Cum să păstrezi integritatea unui mesaj exprimat unei diversităti culturale-umane foarte mari? Ce strategii de PR să foloseşti când te adresezi unui public global şi multi-cultural? Cum să gestionezi brandurile de pe diferitele piete ale lumii? Cum să gestionezi o criză de imagine de cealaltă parte a globului? sunt doar câteva din întrebările la care se va încerca să se răspundă pe parcursul acestei lucrări.

1. 1

2. Relaţii Publice
În Era Informaţiilor Globale
Ediție revizuită în 2015
2

3. Cuprins:
Cuprins........................................................................................................................... 3
Introducere..................................................................................................................... 5
Capitolul I
Definirea Relaţiilor Publice........................................................................................... 7
Originea Relaţiilor Publice........................................................................................... 18
Scurt Istoric al Relaţiilor Publice................................................................................. 20
Capitolul II
Globalizarea. Definirea conceptului. Evoluţie………....……………………………. 25
Societatea informaţională. Satul global……………………………....………............ 34
Tehnologii care au constituit societatea informaţională…………….....……………...40
Internetul şi Informaţia Globală……………………………………....……………... 49
Relaţiile Publice şi noile tehnologii……………………..…………………………… 50
Multinaţionalele. Actori ai globalizării......................................................................... 56
Globalizarea Comunicării............................................................................................. 58
Capitolul III
Strategii globale de comunicare .................................................................................. 61
Strategii de PR flexibile............................................................................................... 63
3

4. Relaţiile cu presa internaţională................................................................................. 67
Gestionarea eforturilor de Relaţiilor Publice Internaţionale..................................... 70
Promovarea Corporaţiei prin Relaţii Publice............................................................. 71
Conceptul de cultură...................................................................................................75
Relaţii Publice trans-culturale.....................................................................................76
Campania de Relaţii Publice multi-culturală...............................................................81
Firmele de Relaţii Publice Internaţionale................................................................... 82
Gestionarea situaţiilor de criză la nivel global........................................................... 83
Branding Internaţional................................................................................................ 87
Anexă
Concluzie................................................................................................................... 92
Dicţionar de noţiuni................................................................................................... 95
Bibliografie................................................................................................................ 97
4

5. Introducere
"There is only one thing in the world worse than being talked about, and that
is not being talked about." Oscar Wilde
„Există doar un singur lucru mai rău în lume decât faptul că se vorbeşte despre
tine, şi acesta este, să nu se vorbească despre tine.”
În zilele noastre nu se mai poate vorbi de o revoluţie industrială ci de una
informaţională. Astăzi un mesaj un gest, o acţiune publică îşi primeşte feedback-ul din
cealaltă parte a lumii, afectează şi revoltă publicuri care altădată îţi erau străine şi,
deasemenea, publicuri din cealaltă parte a globului te afectează pe tine şi organizaţia ta.
Cum să păstrezi integritatea unui mesaj exprimat unei diversităti culturale-
umane foarte mari? Ce strategii de PR să foloseşti când te adresezi unui public global şi
multi-cultural? Cum să gestionezi brandurile de pe diferitele piete ale lumii? Cum să
gestionezi o criză de imagine de cealaltă parte a globului? sunt doar câteva din
întrebările la care se va încerca să se răspundă pe parcursul acestei lucrări.
Aşa cum descoperirea tiparului a revoluţionat omenirea şi a rămas în istorie ca o
epocă distinctă, „Era Gutemberg”, tot aşa şi noile descoperiri tehnologice ale secolului
XX şi XXI au pus bazele unei noi epoci istorice, „Era Informaţiei Globale”, sau cum
alţi autori o numesc, „Societatea Informaţională Globală”. Teza indentifică descoperirile
tehnologice care au avut o contribuţie enormă la globalizarea informaţiei şi nu în ultimă
instanţă asupra modului în care se face PR, ca urmare a acestor schimbări.
„Relaţii Publice în era Informaţiilor Globale” îşi doreşte să extrapoleze
principiile şi tehnicile de PR clasic, la o nouă realitate, realitatea sfârşitului de secol XX
şi început de secol XXI. Teza de faţă va analiza acest nou context global şi va încerca să
identifice elementele comune pe care PR-ul la nivel local le are cu PR-ul efectuat la
nivel global, să identifice într-un mod clar distincţiile dintre cele două ramuri de PR, şi
5

6. deasemenea să sugereze noi strategii şi tehnici de PR care să se preteze realităţii
globale.
Astfel metoda de lucru este, încercarea de a trata un cadrul de ansamblu pe care
Relaţiile Publice Internaţionale îl constituie, pornind de la un cadru particular pe care îl
constituie Relaţiile Publice locale.
Lucrarea tratează într-o primă instanţă Relaţiile Publice, definiţia, originea şi
evoluţia acestora, ca apoi să definească conceptul de „globalizare” şi să ne prezinte
elementele tehnologice fundamentale care au constituit Scocietatea Informaţională
Globală, şi în consecinţă Relaţiile Publice Internaţionale.
Modul în care se face PR Internaţional, felul în care se gestionează eforturile de
PR Internaţional precum şi strategiile şi tehniciile specifice Relaţiilor Publice
Internaţionale sunt tratate în capitolul al treilea.
„Relaţii Publice în era Informaţiilor Globale” tratează teme diverse ce ţin
explicit de problematica internaţională a Relaţiilor Publice. Teme precum: Relaţiile cu
presa internaţională, Promovarea Corporaţiei prin Relaţii Publice, Relaţiile Publice
Trans-Culturale, Campania de Relaţii Publice multi-culturală, Gestionarea situaţiilor de
criză la nivel global şi Branding Internaţional, sunt doar câteva din temele tratate pe larg
în această teză.
„Relaţii Publice în era Informaţiilor Globale” se poate constitui într-un foarte
eficient ghid de PR Internaţional. O teză care îşi doreşte să demonstreze premisa de la
care a pornit în elaborarea ei, „One size doesn’t fits all”, adică nu poţi aplica aceeaşi
reţetă şi aceleaşi tehnici de PR, folosite cu succes pe plan local, unei imense diversităţi
culturale, sociale şi politice cum este Globul Pamântesc.
6

7. Definirea Relaţiilor Publice
Originea Relaţiilor Publice
Scurt Istoric al Relaţiilor Publice
"In a truly democratic society, everything depends upon the consent of the public."
(Într-o societate cu adevărat democratică, totul depinde de aprobarea publicului)
Thomas Jefferson
Definirea Relaţiilor Publice
"Public relations (PR or P.R.) The activities and attitudes intended to analyze,
adjust to, influence, and direct the opinion of any group or groups of persons in the
interest of any individual, group or institution. Though many people work in public
relations agencies (companies or firms exclusively devoted to the development of public
relations activities in behalf of clients), the largest number work in government
agencies, companies, and organizations. In its broadest sense, public relations include
advertising and all forms of communication. In a narrower conception, however, the
7

8. field generally excludes advertising except for institutional, or good will advertising or
other targeted advertising.
The field is characterized by the publics to which appeals are made to accept,
support, or purchase certain public policy decisions, political candidates, or products
and services, such as community relations, employee relations, financial relations,
legislative relations, and "general public" relations.
Ideally and in its broadest sense, public relations helps an organization and its
publics to adapt mutually and/or to achieve the cooperation of groups of people. Public
relations practitioners conceive and execute programs designed to achieve objectives
related to specific groups (publics), goals, and strategies, utilizing publicity and other
communication techniques. An organization with good public relations has a favorable
image or reputation, perhaps as a result of public relations activities."1
“Activităţile şi atitudinile care se intenţionează spre a fi analizate, adjustate să,
influenţeze şi să direcţioneze opinia oricărui grup sau grupuri de persoane în interesul
fie individual sau fie de grup ori instituţional. Deşi multă lume lucrează în agenţii de
relaţii publice (companii sau firme care au ca scop executarea de activităţi de relaţii
publice pentru clienţi), cel mai mare număr lucrează în agenţii guvernamentale,
companii şi organizaţii.
În sensul larg al conceptului, relaţiile publice, includ publicitatea şi toate formele
de comunicare. Într-un sens restrâns, domeniul include, în general publicitatea, cu
excepţia celei instituţionale, sau publicitatea de tip “good will” (pentru fapte bune), ori
publicitatea de ţintă.
Domeniul este caracterizat de publicuri de la care se doreşte acceptarea,
suportul, sau acceptarea unor decizii publice, candidaţi politici, produse şi servicii,
precum şi relaţiile în comunitate, relaţiile dintre angajaţi, relaţiile financiare, relaţiile
legislative şi relaţiile de interes general şi public.
1
Webster's New World Dictionary of Media and Communications,
http://faculty.camdencc.edu/abreve/prhistory/home/def.htm
8

9. În mod ideatic şi în sens larg al conceptului, relaţiile publice ajută o organizaţie
şi publicurile ei să se înţeleagă reciproc şi/sau să obţină cooperarea dintre diferite
grupuri de oameni.
Practicienii de relaţii publice concep şi execută programe, create să obţină
obiective în legătură cu grupuri specifice (publicuri), scopuri şi strategii, utilizând
publicitatea precum şi alte tehnici de comunicare. O organizaţie cu relaţii publice bune,
are o imagine bună şi o reputaţie favorabilă, şi asta se datorează poate activităţilor de
relaţii publice.”
Asociaţia Internaţională a Relaţiilor Publice a stabilit, cu ocazia Convenţiei
anuale din 1978, următoarea definiţie:
„Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării unor tendinţe,
a anticipării consecinţelor lor, a sfătuirii liderilor unei organizaţii şi a implemenării
unor programe de acţiune care vor servii atât interesele organizaţiei, cât şi interesele
publicului” 2
După Public Relations Society, una dintre cele mai mari asociaţii profesionale
din lume „relaţiile publice ajută societatea noastră complexă şi pluralistă să
funcţioneze într-un mod mai eficient, contribuind la înţelegerea reciprocă dintre
grupuri şi instituţii”3
British Institute of Public Opinion, a cărui definiţie a fost adoptată de întregul
Commonwealth, consideră că „relaţiile publice sunt un efort deliberat, planificat şi
susţinut de a stabili şi de a menţine înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul
ei”.4
2
D. Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile Publice, Ed. Polirom, Iaşi
2003, p.10
3
D. Wilcox, Ault, Phillip H., Agee, Warren K., Public Relations- Strategies and Tactics,Ed. Harper
Collins Publishers Inc ,1992, p..5
4
Idem, p.6
9

10. Deutsche Public Relations Gesselschaft prezintă relaţiile publice ca „efortul
conştient şi legitim de a realiza înţelegerea , de a stabili şi a menţine încrederea în
rândul publicului, pe baza unor cerecetări sistemetice”5
“Public Relations” nu se traduce prin sintagma relaţii cu publicul ci o traducere
mot a mot din engleză ar putea fi mai indicată în acest caz. Cele două componente
esenţiale cu care se operează în practica de RP, sunt tocmai cele două substantive care le
denumeşte: publicurile şi relaţiile.
O definiţie simplistă a Relaţiilor Publice defineşte acest domeniu nou, din
punctul de vedere al practicianului de relaţii publice care serveşte drept intermediar
între organizaţia pe care el sau ea o reprezintă şi toate publicurile acelei organizaţii, el
fiind responsabil atât instituţiei cât şi publicurilor acelei instituţii.
Relaţiile Publice prin urmare presupune cercetarea tuturor publicurilor: primirea
de informaţii de la acestea, avertizarea conducerii în legatură cu atitudinile şi reacţiile
lor, ajutorul în stabilirea de politici care demonstrează atenţia crescută faţă de publicuri
şi evaluarea constantă a eficienţei tuturor programelor de Relaţii Publice. Acestea
constituind doar planul comunicaţional al Relaţiilor Publice. Ca funcţie de management,
relațiile publice înseamnă resposabilitate şi întelegere în stabilirea de politici şi în
informare, pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizaţiei şi ale publicurilor
ei.
Rex Harlow 6
şi-a asumat sarcina de a colecţiona şi sintetiza 472 de definiţii ale
relaţiilor publice existente la un moment dat (1976). Nici una din aceste definiţii nu a
fost considerată acceptabilă şi astfel şi-a dezvoltat propria definiţie. Definiţia adoptată
seamănă cu cea dată de IPR Anglia şi a fost dată şi de Cutlip et. A., 1985.
„Relaţiile Publice sunt funcţia managerială distinctivă, care ajută la stabilirea
şi menţinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă şi la
cooperarea dintre o organizaţie şi publicul ei, ele implică managementul problemelor,
5
Idem, p.7
6
Rex Harlow, pioner al Relatiilor Publice, a devenit primul profesor de relaţii publice cu normă întreagă,
la Universitatea Standford din anul 1939. A fondat Consiliul American de Relaţii Publice (American
Council on Public Relations) şi a urmărit evoluţia lui până a devenit Societatea de Relaţii Publice din
America (Public Relations Society of America), 1947
10

11. ajutând managerii să fie informaţi asupra opiniei publice şi să răspundă cererilor
opiniei publice, ele defininesc şi accentuează obligaţiile managerilor de a servi
interesul public; ele servesc ca sistem de avertizare , care ajută managerii să anticipeze
tendinţele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cerecetarea şi
comiunicarea bazate pe principii etice”7
Pentru a justifica revenirea la Cutlip, într-o conversaţie a autorului cu staff-ul
instituţiilor enumerate în carte, această definiţie a fost general adoptată. Putine instituţii
englezeşti au folosit scrierile lui Jefkins8
la nivelul universitar şi postuniversitar.
Totuşi, operele lui Jefkins nu oferă prea multe întrebări în ceea ce priveşte
perspectiva teoretică. Specialiştii agenţiilor de Relaţii Publice citează din Cutlip et. Al.,
un standard acceptabil de definire:
„ Relaţiile Publice reprezintă funcţia de management care indentifică, stabileşte
şi menţine relaţii reciproc benefice între organizaţii şi diferitele tipuri de public de care
depinde succesul sau eşecul acestora.”9
Dacă analizăm această definiţie se poate spune că relaţiile publice reprezintă:
În primul rând o funcţie de management, deoarece priveşte analiza, planificarea,
implementarea şi controlul, nu e rezultatul unei publicităţii neplanificate, realizată ad-
hoc.
Relaţiile Publice acoperă în practică o gamă largă de activităţi şi scopuri.
Relaţiile Publice sunt considerate ca interactive şi reciproce dearece indentifică,
stabilesc, menţin relaţii benefice avantajoase reciproce. Aceasta sugerează nevoia de a
monitoriza nivelul de conştientizare, opiniile, atitudiniile şi comportamentul înăuntrul
sau în afara organizaţiei, fapt care sugerează că marile companii trebuie să-şi schimbe
7
J.E. Gruning, T. Hunt, 1984, Managing Public Relations, Harcourt Brace Jovanovic College Publishers.
p.7
8
Jefkins, Frank , scriitor englez în domeniul PR, Planned Press and Public Relations, International
Textbook Comp.
9
Cutlip, Scott M., Center Allen H., Broom, Gelen M., Effective Public Relations, Prentice Hall Inc.,1994
11

12. modalitatea de a se adresa oamenilor şi de a-i asculta, atât în cadrul lumii afacerilor, cât
şi în afara acesteia.
Această definiţie sugerează că publicul cu care se confruntă companiile nu e
singular, ci multiplu. De aici nevoia de analizare şi ajustare a politicilor corporative şi
de marketing la nivelul interesului publicului, al supravieţuirii şi creşterii
organizatorice.
Relaţiile Publice sunt pe termen lung şi activităţile hazardate şi riscante şi ar fi
mai bine îndeplinite în cadrul unor astfel de relaţii.10
Poate că Relaţiile Publice pot fi descrise cel mai bine prin sintagma „motivare
cauzală”.
Motivarea cauzală pentru relaţiile publice s-ar putea demonstra astfel:
organizaţiile acţionează într-un mediu (societate) care conţine posibilităţile de
dezvoltare, ca şi ameninţările şi presiunile, din partea publicului variat, ce pot eroda
veniturile. Deoarece organizaţiile doresc să se dezvolte şi să îşi protejeze profiturile, ele
trebuie să indentifice şi să stabilească relaţii pentru evitarea sau reducerea acelor
presiuni exterioare. Relaţiile sunt indentificate, realizate şi menţinute printr-un program
credibil de relaţii publice. Programul este credibil şi eficient doar dacă este parte a
funcţiei de conducere şi este total sprijinit de factorii de decizie.
Prin urmare, o definiţie a relaţiilor publice ar putea arăta astfel: „relaţiile
publice reprezintă funcţia de conducere care contribuie la luarea eficientă a deciziilor
prin indentificarea , stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu publicul numeros şi variat al
unei organizaţii. Prin intermediul acestor relaţii pe termen lung, relaţiile publice ajută
organizaţia pe care o deservesc să aibă succes şi, în acelşi timp, să păstreze viu
interesul publicului”.11
Definiţia de mai sus are trei aspecte esenţiale. Ea poziţionează relaţiile publice
în cercurile superioare de conducere, pentru a influenţa modul în care sunt practicate,
creează relaţii pentru succesul pe termen lung şi armonizează interesele organizaţiei cu
cele ale publicului său.
10
prf Doru Pop , Introducere în Teoria Relaţiilor Publice, Ed. Dacia, 2003, Cluj Napoca
11
Simona Mirela Miculescu, Relaţiile Publice internaţionale în contextul globalizării, Ed.Comunicare,
Bucureşti, 2001,p. 26
12

13. În definirea relaţiilor publice este important de clarificat rolul social al relaţiilor
publice. Dacă servesc ele numai organizaţiile ori, în ultimă instanţă , servesc societatea,
sau dacă ajută la păstrarea status quo-ului ori duc la schimbare.
Scopul economic al relaţiilor publice intră într-o posibilă contradicţie cu
dimensiunea socială. Au relaţiile publice un scop civic? Cum se poate menţine
echilibrul fragil între interesul organizaţiei şi interesul publicurilor co-interesate?
Stabilitatea economică şi socială a unei organizaţii depinde esenţialmente de atitudiinile
şi opiniile publicurilor din interiorul tuturor mediilor în care operează organizaţia.
„Conducerea unei firme trebuie să fie responsabilă şi atentă cu publicurile ei,
altfel are de înfruntat un mediu ostil. Din nefericire, modelul de acţiune a fost de multe
ori cel opus... Nu numai că acest comportament justifică presiunea publică pentru
intervenţia guvernului ca singura modalitate de a face schimbările necesare-exact ceea
ce o organizaţie nu vrea dar subminează şi credibilitatea unei companii.”12
Tot mai mulţi teoreticienii plasează Relaţiile Publice pe un eşapod mult prea
înalt şi utopic pentru o profesie care se vrea a fi longevivă, rentabilă şi indispensabilă.
Nu poţi afirma că Relaţiile Publice se ocupă doar cu grija prestigiului şi a
reputaţiei unei companii/organizaţii şi chiar să mergi mai departe şi să te detaşezi de
sintagma de “creatori de imagine” doarece asta ar însemna să îi negi tocmai
rentabilitatea şi relevanţa ei economică.
Relaţiile Publice au ca scop dacă nu direct, atunci în mod sigur indirect,
interesul economic sau dacă e vorba de un ONG sau o instituţie guvernamentală,
interesul acestora. Gestionezi o situaţie de criză şi de imagine, implementezi şi faci
muncă de cercetare pentru păstrarea reputaţiei intacte şi pentru a avea aprobarea socială
şi a publicurilor cu care interacţionezi asupra organizaţiei, tocmai pentru ca profitul
organizaţiei să nu aibă de suferit.
12
Dough Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile Publice, Ed. Polirom,
Iaşi, 2003
13

14. Acest lucru este clarificat de una dintre relatiile cele mai importante pe care
practicianul de relaţii publice trebuie să şi le însuşească ca şi cunoştinţe obligatorii,
relaţiile economice. Relaţiile economice ale practicianului de Relaţii Publice presupun
menţinerea relaţiilor cu competitorii, cu vînzătorii şi cu distribuitorii. Şi cuprinde
publicitatea şi promovarea, care cer adesea practicianului să lucreze îndeaproape cu
departamentele de marketing şi de merchandising şi să armonizeze interesele publice cu
interesele individuale.
În viziunea lui Bernard Degenais, relaţiile publice se subscriu axiomei
comunicării „Nu se poate să nu comunicăm” , astfel relaţiile publice se definesc ca un
proces de comunicare.
Pentru a-şi menţine existenţa, o organizaţie trebuie mai întâi să se facă
cunoscută. Pentru a se dezvolta, ea trebuie să-şi seducă mediul. Iar pentru a nu cădea în
capcanele informaţiilor care i-ar putea dăuna, ea trebuie să se apere. Pentru a-şi valoriza
zona de influenţă, ea trebuie să cucerească. Iar pentru a domni, trebuie să se impună.
În această viziune, relaţiile publice sunt un instrument eficient de schimb de
informaţii, chiar dacă anumite persoane susţin că ar fi un instrument de manipulare.
Astfel definirea relaţiilor publice se face din perspectiva specialistului în relaţii
publice, cel care facilitează acest proces de comunicare.
„ Ceea ce caută relaţionistul este să-şi cunoască publicul şi mediul, să ştie să
transmită preocupările, provocările şi orientarile sale şi să fie capabil să facă să se
creadă că ceea ce oferă el este superior a ceea ce se poate găsii în altă parte.”13
După alţi autori, Relaţiile Publice nu se constituie ca o profesie sau ştiinţă de
sine stătătoare ci sunt înţelese ca un instrument pentru alte profesii, cum ar fi
Marketing-ul sau Management-ul. Aceşti autori îi răpesc acestui domeniu, statutul de
profesie şi îi atribuie un statut de adjutant.
„Relaţiile Publice, ca instrument de marketing înmagazinează experienţa cumulată de-
a lungul timpului de companii şi de specialişti în lupta de zi cu zi pentru piaţă, pentru
13
Bernard Degenais, Profesia de relaţionist, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.21
14

15. clienţi şi în final pentru dezvoltare şi profit... Relaţiile Publice sunt în acelaşi timp un
instrument de management, când se îndreaptă înspre personalul companiei şi unul de
marketing atunci când se îndreaptă în exteriorul companiei, spre clienţi, furnizori şi
spre toate celelalte organizaţii cu care compania vine în contact pe tot parcursul
activităţii sale.” 14
Adela Rogojinaru defineşte relaţiile publice folosindu-se de termenii
constitutori, relaţii şi publicuri. Relaţiile publice, conform autoarei, sunt deosebite de
relaţiile simple, bilaterale, dintre un emitent şi un receptor interesat. Ea consideră că în
cazul relaţiilor publice este nevoie de trei instanţe care se află în relaţie: o instituţie care
doreşte să fie credibilă (o companie), o altă instituţie sau mai multe care sunt interesate
ca aceasta să fie credibilă, datorită intereselor comune (bănci, politicieni, alţi
industriaşi), şi , nu în ultimul rând, o instituţie care să confirme relaţia dintre cei doi (fie
presa, fie un alt grup de persoane influente).
„Relaţiile Publice sunt, prin urmare, o activitate instituţională de construire a
credibilităţii unui grup sau unei organizaţii aflate într-un raport de interese comune cu
alte grupuri sau organizaţii şi care apelează la strategii de comunicare pentru a obţine
validarea publică a acestor interese.
În relaţia de putere a celor trei instanţe, nici una nu deţine cu adevărat mai
multă informaţie decât cealaltă. Relaţia dintre cele trei grupuri se construieşte pe
ipoteza că schimbul reciproc de informaţii, pe fondul unui nivel echivalent de
cunoştinţe şi experienţă, va duce la o structură mai puternică. Întregul joc al celor trei
grupuri este declanşat tocmai pentru a ajunge la un acord recunoscut public.
Relaţiile Publice exprimă efortul pentru obţinerea unui acord între grupuri sau
instituţii, pentru a obţine o asociereformală în scopul promovării intereselor
comune.”15
14
Cezar Caluschi, Relaţii Publice Moderne, Ed. Nord-Est, Iaşi, p. 27
15
Adela Rogojinaru, Relaţii Publice, fundamente interdisciplinare, Ed. Tritonic, Bucureşti , 2005, pp.
17,18
15

16. Este interesant de observat o perspectivă vest-europeană asupra relaţiilor
publice. Teoreticienii şi practicienii vest-europeni de relaţii publice concep o definiţie
într-o manieră similară cu cea a colegilor lor americani, şi constă în general în
descrierea scopurilor şi a funcţiilor.
O autoritate în domeniu este profesorul Karl Nessman, profesor la Universitatea
din Klagenfurt din Austria. El enumeră următoarele elemente:
Crearea şi reîntărirea încrederii, a înţelegerii şi a simpatiei
Stimularea atenţiei, a interesului şi a nevoilor
Crearea şi menţinerea comunicării şi a relaţiilor
Crearea înţelegerii şi acordului reciproc
Articularea, reprezentarea şi ajustarea intereselor
Influenţarea opiniei publice
Soluţionarea conflictelor (rezolvarea şi negocierea conflictelor)
Crearea consensului
„O studiere atentă a acestor explicaţii ar trebui să ne permită formularea unei
definiţii a relaţiilor publice; asumarea unei singure este inutilă. Termenii cheie pentru
înţelegerea relaţiilor publice sunt următorii:
Deliberat. Activitatea de relaţii publice este intenţionată. Ea este menită pentru a
influenţa, pentru a obţine înţelegerea, pentru a oferi informaţii şi pentru a obţine
feedback (reacţii din partea celor influenţaţi de această activitate).
Planificat. Activitatea de relaţii publice este organizată. Sunt descoperite soluţii
la probleme şi este concepută o logistică, pentru acţiunea pe o lungă perioadă de timp.
Ea este sistematică, necesită cercetare şi analiză.
Performant. Relaţiile Publice eficiente se bazează pe politicile şi performanţele
existente. Nici un efort de relaţii publice nu va genera o atitudine pozitivă sau vreun
sprijin pentru o organizaţie care nu reacţionează la preocupările comunităţii. O
companie de exploatare a lemnului, în pofida campaniei cu tema „pentru noi, în fiecare
zi este ziua Pământului”, a devenit cunoscută ca inamicul public al statului Washington
16

17. pentru insistenţa cu care a defrişat pădurile şi cu care şi-a făcut un drum de lucru peste
un traseu din habitatul renilor.
Interes Public. Activitatea de relaţii publice trebuie să fie reciproc avantajoasă
atât pentru organizaţie cât şi pentru public; aceasta înseamnă alinierea intereselor
specifice ale organizaţiei cu preocupările şi interesele publicului. De exemplu, firma
Mobil Corporation a sponsorizat programele transmise la televiziunea publică pentru a-
şi imbunătăţii imaginea; în acelaşi timp , publicul beneficiază de transmiterea unor
astfel de programe.
Comunicarea în două direcţii. Relaţiile Publice reprezintă mai mult decât o
simplă diseminare unidirecţională a materialelor informaţionale. Feedback-ul este la fel
de important. Aşa cum spunea Jim Osborne, fost vicepreşedinte de afaceri publice al
firmei Bell Canada, „principala responsabilitate a consilierului de relaţii publice este
aceea de a oferi (conducerii) înţelegerea corectă a sentimentelor publicului”.
Funcţia de management. Relaţiile publice sunt cel mai eficiente atunci când
reprezintă o parte integrantă a procesului decizional la nivel înalt al conducerii. Relaţiile
publice implică consilierea şi soluţionarea problemelor la nivel înalt, nu numai
diseminarea de informaţii după ce s-a luat o decizie.
Pentru a sumariza , o persoană poate înţelege principalele trăsături ale relaţiilor
publice prin rememorarea următoarelor cuvinte:
deliberat...planificat...performant...interes public....comunicare în două
direcţii....funcţia de management.
Elementele componente ale relaţiilor publice tocmsi descrise sunt o parte a unui
proces interactiv ce compune ceea ce se numeşte activitatea de relaţii publice.”16
16
Doru Pop, Introducere în Teoria Relaţiilor Publice, Ed. Dacia, 2003, Cluj Napoca, pp. 101-102
17

18. Originea Relaţiilor Publice
Relaţiile Publice au foarte multe noi denumiri, cum ar fi comunicare integrată
(integrated communication) dar si nume vechi care paradoxal au devenit mult mai
proeminente, comunicare de coorporaţie (corporate communication). Nu toti practicienii
însă se pot considera ca fiind practicieni de relaţii publice, ci numai cei care au un post
de management si care implică planificare strategică.17
În privinţa stabilirii momentului şi a locului în care relaţiile publice au început
să fie practicate sau despre felul în care au primit acest nume, părerile sunt împărţite.
Unii istorici îi atribuie lui Thomas Jefferson prima combinarea a cuvintelor „public” şi
„relaţii” în sintagma relaţii publice în anul 1807. Alţii spun că termenul a fost inventat
de avocatul Dorman Eaton 18
într-un discurs la absolvirea promoţiei Yale din anul 1882.
Avocatul a folosit termenul referindu-se la rolul organizaţiei în serviciul publicului.
Oricum termenul de „relaţii publice” nu a fost folosit în accepţiunea lui modernă decât
în 1897, când a apărut în ghidul anual al scrierilor despre căile ferate (Yearbook of
Railway Literature)
Succesul real al noţiunii poate fi atribuit lui Edward L. Bernays, denumit
„primul şi fără îndoială cel mai influent ideolog al relaţiilor publice”. Bernays a fost
primul care s-a intitulat „ consilier de relaţii publice” , în 1921. Astfel în 1923, el scrie
prima carte pe această temă, „Cristalizarea opiniei publice” (Crystallizing Public
Opinion) şi preda primul curs universitar de relaţii publice la Universitatea New York.
Astfel la începutul sec. XX, „relaţiile publice” au început să fie folosită ca sintagmă, să
fie o ocupaţie şi o disciplină academică.
17
conf Doug Newsom, Judy Vanslyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţii Publice, Ed. Polirom,
2003, Iaşi
18
Dorman Eaton, considerat pioner al Relatiilor Publice, foloseşte prima dată termenul de „relaţii
publice” în 1882 când s-a adresat absolvenţilor Şcolii de Drept de la Yale (Yale Law School) cu discursul
„Relaţiile publice şi cerinţele profesiei de Drept” (The Public Relations and The Duties of The Legal
Profession).
18

19. În ciuda influenţei sale asupra domeniului relaţiilor publice, Bernays nu este
„fondatorul”. Este posibil ca relaţiile publice să nu aibă un singur „fondator”, dar mai
multi practicieni de relaţii publice din Statele Unite consideră ca Ivy Lee19
este primul
practician al unui tip modern de relaţii publice. Cele mai multe dintre primele eforturi
ale lui Lee erau numai de informare publică, dar, mai târziu, el, la fel ca altii, a fost
chemat să ofere asistenţă în „relaţiile cu presa” atunci când izbucnea o criză. În timpul
lui Bernays s-au dezvoltat mai mult planificarea strategică şi consilierea.
O concluzie pertinentă ar putea fi că relaţiile publice nu are un fondator central,
prin care să se indentifice, nu are o origine natională, deşi în Statele Unite s-a dezvoltat
cel mai rapid şi nici dată de naştere. Am putea spune că relaţiile publice au fost
descoperite, nu inventate, pentru că tehnici şi elemente care o definesc au fost de-a
lungul timpului prezente.
19
Ivy Ledbetter Lee , jurnalist şi publicist american, care devine primul consilier de Relaţii Public .
Printre clienţii care au beneficiat de consilierea lui se numără: Industria mineritului, Căile ferate, guvernul
SUA dar şi Grupul German Dye Trust condus de nazişti, pentru care va fi audiat de congresul american.
19

20. Scurt Istoric al Relaţiilor Publice
În practica de relaţii publice se indentifică, de departe, dorinţa de a persuada, de
a convinge de a impune. Această dorinţă de a persuada, nu este o practică descoperită
doar începând cu secolul XX, este o dorinţa la fel de veche ca şi civilizaţia.
Societatea, comunitatea umană se fundamentează pe un minim acord, pe o
conveţuire împreună şi asta implică un minim consens. Acest acord, în viziunea lui
Newsom se poate atinge doar prin comunicarea interpersonală şi de grup.
„Atingerea unui asemenea acord cere adesea mai mult decât simplul schimb de
informaţii; cere un element puternic de persuasiune, din partea tuturor părţilor
implicate în procesul de luare a deciziilor. Persuasiunea este încă forţa principală
folosită în relaţiile publice, şi multe dintre tacticele pe care le utilizează acum
practicienii de relaţii publice pentru a persuada au fost folosite de către liderii
societăţii şi cu mii de ani în urmă”20
Monumentele şi vestigiile antichităţii se consideră ca fiind primele încercării de
persuadare. Piramidele, statuile, templele, mormintele, picturile si chiar primele forme
de scriere toate au fost create cu un singur scop de a evoca divinitatea conducătorilor şi
de a convinge supuşii de legitimitatea lor de a conduce. Arta şi literatura antică, dar şi
genul literar clasic, deopotrivă, se defineşte ca fiind elogii a unor eroi şi a faptelor de
eroism, precum şi celebrarea acestora, asemănaţi cu zei sau chiar consideraţi zei.
Un bun exemplu de propagandă, sau „campanie de promovare absolută” după
cum o numeşte D. Newsom, sunt poemele epice precum şi templele şi statuile folosite
de împăraţi pentru a-şi menţine autoritatea în imperiu şi pentru a elogia auto-proclamată
descendenţă divină.
De-a lungul istoriei, oamenii s-au folosit relaţiile publice pentru promovarea
războaielor sau pentru lobby în sprijinul unor cauze politice.
20
D. Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile Publice, Ed. Polirom, Iaşi
2003, p. 57
20

21. Relaţiile publice au fost un instrument în promovarea unei religii, pentru a
vinde produse, pentru a strânge bani şi pentru a face cunoscute evenimente şi oameni.
Astfel putem spune că foarte multe din scopurile pentru care se folosesc relaţiile publice
nu sunt noi, şi că practicienii de astăzi de relaţii publice au învăţat mult privind în trecut.
Un exemplu excelent de promovare îl constituie Cruciadele iniţiate şi promovate
de către Biserica Catolică. Astfel războiul împotriva musulmanilor era promovat ca o
modalitate de a-l slujii pe Dumnezeu şi prin participarea la acest război sfânt poţi căpăta
iertarea păcatelor.
În Statele Unite, primele atestări privind folosirea de relaţii publice sunt în anul
1600, când are loc tocmai colonizarea continentului american. Campania a început în
Anglia şi consta în oferirea a 50 de acri de pământ fiecărui om care convingea pe un
altul să se stabilească în America. Deasemenea continentul american era prezentat ca
fiind un pământ fabulos unde viaţa ta putea să se schimbe în bine. În ajutorul acestei
imagini veneau şi corabiile cu pânze care aveau nume din cele mai sugestive: Speranţă,
Nou început, Noua Anglie.21
Totul începe cu secolul XV, şi anume cu remarcabila invenţie a lui Johan
Gutemberg, tiparul. Acest lucru a făcut posibilă tipărirea în masă a materialelor scrise.
Revoluţia americană a fost şi ea un bun prilej de a folosii tacticile de relaţii
publice, şi instigatorii si patrioţii americani care vroiau sa iasă de sub influenţa Marii
Britanii, au folosit din plin fiecare ocazie şi fiecare tactică. Astfel boicoturile, articolele
anti-imperialiste, sloganurile şi diferite evenimente, prezentate într-o lumină favorabilă
cauzei lor, au dus la izbucnirea războiului pentru independenţă.
Mai târziu, relaţiile publice au avut un rol definitoriu în promovarea Constituţiei
americane. Cei care au făcut proiectul Constituţiei au dus o campanie intensă de relaţii
publice pentru a vinde documentul colegilor lor şi poporului american. Propaganda a
luat forma unor scrisori trimise la ziar, scrisori cunoscute sub numele de Documentele
Federaliste (Federalist Papers).
Deşi tacticele de relaţii publice au fost folosite la început în Statele Unite în
scopuri politice, o dată cu dezvoltarea naţiunii şi înaintarea în secolul al XIX-lea, toate
21
conf Christina Mierau, Accept No Substitution. The History of American Advertising, Walker &
Company, New York, 1996
21

22. aspectele vieţii au căzut sub influenţa a două instrumente de relaţii publice: activităţile
agentului de presă şi informarea publică.
Rolul relaţiilor publice în dezvoltarea industriei de divertisment americane a fost
foarte mare. De fapt, tactica de relaţii publice a agentului de presă a crescut odată cu
industria de divertisment în secolul al XIX-lea. P. T. Barnum22
a fost unul dintre oamenii
de circ care s-a folosit de activităţile agentului de presă, şi a reuşit să-şi facă deopotrivă,
atât publicitate negativă cât şi publicitatea pozitivă circului pe care îl conducea. Lui
Barnum nu-i păsa ce spuneau ziarele, atâta timp cât vorbeau despre subiectul lui.
Dezvoltarea în timpul anilor 1800 a produs schimbări semnificative în istoria
relaţiilor publice. Progresele tehnologice ale Revoluţiei Industriale au schimbat şi au
modernizat tacticile şi tehnicile relaţiilor publice. Invenţiile au făcut din ziare un mijloc
de comunicare în masă cu adevărat democratică şi naţională.
Relaţiile Publice moderne se spune că s-ar fi dezvoltat din activităţile agentului
de presă din secolul XIX-lea, şi cu siguranţă mulţi dintre primii practicieni de relaţii
publice au început ca agenţi de presă. Un pioner în Relaţii Publice şi cel mai mare
consultant de informare publică a fost Ivy Ledbetter Lee. Ivy Lee a fost cu adevărat un
pioner în relaţii publice. Declaraţia lui de principii, a pus bazele unui cod „de conduită”
a practicianului de relaţii publice. El era adeptul unei relaţii deschise cu presa şi
transparente, o relaţie bazată pe onestitate şi respect reciproc, astfel reuşind să atragă de
partea lui şi a clientului, pe care îl servea, o presă favorabilă.
La începutul secolului XX, relaţiile publice au evoluat semnificativ. În această
perioadă specialiştii în informare publică au devenit purtătorii de cuvânt ai
organizaţiilor. În decursul timpului relaţiile publice s-au reinventat pentru a putea face
faţă noii realităţi. Apariţia „muckrakers” (răscolitorii de gunoaie), reporteri de
investigaţie care se ocupau cu investigaţia scandalurilor de corupţie sau de putere, a
necesitat un răspuns din partea industriei. Magnaţii industriali din acea perioadă au
adoptat o nouă atitudine, nu îşi mai permiteau să ignore pur şi simplu presa şi publicul.
De aceea, nevoia de relaţii publice a devenit tot mai acută. În anul 1900, a luat fiinţă
22
Phineas T. Barnum, promotor de circ şi agent de presă din secolul XIX în SUA, considerat ca fiind un om
al spectacolului. Punea în scenă întâmplări bizare şi genera publicitate senzaţională pentru circ. Asocierea
lui cu domeniul Relaţiilor Publice stă în promovare şi agenţia de presă, din care s-a dezvoltat modelul de
publicitate specific relaţiilor publice.
22

23. prima firmă de informare publică, Biroul de Informare Publică (Publicity Bureau) din
Boston. Ideea informării publice a prins repede şi au mai apărut firme asemănatoare.
Cel mai important birou de informare publică, din punct de vedere istoric, a fost
cel condus de George F. Parker23
şi Ivy Lee. Apariţia acestor firme de informare publică
a făcut posibil ca informarea publică să devină un instrument obişnuit şi necesar pentru
multe companii , pentru mulţi oameni şi pentru multe organizaţii.
Odată cu Primul Război Mondial, Relaţiile Publice îşi dobândesc un nou
obiectiv şi sunt cooptate pentru efortul de război. Recrutarea, precum şi legitimarea
intervenţiei Americii in Primul Război Mondial sunt consecinţe ale campaniilor de
relaţii publice.
Explozia economică a anilor 20, precum şi inventarea unor noi mijloace de
comunicare în masă, precum radioul, a dus la o explozie de publicitate şi de consultanţă
de relaţii publice.
Anii 30 s-au caracterizat printr-un colaps economic în America, astfel relaţiile
publice au fost folosite tot mai mult pentru a detensiona mişcările de protest şi de a
diminua efectele drastice impuse de administratie. Al doilea Război Mondial, face din
relaţiile publice o unealtă în sprijinul maşinii de război. Noi tactici de propagandă se
dezvoltă în această perioadă iar tehnicile de relaţii publice sunt folosite în scopuri
propagandistice. Însă zelul de care s-a dat dovadă în susţinerea efortului de război a fost
prezent şi în refacerea industriei de după război.
Începe o nouă eră în istoria Relaţiilor Publice, din acest moment. Această eră se
defineşte ca fiind era Publicităţii. Este epoca care debutează cu „New Deal” al lui
George Creel24
, cu sloganuri, simboluri şi promoţii.
Divizarea naţiunii în anii 60-70 a evidenţiat încă odată nevoia de specialişti în
relaţii publice care erau buni sociologi şi buni consilieri sociali. De asemenea am putea
23
George F. Parker, fost jurnalist din Buffalo, s-a ocupat cu publicitatea pentru Grover Cleveland în
campaniile sale prezidenţiale. În 1904 s-a ocupat cu publicitatea pentru Comitetul Naţional Democratic,
când îl angajează pe Ivy Lee ca şi asistent personal. În 1905 cei doi deschid o agenţie de relaţii publice în
New York, dar durează doar patru ani. Parker a devenit apoi director de publicitate pentru Biserica
Episcopală Protestantă şi mai târziu s-a întors la publicitatea politică.
24
George Creel, a condus Comitetul de Informaţii Publice, cunoscut şi sub numele de Comitetul lui Creel,
în timpul administraţiei preşedintelui Wilson. Comitetul mobiliza opinia publică să sprijinească Statele
Unite în Primul Război Mondial. Creel a folosit tehnici de relaţii publice pentru a vinde „liberty bonds”,
pentru a promova conservarea alimentelor şi pentru a creea Crucea Roşie.
23

24. spune că în evoluţia relaţiilor publice, mişcarea consumatorilor a fost la originea
mişcării ecologiste din zilele noastre, care are susţinerea publicului în general, deşi
exagerările diverselor organizatii au dus la apariţia unui oarecare scepticism în legătură
cu valoarea sa pentru public.25
În perioada anilor 80-90, tehnologia a trasformat lumea într-un „cartier la scară
globală”26
. Întrăm într-o nouă eră informaţională, era informaţiilor globale şi a practicii
de relaţii publice la scară globală. Această perioadă a creat o cerere internaţională de
practicieni talentaţi în relaţii publice, mai ales în cazul naţiunilor în curs de dezvoltare şi
proaspăt democratizate.
Astăzi practica de Relaţii Publice este o industrie de miliarde de dolari. Cele mai
moderne şi actuale evoluţii care au avut loc în domeniul Relaţiilor Publice sunt legate
de mişcările din reforma politică, deoarece Relaţiile Publice sunt o parte importantă din
politică, jucând un rol major în „jocul” electoral, adică cine este ales, şi ce legi vor trece
în parlament.
Politicienii se folosesc de Relaţii Publice pentru a se situa într-o poziţie cât mai
bună faţă de public, lucru care este esenţial pentru profesia lor. Ce a început ca simplă
publicitate a evoluat ajungând să includă multe alte tehnici, de la interpretarea opiniei
publice şi a impactului acesteia asupra organizaţiei până la diferite căi de cercetare în
vederea ajutării afacerilor, să se dezvolte şi să-şi menţină ţelurile.
25
conf Christina Mierau, Accept No Substitution. The History of American Advertising, Walker & Company,
New York, 1996
26
Dough Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile Publice, Ed. Polirom,
Iaşi 2003, p.106
24

25. Globalizarea. Definirea conceptului. Evoluţie
Societatea informaţională. Satul global
Tehnologii care au constituit societatea informaţională
Internetul şi Informaţia Globală
Relaţiile Publice şi noile tehnologii
Multinaţionalele. Actori ai globalizării
Globalizarea Comunicării
Globalizarea. Definirea conceptului şi Evoluţie
„The world is getting smaller and smaller...” (Lumea devine tot mai mică) tinde
să devină un laitmotiv al realităţii de astăzi.
Unul din drepturile fundamentale ale omului este libertatea de mişcare şi astăzi
parcă, mai mult ca altădată, suntem cu toţii în mişcare. Ne mutăm tot mai mult -din
locuinţă în locuinţă- sau trăim în locuri care nu ne aparţin. Întâlnim tot mai mult nevoia
de a evada, de a călătorii, de a cunoşte lumea. Avem posibilitatea de a zbura, goni sau
naviga pe internet, combinând sau intersectând pe ecranul calculatorului mesaje
concepute în colţuri opuse ale lumii. Desigur suntem în mişcare şi atunci când stăm
înfundaţi în fotolii şi butonăm telecomanda televizorului.
25

26. Suntem cu mult mai universali si mai globalizati decât părinţii noştrii şi cu
siguranţă, copii noştri sunt mai globalizati decât noi. Ne amintim cu nostalgie de timpul
copilăriei si adolescenţei noastre şi observăm surprinşi că altele ne erau activităţile,
hobiurile şi tabieturile, faţă de generaţia de astăzi. Suntem surprinşi tot mai mult că
televizorul, internetul sunt tot mai mult preferate de generaţia de astăzi. Generaţiile
întotdeauna au fost separate de aceste lucruri, nu e o noutate...descoperirile tehnologice
au avut întotdeauna un efect imediat în stilul de viaţă al individului în societate, de aici
şi conceptul de „generation gap” (conflict de generaţii).
„În lumea noastră, distanţa nu mai contează. Câteodată parcă nu mai există
decât pentru a fi anulată. Ca şi cum spaţiul nu ar fi decât o invitaţie de a intra, a-l
respinge şi a-l nega. Spaţiul a încetat să mai fie un obstacol- nu avem nevoie decât de
o fractiune de secundă pentru a-l cucerii.
Nu mai există „graniţe naturale”, nici locuri libere de ocupat. Indiferent unde
am fi într-un anumit moment, ştim foarte bine că am putea fi oriunde altundeva, deci nu
mai avem motive pentru a rămâne într-un loc anume (şi de aceea simţim, adesea,
nevoia strigentă de a găsii, de a născocii-un astfel de motiv). (...) Ideea de „stare de
repaus”, de imobilitate capătă sens doar într-o lume care nu se mişcă sau pare că nu se
mişcă; într-un loc cu pereţi solizi, drumuri fixe şi indicatoare rutiere suficient de bine
înfipteca să aibă timp sa prindă rugină. Nimeni nu poate „sta pe loc” în mijlocul
nisipurilor mişcătoare . La fel, nimeni nu poate sta pe loc în lumea noastră
postmodernă- o lume cu puncte de referinţă pe roţi, renumite pentru prostul lor obicei
de a disparea din faţa ochilor înainte de a fi fost citite de pe de-a-ntregul, chibzuite şi
respectate. Profesorul Ricardo Petrella de la Universitatea Catolică din Louvain a
rezumat foarte corect toate acestea: „Globalizarea atrage economiile spre producerea
efemerităţii, a volatilităţii (prin reducerea masivă şi universală a produselor şi
serviciilor ) şi a precarităţii(slujbe temporare, flexibile şi cu jumătate de normă).”27
Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal
care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au
repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale
27
Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale, Ed. Antet, Oradea 1999, p.84
26

27. globului.
Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil
nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de
procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi.
Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.
Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăţi
şi în economia mondială care rezultă din comerţul internaţional extrem de crescut şi din
schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii
barierelor şi interdependenţei dintre state. În context economic, este des întâlnită
referirea aproape exclusivă la efectele comerţului şi în particular la liberalizarea
comerţului sau la liberul schimb.
Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la
dezvoltarea tehnologică şi economică, ale carei origini provin în special din Statele
Unite, un număr important al activităţilor umanităţii se situează pe o scală şi un orizont
atât de mari, încât au depăşit graniţele naţionale, în limitele cărora statele suverane îşi
exercită dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care
ascunde mai multe decât lasă să se înţeleagă. Pe măsură ce domeniul activităţilor umane
se extinde dincolo de reglementările statului-naţiune, legalitatea şi regulile au devenit
prea strâmte.
Noii jucători au trebuit să facă faţă provocării iscate de guvernarea de tip
monopol; au apărut corporaţiile multinaţionale, pieţele financiare globale, organizaţiile
non-guvernamentale, dar şi organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale.
Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaţionale, care se
bazează pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile
până acum să gasească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema
globalizării.
În cartea sa, Economie Contemporană. Ce este globalizarea?, Dinu Marin, ne
prezintă globalizarea ca o impunere a intereselor naţionale în plan global:
“Nu-ţi trebuie o prea mare abilitate diplomatică pentru a înţelege că
globalismul în varianta sa americană este o disimulare a unei lupte acerbe de impunere
27

28. a unor interese naţionale la scară planetară. După prăbuşirea URSS lumea a trecut
brusc la o nouă ordine mondială în care dirijorul unicar trebui să fie SUA, care fac
eforturi uriaşe să se mişte efficient şi confortabil la pupitru: în materie de control
tehnologic şi economic prin intermediul G7, în resortul monetar bancar prin FMI şi
BM, în expansiunea comerţului, prin OMC, în privinţa securităţii, prin NATO, în
direcţis politică, prin Consiliul de Securitate al ONU. “28
Între 1910 şi 1950 o serie de schimbări economice şi politice au redus dramatic
volumul şi importanţa fluxurilor comerciale internaţionale. Dar începând cu primul
război mondial şi continuând cu cel de-al doilea război mondial, când au fost create
FMI si GATT, trendurile s-au inversat. În mediul de după cel de-al doilea război
mondial, stimulat de către instituţii economice internaţionale şi programe de
reconstrucţie şi dezvoltare, comerţul internaţional a crescut brusc. Începând cu anii ’70
efectele acestui tip de comerţ deveneau mult mai vizibile atât în privinţa beneficiilor, cât
şi ca efecte distrugătoare.
Chiar dacă aceste trei aspecte sunt întreţesute, este util să distingem efectele
globalizării în fiecare din mediile economice, politice şi culturale. Alt aspect cheie al
globalizării este schimbarea în tehnologie şi inovaţie în special în sectoarele
transporturilor şi telecomunicaţiilor, despre care se crede că au ajutat la crearea satului
global primordial. Mondializarea este o mişcare mondială care nu include liberalizarea.
Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific – un oraş, un municipiu,
un stat, de exemplu – ca teritoriu internaţional, mondial, cu responsabilităţi şi drepturi la
scară internaţională.
Redus la conceptele economice se poate spune că globalizarea contrastează cu
naţionalismul economic şi cu protecţionismul. Este înrudită cu economia de piaţă liberă
şi neo-liberalismul. Împarte o parte din caracteristici cu internaţionalizarea şi este
deseori interschimbabilă, chiar dacă unii preferă să folosească termenul de globalizare
pentru lărgirea găurilor din graniţele naţionale sau statale. Formarea satului global – o
mai mare apropiere între diferite părţi ale lumii odată cu creşterea posibilităţilor de
schimburi personale, întelegere mutuală şi prietenie între cetăţeni “internaţionali”, şi
crearea civilizaţiei globale.
28
Dinu Marin, Economie Contemporană. Ce este globalizarea?, Editura Economică, Bucureşti, 2000
28

29. Globalizarea economică – patru aspecte se referă la globalizarea economică ce
indică patru tipuri de fluxuri peste graniţe, şi anume fluxuri de bunuri/servicii, de
exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie.
O consecinţă a globalizării economice este îmbunătăţirea relaţiilor dintre
dezvoltatorii aceleiaşi industrii din diferite părţi ale lumii (globalizarea unei industrii),
dar şi o erodare a suveranităţii naţionale asupra sferei economice.
Fondul Monetar Internaţional defineşte globalizarea ca şi creşterea în
interdependenţa economică a ţărilor din întreaga lume, prin creşterea volumului şi a
varietăţii tranzacţiilor de bunuri şi servicii peste graniţe, fluxul de capital internaţional
mult mai liber şi mai rapid, dar şi o difuziune mai largă a tehnologiei.
Banca Mondială defineşte globalizarea ca “Libertatea şi capacitatea indivizilor
şi a firmelor de a iniţia tranzacţii economice voluntare cu rezidenţi ai altor ţări”.
În Management, globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care
se referă la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de
nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi
maşini sau săpunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor
persoane ce aparţin unor culturi diferite. Această uzanţă contrastează cu
internaţionalizarea, care descrie activităţile companiilor multinaţionale ori în
instrumente financiare, mărfuri, ori în produse care sunt exclusiv destinate pieţelor
locale.
În domeniul software, globalizarea este termenul tehnic ce combină procesele de
internaţionalizare şi localizare. Efectele negative asupra companiilor multinaţionale
axate pe profit – folosirea unor metode legale şi financiare sofisticate de a atinge
limitele legilor şi standardelor locale pentru a controla balanţa dintre muncă si servicii
ale unor regiuni inegal dezvoltate şi a le întoarce împotriva lor.
Conceptul de Globalizare se referă la micşorarea lumii şi la mărirea gradului de
conştientizare a lumii ca un întreg.
“Noua şi neplăcuta percepţie a “lucrurilor care scapă de sub control” a fost
coagulată (fără a contribui la o imagine mai clară) în conceptual - acum la modă- de
globalizare. Sensul cel mai profund transmis de ideea de globalizare constă în caracterul
nedefinit, dezorganizat şi autopropulsat al problemelor lumii: lipsa centrului, a unui
29

30. pupitru de comandă, a unui consiliu de decizie, a unui birou managerial. Globalizarea
este un alt nume pentru “noua dezordine mondială”a lui Jowitt. Această trăsătură,
strâns legată de imaginea globalizării, o desprinde radical de o altă idée pe care pare să
o înlocuiască “universalizarea”- nu demult parte componentă a discursului modern
despre chestiuni globale- dar căzută acum în dizgraţie, uitată probabil de cei mai mulţi,
cu excepţia filosofilor.
Precum conceptele de “civilizaţie”, “dezvoltare”, “convergenţă”, ”consens” şi
alte cuvinte-cheie de la începuturile gândirii moderne şi din perioada clasică a acesteia,
ideea de universalizare emană speranţa, intenţia şi hotărârea de a face ordine; în plus
faţă de sensurile celorlalţi termeni, ea făcea referire la o ordine universală, cu adevărat
globală. La fel ca celelalte concepte, ideea de universalizare a fost inventată în perioada
de glorie a ingeniozităţii puterilor moderne şi a ambiţiilor intelectului modern. Întreaga
familie a conceptelor anunţa la unison dorinţa de a schimba lumea în bine şi de a
extinde schimbarea şi îmbunătăţirea la scară globală. De asemenea, îşi afirma intenţia
de a face condiţiile de viaţă egale pentru toată lumea în toate părţile planetei, şi astfel de
a le creşte durata de vieţii; poate chiar de a-i face egali.
Nimic din toate acestea nu rămas în definiţia globalizării, aşa cum o redă
discursul actual. Termenul nou se referă în primul rând la efectele globale, în proporţie
covârşitoare neintenţionate şi neprevăzute, mai curând decât la iniţiativele şi
intreprinderile globale.
Da poate că acţiunile noastre au -şi adesea chiar au- efecte globale; dar nu, nu
avem - şi nici nu ştim exact cum să obţinem – metoda prin care să planificăm şi să
efectuăm acţiuni globale. „Globalizarea” nu este ceea ce noi toţi, sau măcar cei mai
înzestraţi şi mai intreprinzători dintre noi, vrem să sperăm să facem. Este ceea ce ni se
întâmplă tuturor. Ideea de globalizare se referă în mod explicit la „forţele anonime”ale
lui von Wright care se desfăşoară în acea imensă „no man’s land”(ţara nimănui),
pierdută în pâclă şi mocirloasă, de nestrăbătut şi neînblânzit, ce se întinde dincolo de
capacitatea de gândire şi acţiune a omului.
Cum s-a produs această explozie grozavă a sălbăticiei create de mâna omului
(nu acea sălbăticie „naturală” pe care modernitatea a purces s-o cucerească şi s-o
30

31. îmblânzească, ci - parafrazând fericita expresie a lui Anthony Giddens -„jungla
fabricată”, sălbăticia postdomesticită, întronată după cucerire şi din cauza ei)? Şi cum s-
a făcut că a căpătat acea îndărătnicie şi energie formidabile care de la Durkheim încoace
au devenit mărci definitorii ale „realităţii dure”?
O explicaţie plauzibilă este oferită de experienţa tot mai profundă a slăbiciunii,
chiar a neputinţei structurilor ordonatoare obişnuite, niciodată puse la îndoială.
Dintre acestea, de-a lungul erei moderne mîndria locului a aparţinut statului.
(Suntem ispitiţi să spunem statul teritorial, însă ideea de stat şi cea de „suveranitate
teritorială” au devenit în practica şi toria modernă sinonime, iar sintagma „stat
teritorial” a ajuns pleonastică.) „Statul” a avut tocmai rolul de structură care îşi cerea
dreptul la legitimitateşi se fălea cu suficiente resurse pentru a stabili şi impune regulile
şi normele care reglementează bunul mers al lucrurilor într-un anumit teritoriu; regulile
şi normele sperau să transforme contingenţa în determinare, ambivalenţa în
Eindeutigkeit, hazardul în regularitate -pe scurt, pădurea primitivă într-o grădină
impecabil cultivată, haosul în ordine.”29
Deşi lumea este văzută tot mai mult ca un întreg, asta nu înseamnă că este
caracterizată şi de o echitate globală. Inegalităţile rămân şi chiar se amplifică, după unii
specialişti. Globalizarea nu îşi propune ca şi universalizarea, echitatea globală.
“Comerţul şi circulaţia capitalurilor ar trebui să reducă inegalităţile între ţări,
în fond exporturile măresc productivitatea, deci nivelul de viaţă, iar importurile –
permiţând cumpărarea la un preş mai bun în străinătate-contribuie la eficacităţii
productive şi măreşte satisfacţia cumpărătorilor. În plus, circulaţia cunoştinţelor prin
intermediul comerţului, cumpărarea de brevete şi implantarea intreprinderilor străine
permite , in principiu, ţărilor cu slabe capacităţi de cercetare să-şi recupereze, măcar
în parte, întârzierile tehnologice. Chestiunea de a şti dacă aceste mecanisme
funcţionează efectiv este discutabilă căci, pe de o parte, chiar măsura inegalităţii ridică
probleme, iar pe de altă parte influenţa globalizării este greu separabilă de cele ale
altor factori, în particular, structurile politice şi economice proprii fiecărei ţări.
Creşterea foarte rapidă a anumitori zone, puţin dezvoltate în anii ’60 , precum Asia
care reprezintă 3,2 miliarde de oameni, explică în mare parte acest fenomen de
29
Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale, Ed. Antet, Oradea, 1999, pp. 65,66
31

32. prindere din urmă pentru ţările intermediare. În schimb, distanţa dintre situaţiile
extreme se măreşte: există o mărire a inegalităţii veniturilor între cele 10% din ţările
cele mai sărace şi cele 10% din ţările cele mai bogate. Mai există enorme zone de
sărăcie; la cotitura secolelor al XX-lea şi al secolului XXI-lea se estimeazăla
aproximativ 1,2 miliarde numărul de oameni care trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi.
Globalizarea nu apare deci a priori ca un factor de reducere a inegalităţilor referitoare
la venit pentru toate naţiunile.”30
Atâta timp cât lumea are în acelaşi timp înţelesuri tehnice şi politice, grupuri
diferite vor avea istorii diferite ale globalizării. De altfel, în termeni generali folosiţi în
economie şi economie politică este o istorie a creşterii comerţului inter-statal bazat pe
instituţii stabile ce autorizează firme din diferite state să schimbe mai uşor bunuri.
Termenul de liberalizare este o combinaţie între teoria economică a liberului
schimb şi îndepărtarea barierelor în care se mişcă bunurile. Aceasta a dus la creşterea
specializării ţărilor în exporturi şi la presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu
tarifele protecţioniste şi a altor bariere în faţa comerţului.
Perioada liberalizării şi cea în care aurul definea standardul economic este
deseori numită “Prima eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britannica şi pe schimbul de
bunuri în numerar, această eră a crescut odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost
munca lui Ricardo în Avantajul comparativ şi Legea generală a echilibrului a lui Say.
Cei doi susţineau că ţările vor face comerţ eficient şi că orice neajunsuri temporare în
cerere sau ofertă se vor corecta automat. Instituirea standardului în aur s-a realizat
treptat în ţările intens industrializate între anii 1850 şi 1880.
“Prima eră a Globalizării” se crede că s-ar fi împărţit în etape odată cu primul
război mondial şi apoi căzând sub criza standardului în aur spre sfârşitul anilor ’20 şi
începutul anilor ’30. Ţările ce începuseră să îmbrăţişeze era globalizării, incluzând
nucleul European, câteva state de la marginea Europei şi câteva lăstare europene din
America şi Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele state dispărea în timp ce
bunurile, capitalul şi forţa de muncă formau în mod excepţional fluxuri libere între
state.
30
Bernard Guillochon, Globalizarea. O singură planetă, Proiecte divergente, Ed. Rao, Bucureşti 2003, p.
60
32

33. Globalizarea în perioada de după cel de-al doilea război mondial a fost condusă
prin runde de negocieri în prima fază sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe
înţelegeri în îndepărtarea restricţiilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la
semnarea unui tratat prin care se creează Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) cu
rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri comerciale bilaterale inclusiv
secţiuni ale Tratatului de la Mastricht şi NAFTA au fost de asemenea semnate cu scopul
de a reduce tarifele vamale şi barierele comerciale.
Există şi un aer de scepticism faţă de procesele economice globale şi optimism
faţă de posibilităţile de control ale economiei internaţionale şi faţă de viabilitatea
strategiilor politice naţionale. Un efect deosebit de important al conceptului de
globalizare a fost paralizarea strategiilor naţionale de reformă radicală, fiind privite ca
imposibil de realizat din punct de vedere raţional şi al evoluţiilor pieţelor internaţionale.
În mişcarea actuală a globalizării, deţinătorii de capital şi managerii par să aibă
un rol primordial. Frontierele tind să dispară, mijloacele financiare de care dispun
firmele se dezvoltă, iar deciziile politice sunt mult influenţate de situaţia economică
internă. Ponderea relaţiilor comerciale ne conduce la întrebarea următoare: statul, ca
materializare a opţiunilor cetăţenilor aparţinând unei aceleaşi naţiuni, mai este încă un
actor important în relaţiile economice internaţionale ? Răspunsul este afirmativ în
măsura în care puterea publică hotărăşte, prin politica sa, numeroase elemente esenţiale
ale economiei naţionale şi administrează relaţiile externe, fie că acestea sunt
conflictuale, fie cooperante. Economiştii privilegiază comportamentele intreprinderilor
şi ale consumatorilor, pe când politologii consideră că actorul principal al relaţiilor
internaţionale nu este intreprinzătorul, ci statul. Adevărul se situează, fără îndoială,
undeva între cele două viziuni, puţin prea radicale.
Din punct de vedere al analizei economice contemporane, statul este un agent
economic de sine stătător, ce asumă trei funcţii: alocarea resurselor) dacă piaţa este
slabă), redistribuirea (politica fiscală şi transferurile) şi stabilizarea (măsuri conjucturale
pentru a lupta impotriva şomajului sau a inflaţiei). Însă nu este considerat a fi
materializarea grupului naţional, ci un agent particular aflat în concurenţă cu
producătorii şi consumatorii pentru a atinge anumite obiective specifice pe care piaţa nu
este în măsură să le realizeze în mod spontan. Astfel, organele politice nu reprezintă, în
33

34. mod necesar, interesul general. Ele pot deveni simpli intermediary ai intereselor
particulare, lobby-uri sau, în cel mai bun caz, pot proceda la arbitraje între câştigurile
acestora şi interesul colectiv. Această viziune a statului nu lasă mult loc concepţiei de
stat-naţiune, organele puterii politice fiind motivate, în principal, doar de dorinţa de a fi
alese sau realese.31
Societatea informaţională. Satul Global
În toată lumea, informaţia şi tehnologia informaţiei generează o nouă revouţie
industrială la fel de semnificativă ca şi cea din trecut.
Este o revoluţie bazată pe informaţie ca o expresie a cunoaşterii umane.
Progresul tehnologic, acum ne dă posibilitatea să procesăm, să stocăm şi să comunicăm
informaţia în ce formă dorim: oral, scris sau visual, fără să fie constrânsă de timp,
distanţă sau volum.
Această revoluţie adaugă noi capacităţii inteligenţei umane şi constitue o
resursă care schimbă modul în care lucrăm impreună, schimbă modul în care trăim
impreună.
Societatea informaţională este încă fragmentară, şi într-un stadiu incipient şi asta
reduce semnificativ beneficiile asteptate.
Capacitatea umană de a participa, de a se adapta şi de a exploata noile tehnologii
şi oportunităţile pe care acestea le crează, necesită parteneriate dintre indivizi,
angajatori, sindicate şi guverne dedicate să gestioneze această schimbare.
Toate revoluţiile generează incertitudine, discontinuitate dar şi oportunitate,
deopotrivă. Tehnologia informaţiei şi cea comunicaţională pune societatea umană într-o
astfel de ipostază. Cum va răspunde ea, cum va transforma oportunităţile evidente în
beneficii reale, ne va spune cît de curând vom putea înfăptui o societate informaţională
dezvoltată.
31
conf Bernard Guillochon, Globalizarea. O singură planetă, Proiecte divergente, Ed. Rao, Bucureşti,
2003
34

35. În faţa acestor remarcabile dezvoltării tehnologice şi a oportunităţilor economice
emergente, liderii industriali de nivel global îşi reconsideră strategiile şi opţiunile.
Îmbrăţişarea societăţii informaţionale globale, nu se mai constituie ca fiind o
optiune, ci a devenit o apartenenţa obligatorie, o echivalenţă a cuvintelor „societate
dezvoltată”, singura cale spre o prosperitate economică, socială, culturală în noul
context mondial.
Ne putem aştepta de la noua societate informaţională să devină mai interesată de
probleme globale şi să-i pese, ne putem aştepta la creştere semnificativă a calităţii vieţii
şi a unei game diversificate de alegere în domeniul serviciilor de divertisment.
Apartenenţa la societatea informaţională globală este un imperativ cultural, în acest nou
context global, se întrevăd, pentru culturile mici, noi oportunităţi de promovare şi
exprimare a tradiţiillor culturale precum şi a identităţii, astfel se obţine o minimalizare
a distanţei dar şi a izolării.
Se aşteaptă, de asemenea, o eficienţă mai mare şi o transparenţă mai mare în
serviciile publice, o apropiere de cetăţeni, un feedback mai eficient, la un cost mai mic.
Desigur, odată cu schimbarea de paradigmă, se vorbeşte de publicuri globale şi
prin urmare de consecinţe globale, companiile vor trebui să-şi reconsidere strategiile de
marketing dar şi politicile de Relaţii Publice.
Marshal McLuhan, în „Galaxia Gutemberg” ne vorbeşte despre tocmai aceste
interdependenţe, pe care el le numeşte „interdependenţă electronică” şi care recreează
lumea după chipul unui sat global. A trecut era „galaxiei Gutemberg”, epoca
descoperirii tiparului şi a mijloacelor de comunicare în masă clasice, „satul global” pare
să fie noua sintagmă care defineşte realitatea mileniului III.
„Ar fi surprinzător, într-adevăr, dacă descrierea dată de Riesman popoarelor
„conduse de tradiţie” n-ar corespunde cu ceea ce cunoaşte Carothers despre societăţile
tribale africane. Ar fi la fel de surprinzător ca cititorul mijlociu să nu simtă o vie
afinitate pentru triburile primitive în momentul în care noua cultură a electricităţii dă o
nouă bază tribală vieţii noastre. Asupra acestei stări de spirit dispunem de mărturia
lirică a foarte romanticului biolog Pierre Teilhard de Chardin, în Le Phenomene
humain (Fenomenul uman)(p.266-267): „Pe măsură însă ce, sub efectul acestei
35

36. presiuni şi datorită permeabilităţii lor psihice, elementele umane reintrau mai mult
unele în altele, spiritul lor (misterioasă coincidenţă) se încălzea prin această apropiere.
Şi, ca şi cum ar fi fost dilatate dinlăuntrul lor, ele îşi întindeau puţin câte puţin raza
zonei lor de influenţă pe un pământ care, prin chiar acest fapt, se micşora mereu. Ce
vedem producându-se în paroxismul modern? Fenomenul a mai fost semnalat de multe
ori. Prin inventarea, ieri, a căii ferate, a automobilului, a avionului, influenţa fizică a
fiecărui om, redusă pe vremuri la câţiva kilometrii, se întinde acum pe sute de leghe. Ba
mai mult: datorită fantasticului eveniment bilogic reprezentat de descoperirea undelor
electro-magnetice, fiecare individ se află de acum înainte (în mod activ şi în mod
pasiv)prezent simultan pe totalitatea mărilor şi continentelor-are aceeaşi rază ca şi
Pământul.”
Oamenii a căror atitudine este, în primul rând, literară şi critică găsesc
vehemenţa stridentă a lui Teilhard de Chardin la fel de deconcertantă ca şi entuziasmul
său delirant pentru membrana cosmică aruncată asupra ansamblului globului prin
dilatarea electronică a tuturor simţurilor noastre. Această exteriorizare a simţurilor
noastre a creat ceea ce Teilhard numeşte „noosfera”, adică creierul tehnologic al
lumii. În loc să sfârşeasc prin a semăna cu o imensă biliotecă, ca cea din Alexandria,
lumea a devenit un calculator electronic, un creier electronic, exact ca într-un roman
ştiinţifico-fantastic. Şi în măsura în care simţurile noastre s-au prelungit în afara
noastră, Big Brother s-a insinuat în noi. Astfel, în afară de cazul că vom fi conştienţi de
această dinamică, vom fi deodată aruncaţi într-o fază de panică, caracteristică unei
mici lumi de tam-tam-uri tribale, unei interdependenţe totaleşi unei coexistenţe forţate.
Sunt lesne de perceput semnele unei asemenea panici la Jacques Barzun, care se
manifestă ca un ludit neînfricat şi feroce în cartea sa The House of Intellect (Casa
Inteligenţei). Simţind că tot ce preţuieşte el se datoreşte influenţei alfabetului asupra
spiritului nostru, el propune renunţarea la întreaga artă, la ştiinţa şi filantropia
modernă. Prin eliminarea acestui trio, el crede că vom putea închide cutia Pandorei.
Cel puţin Barzun diagnostichează sursa acestor probleme, chiar dacă nu are nici o
idee despre acţiunea pe care o exercită aceste elemente. Teroarea este starea normală
în orice societate orală, deoarece în ea orice lucru acţionează neîncetat asupra
oricărui lucru.
36

37. Revenind la tema anterioară a conformităţii, Carothers continuă (p.315-316):
„Gândirea şi comportamentul nu sunt percepute ca distincte; amândouă sunt
considerate ca ţinând de comportament. A dori răul cuiva este, în aceste condiţii, cel
mai oribil mod de comportament cunoscut în multe dina ceste societăţi, şi în sufletele
tuturor membrilor lor domneşte permanent o teamă latentă sau vie de o asemenea
voinţă”.
Lumea occidentală, în îndelunga ei străduinţă de a redobândi o unitate de
sensibilitate, de gândire şi de sentiment, este tot atât de puţin pregătită accepte
consecinţele tribale ale unei asemenea unităţi cum a fost puţin pregătită să înfrunte
fragmentarea psihicului uman de către cultura tiparului.”32
Se vorbeşte astfel de o „Societate informaţională globală”, de un „sat global” , o
lume devenită deodată prea mică datorită zonei de influenţă planetară pe care o are
fiecare individ în parte. Eric McLuhan, fiul celebrului vizionar, explică termenul, şi
sursa termenului de „sat global”:
“Marshall McLuhan came up with the phrase "the global village" as a way to
describe the effect of radio in the 1920s in bringing us in faster and more intimate
contact with each other that ever before in human experience. Ironically, today one
often hears people exclaim that the global village is now "on the point of finally being
achieved," or that it is "clearly getting closer to reality," and so forth. He would have
said that such remarks are a reliable indicator that that condition has been displaced by
some other and more potent one. The reason: by the time that the average person can
see something it has ceased to be environmental and become the content of another
environment. Something newer has made it visible even as it has itself taken over
general control.(…) Wyndham Lewis and my father were friends in the 40s and 50s.
Lewis published America and Cosmic Man in 1948 (Britain) and 1949 (US). Here is the
eleventh paragraph of Chapter Two of that book:
If you look at North America on the map of the world, you see a very uniform
mass. It is more concentrated and uniform than any other land mass. You see an
immense area full of people speaking one tongue: not a checkerboard of "united states"
32
Marshall McLuhan, Galaxia Gutemberg, Ed. Politică, Bucureşti, 1975, pp. 69-70
37

38. at all but one huge State. "United States" is today a misnomer. And since plural
sovereignty anyway--now that the earth has become one big village, with telephones
laid on from one end to the other, and air transport, both speedy and safe--must be a
little farcical, the plurality implied in that title could be removed as a good example to
the rest of the world, and the U. S. A. become the American Union. Now, my father was
a great fan of Joyce's and had read the Wake closely for years. Also, he and Lewis
discussed these and related matters frequently during the years of their association.
And he had marked the phrases in Joyce and the paragraph in Lewis's book, and
pointed them both out to me at one time or another. But I think the truth of the matter
simply that he was thinking along those lines and came up with the phrase and found it
echoed in both writers after the fact.” 33
“Marshall McLuhan a creat această sintagmă “satul global” ca o modalitate de a
descrie efectele radioului din anul 1920, în aducerea noastră într-un mod mai rapid şi
mai intim în contact cu ceilalţi, lucru fără precedent în experienţa umană. În mod ironic,
auzim deseori spunându-se că satul global este acum “în punctul de a fi definitivat, în
sfârşit”, sau că “devine din ce în ce mai aproape de realitate”şi aşa mai departe. El ar fi
spus că asemenea remarci sunt un indicator credibil că aceste condiţii au fost deja
înlăturate de o altă realitate şi mai puternică. Motivul este: până să ajungă, omul
mediocru, să înţeleagă, acest lucru încetează să mai fie universal ( în tot mediul
înconjurător) şi devine conţinut al unui alt mediu înconjurător. Ceva mai nou l-a făcut
vizibil chiar în momentul în care el însuşi va prelua controlul general.(…) Wyndham
Lewis şi tatăl meu au fost prieteni în anii 40 şi 50. Lewis a publicat America si Omul
Cosmic, în 1948 (Anglia) şi în 1949 (USA). Aici este redat al unsprezecelea paragraf
din Capitolul II din acea carte:
Dacă priveşti la America de Nord pe harta lumii, vei vedea o masă foarte
uniformă. Este mai concentrată şi mai uniformă decât oricare altă masă de pământ. Vezi
o imensă zonă plină de oameni vorbind o limbă: nu un indicator cu “statele unite”
,deloc, ci doar un stat imens. “Statele Unite” este astăzi fără nume. Şi asta de când cu
suveranitatea pluralistă – acum că Pământul a devenit un singur sat mare, cu telefoane
33
McLuhan E. , The Source of the Term, 'Global Village'. McLuhan Studies, 1996,
http://www.chass.utoronto.ca/mcluhan-studies/v1_iss2/1_2art2.htm
38

39. întinse de la un capăt la celălalt, şi transport aerian, atât rapid cât şi sigur – trebuie să fie
puţin facil, pluralitatea implică faptul că titlu poate fi înlăturat ca un exemplu bun
pentru restul lumii, şi U.S.A. devenind Uniunea Americană.
Acum, tatăl meu a fost un mare fan al lui Joyce şi a citit Wake frecvent mai
mulţi ani. De asemenea, el şi Lewis au discutat acestea şi altele din acest domeniu în
mod frecvent în timpul anilor asocierii lor. Şi a marcat fraza în cartea lui Joyce şi
paragraful din cartea lui Lewis, si mi le-a arătat amândouă la un moment dat. Dar cred
că adevărul în această privinţă este simplu fapt că s-a gândit mult la aceste lucruri şi
apoi a creat sintagma, găsind-o ca ecou în ambele scrieri.”
Apartenenţa la societatea informaţională globală contribuie la un management si
la o organizare mai eficientă, un acces la pregătire si la alte servicii, la mentinerea unei
legături cu clienţii dar şi materia primă, generând o competiţie mai puternică.
Disponibilitatea vast răspândită a noilor instrumente informationale va prezenta
oportunităţi de a construi o nouă societate, mai egală si mai echilibrată, fundamentată pe
realizări individuale. Noua eră informaţională are potenţialul să înbunătăţească calitatea
vieţii, eficientizarea oraganizării economice şi sociale precum şi de a reîntării coeziunea
social-mondială.
Această revoluţie informaţională, a sfârsitului e secol XX si început de secol
XXI, efectuează schimbări profunde în modul în care ne vedem societatea noastră şi de
asemenea în organizarea şi structura ei. Problema majoră a noii societăţi informaţionale
globale, este că se împarte în două societăţii distincte, cei care au acces la noile
tehnologii şi cei care nu au. Cei care se bucură din plin de avantajele accesului la
informaţie şi cei care nu pot bucura de beneficii. Esenţa problemei fiind componenta
financiar-economică.
39

40. Tehnologii care au constituit Societatea Informaţională
Sistemele comunicaţionale combinate cu tehnologii informaţionale avansate
sunt elementele cheie a societăţii informaţionale. Constrângerile timpului şi a distanţei
au fost înlăturate de către reţele (de telefonie, de satelit, cabluri) care poartă informaţia,
servicii de bază (e-mailul, video interactiv) care le oferă posibilitatea oamenilor să
folosească reţelele, şi aplicaţii (învăţământ la distanţă, serviciu online, teleconferinţe)
care oferă soluţii specifice pentru grupuri de utilizatori.
Telefonul, şi implicit reţeaua de telefonie clasică, a fost cu siguranţă o
descoperire tehnologică de importanţă colosală în comunicarea informaţională globală.
Inventat în martie 1876 de Alexander Graham Bell , telefonul e una dintre cele mai
folosite servicii de telecomunicaţie din lume. Însă reţeaua tradiţională de telefonie îşi
schimbă caracterul. Fiind construită ca fiind purtătorul universal de voce , acum trebuie
să întrunească cerinţele moderne de comunicare mai ales datorită unei economii
moderne. Telefonia secolului XXI trebuie să treacă dincolo de graniţele clasice.
O importantă descoperire este Integrated Services Digital Network (Serviciu
Integrat de Reţea Digitală, ISDN). Aceasta oferă posibilitatea să transmiţi nu doar
vocea, dar şi date sau chiar imagini în mişcare prin liniile de telefonie. Acest serviciu de
telefonie a facilitat o mai bună comunicare în mediul de afaceri, cu aplicaţii dintre cele
mai binevenite: comunicare directă de la PC la PC, transmitere de documente la costuri
foarte mici.
Telefonul mobil însă se poate fi numit un element fundamental în constituirea unei
societăţii informaţionale globale. De când s-a descoperit telefonul de către Bell şi apoi
radioul de către Tesla, se aştepta acea aplicaţie unică care să le dea o funcţionalitate
împreună. Acest lucru s-a întâmplat şi telefonia mobilă, a devenit în numai câţiva ani
indispensabilă. Nu am putea concepe astăzi viaţa fără telefonul mobil, şi comunicarea s-
a mai eliberat de încă o barieră, ce a spaţiului.
40

41. Actualmente, telefoanele mobile pun la dispoziţie o arie vastă de funcţii, fiind
adăugate permanent funcţii noi. In funcţie de modelul celularului, se pot:
Stoca informaţii despre persoanele cu care aveţi contact;
- Intocmi liste cu sarcini sau cu ceea ce aveţi de făcut ;
-Inregistra întâlnirile şi seta reminder-ul;
- Folosi calculatorul încorporat pentru calcule matematice simple;
- Trimite sau primi e-mail-uri;
- Obţine informaţii (ştiri, divertisment, cotaţiile bursei) de pe Internet;
- Juca jocuri simple;
- Integra alte aparate, cum ar fi PDA-uri, MP3 playere şi receptori GPS
Sateliţii de telecomunicaţii sunt componente importante în noua comunitate
informaţională globală. Ei sunt în principal folosiţi pentru transmisii de televiziune,
observarea pământului şi telecomunicaţii.
Sateliii de telecomunicaii, după cum spune şi numele, au fost creaţi pentru a
face posibilă realizarea unor canale de telecomunicaţii. În limbajul de specialitate se
foloseste abrevierea ComSat (de la Communications Satellite).
Sateliţii de telecomunicaţii activi sunt echipaţi cu aparatura electronică de
recepţie şi emisie, efectuând anumite modificări semnalului primit. Sateliţii de
telecomunicaţii pasivi retransmit semnalele primite în urma reflexiei acestora de
suprafaţa lor.
Pentru serviciile fixe, sateliţii de telecomunicaţii contribuie cu o tehnologie
complementară la comunicaţiile prin cablu submarin cu fibră optică. Sateliţii sunt foarte
importanţi pentru aplicaţii mobile, cum ar fi comunicaţiile către vase sau avioane. Unul
din avantajele majore este acoperirea globală pe care o au majoritatea sateliţilor.
Sateliţii de telecomunicaţii sunt întrebuinţaţi în aproape toate domeniile
comunicaţiilor: televiziune, radio, telefonie, transmisii de date, videoconferinţe,
învăţământ la distanţă, internet.
Avantajul crucial al sateliţilor este acoperirea geografică vastă pe care o are
astfel nu sunt necesare vaste reţele terestre. Deasemenea, sateliţii au avantajul de a
41

42. aduce tehnologia avansată în locuri izolate sau rurale.Pentru a asigura o acoperire şi o
promptitudine cât mai mare a serviciilor, companiile lansează pe orbită nu un satelit, ci
"constelaii de satelii". Astfel, în orice moment există un satelit care să răspundă unui
pachet de date trimis de pe Pământ.34
Comunicarea de masă avea să intre într-o nouă fază, odată cu inventarea
televizorului. Ca şi radioul, televiziunea este este o invenţie a perioadei interbelice, deşi
primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de
şaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare.
Televiziunii îi vor trebui mai puţin de zece ani pentru a evolua de la faza încercărilor de
laborator la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului
lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face într-un ritm alert, astfel că
în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie,
3 televizoare la acelasi număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare şi în tări
considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia
Televizorul este un obiect considerat central în casele a peste două miliarde de
oameni. Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcţii: Prima este aceea
de a recepţiona informaţii electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate,
amplificate, şi tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii. Cealaltă funcţie
constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate şi modulate, în imagini
care să capteze ochiul şi urechea telespectatorului. Deşi televizorul este un obiect
omniprezent şi oarecum banal în casa multor oameni, lucurile se complică când încerci
să urci o treaptă în sistemul de televiziune. Din spatele televizorului porneste firul
Ariadnei care leagă televizorul de labirintul reţelelor de telecomunicaţii. Există patru
sisteme de codificare a informaţiei, şi anume: Alb/negru , PAL ,NTSC, SECAM. Din
punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două pieţe.
Piaţa primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii şi consumatorii de
televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la
imagini ordonate într-o grilă de programme.
Piaţa secundară - Reuneşte aceiaşi difuzori şi programatori, cu producătorii de
programe, originale sau de ocazie, care compun grila.
34
conf. http://sateliti.pluto.ro/Satcom.htm
42

43. Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masă
şi a avut efecte majore asupra altor modalităţii de transmitere a informaţiei cât şi
implicit asupra telespectatorilor. 35
În România anului 2015 televiziunea rămâne cel mai important mediu de comunicare
în masă dar și cel mai credibil canal mediatic. Dacă atunci când scriam această carte, în anul
2010, în România încă existau cotidiane mari cu tiraje de zici de mii, astăzi doar presa tabloidă
se mai bucura de tiraje peste 20.000 de copii.
Istoria calculatorului personal începe în anii 1960 când a apărut un nou tip de
calculatoare: minicalculatoarele. Aceste maşini erau mai ieftine, mai mici, nu avea
nevoie de aer condiţionat şi erau mult mai uşor de folosit (cel puţin după standardele
acelor timpuri) faţă de mainframe-uri. În faţă ereziei, preoţii mainframe-urilor s-au
înfiorat. Deţinerea unui mainframe era problema corporaţiei, datorită cheltuielilor
necesare, dar un departament putea avea propriul minicalculator, pentru că acesta nu
necesita spaţii speciale sau specialişti necesari unui mainframe. Pe scurt,
minicalculatoarele erau ieftine.
Această dezvoltare a dus la apariţia unui nou personaj pe scena calculatoarelor.
Minicalculatoarele au adus la înlocuirea programatorilor de mainframe, curaţi şi bine
îmbrăcaţi, cu o nouă specie de programatori. Minicalculatoarele au început să fie
introduse în universităţi şi alte instituţii de învăţământ, pentru că erau ieftine. Ele erau
accesibile şi proiectate pentru a putea suporta modificări ulterioare, ceea ce a atras un
grup de entuziaşti cunoscuţi sub numele de hackeri. Aceşti hackers nu sunt identici cu
cei din zilele noastre. Acei hackeri erau plini de entuziasm faţă de calculatoare, oameni
care voiau să facă programe mai bune, mai rapide şi mai „elegante”.
Din rândurile lor s-au ridicat o parte din oameni care au făcut revoluţia
calculatoarelor personale. Piaţa mini-calculatoarelor a crescut repede. Imediat ce
departamentele puteau justifica nevoia minicalculatorului, acesta era instalat. Acesta a
fost momentul când DEC (Digital Equipment Corporation) a devenit a doua mare
companie producătoare de calculatoare din lume.
35
conf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune
43

44. În privinţa îmbunătăţirilor aduse programelor, gama funcţiilor care pot fi
realizate a crescut. Un minicalculator poate fi folosit simultan de mai mulţi utilizatori,
cu ajutorul unui procedeu de împărţire a timpului de folosire a procesului numit time-
sharing. Astfel, fiecare utilizator poate să prelucreze date, să creeze programe sau să
utilizeze, ca şi când ar fi singurul utilizator. Acest sistem a fost introdus şi în tehnologia
de realizare a mainframe-urilor. Sisteme sofisticate de time-sharing, cu componente disc
mai puternice şi programe mai sofisticate, au fost dezvoltate în acelaşi timp pentru
mainframe-uri.
Aceasta era piaţa calculatoarelor în anii ´
70: mainframe-uri şi minicalculatoare
erau prezente în toate companiile şi principalele departamente. Pentru sacinile pe care
le puteau rezolva în moduri în care le rezolvau, erau bune. Au adus metode noi şi
eficiente în birouri şi au făcut afacirele mai eficiente. Totuşi, au eşuat în mărirea
productivităţii personale (în creşterea eficienţei personalului, nu a corporaţiilor).
La mijlocul anilor ´70 a apărut o nouă tehnologie: miniprocesorul. Acesta folosea
multe tranzistoare conectate pe o pastilă de siliciu pentru a realiza un dispozitiv de
calcul.
Primele microprocesoare au fost, după standardele actuale, destul de simple.
Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biţi de către
inginerul Marcian E. „Ted” Hoff de la Intel, în anul 1969. Clientul care i-a comandat lui
Intel microprocesorul a fost o firmă japoneză, care a dat faliment în 1970; după aceasta
Intel nu se putea hotărî dacă să lanseze sau nu circuitul pe piaţă. L-au lansat, şi în 1974
existau mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piaţă, inclusiv Intel 8088, cel care
va deveni trambulina actualelor calculatoare personale.
Microprocesoarele au fost iniţial folosite drept controler - dispozitive de control
– pentru maşini de spălat veselă şi frigidere. Producătorii şi proiectanţii de calculatoare
nu au pierdut ocazia dată de potenţial acestor dispozitive de a fi folosite drept
calculatoare.
Primele succese ale pieţei au fost microprocesorul Intel 8080 şi noul sistem de
operare numit CP/M-80 scris pentru acest cercuit. CP/M-80 a fost creat în 1975 de Gary
Kildall, fondatorul şi preşedintele companiei Digital Research – primul producător al
44

45. unui sistem de operare pentru microcalculatoare. Astăzi, compania este o divizie a lui
Novell Inc. – cea mai mare companie în domeniul sistemelor de operare în reţea.
CP/M este prescurtat de la Controlul Programului/Microcalculatorului – cel mai
sugestiv nume de produs, dacă mai existase unul, de până atunci. Acest sistem de
operare a fost, la acea dată, extraordinar. Dacă aveai un sistem 8080 sau Z80, cu sistem
de operare CP/M, cu 64 kilobiţi de RAM şi o pereche de unităţi de disc flexsibil de 8",
aveai „ultimul strigăt” al modei calculatoarelor şi îl făceai verde de invidie pe orice
pasionat. Un singur lucru le putea depăşi invidia şi cîştiga ura: să ai un disc şi o
imprimată; ambele necesitau o cheltuială exorbitantă.
Discurile acelor timpuri merită puţină atenţie. Primul tip larg răspândit împreună
cu microcalculatoarele aveau discuri de 14" (comparaţi-le cu cele de 3,5" disponibile
astăzi) şi un timp de acces suficient pentru o pauză de cafea.
Apple Computer, binecunoscută ca avându-şi începuturile într-un garaj, a apărut
în 1976. Apple a fost fondată de legendarii Steve Jobs şi Steve Wozniack, şi este
recunoscut drept compania care a pus bazele industriei calculatoarelor personale. Deşi
povestea lui Visilac şi a calculatorului Apple II este bine cunoscută, merită să o spunem
încă o dată, pentru că arată motivele care au generat revoluţia calculatoarelor personale.
La mijlocul anilor `70, dacă doreai să faci încercări de genul „şi dacă” calculând
pe mainframe, trebuia să scrii un program, să-l depanezi, să încerci un set de date, să
verifici rezultatele, să încerci un set de date mai complex s.a.m.d. Era un procedeu cel
puţin laborios şi nu foarte practic, cu excepţia cazului în care priviziunele aveau
importanţă pentru corporaţie şi aveai suficient timp la dispoziţie. Această situaţie a
motivat doi studenţi de la Harvard Business School să facă primul program de calcul
tabelar: Visicalc.
Apple II avea la bază un procesor Motorola 6502 (proiectat pe 8 biţi), până la
128 kilobiţi de RAM şi utiliza un casetofon pentru a stoca date şi programe. Apple a
încheiat o înţelegere cu realizatorii lui Visicalc pentru a obţine exclusivitatea
programului pe Apple II. Acestui program i se acordă meritul de a fi catapultat Apple de
la un venit de 800.000 de dolari în 1977 la puţin sub 48 de milioane în 1979.
45

46. Utilizatorii cumpărau Apple II doar pentru a rula Visicalc, şi o dată cu el un raft întreg
de aplicaţii, care ofereau utilizatorilor, pentru prima dată la un preţ rezonabil, putere de
calcul accesibilă şi dedicată.
Calculatoarele despre care am vorbit, maşinile CP/M şi Apple, nu erau numite
calculatoare personale – acesta nu a fost un termen recunoscut până în august 1981, data
de naştere a calculatorului IMB PC a fost creat de piaţă, datorită acelor sisteme de
microcalculatoare care au făcut posibilă existenţa calculatorului IBM PC.
Deşi microprocesorul care a stat la bază calculatorului IBM PC a fost produs în
1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia în 1981. Intel 8088 era un microprocesor
pe 16 biţi, care putea lucra cu mai multă memorie şi mai rapid decât predecesorii săi.
IBM a delegat o companie necunoscută, numită Microsoft, pentru a realiza un sistem de
operare. Restul este, aşa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, în
realitate o serie de standarde care au adus la vânzarea de aproximativ 100 de milioane
de calculatoare personale din 1981. puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui
IBM PC. IBM avea bani şi poziţia pe piaţă astfel încât să facă calculatorul IBM PC
acceptat în corporaţii. Deşi e uşor să critici IBM pentru greşelile, destul de multe, făcute
în dezvoltarea pieţei calculatoarelor personale şi lipsa de receptivitate faţă de o piaţă
care creştea mai rapid decât putea acoperi IBM, fără amestecul lui IBM, această piaţă ar
fi crescut mult mai încet şi mai fragmentat.
Calculatorul IBM PC a continuat tendinţa dată de Apple II, aducând puterea de
calcul la îndemâna utilizatorilor. Posibilitatea de a-şi îmbunătăţi şi mări productivitatea
personală a fost o atracţie atât de mare, încât oamenii au trecut peste orice pentru a-şi
cumpăra un calculator personal. Ei au păcălit bugetele departamentale cumpărându-le ca
maşini de scris sau chiar plătind diferenţa din propriul buzunar.
Multe companii au avut reţineri în a urma tendinţa de introducere a
calculatoarelor personale, dar au descoperit ulterior că acestea erau folosite din plin de
concurenţa. În aceste companii, de obicei, Centrul de Calcul era uluit când descoperea
invazia calculatoarelor personale. Fanaticii mainframe-urilor erau probabil cei mai
surprinşi când aflau ce se întâmplase.
Aparent peste noapte, Centrul de Calcul pierdea un procent destul de mare din
prelucrările de date ale companiei. Teritoriul pe care credeau că îl stăpânesc era brusc
46

47. invadat. Ceea ce era probabil cel mai tulburător pentru ei era că utilizatorii de
calculatoare personale vorbeau despre informaţii şi nu doar despre coloane de date.
Utilizatorii au descoperit că puteau combina şi prelucra cum doresc datele. Puteau
realiza rapoarte despre ceea ce îi interesa. Pe de altă parte, dacă ai fi cerut la Centrul de
Calcul un raport, ţi-ar fi dat doar un raport standard aşa cum le genera mainframe-ul.
(Rapoartele standard consumau o „mică pădure” de hârtie, când toţi utilizatorii doreau
doar o pagină ).
Astfel a apărut o nouă tendinţă: aceea de a a-ţi realiza singur calculele. Atunci
când utilizatorii doreau să facă simulări financiare de tipul „şi dacă”, ei nu mai trebuiau
să meargă, cu pălăria în mână (metamorfic vorbind) la Centrul de Calcul. Puteau să-şi
pornească calculatorul personal, să ruleze programul de calcul tabelar şi să realizeze o
duzină de scenarii, în timpul în care Centrul de Calcul ar fi luat în considerare cererea
lor.
Deja nu mai există nici o posibilitate pentru Centrul de Calcul de a schimba
lucrurile. Corporaţiile aveau toate motivele să susţină noua tendinţă şi în acelaşi timp
destule motive de îngrijorare pentru anarhia care se crea. Distribuirea datelor prin
companii, cum veţi vedea, avea multe implicaţii şi exista marele risc de a scăpa totul de
sub control.
Revoluţia calculatoarelor personale, mai mult decât orice, a forţat Centrele de
Calcul să-şi regândească rolul şi tehnologia pe care o foloseau. Ele nu au avut cu
adevărat de ales şi au devenit Servicii de gestiunea de informaţie (Management
Information Service) sau IT (Information Tehnology) sau orice altceva care conţinea
cuvântul informaţie. De asemenea, au trebuit să urmeze sau cel puţin să se obişnuiască
cu valul tehnologiilor aduse de calculatoarelor personale.
Revoluţia calculatoarelor s-a desfăşurat într-un ritm foarte alert. De la
începuturile lui şi până în zilele noastre , calculatoarele personale au devenit din ce în ce
mai performante şi la preţuri tot mai accesibile. Acest lucru va facilita o creştere a
utilizatorilor de PC-uri pe tot globul, culminînd cu facilizarea apariţiei internetului; o
descoperire la fel de mare ca şi curentul electric.36
36
sursa http://www.e-referate.ro/referate
47