i vei aminti cu duioşie şi cu recu-
noştin ă de el,
ca şi de locul unde s-a petrecut minunea naşterii
tale din nou atunci.
Dacă încă nu s-a petrecut aceasta, fă să se petreacă
acum.
Depinde numai de tine.
19. Nu mai amâna deci acest lucru, nici chiar pen-
tru mâine, dacă nu l-ai făcut încă.

42. 42 Traian Dorz
Fiindcă via a nu este sigură pentru nimeni, dar
moartea este sigură pentru fiecare.
Şi nimeni nu mai ştie a cui mai este ziua de mâine.
Nu amâna, căci, chiar dacă te vei întoarce mai târ-
ziu, tot o să- i pară rău că nu te-ai întors acum.
Vino deci chiar acum la Hristos!

43. Piatra scumpă 43
Sunt bunuri mai de pre
Sunt bunuri mai de pre ca via a
şi trebuie privite-aşa.
Acestea, fiul meu, să- i fie
mai dragi ca tot ce vei avea.
Nimic să nu le-ntreacă-n tine,
căci pentru pre ul lor cel greu
te va lovi şi conştiin a,
te va lovi şi Dumnezeu...
Sunt clipe mai de pre ca vecii
şi tu să ştii să le-n elegi.
Pe-acestea, fiul meu, se cere
cel mai dintâi să le alegi.
Căci dacă una o vei pierde
ai să te-nvinui cel mai greu,
te va mustra şi conştiin a,
te va mustra şi Dumnezeu...
Sunt oameni mai de pre ca lumea.
Şi trebuie să-i ştii când sânt.
Pe-aceştia, fiul meu, să-i cau i,
mai mult ca aurul cel sfânt.
Căci de se duc şi tu nu-i afli
să le urmezi cuvântul greu,
te va-nfrunta şi conştiin a,
te va-nfrunta şi Dumnezeu...

44. 44 Traian Dorz
Suntem în drum
Suntem în drum spre-o oră
din care-apoi vom fi
pe veci numai în noapte
sau veşnic numa-n zi,
aşa precum ne-alegem,
aşa precum ne vrem,
din felul cum via a
ne-o ducem cât suntem.
Din sarcina averii
pe care o târâm,
nimic n-avem să ducem
pe celălalt tărâm,
doar ce-am trimis nainte
iertând şi dăruind,
acesta este-al nostru
şi-o să-l aflăm sosind...
O, Dragoste şi Milă,
voi merge i, numai voi,
cu noi spre ceasu-n care
de toate-ajungem goi.
– Când le vom pierde toate
câte-am crezut că sânt,
voi să ne fi i avutul
cel netrecut şi sfânt...

45. Piatra scumpă 45
5. NU DESCURAJA NICIODATĂ
1. Nu este fericire mai mare ca atunci când cei doi
so i merg după Hristos pe pământ.
Ei, în curând, pe urmele Lui, vor ajunge amândoi şi
unde locuieşte El. Adică în fericirea şi în lumina Lui
veşnică.
Dar nici durere nu-i mai mare decât atunci când
unul dintre cei doi so i merge după păcate.
Sau amândoi.
2. Bucuria pe care o ai de un lucru pe care îl afli
este totdeauna mai mare decât valoarea lui.
Uneori poate te ruşinezi cât de mult te-ai bucurat
că ai găsit ceva – deşi ceea ce ai găsit este un lucru
aproape de nimic.
Numai bucuria aflării Domnului Iisus nu poate fi ni-
ciodată atât de mare cât valoarea harului pe care l-ai aflat.
3. Fa ă de to i oamenii ai datoria să-i chemi la
Dumnezeu,

46. 46 Traian Dorz
dar, în primul rând, ai cea mai mare datorie fa ă de
ai tăi...
Ce bucurie, când Simon îl urmează pe Andrei, fra-
tele lui, la Hristos!
Niciodată nu trebuie să fi uitat Petru cât bine i-a fă-
cut fratele lui, Andrei, aducându-l la Domnul...
Ce om mare a făcut Hristos din Petru
şi cât bine a făcut acesta prin credin a lui cea mare!
În toate faptele mari ale lui Petru, un merit va avea
şi Andrei, care l-a adus la Hristos.
Fă şi tu aşa cu al ii!
4. Până când nu-L aflasem încă pe Domnul Iisus,
ne târam şi noi pe pământ ca vi ele cele fără araci,
întinate şi strâmbe,
cu roade putrede şi acre.
Dar, după ce ne-am legat via a de Iisus, îndreptân-
du-ne şi ridicându-ne spre cer,
o, ce schimbare fericită am trăit şi trăim!
Ridică-te şi tu şi leagă-te de Hristos, ca să aduni
roade sfinte!
5. To i cei leneşi şi neroditori, care merg la biserică
numai ca să doarmă sau să ia o pomană
sau merg la adunările Domnului numai ca să se
distreze cu cântări şi cu fală,
sunt credincioşi numai cu numele, dar cu celelalte
toate sunt la fel cu lumea.
To i aceştia nu sunt decât o povară şi o durere, o
nenorocire şi o batjocură pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Tu să nu fii aşa!

47. Piatra scumpă 47
6. Nu descuraja niciodată în munca şi în lupta de
a-i aduce pe ai tăi la Domnul.
De multe ori i se va lua astfel o mare piatră din
drum, chiar dacă după ani de încercări tot n-ai reuşit.
Nu descuraja nici dacă familia ta nu- i dă bucuria
pe care o aştep i.
Stăruie mereu. Până la urmă munca ta nu va fi în
zadar.
Fă aşa – şi ai să vezi!
7. Toată mântuirea noastră de acum
şi toată binecuvântarea veşnică ce va urma din
aceasta
se datorează în întregime lui Iisus.
Singurul nostru merit este că am întins mâinile să
primim de la Domnul nostru Iisus Hristos această co-
moară nemaipomenită...
că am strigat din adâncul prăpăstiei pierzării ca să
ne audă şi să ne scape El,
că ne-am lăsat ridica i pe umerii Lui, ca oaia cea
pierdută, ca să ne readucă în staulul Său...
Totuşi ce mult este acest lucru!
Cât de mul i nu pot face şi nu fac nici atât!
Ba încă se împotrivesc şi luptă contra mântuirii
lor...
Ce nenorocire este o astfel de stare!
8. Mereu acesta este harul: Iisus a găsit... pe Petru
şi pe Andrei.
Iisus a găsit... pe Iacov şi pe Ioan (Matei 4, 18-21).
Iisus a găsit pe Levi,

48. 48 Traian Dorz
Iisus a găsit pe Pavel.
– Iisus pe ei, nu ei pe Iisus.
Apoi prin ei, Iisus i-a găsit pe cei din Ierusalim,
din Roma şi din Corint,
din Asia şi din Europa,
din America şi din Africa,
din Australia şi până la marginile pământului.
Numai El ne-a găsit pe to i... Slavă veşnică Lui!
9. Nimic altceva decât Sângele lui Hristos nu- i
spală sufletul de vina mor ii trăite fără Dumnezeu...
Cum nu poate spăla apa cea rece petele uleiului cel
gras.
Nimic altceva nu poate îndepărta de pe conştiin a
ta petele păcatului făcut şi urmările lor veşnice.
Numai Sângele Crucii lui Hristos.
Dacă nu-L primeşti pe Hristos, vei pieri în murdă-
ria ta.
10. Iată, până la tine, firul mântuirii a mers bine.
To i cei dinaintea ta şi-au făcut datoria, ducând
mântuirea lor – şi la al ii.
Dacă tu însă nu vei duce acest fir mai departe,
dacă el se va rupe la tine
– to i cei care vor veni după tine se vor pierde,
iar tu va trebui să răspunzi odată greu de tot pentru
aceasta
şi înaintea lui Dumnezeu,
şi a celor ce s-au pierdut din vina ta.
Să nu fie aşa!

49. Piatra scumpă 49
11. Un om viu, o fiin ă vie, merge.
Numai un om mort nu merge,
ci trebuie să fie mereu dus şi purtat.
Şi tu, dacă eşti un suflet viu în lucrarea Domnu-
lui, trebuie să ştii că Hristos î i porunceşte: Vino du-
pă Mine!
Şi trebuie să mergi.
Vino, nu aştepta să te tot tragă mereu,
să te tot târască mereu,
să fii tot împins mereu de la spate de al ii
sau tras din fa ă de ai tăi.
Vino şi umblă cu picioarele credin ei tale. Nu aş-
tepta să te tot poarte al ii cu bra ele lor
sau cu patul,
sau cu punga,
sau cu darurile,
sau cu munca lor...
Păşeşte tu cu picioarele tale după Hristos şi după
fra i.
12. Domnul Iisus munceşte neîncetat să-i tot scoale
pe unii de prin gropi,
de prin căderi şi murdării,
să-i tot spele şi să-i tot tragă după El,
să-i tot ină, să-i tot îndemne şi să-i tot înduplece
mereu.
În atâtea locuri, doi sau trei lucrători buni se chi-
nuiesc neîncetat şi îşi scot sufletul, muncindu-se să-i i-
nă pe picioare pe to i ceilal i.
Să-i poarte pe bra e sau să-i tragă şi să-i împingă
înainte pe urmele Domnului Iisus.

50. 50 Traian Dorz
Şi adesea, aceste câteva suflete luptătoare sunt niş-
te biete surori care, doar prin jertfă, prin post şi prin ru-
găciune, trebuie să facă, cu multe greută i, ceea ce al ii
ar avea datoria să facă cu voioşie şi cu putere.
Şi ar putea face cu uşurin ă, numai nu vor.
Ce dureroasă primejdie este aceasta şi ce mare pa-
gubă este pentru to i!
Unele suflete, după ani de zile de la naşterea lor
din nou, nu se pot ridica nici acum de jos,
nu pot merge pe picioarele lor duhovniceşti.
Aceştia sunt născu i bolnavi,
ori s-au îmbolnăvit grav îndată după naşterea lor.
Al ii, câteva zile au avut un mers frumos, dar nu
după multă vreme au căzut în vreo cursă. Şi parcă şi-au
rupt amândouă picioarele, aşa nu se mai vindecă.
Tu mergi hotărât şi harnic după Domnul şi după
fra i!
Atunci se va vedea că eşti sănătos.
13. Oamenii care îşi câştigă pâinea lor printr-o
muncă ce depinde direct de Dumnezeu, fără o mijlocire
străină, totdeauna au fost credincioşi.
Munca pescarilor, a păstorilor sau a plugarilor este
o astfel de muncă.
Pescarul îşi pregăteşte uneltele şi barca lui, apoi se
uită în sus:
dacă Dumnezeu îi va da cer senin şi apă liniştită, el
pleacă, lucrează, asudă, strânge şi are ce să aducă acasă,
la familia sa.
Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, el aşteaptă flă-
mând.

51. Piatra scumpă 51
Păstorul îşi pregăteşte turma – şi se uită în sus:
dacă Dumnezeu dă ploaie şi soare, iarba va creşte
şi turma lui va avea păşune, iar el pâine.
Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, el va tânji şi va
răbda.
Plugarul îşi pune sămân a în pământ, apoi se uită şi
el tot în sus...
dacă Dumnezeu îi binecuvântează şi lui ogorul cu
vreme de belşug, are şi el.
Dacă nu, va duce lipsă şi el ca şi ceilal i.
Ce minunată este o astfel de legătură cu Dumne-
zeu, împletită din cereri şi mul umiri!
14. Cerul începe imediat deasupra capului nostru.
Deci Dumnezeul nostru Care este în cer este ime-
diat lângă noi.
El nu este un Dumnezeu izolat de noi, depărtat,
despăr it prin ceva, ci este chiar aici,
gata să ne asculte,
gata să ne dea,
gata să ne ajute,
gata să ne apere.
Când cerul nostru nu este acoperit,
când deasupra capului nostru noi n-avem un tavan
gros între noi şi Dumnezeu,
când noi avem un cer liber, atunci între noi şi
Dumnezeul nostru nu-i nici un fel de zid despăr itor...
Ce ferici i mergem atunci noi spre El,
şi vine El spre noi!
15. Îndată ce s-a pus între noi şi Dumnezeu tavanul
afumat,

52. 52 Traian Dorz
noi n-am mai cerut
şi n-am mai aşteptat pâinea
de la Dumnezeu, Stăpânul Ceresc,
ci am început să cerem şi să aşteptăm pâinea noas-
tră de la un alt stăpân, ca noi.
Câştigul nostru nu mai depindea de un Dumnezeu,
ci de un om.
Şi atunci omul a început să ia locul lui Dumnezeu
în via a omenirii.
Iar pentru că omul nu dă aşa cum dă Dumnezeu, ci
pretinde,
pâinea a trebuit mereu cerută cu sânge
şi păstrată cu lupte.
Atunci locul rugăciunii l-au luat protestele,
locul medita iei – agita ia,
locul seninului – fumul.
16. Din pricina oamenilor cu nume cinstite de
Dumnezeu, cinstit este şi numele cetă ii lor;
el a rămas neuitat şi nemuritor ca ei.
O, de am şti noi să pre uim cu adevărat valoarea
marilor oameni aleşi şi scumpi înaintea lui Dumnezeu,
pentru a le urma credin a şi pentru a le imita faptele,
spre a ne învrednici şi noi, to i concetă enii lor, de
aceeaşi răsplată ca şi ei, care au trăit sau mai trăiesc în-
că printre noi!
Dar ce mici sunt totdeauna contemporanii adevăra-
ilor oameni mari!
17. Poate şi tu alergi, cercetezi, umbli şi întrebi,
să-L afli pe Iisus.

53. Piatra scumpă 53
Bagă de seamă că în lume sunt mul i hristoşi (Ma-
tei 24, 24)
şi sunt mul i iisuşi,
multe duhuri
şi multe evanghelii (II Cor. 11, 4; Gal. 1, 8-9).
Dar numai un singur Hristos este cel Adevărat
(Apoc. 3, 7),
Cel despre care au vestit proorocii.
Şi numai un singur Duh. Şi numai o singură Evan-
ghelie.
Află-le pe acestea!

54. 54 Traian Dorz
Din toate de pe lume
Din toate de pe lume
nimica nu- i rămâne;
ce pare aur astăzi
gunoi îl afli mâne,
ce pare azi frumse e
poimâine este lut;
– aşa curând prezentul
ajunge-un vis trecut...
Dar dragostea şi mila
rămân, prin rodul lor,
şi ieri, şi azi frumoase
şi-aşa-s şi-n viitor.
Doar ele- i dau vie ii
un el cereşte-atins,
când dai pe-un aur veşnic
un miez fră eşte-ntins.
La dragoste şi milă
rămâi cu orice-apus,
pe dragoste şi milă
să dai tot pre ul pus,
în dragoste şi milă
te bizuie mereu;
cine rămâne-n ele
rămâne-n Dumnezeu...

55. Piatra scumpă 55
Din locul unde sufăr
Din locul unde sufăr de flacăra iubirii,
răsare Coarda Vie ii cu şapte înăl imi;
cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstignirii
se scutur de petale în mâini de heruvimi.
Din şapte spice pline, mai albe ca azima,
se taie Miezul Vie ii în patru păr i cruciş,
din Alfa şi Omega,
de la Ioan spre Dima,
din Moarte spre Via ă,
din iad spre Luminiş.
În josul rădăcinii e easta despicată
ca rana unei raze muşcată dintr-un măr,
deasupra arde zarea cu creasta-nflăcărată,
ca spuma unui Sânge vărsat pentru-adevăr.
Păduri de mâini se-nal ă cerşind o fărmitură
şi nor de buze arse aşteaptă-un strop de har,
şi Cele Patru Taine se dau fără măsură,
şi Cele Patru Bra e se-ntind fără hotar...

56. 56 Traian Dorz
6. BUCURIA AFLĂRII DOMNULUI
1. Cel despre Care a mărturisit Tatăl,
Cel despre Care au dovedit apostolii,
Cel despre Care au adeverit martirii,
Cel pentru Care au suferit mucenicii,
Cel pe Care L-au slujit părin ii sfin i,
Cel Care ne-a răscumpărat sufletele,
Cel Care ne-a dat învă ătura şi credin a mântuitoare,
Cel Care ne-a dat Duhul Sfânt,
Cel Care ne-a umplut inimile de bucurie,
Cel Care ne garantează nouă pacea cu Dumnezeu,
locul în cer şi via a veşnică
este Adevăratul Hristos, Mântuitorul nostru.
Iar acest Hristos are semnele Lui, condi iile Lui şi
dovezile Lui.
Nu vă opri i la nici un alt hristos, oricât de lăudăros
ar fi, oricât v-ar promite, oricât v-ar chema.
Ci căuta i până Îl ve i găsi pe acest Adevărat Hristos.
Căci vai de cei care au căzut în cursele falşilor
hristoşi.
Şi, o, ce mul i mai sunt!

57. Piatra scumpă 57
2. Pe omul cel cu cuget curat şi cu inimă smerită
nu-l lasă Dumnezeu să se înşele,
nici să ajungă în cursele hristoşilor mincinoşi.
Căuta i deci să ave i un cuget curat şi o inimă sme-
rită în toate lucrurile,
dar mai ales în căutarea lui Hristos.
Atunci El nu vă va lăsa să vă rătăci i.
3. Bucuria aflării Domnului Iisus n-are predici
lungi,
nici vorbiri meşteşugit alcătuite (I Cor. 2, 4).
Dar are dovadă de Duh şi de putere...
Argumentul dumnezeieştii simplită i este strălucit
şi convingător, fiindcă este izvorât din adevăr şi din
trăire. Glasul aflării lui Iisus este strălucirea ochilor,
lumina fe ei,
puterea sim irii calde
şi a vorbirii adânci,
iar acela care are minte şi ochi îşi dă seama de va-
loarea acestor argumente
şi nu se mai îndoieşte de adevăr.
4. Nu interesează nici stilul, nici arta vorbirii tale,
nici vocabularul prea ales şi cioplit, rotund sau uns,
nici înfă işarea ta bine pomădată,
nici gesturile largi şi studiate...
Căci pe sufletele care Îl caută pe Hristos în vorbi-
rea ta chiar le doare şi le supără toate acestea.
Le este urâtă şi respingătoare orice căutare după
laudele şi linguşirile lor
şi orice maimu ăreală de aceasta.

58. 58 Traian Dorz
La un slujitor al Domnului şi la un vestitor al Sfin-
tei Evanghelii, acestea n-au ce căuta niciodată.
Pe sufletele dornice de Hristos le interesează numai
ce spui şi cum spui tu despre Iisus,
le interesează numai adevărul,
le este foame numai după Hristos.
Arată-L aşa cum Îl doresc.
Altfel mai bine taci.
5. Ascultătorul te cercetează şi î i caută fiin a ta, să
vadă dacă tu Îl ai pe Hristos
şi dacă i-L po i da şi lui sau nu.
Î i caută sinceritatea şi încredin area, convingerea
mărturisirii tale, ca să ştie dacă te poate crede sau nu.
Dacă te poate urma sau nu.
De aceea tu fii un ostaş al Adevărului şi un mărtu-
risitor al lui Iisus,
plin de putere, de curaj şi de iubire.
Atunci chiar dacă vei spune numai trei cuvinte ca
Filip, sau cinci ca Pavel (I Cor. 14, 19),
sau zece ca Samariteanca,
vor fi de-ajuns pentru to i ascultătorii tăi.
Dacă ei au urechi şi inimă, dacă au minte şi con-
ştiin ă,
vor veni la Hristos.
6. Pe nimeni nu vei putea aduce cu adevărat la
Dumnezeu niciodată dacă tu însu i n-ai venit la El.
Pe nimeni nu vei putea mişca niciodată dacă tu în-
su i nu eşti mişcat
şi nu este o mai mare nenorocire decât un astfel de
„propovăduitor” –

59. Piatra scumpă 59
şi pentru Cuvânt,
şi pentru ascultători.
7. Ce pătrunzători sunt ochii Domnului cei cura i şi
sfin i!...
El, Care a făcut ochiul, s-ar putea să nu vadă? (Ps.
94, 9).
El, Care are ochi ca para focului, s-ar putea oare să
nu pătrundă totul? (Apoc. 1, 14).
Dacă şi omul cu mijloacele sale vede acum atât de
adânc, o, cum poate vedea şi cunoaşte Dumnezeu!
Dacă şi oamenii pot vedea şi cerceta creierul, ce
con ine şi ce însuşire are,
cum să nu ştie Dumnezeu ce gânduri sunt în el?
8. De mâinile lui Dumnezeu po i scăpa numai în
bra ele Sale,
mărturisindu- i cu lacrimi de pocăin ă şi de în-
dreptare păcatul.
Oricare ar fi urmările mărturisirii lui, El te va primi
şi te va ierta.
Chiar dacă ar trebui pe dreptate să- i ispăşeşti pă-
catul cu ani de închisoare
şi cu toată averea ta de aici,
totuşi mărturiseşte-l!
Descarcă- i conştiin a de el, mărturisindu-l şi ace-
lora care au fost păgubi i.
Mai bine să- i primeşti aici pe pământ osânda me-
ritată pentru păcatul făcut decât să-l duci cu tine neis-
păşit în mormânt.

60. 60 Traian Dorz
Şi să trebuiască să-l ispăşeşti dincolo (I Tim. 5,
24-25).
Ceea ce se ispăşeşte aici nu va mai trebui să fie is-
păşit acolo.
9. Iisus a văzut şi toate milosteniile tale,
toate rugăciunile tale şi faptele tale făcute în as-
cuns,
credinciosule al Lui (Fapte 10, 4),
a văzut când tu puteai să faci păcatul, dar nu l-ai
făcut,
a văzut când i-a fost greu să faci binele, dar l-ai
făcut.
Iisus, Care l-a văzut pe Cain omorând,
l-a văzut şi pe Abel aducând jertfa neprihănită...
a văzut lumea păcătuind, dar l-a văzut şi pe Noe
înfrânându-se,
a văzut Sodoma, dar l-a văzut şi pe Lot (II Petru 2,
4-9),
a văzut-o pe Sara cea necrezătoare, dar l-a văzut şi
pe Avraam cel credincios.
Dumnezeu te vede făcând răul – nu-l face!
Dumnezeu te vede făcând binele – fă-l!
10. Iisus l-a văzut pe Iosif în închisoare
şi pe popor suferind,
şi pe Moise iertând,
şi pe David şi întinându-se, şi plângând,
şi pe Iona fugind,
şi pe Ieremia în groapă,
şi pe Maria plângând la mormânt,

61. Piatra scumpă 61
şi pe Ştefan ucis,
şi pe to i, pe to i Iisus i-a văzut.
De-a lungul tuturor veacurilor, pe toată fa a pă-
mântului,
pe buni sau pe răi,
făcând binele sau răul,
Iisus-Dumnezeu i-a văzut.
Şi toate faptele lor sunt scrise înaintea Lui (Malea-
hi 3, 16).
Iar căr ile acestea vor fi deschise odată. Şi fiecare
va fi judecat după cele ce se vor găsi scrise în Cartea
Vie ii (Apoc. 20, 12).
Nu uita asta nicăieri. Şi nicicând.
11. Zidurile nu-s prea groase pentru Dumnezeu,
noaptea nu-i prea întunecoasă,
nici pădurea prea deasă sau câmpul prea întins.
Slugile Sale se in zi şi noapte pe urmele fiecăruia
dintre noi,
pas cu pas şi ceas cu ceas, însemnând totul
până în clipa mor ii, când cartea pecetluită se va
închide
şi se va păstra în aşteptarea judecă ii.
Atunci, în auzul cerului şi al pământului, adunate
înaintea Marelui Judecător (Matei 25, 31),
vor fi strigate toate faptele acestea,
se va desfăşura tot filmul vie ii tale,
tot ce-ai săvârşit şi gândit,
tot ce-ai făcut bine sau rău,
în ascuns sau pe fa ă, tot, tot.
Şi numai după aceea va urma plata.
Cutremura i-vă şi nu păcătui i!

62. 62 Traian Dorz
12. Fără vicleşug să fii totdeauna când vii la
Hristos.
Şi, dacă vrei să fii mântuit, fără vicleşug să umbli
cu El până la sfârşit.
Fără vicleşug să fii în gânduri şi în inimă,
în cuvinte şi în fapte,
fără vicleşug să fii în căsnicia ta şi în afacerile tale,
fără vicleşug să stai şi să umbli tot timpul în biseri-
că şi în adunare,
fără vicleşug în judecată, în laudă, în dărnicie.
Căci gândul cu care faci lucrurile tale este mai im-
portant decât însuşi lucrul tău.
13. Dacă vicleşugul cuiva îi poate înşela pe oa-
meni, nu-L poate înşela şi pe Dumnezeu.
Nu po i acasă să bei băuturi ame itoare, iar la bise-
rică sau la adunare să predici la al ii: Nu be i vin!
Nu po i fi desfrânat, sau ho , sau pârâtor în ascuns,
iar în fa a lumii să te pretinzi neprihănit
fără a nu fi curând pedepsit aspru pentru vicleşug.
Nu po i trăi în ascuns din afaceri necurate, iar în
fa a oamenilor să te prefaci sfânt şi cinstit
fără a nu se vedea aceasta în curând,
fără a scăpa neosândit de Dumnezeu.
14. Ferice de tine, slujitor credincios al Domnului,
care umbli fără vicleşug, care vorbeşti cu sinceritate şi
cu cinste adevărul.
Căci umblând în neprihănire, tu vei fi binecuvântat
când vor ieşi la iveală lucrurile ascunse ale oame-
nilor (Rom. 2, 16).

63. Piatra scumpă 63
Atunci, din ascunzişurile vie ii tale vor ieşi numai
faptele frumoase ale iubirii şi ale milei,
ale răbdării şi ale rugăciunii,
pe care le-ai făcut cu sinceritate, în ascuns (Ecles.
12, 14).
Ferice de omul în duhul căruia nu este vicleşug (Ps.
32, 1)!
15. Nimic nu este întâmplător şi rupt de cele de di-
nainte sau de după el.
În elepciunea lui Dumnezeu le-a rânduit pe toate şi
toate se înlăn uie ordonat între ele, una întregind-o pe
cealaltă, pentru împlinirea unui scop.
Şi scopul este mântuirea ta.
16. Din când în când, câte pu in ni se ridică vălul
care acoperă unele lucruri...
Atunci putem să în elegem de ce s-au întâmplat
cele petrecute...
Dar când ochii noştri nu mai pot vedea
şi când mintea noastră nu mai poate în elege,
începem ori să ne îndoim, ori să cârtim.
Atunci trebuie să credem, împotriva vederii sau a
priceperii, căci Dumnezeu lucrează.
17. Ce mare nenorocire este o minte îngustă şi o
inimă nesinceră!...
Acela care este condus de ele va osândi totdeauna
adevărul,
pentru că nu-l poate în elege
şi nici sim i.

64. 64 Traian Dorz
18. Cât de mult ar trebui cu to ii să ne rugăm lui
Dumnezeu să ne dăruiască o minte sănătoasă şi o inimă
curată,
căci fără de ele nimeni nu poate cunoaşte şi crede
adevărul lui Dumnezeu.
Fără acestea, orice fiin ă omenească ajunge numai
să se lepede de Dumnezeu şi să-L osândească,
prăbuşindu-se astfel în pierzare
şi mai trăgând după sine şi pe al ii.
19. Dacă cunoaştem adevărul, trebuie să-l mărturi-
sim, trecând de partea lui cu orice pre .
Dumnezeul cel veşnic prezent vede conştiin a
noastră,
ştie cât ştim
şi vede cât mărturisim.
Când Îl cunoaştem pe Hristos, trebuie să avem cu-
rajul mărturisirii şi sus inerii Lui
indiferent de părerea unei majorită i neştiutoare sau
răutăcioase,
indiferent de sentin a nedreaptă a unor judecători
necinsti i sau slugarnici.
Sentin a adevărului e cea care rămâne veşnic.
20. La omorârea Domnului Iisus to i s-au arătat a fi
sau ticăloşi, sau laşi;
recunoscând cu to ii că El este nevinovat, L-au
osândit totuşi cu to ii, fie strigând,
fie tăcând.
Unii au dat sentin a, iar ceilal i au sus inut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor,

65. Piatra scumpă 65
al ii cu tăcerea lor.
Unii cu participarea,
al ii cu absen a.
Unii cu îndrăzneala,
al ii cu frica.
Pentru că atunci când se face nedreptatea, nu nu-
mai cei care o săvârşesc direct sunt vinova i,
ci şi cei care o văd, dar tac.
21. Pentru Dumnezeu nu există viitor şi trecut.
Acestea există numai pentru noi...
Pentru El, Care a făcut Timpul, de undeva de pe
parcurs până undeva pe acest parcurs,
nu există decât un veşnic prezent. Căci El are ne-
murirea (I Tim. 6, 16),
adică veşnicia.
Este fără timp, ca şi fără moarte.
Puterea şi în elepciunea lui Dumnezeu sunt pre-
zente totdeauna şi oriunde.
Cum este pentru noi acum aerul în care ne mişcăm
şi prin care trăim.

66. 66 Traian Dorz
În Ziua Judecă ii aspre
În Ziua Judecă ii aspre
n-o să vă judece Iisus,
ci-o să vă judece Cuvântul
ce voi l-a i auzit sau spus.
O să vă judece copilul
pe care l-a i crescut tâlhar,
o să vă judece clipita
ce-a i risipit-o în zadar.
O să vă judece prilejul
lăsat să treacă fără rost,
o să vă judece străinul
lăsat în drum făr-adăpost.
O să vă judece orfanul
pe care nu l-a i cunoscut,
şi orbul, şi nefericitul
pe lângă care a i trecut.
O să vă judece unealta
cu care n-a i lucrat cinstit
şi bunătatea, şi iubirea
pe care le-a i dispre uit.
O să vă judeca i voi singuri
cu tot ce-i sus şi tot ce-i jos
c-a i fi putut avea via a,
dar n-a i căutat-o în Hristos.

67. Piatra scumpă 67
O, lângă Tine...
O, lângă Tine, Doamne,
mi-e totul fericit,
dar fără Tine totul
mi-e greu şi chinuit.
Când Tu eşti lângă mine
nici anii nu-mi ajung,
dar când îmi eşti departe
şi-un ceas îmi pare lung...
Când sunt cu Tine, Doamne,
tot trupul meu e-n har,
dar fără Tine sufăr
cu orice mădular.
Cu Tine trec prin noaptea
durerii ca prin sori,
dar fără Tine ziua
mi-e negură şi nori.
O, apără-mi iubirea
de orice depărtări,
înlătură-mi şi teama
de negre preschimbări.
Alungă-mi îndoiala
că-aş mai cădea din har,
ca pacea mea să nu-aibă
nici umbre, nici hotar...

68. 68 Traian Dorz
7. RĂMÂI LA HRISTOS
1. Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scrip-
tură cu mult mai înainte de împlinirea lor sunt profe ii
numai pentru noi.
Pentru Dumnezeu sunt constatări.
El, având sub a Sa ştiin ă şi control toate veacurile,
a poruncit să fie scrise cu mult înainte lucruri care pen-
tru noi aveau să fie împlinite cu mult în urmă.
Pentru El acestea erau ca şi întâmplate înainte de a
se întâmpla.
Aceasta trebuie să fie pentru noi o dovadă despre
dumnezeirea Sa şi despre atotpătrunzătoarea Sa putere
şi în elepciune,
ca să-L credem şi să-L ascultăm şi în cele ce încă
nu s-au întâmplat.
2. Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru ca
aşa să se întâmple,
ci pentru ca să ştim că, oamenii având voin a liberă
şi vrăjmaşul fiind în lume,

69. Piatra scumpă 69
– prin împletirea lucrărilor lor – faptele aşa se vor
petrece.
Dumnezeu, ştiind că se vor petrece aşa, a înştiin at
mai dinainte.
Pentru ca acei oameni, ştiindu-le, fiecare să se fe-
rească să nu fie el nelegiuitul.
Şi să nu facă el nelegiuirea scrisă în profe ie.
O, cât de în elept lucrează Dumnezeu în toate!
3. Nu că există o predestina ie, ci, fiindcă are vo-
in a liberă, omul, de bunăvoia sa, va face binele ascul-
tând.
După cum cei neascultători, tot datorită voin ei lor
libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă şi nici în
răsplată
care, amândouă, au fost rânduite şi spuse mai di-
nainte...
Dar este o nelegiuire şi a gândi măcar că Dumne-
zeu ar fi rânduit mai dinainte pe cineva la osândă.
4. Când vii la Domnul şi rămâi în El, tu vii şi rămâi
la Centrul Vie ii.
În Punctul de unde pornesc şi unde revin toate ori-
zonturile,
de unde se fac şi se desfac toate căile
şi toate evenimentele
în tot Universul
şi în tot Timpul.
Când eşti în Hristos, toate se învârt în jurul tău.
Când nu eşti în El, tu te învâr i în jurul tuturor.

70. 70 Traian Dorz
5. Unii abia au putut face câ iva paşi spre înăl imile
Domnului, doar până la ceea ce au putut pipăi...
al ii până la ceea ce au putut vedea şi primi,
al ii până la presim ire şi dorin ă,
al ii până la credin ă şi adorare.
Doar cei pu ini
şi împrăştia i prin timp şi prin depărtări,
acoperi i de lumină,
s-au ridicat până la întrepătrundere prin ascultare şi
până la jertfă prin iubire
– adică până la părtăşia cu Firea dumnezeiască.
O, de-am fi şi noi dintre ei!
6. Gândul veşniciei le-a inut sfin ilor privirea şi
inima a intită la modelul desăvârşit al frumuse ii şi al
dragostei ascultătoare,
adică la Iisus Hristos, Domnul şi Preaiubitul lor.
De dragul Lui şi spre slava Sa, tot ce au putut reali-
za aceştia pe pământ nu i-a putut satisface.
Ei au dorit mereu şi mai mult.
O, dacă acest gând ar fi tot mai puternic şi mai ho-
tărâtor în noi to i!
7. Tot ce este frumos trezeşte în noi setea după mai
frumos.
Şi tot ce este bun, dorin a arzătoare după mai bun.
Tot ce am realizat prin trăirea cu Hristos sfin eşte în
noi un dor şi mai avântat, mereu, din nou, spre mai mult.
Aceasta ne aprinde şi mai puternic inima pentru
ceva şi mai mare.
Mereu fiind nemul umi i cu ceea ce am realizat,

71. Piatra scumpă 71
mereu mai doritori după ceea ce este mai frumos,
mai bun, mai înalt.
Căci pentru El niciodată n-am realizat cât datorăm.
8. Cu cât va trece vremea şi vom realiza pentru
Hristos într-adevăr ceva, ne vom da şi mai bine seama
cât mai datorăm încă.
Şi, ferici i de ceea ce am primit prin aceasta, vom
sacrifica şi mai ferici i ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea şi deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu oboseşte,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
înfrângerile acestea nu descurajează...
Greşelile ne înva ă evitarea păcatelor,
suferin ele ne cru ă mintea şi căile,
iar harul părtăşiei cu Hristos ne înte eşte pasul, ne
aprinde inima, ne fereşte via a.
Şi alergăm spre mai sus, întări i mereu de un nebi-
ruit îndemn spre culmi.
Şi, deşi ştim că inta nu o vom atinge pe pământ
niciodată şi modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
– totuşi nu cădem de oboseală, ci înnoim cu voioşie
şi fără greutate eforturile noastre spre acestea.
O, ce ferici i le vom atinge odată!
9. Hristos a deschis cerul nu pentru că El n-ar fi
putut ieşi sau intra prin por ile lui închise,
după cum, a prăvălit piatra de pe uşa mormântului
nu pentru că El n-ar fi putut ieşi din mormânt fără a-l

72. 72 Traian Dorz
deschide. Căci El ieşise din mormânt înainte ca piatra
să fie prăvălită.
El, Care a ieşit din Sfânta Fecioară fără nimicirea
fecioriei ei,
a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo
Maria Magdalena şi sfin ii Apostoli Petru şi Ioan...
Ca să poată vedea că El nu-i acolo, to i acei care
aveau nevoie să vadă atunci,
pentru ca să poată crede apoi până la moarte.
10. Iisus a deschis cerul ca să poată intra după Dân-
sul şiragul nesfârşit de păcătoşi mântui i prin credin a în
Cuvântul Său şi în Jertfa Sa cea scumpă şi sfântă,
răscumpăra ii ierta i prin Sângele Său cel Sfânt, al
căror Cap şi Pârgă este El,
Cel Dintâi Înviat şi Garantul învierii noastre, a tu-
turor.
11. Măsoară de mai multe ori până croieşti o dată –
spune un proverb.
Să nu te pomeneşti înjugat la un jug nepotrivit cu
un necredincios sau cu o necredincioasă,
oricâte ar avea şi oricine ar fi fiin a aceea.
Mai bine să mori necăsătorit, decât să- i uneşti via-
a cu cineva care nu vrea să se unească cu Hristos,
căci o astfel de unire ar fi nefericirea ta.
12. Cercetează bine înainte de a sări, ca să nu te
pomeneşti în prăpastie.
Cinci minute după ce ai sărit va fi prea târziu, pen-
tru totdeauna.

73. Piatra scumpă 73
Dacă nu bagi bine de seamă, î i vei îngropa toată
via a în venin şi în lacrimi,
– iar pe urmă poate şi în iad.
Ia pildă de la atâ ia, până nu ajungi să ia al ii pildă
de la tine!
13. Desigur că, cu prilejul nun ii voastre, s-ar putea
afla şi oameni care vor vrea să-l bage în casă şi pe dia-
volul cu păcatele lui şi cu lucrurile lui.
Dar voi să vă împotrivi i cu toată puterea şi să îm-
piedica i cu orice pre aceasta.
Chiar dacă jumătate dintre nuntaşi s-ar supăra şi ar
pleca.
Mai bine să plece ei decât să plece Hristos de la
nunta şi din casa voastră.
14. Lăsa i mai bine să plece oricine decât să plece
Domnul Iisus de la voi.
Rămâne i lângă Domnul chiar dacă şi părin ii
voştri şi rudeniile voastre ar fi de altă părere.
Căci numai atunci casa voastră va fi şi va rămâne
plină de lumina şi de bucuria lui Dumnezeu.
Ferice de so ii care încep şi care petrec toată căsni-
cia lor cu Hristos.
Cu El întreaga lor via ă va fi o plăcută sărbătoare
de nuntă.
Prelungită până în veşnicie!
15. Vai de căsniciile otrăvite, care încep cu neas-
cultarea voii lui Dumnezeu, prin înjugări nepotrivite şi
păcătoase!

74. 74 Traian Dorz
Jugul nepotrivit e totdeauna greu şi usturător: ori te
sugrumă, ori te roade.
Un corb cu un porumbel niciodată nu pot face cuib
fericit.
Iar dacă totuşi încep cu nădejdea că se vor în elege,
cu vremea, ce folos bun ar putea ieşi din aceasta?
O mie de porumbei vor ajunge să se facă corbi pâ-
nă când un corb se va face un porumbel.
Nu trebuie iad mai aprins decât o căsnicie fără
Hristos şi fără ai Săi.
„Căsnicie”, în cazul acesta, nu vine de la „casă”, ci
de la „caznă”.
16. Domnul porunceşte îngerilor Săi să ne păzească
în toate căile noastre,
deşi unele dintre aceste căi nu sunt din cele pe care
pot merge îngerii cu bucurie după noi.
Fiindcă, cu cât un credincios ajunge în stări mai
rele şi mai nefericite,
mai nepotrivite cu starea lui şi cu numele său,
cu atât el are mai multă nevoie de Hristos şi de iz-
băvirea Sa... (Ps. 91).
17. De locurile rele este mult mai uşor să ne ferim,
ca să nu ajungem în ele, decât să scăpăm tocmai cura i
după ce am ajuns acolo.
Dumnezeu are totdeauna grijă să ne ferească şi să
ne scape de primejdiile şi de nenorocirile pe care noi nu
le putem vedea şi nu le putem feri.
Dar de primejdiile pe care noi le vedem şi de care
noi ne putem feri, suntem noi datori să ne ferim...
Să ne şi ferim deci!

75. Piatra scumpă 75
La capătul umblării
La capătul umblării
pe drumul nebunesc,
o, fiul meu, e moartea
– nu asta i-o doresc.
La urma neascultării
acelor ce hulesc,
o, fiul meu, e iadul
– nu asta i-o doresc.
Răsplata necredin ei
acelor ce cârtesc,
o, fiul meu, e-osânda
– nu asta i-o doresc.
Umblarea cu păcatul
e lucru păgânesc
şi o aşteaptă iadul
– nu asta i-o doresc.
Minciuna şi desfrâul
în blesteme sfârşesc,
răsplata lor e moartea
– nu asta i-o doresc.
Dar veşnicia celor
ce cu Hristos trăiesc,
o, fiul meu, e-o slavă.
– Aceasta i-o doresc!

76. 76 Traian Dorz
Cine luptă împotrivă
Cine luptă împotrivă
la ce-i vrednic de cinstit
poate fi oricât de tare,
va fi sigur biruit.
Cine luptă împotrivă
la ce-i bine şi ce-i drept,
va rămâne de ruşine
oricât pare de-n elept.
Cine luptă împotrivă
la ce este-adevărat
va fi alungat de Domnul,
ocărât şi ruinat.
Cine luptă împotrivă
la ce-i nobil şi frumos,
oricât ar părea de tare,
îl va nimici Hristos.
Cine luptă împotrivă
la ce-i veşnic, nalt şi sfânt,
fie cât de lungă lupta,
va fi nimicit şi-nfrânt.
Cine luptă împotriva
Numelui lui Dumnezeu,
dintre miile de iaduri,
va fi-n iadul cel mai greu.

77. Piatra scumpă 77
8. MARILE NOASTE RĂSPUNDERI
1. Nu te încrede în şarpe şi nu te juca cu el.
Nu te încrede în oamenii lumeşti şi nici în promisi-
unile lor.
Nu te încrede nici în inima ta şi nu ispiti pe Dom-
nul cerând minuni.
Drumul minunilor este un drum foarte primejdios.
Nu sfătuim pe nimeni să meargă de două ori pe
acest drum.
Chiar dacă Domnul te scapă, e primejdios să te bi-
zui pe minuni, când nu eşti nevoit să le ceri
sau mai ales când nu le meri i.
2. Aşteaptă răbdător şi credincios ca Domnul să lu-
creze nesilit, căci cu siguran ă Domnul î i va împlini
ceea ce Îi ceri, la timpul cel mai potrivit.
Dacă conştiin a ta este curată
şi dacă ceea ce Îi ceri tu este bine sau spre bine,
El va lucra atunci când va fi momentul cel mai potrivit
şi în felul cel mai bun.
Încrede-te-n El şi aşteaptă!

78. 78 Traian Dorz
3. Tot ce a putut da cerul mai fericit pământului a
fost Hristos.
Şi tot ce a putut da pământul cerului mai fericit a
fost Maica Sa.
Nimeni niciodată nu va putea despăr i Jertfa Lui de
jertfa ei.
Căci niciodată mântuirea noastră nu ar fi fost cu
putin ă fără puterea Sa.
Aşa a vrut-o Duhul Sfânt, iar noi aşa să găsim că a
fost cel mai fericit.
Să cinstim totul cu o tăcere şi cu un respect sfânt.
4. Voi, părin i, educatori, duhovnici, sunte i nişte
rezervoare la care vin noi şi noi suflete nevinovate şi
neştiutoare ca să se adape.
Ele se vor umple cu ce le da i voi
şi, la rândul lor, vor da şi ele altora tot astfel de
hrană şi băutură cum au primit.
Băga i bine de seamă cu ce umple i mintea copiilor
şi a tineretului care vă ascultă!
Ceea ce da i voi acum urechilor şi inimii,
min ii şi sufletului
vor da şi ei altora.
Iar plata pentru urmările învă ăturilor şi ale educa-
iei pe care le-o da i voi acum, vă ve i primi-o tot voi
odată din mâna lui Dumnezeu,
ori pe pământ, ori sub el,
ori şi aici, şi acolo.
5. O, cât de multe căr i pe care le scrie i acum,
cât de multe ziare,

79. Piatra scumpă 79
cât de multe cuvântări se împrăştie în lume fără
nici o conştiin ă a răspunderii voastre fa ă de con i-
nutul lor!
Aceste căr i pe care voi le scrie i acum, aceste ziare
pe care voi le răspândi i,
aceste publica ii,
aceste idei şi curente,
bune sau rele, vor rămâne şi după ce voi nu ve i
mai fi.
Ele pleacă în lume şi duc cu ele în valuri tot mai
largi,
în suflete tot mai multe,
în timp tot mai îndepărtat
ceea ce a i pus voi din duhul vostru în ele.
Ceea ce a i pus voi din con inutul inimii şi al trăirii
voastre.
Cu ce grea răspundere vă acoperă fiecare rând şi
gând scris!
6. Căr ile sunt rezervoare necesare din care gene-
ra ii după genera ii vor lua mereu sănătate sau boală,
hrană sau otravă,
mireasmă sau duhoare,
lumină sau întuneric,
mântuire sau pierzare
– şi plata pentru toate urmările o ve i lua voi care le
scrie i şi le răspândi i.
7. Umple-te neîncetat, ca să fii mereu plin de
Hristos ca fundul mării de apele ce-l acopăr (Isaia
11, 9).

80. 80 Traian Dorz
Arată-le tuturor mereu pe Iisus, Izvorul Vie ii şi
Drumul cel adevărat spre cer, pentru ca fiecare suflet să
se ducă el însuşi să se adape din Dumnezeu.
Fii o conductă pentru al ii numai atâta vreme, până
când fiecare se va putea adăpa el singur direct de la Izvor.
To i ascultătorii tăi să ajungă să se adape totdeauna
nu numai de la tine, căci tu repede vei seca,
ci să se adape din Hristos – căci Hristos este nese-
cat în veci.
8. Duhul este acelaşi, numai vasele se schimbă.
Păcatul e acelaşi, numai cei prin care lucrează el
sunt mereu al ii.
Cu învă ături şi duhuri care păreau biblice şi evla-
vioase, aceştia au nimicit atâtea suflete, adunări şi lu-
crări frumoase ale Domnului...
Diavolul este foarte viclean şi neobosit şi astăzi.
Iar lucrătorii lui sunt la fel şi ei.
9. O, ce vin dulce este rugăciunea!...
Ce înviorare şi bucurie aduce ea în sufletul care se
împărtăşeşte nemijlocit cu Dumnezeu, în stări duhovni-
ceşti care întrec orice pricepere!
Ce vin bun şi hrănitor este Cuvântul Sfânt, Biblia!
Cine a gustat din vinul acesta nu se mai poate lipsi
de el niciodată.
Ce vin binecuvântat este dragostea fră ească,
bucuria petrecerilor împreună, a rugăciunilor lao-
laltă,
a cântărilor şi a bucuriilor fră eşti!...
Câtă fericire ne dăruieşte Duhul Sfânt în această

81. Piatra scumpă 81
sfântă părtăşie de gânduri şi de sim iri în aceeaşi învă-
ătură şi credin ă neschimbată!
De acest vin să dorim. E singurul vin care ne este
îngăduit să-l bem.
10. Credin a care se întemeiază pe cuvânt rămâne,
pe când cea întemeiată pe minuni ine trei zile, atâta
cât ine fiecare minune.
Dovadă pentru poporul care le-a văzut
şi care le caută.
Nu căuta minuni şi semne! Caută-L pe Hristos ca
Mântuitor al tău!
11. Minunile au fost accidente în via a şi lucrarea
Mântuitorului, nu o metodă de lucru.
Scopul Domnului era propovăduirea Cuvântului
dumnezeiesc cu argumentele adevărului pentru mântuire,
pe care cei ce aveau urechi şi minte trebuia să le
în eleagă şi să le primească.
Aceasta a vrut Hristos să facă, iar nu minuni.
Adevărul nu are nevoie de minuni ca să fie primit.
Minunile mai mult îi strică decât îi folosesc adevă-
rului.
De minuni are nevoie numai slaba noastră price-
pere, numai pu ina noastră credin ă.
Fericit cel ce n-a văzut şi a crezut!
12. Un neam preacurvar şi viclean cere minuni – a
zis Domnul Iisus.
Cât adevăr dureros se desprinde din această tristă
constatare a Domnului!

82. 82 Traian Dorz
De cele mai multe ori numai aceste două feluri de
oameni – cei preacurvari şi cei vicleni – au nevoie şi
cer mereu să vadă semne.
Cei care au o via ă curată şi cei fără vicleşug cred
în Dumnezeu cu o puternică iubire
şi n-au nevoie să-I ceară mereu semne,
ca să creadă numai cât in acestea.
13. Cei ce trăiesc în desfrânări şi în viclenii nu
umblă după Hristos,
adică după adevărul primit şi trăit,
căci acest adevăr le porunceşte să se despartă de
fărădelege (II Tim. 2, 19).
Ei aleargă după minuni care să nu le pretindă
naşterea din nou, ci să le dea totuşi o satisfac ie cu ca-
re îşi pot amăgi sufletul şi înăbuşi conştiin a,
ca să nu-i mai mustre pentru păcatul în care tră-
iesc şi de care nu vor să se despartă.
Vai de sufletele acestea!
14. Poate că Domnul Iisus nu ar fi făcut niciodată
vreun semn în afară de „semnul lui Iona” –
adică moartea şi învierea Sa, aşa precum a spus –
dacă n-ar fi fost silit de rugăciunile alor Săi,
sau înduplecat de mila Sa.
Astăzi Dumnezeu face tot la fel: multe dintre sem-
nele şi dintre minunile pe care le face puterea lui Dum-
nezeu sunt for ate de rugăciunile noastre care Îi cer cu
stăruin ă aceasta.
O, dacă credin a noastră nu ar avea nevoie de ele
niciodată!

83. Piatra scumpă 83
15. Prin rugăciunile noastre, noi putem for a adesea
voia lui Dumnezeu
şi putem schimba unele întâmplări...
Însă de multe ori, prin acestea, noi nu facem decât
să schimbăm binele, pe care ni-l pregătise Dumnezeu,
cu răul pe care ni-l cerem noi.
Căci numai voia lui Dumnezeu nefor ată de noi în
nici un fel este într-adevăr binele şi fericirea noastră.
Dar ce mare credin ă îi trebuie totuşi unei inimi
omeneşti, care este în suferin ă, ca să în eleagă şi să fa-
că aşa, rămânând liniştită în orice vreme,
fără să ceară minuni!
16. Adevăratele minuni înso esc totdeauna un ade-
văr sfânt,
aduc sau duc la Cuvântul Adevărului
şi îndrumă totdeauna la trăirea cu Hristos.
Toate adevăratele minuni îşi au izvorul şi miezul în
Marea şi Unica Minune de pe Golgota,
în Marele Semn al Crucii şi Jertfei lui Hristos!
Toate vin de pe Golgota şi duc tot la ea.
Căci numai Minunea Golgotei rămâne o Minune şi
un Semn Veşnic.
17. Sfânta Scriptură ne-a înştiin at că în vremurile
din urmă, pe măsură ce credin a cea plină de seriozitate
şi de în elepciune se va rări,
puterea Satanei va înmul i semnele şi minunile în-
şelătoare pentru cei care, neavând dorin a după Dumne-
zeu, vor avea boala curiozită ii după minunile acestea.
Aceste minuni amăgitoare vor fi îngăduite de Dum-

84. 84 Traian Dorz
nezeu tocmai ca o pedeapsă, pentru ca oamenii care n-
au vrut să creadă Minunea cea adevărată şi să o asculte
să fie înşela i de falsele minuni (II Cor.11, 14-15;
II Tes. 2, 7-12).
Iată la ul pierzător în care vor cădea to i acei care
n-au vrut să-L creadă şi să-L primească pe Domnul
Iisus şi dragostea Adevărului Său,
ci au vrut mereu numai minuni şi semne.
18. În acest la pierzător vor cădea din ce în ce tot
mai mul i oameni,
pe măsură ce credin a adevărată se va împu ina
şi dragostea ascultătoare se va răci (Matei 24, 11-24).
Credin ele false şi minunile înşelătoare vor da
multora impresia că sunt din Adevăr,
vor face mare vâlvă,
vor porni mari mişcări de dezbinare şi de laude,
vor atrage şi vor înflăcăra pe mul i pentru certuri,
dar ce grozavă le va fi tuturor trezirea din această
satanică amăgire!
Vor vedea că toate „semnele” şi „minunile” înso-
itoare ale învă ăturii cu care au fost atraşi n-au fost de-
cât lucrări înşelătoare ale marelui mincinos şi înşelător,
diavolul.
Dar vor vedea prea târziu.
19. Nu mai dori i să tot vede i minuni şi semne şi
nu mai tot asculta i la cei care se laudă cu ele!
Oriunde ve i auzi că s-au produs asemenea lucruri,
mai degrabă teme i-vă decât alerga i,

85. Piatra scumpă 85
că mai degrabă acestea sunt făcătoare de rău decât
de bine.
Voi a inti i-vă tot mai mult şi mai mult privirea
spre Domnul Iisus.
ine i-vă, prin ascultarea de El şi de adevărul Său,
în trăirea rugăciunii şi a smereniei liniştite, primind ce
vă dă El,
fie bine, fie greu, căci asta este voia Sa.
Nu crede i şi nu dori i minuni,
ci spune i totdeauna: Facă-se voia Ta!
Căci aceasta este cea mai deplină fericire pentru
noi.

86. 86 Traian Dorz
O, nu-ti fie teamă
O, nu- i fie teamă de ziua de mâine,
că ziua, ea însăşi, de ea va-ngriji;
primeşte- i merindea de apă şi pâine
din Mâna Aceea ce- i dă înc-o zi.
O, nu- i fie teamă de iarna geroasă,
ci fie- i credin a cu mult mai de pre .
Acel ce-are grijă ca iarba să iasă
purta-va de grijă nici tu să nu-nghe i.
O, nu- i fie teamă de sfânta Lucrare
că ea va fi-nfrântă de cruci şi de spini;
Acel ce-a făcut-o, Acel care-o are,
va şti s-o păzească de col ii haini.
O, nu- i fie teamă de moarte vreodată,
tu, cel care-n slujba Vie ii te-ai pus,
Minunea va face lumină de-odată –
e viu, şi puternic, şi veşnic Iisus!...