1. Sociologie – curs 1
http://socasis.com/intranet
Responsabil:
lect. univ. dr. Cristina Raţ
crat@socasis.ubbcluj.ro

2. Curs 1: De ce sociologie?
Construcţia obiectului de cercetare
şi metode de studiu
 Lecturi:
 *Bauman, Z. şi May, T. (2008): Gândirea sociologică.
Bucureşti: Humanitas. „Introducere”, pp. 1-26.
 în limba engleză: Bauman, Z. şi May, T. (1990): Thinking
sociologically. Oxford: Blackwell. „Introduction”, pp. 1-15.
(previzualizare accesibilă pe Google Books: http://books.google.ro
iar cartea se găseşte la biblioteca Centrului de Resurse pentru
Diversitate Etnoculturală).
 Weber, M. (2001): Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Iaşi:
Polirom (selecţii).
 Rotariu, T. şi Iluţ, P. (1996): Sociologie. Cluj: Mesagerul, Cap. I
„Obiectul şi problematica sociologiei” şi Cap. II „Probleme
metodologice ale sociologiei”, pp. 1-68.

3. Delimitări între ştiinţele sociale
 “O diviziune a muncii între savanţi” (Bauman, 2008: 12)
reflectată în tipurile de întrebări care le ghidează
cercetarea, “punctele de vedere din care sunt observate,
explorate, descrise şi explicate acţiunile
omeneşti” (Bauman, 2008: 13).
 Sociologia: Ce consecinţe au asupra actorului social
multiplele colectivităţi şi structuri sociale în care este
încadrat? În ce moduri influenţează actorul social aceste
configuraţii?
 SAU: Cum se leagă tipurile de relaţii sociale şi
societăţile în care ne încadrăm de modul în care
ne privim unii pe alţii, pe noi înşine, ca şi
cunoştinţele noastre, acţiunile nostre şi
consecinţele lor? (Bauman, 2008: 15).

4. Exemple:
 Cum încearcă să explice diferitele ştiinţe
sociale (psihologia, sociologia, demografia,
antropologia culturală, economia, ştiinţele
politice) următoarele fenomene sociale:
– Achiziţionarea hainelor
– Şomajul
– Feritilitatea cuplurilor

5. Exemplu:
 Autorul cărţii recomandate, Zygmunt Bauman, s-a născut
în 1925, la Poznan, Polonia, într-o familie de evrei. După
ocuparea Poloniei de către Germania nazistă a emigrat în
URSS şi a luptat alături de Armata Roşie. După război, se
întoarce în Polonia şi predă la universitatea din Varşovia.
Dar opoziţia faţă de ideologia comunistă îl determină să
emigreze mai întâi în Israel, apoi în Marea Britanie, unde
va preda la Universitatea Leeds. Cartea “Gândirea
sociologică” o scrie în 1990, împreună cu Tim May.
 Cum credeţi că se referă editorii cărţii traduse în
limba română la Zygmunt Bauman?

6. Exemplu:
 Autorul cărţii recomandate, Zygmunt Bauman, s-a născut
în 1925, la Poznan, Polonia, într-o familie de evrei. După
ocuparea Poloniei de către Germania nazistă a emigrat în
URSS şi a luptat alături de Armata Roşie. După război, se
întoarce în Polonia şi predă la universitatea din Varşovia.
Dar opoziţia faţă de ideologia comunistă îl determină să
emigreze mai întâi în Israel, apoi în Marea Britanie, unde
va preda la Universitatea Leeds. Cartea “Gândirea
sociologică” o scrie în 1990, împreună cu Tim May.
 Cum credeţi că se referă editorii cărţii traduse în
limba română la autori?
 “... Cei doi autori britanici...”
 Cum credeţi au ajuns editorii să se refere în acest
mod la autorii cărţii?

7. Sociologie şi simţul comun
 “Sociologia este ştiinţa evidentului”
(P. Bourdieu).
 Simţul comun (common sense) se referă la un
set de cunoştinţe practice implicite, tacite, care
ne permit să acţionăm asupra structurilor sociale
– dar nu solicită în mod necesar reflecţie asupra
acţiunii şi motivaţiei de a acţiona.
 Sociologia presupune exact această reflecţie
asupra acţiunilor sociale: punerea sub semnul
întrebării şi investigarea lucrurilor luate de la
sine înţeles, care sunt “de bun simţ” sau “de
simţ comun”.

8. În ce fel diferă sociologia de simţul comun?
 Discursul responsabil (sau ştiinţific): separarea
clară a enunţurilor factuale, susţinute de
cunoştinţele disponibile, de enunţurile de
opinie, care pot fi provizorii, netestate, sau
normative.
 Perspectiva sociologiei nu se limitează la
instanţa propriu-zisă a acţiunii, ci încearcă să o
înţeleagă prin prisma legăturilor
(interdependenţelor) acesteia cu structuri
sociale mai largi.
 Simţul comun porneşte de la precepte
acceptate ca atare, luate de la sine înţeles
(taken for granted). Sociologia presupune o
de-familiarizare faţă de lucrurile luate de
la sine înţeles.

9. Exemplu:
 Studiile lui Harold Garfinkel
 Etnometodologia – studiul metodelor prin
care oamenii construiesc o lume de la sine
înţeleasă (taken-for-granted)
 “Într-o confruntare cu această lume
familiară condusă de obiceiuri înzestrate
cu puterea de a reconfirma convingeri,
sociologia poate părea un intrus băgăcios
şi enervant” (Bauman, 2008, p. 22).

10. Cine a inventat cuvântul “sociologie”?
 August Comte (1789-1857)
 Comte împărtăşea o viziune pozitivistă asupra
ştiinţelor sociale, adică încredere în cunoaşterea empirică,
bazată pe “evidenţe”, inducţie şi generalizare în ştiinţele
sociale. Iniţial, el vorbea de fizica socială şi de legi,
regularităţi care determină viaţa socială, asemenea legilor
din fizică.
 Sunt foarte puţin sociologi care mai împărtăşesc această
viziune pozitivistă.
 Termeni precum “cauze”, “mecanisme sociale”,
“regularităţi” se referă la interpretările şi explicaţiile
oferite de cercetători.

11. Textul de referinţă care a
formulat exigenţele discursului
ştiinţific în disciplinele socio-
umane este editorialul lui Max
Weber (1897) la primul număr
al revistei germane Archiv für
Sozialwissenschaften und
Sozialpolitik.
Max Weber consideră că discursul
ştiinţific este construit pe baza unor
judecăţi de fapt, iar judecăţile
de valoare trebuie evitate.
Notă: Editorialul a fost tradus în
limba română şi publicat în volumul:
Weber, M. (2001): Teorie şi metodă
în ştiinţele culturii. Iaşi: Polirom

12. Conceptele-cheie formulate de Weber
 Neutralitatea axiologică
– poziţia cercetătorului
 Obiectivitatea
– calitatea discursului ştiinţific
 Tipul ideal
– instrumentul conceptual al metodei ştiinţelor
sociale

13. Conceptele-cheie formulate de Weber
 Neutralitatea axiologică –
– poziţia cercetătorului
– controlul intruziunii valorilor proprii
– valorile împărtăşite sunt un factor de motivare pentru
cercetător, dar influenţează discursul său (discursul
devine biased, normativ în mod implicit)
– soluţia propusă de Weber: conştientizarea valorilor şi
averitizarea cititorului asupra poziţiei axiologice a
cercetătorului.
Obiectivitatea
– calitatea discursului ştiinţific
– delimitarea clară dintre judecăţi de valoare şi judecăţi
de fapt
– a scrie astfel încât “chiar şi un chinez să
înţeleagă” (Weber, 1897, p. 12).

14. Conceptele-cheie formulate de Weber
Tipul ideal Weberian
– Instrument conceptual utilizat în
metodele de cercetare din ştiinţele
sociale, un fel de model teoretic
– NU este un “ideal”, adică nu descrie o
situaţie utopică, dezirabilă;
– NU descrie o realitate empirică, dar
poate fi util pentru a realiza o descriere
a realităţii empirice prin comparaţie cu
acest model;
– NU este o ipoteză, dar poate fi util
pentru a construi ipoteze.

15. Tipul ideal Weberian
 “Tipul ideal se formează prin accentuarea
unilaterală a anumitor puncte de vedere şi
sinteza unor fenomene individuale concrete
difuze, discrete, mai mult sau mai puţin prezente
sau absente, care sunt aranjate în conformitate
cu punctele de vedere pe care se pune accentul,
şi unificate într-un construct mental (thought
construct). Este o puritate conceptuală, un
construct mental care nu se regăseşte empiric
nicăieri în realitate. Este o utopie.” (Weber,
1897, p. 48).
 Exemple: liderul carismatic, oraşul medieval

16. Ce fel de sociologie propune Max Weber?
 Obiectul principal: acţiunea umană
 Sociologia este o ştiinţă ce îşi propune înţelegerea
interpretativă a acţiunii sociale pentru a ajunge la
explicaţii cauzale a cursului şi efectelor acestora.
Sociologia încearcă să formuleze concepte tipice (tipuri
ideale – n.t.) şi să generalizeze uniformităţi ale
proceselor empirice. (Weber, Economy and society).
 ATENŢIE! Această înţelegere/comprehensiune
(verstehen) nu înseamnă empatie, ci înţelegere
raţională a unui alt individ raţional.
 Găsiţi lucrările lui Weber free on-line pe SocioSite:
 http://www.sociosite.net/topics/weber.php

17. Ce fel de sociologie propune Max Weber?
 Tipuri de acţiune socială:
 Acţiuni raţionale îndreptate spre valori definite etic
(wertrational)
– Ex. a te abţine să copiezi la examen, deşi ai putea
 Acţiuni raţionale instrumentale, îndreptate spre
scopuri utilitare, bazate pe adecvarea mijloacelor la
scopuri (zweckrational)
– Ex. pregătirea pentru Bacalaureat
 Acţiuni tradiţionale (mânate de obişnuinţe)
– Ex. a verifica mesajele on-line când deschizi calculatorul
 Acţiuni afective (mânate de afecte) – acestea sunt în
afara obiectului de studiu al sociologiei
– Ex. chiar dacă nivelul lor de pregătire este aproximativ egal, unii
dintre noi sunt mai tensionaţi înainte de examen decât alţii, au
“trac” de a vorbi în public etc. Studiul acestor fenomene aparţine
mai degrabă psihologiei.

18. Câteva din primele cercetări sociologice
 Alexis de Tocqueville: Despre democraţie
în America (1820-1840)
 Karl Marx (1818-1883): Capitalul (publicat
post-mortem)
 Emile Durkheim: Despre sinucidere (1897)
 Max Weber: Etica protestantă şi spiritul
capitalismului (publicat în 1905)

19. Unde puteţi întâlni sociologi?
 Realizarea studiilor privind
comportamentul populaţiei – cercetători
 Experţi-consultanţi în diferite agenţii
guvernamentale şi organizaţii civice
 Analişti sociali, jurnalişti
 Manageri de resurse umane
 Cadre didactice

20. DE CITIT PENTRU URMĂTORUL SEMINAR:
 *Bauman, Z. şi May, T. (2008): Gândirea sociologică. Bucureşti:
Humanitas. „Introducere”, pp. 1-26.
 în limba engleză: Bauman, Z. şi May, T. (1990): Thinking
sociologically. Oxford: Blackwell. „Introduction”, pp. 1-15.
(previzualizare accesibilă pe Google Books: http://books.google.ro iar
cartea se găseşte la biblioteca Centrului de Resurse pentru Diversitate
Etnoculturală).
 Weber, M. (2001): Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Iaşi: Polirom
(selecţii).
 Rotariu, T. şi Iluţ, P. (1996): Sociologie. Cluj: Mesagerul, Cap. I
„Obiectul şi problematica sociologiei” şi Cap. II „Probleme
metodologice ale sociologiei”, pp. 1-68.
 * MATERIALELE DE PREGĂTIRE A DEZBATERILOR!
 CURSUL URMĂTOR:
Procese de socializare
şi identităţi sociale