Drept Comercial

1. UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI
FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL COMERCIAL
Asist. univ. drd. MARINA POPA
- SUPORT CURS -
Anul IV
Semestrul I
2008
1

3. CUPRINS
Capitolul I. Faptele (actele) de comerŃ ………………………………………… 3
I.1. GeneralităŃi …………………………………………………………………. 3
Terminologie ...................................................................................................... 3
Reglementarea faptelor de comerŃ ...................................................................... 4
Definirea actelor (faptelor) de comerŃ ................................................................ 6
I.2. Clasificarea actelor (faptelor) de comerŃ ........................................................ 8
Criterii de clasificare .......................................................................................... 8
Actele (faptele) de comerŃ obiective .................................................................. 9
a) Acte( fapte) de comerŃ de interpunere în schimb sau circulaŃie ..................... 10
b) Întreprinderile .......................................................................................... 12
c) Acte( fapte) de comerŃ conexe ori accesorii ................................................... 15
Actele (faptele) de comerŃ subiective ................................................................. 19
Actele (faptele) de comerŃ unilaterale sau mixte ................................................ 20
Capitolul II. Subiectele dreptului comercial ....................................................... 22
II.1. Precizări prealabile ........................................................................................ 22
II.2. Interesul practic al definirii noŃiunii de comerciant ...................................... 23
II.3. Categorii de comercianŃi ............................................................................... 23
II.4. Dobîndirea calităŃii de comerciant persoană fizică ....................................... 24
II.5. Statutul juridic al comerciantului .................................................................. 29
Drepturile si obligaŃiile comerciantului ............................................................. 30
Dovada calităŃii de comerciant .......................................................................... 33
Încetarea calităŃii de comerciant ......................................................................... 34
II.6. CondiŃiile de exercitare ale activităŃii comerciale ......................................... 34
Precizări prealabile ............................................................................................. 34
IncapacităŃi ......................................................................................................... 37
IncompatibilităŃi ................................................................................................. 37
Decăderi ............................................................................................................. 38
InterdicŃii ............................................................................................................ 39
Capitolul III. SocietăŃile comerciale ..................................................................... 40
III.1. DefiniŃie ....................................................................................................... 40
III.2. Natură juridică ............................................................................................. 41
III.3. Clasificarea societăŃilor comerciale ............................................................. 41
III.4. Formele societăŃilor comerciale ................................................................... 42
III.5. Contractul de societate ................................................................................. 43
DefiniŃia. Natura juridică. Caracterele contractului de societate ....................... 43
CondiŃii generale (de fond) ale contractului de societate ……………………... 45
Elemente specifice contractului de societate ...................................................... 47
3

4. CondiŃii de formă ale contractului de societate .................................................. 51
Cuprinsul contractului de societate .................................................................... 52
III.6. Constituirea societăŃilor comerciale ............................................................ 53
III.7. FuncŃionarea societăŃii în nume colectiv ..................................................... 54
Deliberările. Deciziile asociaŃilor ....................................................................... 54
Drepturile si obligaŃiile asociaŃiilor .................................................................... 55
Administrarea ..................................................................................................... 56
Cesiunea părŃilor de interes ................................................................................ 58
Retragerea asociatului din societate ................................................................... 59
Excluderea asociatului din societate .................................................................. 59
III.8. FuncŃionarea societăŃii pe acŃiuni ................................................................ 59
III.9. FuncŃionarea societăŃii cu răspunderea limitată ........................................... 62
III.10. Dizolvarea. Lichidarea societăŃilor comerciale ....................................... 65
Dizolvarea .......................................................................................................... 65
Lichidarea ........................................................................................................... 67
Capitolul IV. Probele specifice dreptului comercial ........................................... 71
Capitolul V. Trăsături specifice obligaŃiilor comerciale ..................................... 75
Capitolul VI. Contractele comerciale ................................................................... 77
VI.1. Contractul de vânzare-cumpărare comercială ............................................. 77
VI.2. Contractul de mandat comercial ……………………………...…………... 80
VI.3. Contractul de comision ................................................................................ 83
VI.4. Contractul de consignaŃie ............................................................................ 84
VI.5. Contractul de cont curent ............................................................................ 87
VI.6. Contractul de report ..................................................................................... 90
VI.7. Contractul de depozit ................................................................................... 92
4

5. CAPITOLUL I
FAPTELE (ACTELE) DE COMERł
I.1. GENERALITĂłI
TERMINOLOGIE
Faptele juridice, ca izvoare de obligaŃii, se împart în acte juridice si fapte
juridice (stricto sensu). Actele juridice sunt manifestări de voinŃa ale uneia sau
mau multor persoane fizice sau persoane juridice date cu intenŃia procedurii efec-telor
juridice. Faptele juridice (stricto sensu) sunt acŃiuni ale omului făcute fără
intenŃia de a crea efecte juridice (nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi si
obligaŃii), acestea producându-se în virtutea legii. Faptele juridice stricto sensu
sunt licite, (gestiunea de afaceri, plata nedatorată) si ilicite, (delictele si
cvasideliclele).
Am considerat necesare aceste precizări deoarece terminologia folosită în
Codul comercial român ar putea crea confuzii. Astfel sub acest aspect, Codul
comercial român se deosebeste de Codul comercial italian de la 1882, care a servit
drept model, si de Codul comercial francez de la 1807. Pentru a arăta care sunt
operaŃiunile juridice de comerŃ, el face referire nu la „acte de comerŃ”, cum fac
cele doua coduri, ci la „fapte de comerŃ”. SemnificaŃia acestei terminologii a
suscitat diverse interpretări:
- unii autori au considerat că utilizarea expresiei fapte de comerŃ
reprezintă o simplă omisiune si că legiuitorul a avut în vedere actele de comerŃ.
- alŃi autori au considerat că termenul de faptă de comerŃ are alt conŃinut
decât termenul de fapt juridic (în sens restrâns), el referindu-se la acŃiunea
săvârsită cu intenŃia de a produce efecte juridice.
- o altă opinie, care este dominantă în literatură, a considerat că legiuitorul
a dorit să supună legilor comerciale, nu numai actele juridice, respectiv
contractele comerciale, ci si faptele juridice, atât cele licite( îmbogăŃirea fără justă
cauză, plata nedatorată, gestiunea de afaceri), cât si faptele ilicite, săvârsite ie
comercianŃi în contextul realizării activităŃilor comerciale.
Precizări
În literatura juridică de dată foarte recentă se manifestă tendinŃa de a nu
mai folosi expresia „fapte de comerŃ”, ci „acte de comerŃ”. Chiar în legislaŃie
există această tendinŃă. Astfel se foloseste noŃiunea de acte de comerŃ în Legea
nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerŃului si Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea
disciplinei contractuale.

6. În cadrul prezentului curs, apreciind alături de alŃi autori, că noŃiunea de
„fapte de comerŃ” este desuetă o vom utiliza doar în condiŃiile în care vom face
referire la Codul comercial. În toate celelalte cazuri vom utiliza expresia „acte de
comerŃ”.
REGLEMENTEREA FAPTELOR DE COMERł
Pentru determinarea raporturilor care formează obiectul dreptului
comercial, Codul comercial român stabileste anumite acte juridice si
operaŃiuni pe care le califică fapte de comerŃ. Prin săvârsirea uneia sau
mai multor fapte de comerŃ se nasc anumite raporturi juridice, care sunt
reglementate de legile comerciale. Art 3 din C. com. prevede că:
„Legea consideră ca fapta de comerŃ:
1. Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după
ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria, asemenea si
cumpărarea, spre a se revinde, de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit
circulând în comerŃ;
2. Vânzările de producte, vânzările si închirierile de mărfuri în natură sau lucrate
si vânzările de obligaŃiuni ale stalului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ,
când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de credit
circulând în comerŃ;
4. Cumpărările sau vânzările de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenŃii si oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcŃii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactură si imprimerie;
10.Întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau
artistul vinde;
l 1. OperaŃiunile de bancă si schimb;
12. OperaŃiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
14. Cambiile si ordinele în producte sau mărfuri;
15.Construirea, cumpărarea, vânzarea si revânzarea de tot felul de vase pentru
navigaŃia interioară si exterioară si tot ce priveste la echiparea, armarea si
aprovizionarea unui vas;
16. ExpediŃiile maritime, închirierile de vase împrumuturile maritime si toate
contractele privitoare la comerŃul de mare si la navigaŃie;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor si asupra vieŃii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiei;
19. Depozitele pentru cauză de comerŃ;
4

7. 20. Depozitele în docuri si antrepozite, precum si toate operaŃiunile asupra
recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele;”
Art. 4 prevede:
„Se socotesc afară de acestea, ca fapte de comerŃ, celelalte contracte si
operaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul
nu rezultă din însusi actul".
Art. 56 dispune:
„Dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii
sunt supusi încât priveste acest act legii comerciale, afară de dispoziŃiunile
privitoare la persoana chiar a comercianŃilor si de cazurile în care legea ar
dispune altfel".
Aceste dispoziŃii legale demonstrează că, pentru a determinarea
domeniului dreptului comercial Codul comercial se întemeiază, în principal, pe o
concepŃie obiectivă (art. 3). In consecinŃa, prevederile acestuia stabilesc actele si
operaŃiunile de comerŃ, cărora li se aplică reglementările de drept comercial, si
care sunt denumite fapte de comerŃ. Acest sistem este completat cu o prezumŃie de
comercialitate cu privire la toate contractele si obligaŃiunile unui comerciant.
Altfel spus, sistemul obiectiv este completat, în subsidiar, cu un criteriu subiectiv
(art. 4).
Reglementarea de către art. 4 C.com., ca fapte de comerŃ, a tuturor
actelor săvârsite de o persoană care are calitatea de comerciant, alături de
actele juridice si operaŃiuni prevăzute de art. 3 C.com., nu neagă concepŃia
obiectivă a Codului comercial român, deoarece săvârsirea faptelor de comerŃ
prevăzute de art. 3 C.com. are rolul preponderent în stabilirea raporturilor
juridice comerciale si totodată, în dobândirea calităŃii de comerciant.
Precizări
Faptele de comerŃ, pot fi clasificate urmărind cele două sisteme
consacrate în diferitele legislaŃii, respectiv sistemul obiectiv propriu legislaŃiei
franceze si italiene, si sistemul subiectiv, însusit de legislaŃia germană si de
celelalte sisteme de drept de inspiraŃie germană.
a).Potrivit sistemului obiectiv un „fapt" este calificat „de comerŃ" daca,
în mod obiectiv, în conŃinutul lui există una din operaŃiunile pe care legiuitorul
însusi le califică ca fiind „de comerŃ”; independent de calitatea persoanei care-l
îndeplineste, actul este comercial prin natura lui.
b).Potrivit sistemului subiectiv un „fapt" este calificat „de comerŃ" dacă
este făcut de un comerciant. Calitatea subiectului determină natura juridică a
faptului, iar comerciantul este definit, de regulă, ca fiind acea persoană care si-a
înregistrat firma în registrul de comerŃ (înregistrare care are efect constitutiv)
sau dacă are una din întreprinderile comerciale anume stabilite de lege în acest
scop.
5

8. DEFINIREA ACTELOR ( FAPTELOR ) DE COMERł
Codul comercial nu defineste actele (faptele) de comerŃ, limitându-se la o
enumerare a acestora. În absenŃa unei definiŃii legale a faptei de comerŃ,
doctrina dreptului comercial a căutat să formuleze o definiŃie generală a faptei
de comerŃ. Redăm în continuare câteva din definiŃiile propuse în literatura
mai veche cu observaŃia că, nici una dintre aceste definiŃii nu este completă si
fiecăreia i se pot aduce critici:
1.Actul de comerŃ este un fiind tipar juridic instituit de lege pentru
anumite operaŃii comerciale, la baza lor aflându-se comerŃul.
2.Prin act de comerŃ legiuitorul a înŃeles să se refere la fenomenul
economic care intră în orbita dreptului.
3.Este act de comerŃ operaŃiunea pe care legiuitorul în suverana sa
apreciere, a considerat-o ca atare.
4.Actele obiective sunt acelea pe care legiuitorul le-a considerat
comerciale, pentru raŃiuni de ordine publică.
De asemenea în literatura de specialitate au fost propuse mai multe teorii
pentru caracterizarea actelor(faptelor) de comerŃ, unele considerând ca
determinant în definirea faptei de comerŃ fie scopul său (realizarea unui profit),
fie obiectul său (act de interpunere în circulaŃia mărfurilor între producător si
consumator), fie cadrul organizat si sistematic al întreprinderii în realizarea
actului. Prezentăm succint aceste teorii:
Teoria speculaŃiei. Potrivit acestei teorii, actul de comerŃ este un act de
speculaŃie, care este realizat în scopul obŃinerii unui profit, autorul actului
speculând fie asupra transformării unor materii prime în produse prin adăugarea
unei plusvalori, fie asupra circulaŃiei produselor prin cumpărare urmată de
revânzare la un preŃ mai mare. Desi teoria corespunde realităŃii, i se pot aduce si
critici:
a).criteriul este prea larg pentru că există operaŃiuni speculative (cum sunt
cele realizate de meseriasi sau agricultori), cărora legea nu le conferă caracter
comercial.
b).criteriul prea îngust, pentru că există operaŃiuni comerciale care, cel
puŃin aparent, nu au caracter speculativ(acŃiunile de promovare pe piaŃă a unor
produse, la un preŃ scăzut, care nu conduc la crearea unui profit).
c). acest criteriu este dificil de aplicat deoarece presupune un mobil
psihologic, obŃinerea profitului si nu realizarea lui efectivă.
Teoria circulaŃiei. Având în vedere obiectul actului de comerŃ si nu
scopul său, acesta este un act de interpunere în circuitul mărfurilor si valorilor de
la producător la consumator. Această opinie corespunde accepŃiunii economice a
termenului de comerŃ, dar prezintă următoarele inconveniente:
6

9. a). restrânge sfera actelor de comerŃ la actele de intermediere, excluzând
actele de producŃie (care sunt într-un număr foarte mare) si pe cele de consumaŃie,
precum si actele accesorii aferente.
b). există acte de comerŃ străine circulaŃiei bunurilor: organizarea de
7
spectacole, asigurările sau cambiile.
Teoria întreprinderii. într-o altă opinie, actul de comerŃ este numai cel
realizat printr-o întreprindere (în sensul comercial al noŃiunii), deci printr-o
activitate metodic si autonom organizată, de către întreprinzător si pe riscul său,
cu sprijinul forŃelor de producŃie, în scopul realizării unui profit; altfel spus, actul
de comerŃ presupune o organizare sistematică si o repetiŃie profesională, metodică
a actelor. Criticile aduse sunt următoarele:
a). există o serie de fapte de comerŃ care se realizează fără existenŃa unei
organizări metodice (cambia, contractul de report).
b). există si activităŃi organizate ca întreprinderi ce au caracter civil (cele
ale asociaŃiilor si fundaŃiilor)
c). nu se stabileste care este gradul de organizare care ar asigura
caracterul comercial al întreprinderii.
d). noŃiunea de întreprindere pare a fi mai strâns legată de noŃiunea de
activitate comercială, privită ca pluralitate de acte de comerŃ, săvârsite de o
manieră continuă, cu titlu profesional
Negăsind satisfăcător nici unul din aceste criterii, luat izolat,
jurisprudenŃa a făcut o aplicare combinată a lor, într-o teorie mixtă. O mare parte
a doctrinei a adoptat si ea teoria mixtă în definirea faptei de comerŃ.
Teoria mixtă. DefiniŃia dată în baza teoriei mixte îmbina criteriile de
mai sus si potrivit acesteia faptele de comerŃ sunt fapte juridice, acte juridice si
operaŃiuni economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea
de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor,
efectuate cu scopul de a obŃine profit (beneficii).
S-au căutat diferite criterii de caracterizare ale actelor (faptelor) de
comerŃ în scopul definirii lor , deoarece existenŃa unei definiŃii generale a faptei
de comerŃ prezintă interes practic din mai multe puncte de vedere:
1). întrucât unele acte juridice sunt bivalente (comerciale si civile) este
necesar să se stabilească un criteriu de delimitare între actele comerciale si
actele civile pentru a sti ce lege se va aplica raportul juridic respectiv.
2). definirea comerciantului se face, în principal, în funcŃie de activitatea pe
care o desfăsoară si anume, dacă în mod obisnuit face fapte de comerŃ, având
comerŃul ca o profesiune obisnuită (art. 7 C. com);
3). dispoziŃiile legale care reglementează faptele de comerŃ sunt, adesea,
diferite de cele care reglementează actele civile:

10. ® în materie de probe, potrivit art.. 46 C. com, obligaŃiile comerciale pot
fi dovedite cu orice mijloc de probă, spre deosebire de cele cu caracter
civil pentru care proba cu martori nu este admisibilă dacă obligaŃiile au
valoare mai mare de 250 lei (conform art. 1191 C.civ.);
® în situaŃia existenŃei mai multor debitori, răspunderea lor este solidară,
dacă nu
există stipulaŃiune contrarie (art. 42 C. corn.), spre deosebire de
obligaŃiile civile unde, dacă există mai mulŃi debitori, regula este
divizibilitatea, solidaritatea având valoare de excepŃie;
®dobânzile în materie comercială curg de drept de la data scadenŃei;
®unele acte comerciale, pentru a fi valabile trebuie să fie încheiate în
formă scrisă(cambia, biletul la ordin, cecul);
®competenŃa de soluŃionare a litigiilor;
I 2 CLASIFICAREA ACTELOR ( FAPTELOR ) DE COMERł
În doctrina clasică, faptele de comerŃ au fost clasificate în două mari
8
categorii:
- fapte de comerŃ obiective ® sunt determinate si produc efecte în temeiul
legii, independent de calitatea persoanei (comerciant sau necomerciant) care le
săvârseste.
- fapte de comerŃ subiective ® sunt acele fapte care dobândesc caracter
comercial datorită săvârsirii lor de către o persoană care are calitatea de
comerciant.
La rândul lor faptele de comerŃ obiective au fost clasificate, de diferiŃi
autori, funcŃie de mai multe criterii în:
1). FuncŃie de caracteristicile comune: operaŃii asupra mărfurilor;
operaŃii asupra creditului; operaŃii asupra muncii; operaŃii asupra riscului si
operaŃii maritime.
2). FuncŃie de caracterul necondiŃionat sau condiŃionat al actului de
comerŃ distingem trei categorii.
* Din prima categorie fac parte un număr de patru acte a căror
comercialitate nu este condiŃionată de nici o altă operaŃie. Prin natura lor ele sunt
socotite a fi de esenŃă obiectiv comercială. Acestea sunt: cambia si biletul la
ordin, toate actele referitoare la navigaŃie; depozitul în magazinele generale si
contractul de report.
* Din cea de-a doua categorie fac parte cincisprezece acte obiective de
comerŃ. Caracterul de act obiectiv rezultă in acest caz din preexistentei unei
condiŃii. Cele mai semnificative acte din această categorie sunt: cumpărarea,
vânzarea comercială, operatii de bancă si schimb, diferite întreprinderi.

11. *Din cea de-a treia categorie fac parte cinci acte obiective de comerŃ,
acestea prezentând un raport de dependenŃă faŃă de alt act(fapt) de comerŃ:
depozitul pentru cauză de comerŃ,
În ceea ce priveste faptele de comerŃ obiective, majoritatea autorilor au
arătat că întrucât, cele mai multe dintre ele sunt operaŃii economice si mai puŃin
acte juridice, ele nu ar putea fi clasificate decât pe baza unor criterii economice,
care au la bază obiectul si funcŃia economică a operaŃiunilor respective si având în
vedere aceste criterii faptele de comerŃ obiective pot fi împărŃite în trei subgrupe:
a) operaŃiunile de interpunere în schimb sau circulaŃie;
b) operaŃiunile care privesc organizarea si desfăsurarea activităŃii de
producŃie (adică activitatea întreprinderilor);
c) operaŃiunile conexe ori accesorii (adică faptele care datorită legăturii
lor cu operaŃiile pe care Codul comercial le consideră fapte de comerŃ sunt si ele
considerate fapte de comerŃ).
În doctrină s-au purtat discuŃii si asupra existenŃei unei a treia categorii de
fapte de comerŃ si anume faptele de comerŃ unilaterale sau mixte, care ar avea
caracter comercial numai pentru una din părŃile care participă la încheierea
operaŃiunii (consacrate prin Codul comercial german din 1861, faptele de comerŃ
unilaterale sau mixte sunt reglementate si de Codul comercial român în art. 56).
Considerăm, alături de majoritatea autorilor, că faptele de comerŃ trebuie
clasificate având în vedere însăsi reglementarea Codul comercial român si anume:
1)-fapte de comerŃ obiective (art.3 C. Com)
2)-fapte de comerŃ subiective (art.4 C. Com)
3)-faptele de comerŃ unilaterale sau mixte (art.56 C. Com.)
ACTELE (FAPTELE) DE COMERł OBIECTIVE
Art. 3. al Codului comercial enumera actele(faptele) de comerŃ obiective prin
încheierea (săvârsirea) cărora se nasc raporturi juridice reglementate prin legile
comerciale.
În legătură cu enumerarea cuprinsă în art.3 C. com dorim să facem unele
precizări.
*Lista faptelor de comerŃ enumerate mai sus denotă confuzii deoarece fapta de
comerŃ este când un act juridic (de ex. contractele de report asupra obligaŃiilor de
stat sau altor tipuri de credit circulând în comerŃ), când o întreprindere (de ex.
întreprinderea de furnituri).
*Art.3 C. com se referă la "cumpărări", "vânzări", "operaŃiuni", "asigurări",
"depozite" etc., deci legiuitorul a avut în vedere, mai ales, aspectul economic
si mai puŃin pe cel juridic.
*În doctrina dreptului comercial s-a discutat asupra caracterului enumerării
legale a faptelor de comerŃ cuprinsă în art. 3 C com.:
9

12. ®într-o opinie exprimată în literatura juridică de la jumătatea secolului al
XX-lea s-a considerat că enumerarea este limitativă, afirmându-se că legea
califică drept fapte de comerŃ actele si operaŃiunile expres prevăzute în art. 3
C. com., cu excluderea altora.
®într-o altă opinie exprimată în literatura juridică de dată foarte recentă
enumerarea făcută de legiuitor este absolut limitativă si relativ demonstrativă
afirmându-se că nici doctrina si nici practica jurisdicŃională nu pot spori numărul
acte de comerŃ, însă pot exista alte operaŃiuni care, prin analogie ar putea fi
considerate „de comerŃ" si incluse într-una din categoriile de fapte comerŃ
prevăzute expres de legiuitor.
®o altă opinie, care de multă vreme este dominantă în doctrină, susŃine că
enumerarea art. 3 C. com. are un caracter enunŃiativ, exemplificativ, iar nu limi-tativ,
Codul comercial enumerând cele mai frecvente fapte de comerŃ, ce
constituiau baza activităŃii comerciale. SusŃinerea se întemeiază si pe
redactarea art. 3 C. com, care nu dispune imperativ "sunt fapte de comerŃ"...,
ci prevede că „legea consideră ca fapte de comerŃ..”
Concluzie
În lista faptelor de comerŃ prevăzute expres de art. 3 C. com. se pot
adăuga si alte fapte de comerŃ, adică alte acte juridice si operaŃiuni, cu
condiŃia ca acestea să aibă caracteristicile faptelor de comerŃ reglementate
de lege Adoptând teza care afirmă caracterul enunŃiativ al enumerării
faptelor de comerŃ din art. 3 C. com., doctrina si practica judiciară au
recunoscut ca fapte de comerŃ si alte acte si operaŃiuni care nu sunt prevăzute
expres în Codul comercial; de exemplu, hotelăria, publicitatea, producŃia de
film si televiziune etc
Marea majoritate a faptele de comerŃ obiective sunt reglementate în
art.3 din C.com., dar fapte de comerŃ obiective conexe sau accesorii sunt
reglementate si în alte articole. Astfel potrivit art. 6 al.2 C. com. contul curent
si cecul sunt si ele acte de comerŃ obiective. De asemenea sunt acte de comerŃ
obiective contractele de mandat(art.374-391 C. com), comision (art.405-409 C.
com.) si consignaŃie(Legea nr.178/1934), precum si contractul de garanŃie reală
mobiliară si fidejusiunea când au o cauză comercială.
a) Acte( fapte) de comerŃ de interpunere în schimb sau circulaŃie
Din în această subgrupă fac parte cumpărarea si vânzarea comercială si
10
operaŃiile de bancă si schimb.
Cumpărarea si vânzarea comercială(art. 3 pct. 1 si 2 C. com.)
Cumpărarea si vânzarea comercială dau nastere la aceleasi obligaŃii si
produc aceleasi efecte ca si cumpărarea si vânzarea civilă. DiferenŃa de esenŃă
dintre vânzarea-cumpărarea civilă si vânzarea-cumpărarea comercială rezidă însă
în finalitatea economică a celei din urmă: interpunerea schimbul bunurilor. Pentru

13. a sublinia caracterul de interpunere în circulaŃia mărfurilor, legiuitorul
dezmembrează operaŃiunea juridică a vânzării-cumpărării în cele două
componente esenŃiale: vânzarea si cumpărarea. Astfel, vânzarea comercială este
cea care a fost precedată de o cumpărare în scopul revânzării, iar cumpărarea
comercială este cea făcută în scopul revânzării sau al închirierii, art. 3 pct. 1si 2
Cod comercial dispunând că legea consideră ca fapte de comerŃ:
„Cumpărările de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură fie după se
vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea si cumpărarea
spre a se revinde de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând
comerŃ (pct.1)
„ Vânzările de producte, vânzările si închirierile de mărfuri în natură sau lucrate
vânzările de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ,
dacă vor fi fost cumpărate cu scop de vânzare sau închiriere.(pct.2)”.
Deci trăsătura caracteristică a vânzării-cumpărării comerciale o constituie
intenŃia de revânzare sau numai de închiriere a bunul. Această intenŃie de
revânzare sau închiriere trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
a) să existe la data cumpărării.
b) intenŃia de revânzare sau închiriere trebuie să fie exprima de cumpărător,
respectiv să fie făcută cunoscută cocontractantului.
c) intenŃia de revânzare sau închiriere trebuie să aibă vedere, în principal
bunurile cumpărate si nu accesoriile acestora..
Din textul art. 3 pct. l si 2 Cod comercial, rezultă că obiect al vânzării-cumpărării
comerciale nu pot fi decât bunurile mobile: productele; mărfurile;
obligaŃiunile statului si titlurile de credit care circulă în comerŃ.
Precizări
1) In concepŃia Codului comercial român, vânzarea-cumpărarea bunurilor
imobile reprezintă operaŃiuni civile, nu comerciale. De asemenea are caracter
civil închirierea si concesionarea bunurilor imobile. Legiuitorul a omis în mod
intenŃionat bunurile imobile. În literatura juridică au fost discutate raŃiunile
acestei omisiuni..
Într-o altă opinie s-a susŃinut că, această soluŃie a Codului comercial
român, privind caracterul civil al vânzării-cumpărării bunurilor imobile,
reprezintă concepŃia tradiŃională izvorâtă din manifestarea grijii legiuitorului
pentru protecŃia regimului juridic al bunurilor cu o valoare mai mare, cum sunt
de regulă imobilele (totusi de la această regulă de principiu a fost făcută o
însemnată excepŃie pentru cazul vânzării sau închirierii comerciale unui bun
imobil care face parte dintr-un fond de comerŃ.)
Această concepŃie nu mai corespunde pe deplin situaŃiei economice
actuale, deoarece numeroase bunuri mobile (autoturisme, obiecte de artă, etc.)
au în prezent o valoare ce depăseste cu mult pe cea a bunurilor imobile. De
11

14. asemenea în proiectul Codului comercial din 1939 (art.2 pct.5) operaŃiunile
speculative asupra imobilelor sunt considerate a fi acte de comerŃ. Probabil că,
într-o viitoare actualizare a legislaŃiei comerciale, această concepŃie clasică va
fi abandonată în favoarea concepŃiei moderne care si-a găsit deja consacrarea
în alte legislaŃii, mai ales că în prezent numerosi autori si chiar practica
judecătorească s-au pronunŃat în favoarea ideii exprimate mai sus.
2) De precizat că art. 3 Cod comercial nu impune ca bunul să fie revândut
în starea în care a fost cumpărat. El poate fi transformat, prelucrat si apoi
revândut. Doctrina dreptului comercial face însă anumite diferenŃieri si distincŃii
privind aceste operaŃiuni de prelucrare si transformare.
Când operaŃiunea de prelucrare a bunului constituie un act de creaŃie ca,
de exemplu, pictura realizată pe pânza cumpărată sau sculptura realizată din
marmura cumpărată, vânzarea operei de artă, cu mult mai valoroasă decât bunul
prelucrat, este un civil, nu unul comercial.
În cazul mestesugarului (meseriasului) care prelucrează materialele
clientului, doctrina dreptului comercial apreciază că suntem în prezenŃa unei
locaŃiuni de servicii si nu a unei operaŃiuni comerciale, deoarece nu presupune o
interpunere în circulaŃie. În schimb, în cazul în care mestesugarul (meseriasul)
cumpără materialele pentru a le transforma si revinde (nu lucrează cu materia
clientului, ci cumpără materii prime si materiale pe care le prelucrează si vinde
produsele rezultate) suntem în prezenŃa unor fapte de comerŃ (de exemplu
croitorul cumpără stofa si furniturile necesare din care confecŃionează obiecte de
îmbrăcăminte pe care le vinde; cofetarul cumpără materiile prime pe care le
prelucrează si le revinde sub forma unor produse de cofetărie etc.
3) In art. 5 din Codul comercial se prevede că „nu se poate considera fapt
de comerŃ cumpărarea de produse sau mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau
consumaŃiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea
acestor lucruri si nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul
le are după pământul său sau cel cultivat de dânsul."
OperaŃiunile de bancă si schimb
Art. 3 pct. 11 din Cod comercial consideră ca acte de comerŃ „operaŃiunile
de bancă si schimb". Potrivit Legii nr. 58/1998, societăŃile bancare pot efectua
următoarele activităŃii:
acceptarea de depozite; contractarea de credite, operaŃiunile de factoring si
scontarea efectelor de comerŃ, inclusiv forfetare; emiterea si gestiunea
instrumentelor de plată si de credit; plăŃi de decontare; leasing financiar; emiterea
de garanŃii si asumarea de angajamente;
tranzacŃii în cont propriu sau în contul clienŃilor ,etc
OperaŃiunile de schimb valutar se efectuează si de casele de schimb
valutar alături de societăŃile bancare autorizate să participe la piaŃa valutară.
12

15. Constituind operaŃiuni de interpunere în circulaŃie, operaŃiunile de bancă
si schimb sunt guvernate de aceleasi principii aplicabile circulaŃiei produselor si
mărfurilor.
b)Întreprinderile
Codul comercial, în art. 3, consideră ca fapte de comerŃ următoarele
întreprinderi:
- orice întreprinderi de furnituri (pct. 5);
-întreprinderile de spectacole publice (pct. 6);
-întreprinderile de comisioane, agenŃii si oficiuri de afaceri (pct. 7);
-întreprinderile de construcŃii (pct. 8);
- întreprinderile de fabrică, de manufactură si imprimerie (pct. 9);
-întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau
artistul vinde (pct. 10);
- întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe usca (pct.
13);
-întreprinderile de asigurări (pct. 17);
- întreprinderile de depozit în docuri si antrepozite (pct. 20).
Desi Codul comercial enumera întreprinderile considerate a fi fapte de
comerŃ, el nu dă totusi o definiŃie întreprinderii, ca instituŃie. Literatura juridică a
încercat să suplinească această lacună si, cum era si firesc, au fost exprimate mai
multe opinii, fiecare dintre ele accentuând un anumit criteriu pentru definire.
Într-o primă opinie, care a avut în vedere sensul economic al noŃiunii de
întreprindere, care se bazează pe criteriul organizării factorilor de producŃie,
întreprinderea este un organism în fruntea căruia se află o persoană numită
întreprinzător, care combină resursele naturale cu capitalul si munca oamenilor
(inclusiv a sa proprie) în scopul producerii de bunuri si servicii.
Într-o altă opinie, care are în vedere criteriul profesional, întreprinderea
este o activitate complexă, care constă în exercitarea repetată, în mod organizat
si sistematic, de operaŃiuni expres prevăzute de Codul comercial .
Într-o a treia opinie, bazată pe criteriul „interpunerii în schimbul muncii",
întreprinderea este considerată ca un mod de organizare în care elementul
esenŃial este specularea muncii altora, în scopul obŃinerii de produse si servicii
destinate schimbului.
Majoritatea autorilor susŃin că întreprinderea este un organism
economic si social care dispune de o organizare autonomă unei activităŃi, cu
ajutorul factorilor de producŃie (forŃele naturii, capitalul si munca) de către un
întreprinzător si pe riscul acestuia, în scopul producerii de bunuri si servicii,
destinate schimbului, în vederea obŃinerii de profit.
Avându-se în vedere obiectul lor, întreprinderile enumerate de art. 3 din
Codul comercial pot fi clasificate în două categorii:
13

16. ® întreprinderi de producŃie (industriale) întreprinderile de construcŃii si
întreprinderile de fabrici si manufactură.
® întreprinderi de prestări servicii :întreprinderile de furnituri; întreprinderile
spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenŃii si oficii de afaceri;
întreprinderile de editură, imprimerie, librărie si obiecte de artă; întreprinderile de
asigurare; întreprinderile de depozit în docuri si antrepozite.
Întreprinderile de producŃie
a) Întreprinderile de construcŃii sunt reglementate de art. 3 pct.8 Cod
comercial si pot avea ca obiect construirea unor edificii noi ori numai lucrările de
transformare, reparaŃii si întreŃinere a unor edificii existente. Important este ca
organizarea activităŃii să întrunească caracteristicile întreprinderii: autonomie,
intervenŃia factorilor de producŃie, asumarea riscului de către întreprinzător si a
coordonării activităŃii. De precizat, că orice operaŃiune si lucrare în legătură cu
activitatea propriu-zisă construcŃie are caracter comercial.
Întreprinderea de construcŃii constituie faptă de comerŃ obiectivă
indiferent dacă întreprinzătorul procură si materialele necesare sau lucrează cu
materii clientului (beneficiarului). De asemenea nu este relevantă dimensiunea si
volumul activităŃii întreprinderii de construcŃii.
b) Întreprinderile de fabrici si manufactură sunt reglementate de art. 3
pct. 9 Cod comercial si au ca obiect toate activităŃile industriale prelucrare si
transformare a materiilor prime si materialelor în produse de valoare superioară.
DistincŃia operată de Codul comercial între fabrică si manufactură nu mai
este actualitate, progresul tehnic estompând diferenŃele, manufactura, în care rolul
principal revenea calităŃilor profesionale ale muncitorilor, fiind cucerită de
procedeele tehnice moderne, mult mai performante prin precizie si economie de
timp.
Întreprinderile de prestări servicii
a) Întreprinderile de furnituri sunt reglementate de art. 3 pct. 5 Cod comercial
si constau într-o activitate comercială sistematic organizată, prin care
întreprinzătorul, în schimbul unui preŃ stabilit anticipat, asigură prestarea unor
servicii sau predarea unor produse la anumite termene succesive. Acest contract
putând întruni atât caracterele unui contract de locaŃiune, cât si ale unuia de
vânzare-cumpărare, doctrina 1-a caracterizat ca fiind un contract sui-generis.
b) Întreprinderile de spectacole publice sunt reglementate de pct. 6 Cod
comercial si constau în organizarea unor factori specifici în scopul punerii la
dispoziŃia publicului a unei producŃii culturale, artistic sportive, în vederea
obŃinerii unui profit. Obiectul unei întreprinderi de spectacole publice constă în
organizarea si prezentarea publică a unor spectacole de : circ, muzicale, film,
sportive si altele. Întreprinderile de spectacole publice sunt de „comerŃ" deoarece
14

17. ele organizează munca altora si se interpun între artist, pe de o parte si spectator,
pe de altă parte.
Dacă aceste spectacole sunt prezentate direct de către artisti, în scop de
publicitate sau caritabil, fără organizarea si antrenarea factorilor specifici în
vederea obŃinerii de profit nu suntem în prezenŃa unor fapte de comerŃ. SituaŃia
juridică, în acest caz, este asemănătoare celei a agricultorului sau a artistului care
vând produsele sau creaŃiile proprii.
c) Întreprinderile de comision, agenŃii si oficii de afaceri sunt prevăzute de art.
3 pct. 7 Cod comercial si au drept scop organizarea unor activităŃi comerciale cu
ajutorul intermediarilor care pot fi un comisionar sau o agenŃie ori oficiu de
afaceri, În concepŃia Codului comercial sunt considerate fapte de comerŃ numai
acele operaŃiuni de intermediere ce se realizează în cadrul unei întreprinderi
comerciale. Trebuie să precizăm că:
®doctrina dreptului comercial consideră că operaŃiunile de intermediere
realizate potrivit art. 3 pct. 7 Cod comercial constituie fapte de comerŃ obiective,
indiferent dacă tranzacŃiile la care se referă sunt comerciale sau civile.
® operaŃiunile de intermediere ce se realizează în mod izolat (în afara
unor activităŃi organizate sub forma întreprinderii) sunt comerciale numai dacă se
referă la operaŃiuni comerciale.
Întreprinderile de comision pot avea ca obiect operaŃiunile de
intermediere ce se realizează în baza unui contract de comision reglementat de
art. 405-412 Cod comercial.
AgenŃiile sau oficiile de afaceri sunt acele întreprinderi prin care
realizează operaŃiunile de intermediere între comercianŃi si client. Asemenea
operaŃiuni pot consta în: obŃinerea de informaŃii, procurarea sau furnizarea de
clienŃi si altele. I frecvent operaŃiunile de intermediere constituie obiect de
activitate al u agenŃii de turism, de voiaj, de publicitate si reclame, agenŃii
matrimonial altele.
d) Întreprinderile de editură, de imprimerie, de librărie si vânzare a
obiectelor de artă, sunt prevăzute de art. 3 pct. 9 si 10 Cod comercial si au ca
obiect operaŃiunile prin care sunt valorificate drepturile de autor ce rezultă din
crearea unei opere stiinŃifice, literare sau artistice. Valorificarea drepturilor
patrimoniale de autor se realizează, în principal, prin exercitarea dreptului de
reproducere si difuzare a operei, potrivit specificului acesteia, fie direct de către
autor, fie prin încheierea unor contracte cu agenŃii specializaŃi.
Întreprinderile de editură au ca obiect de activitate reproducerea si
difuzarea operei. Intre autorul unei opere stiinŃifice, literare, artistice si editură se
încheie un contract în baza căruia autorul cedează editorului dreptul de a
reproduce si difuza opera cu obligaŃia pentru acesta de a plăti o remuneraŃie.
Atunci când autorul este si propriu său editor, în sensul că îsi publică opera pe
15

18. riscul său, prin încheierea de contracte direct cu tipografia si cu întreprinzătorul
care asigură difuzarea operei, nu suntem în prezenŃa unor fapte de comerŃ .
Întreprinderea de imprimerie reprezintă organizarea factor specifici cu
scopul efectuării operaŃiunilor de multiplicare, pe cale mecanică sau manuală, a
operelor stiinŃifice, literare sau artistice. NoŃiunea imprimare presupune orice
formă de multiplicare a operei, indiferent procedeele tehnice folosite.
Întreprinderea de librărie constă în organizarea factorilor specifici
pentru realizarea operaŃiunilor de difuzare către publicul larg a opere literare,
stiinŃifice sau artistice, aceste operaŃiuni constând în vânzarea către public a
operelor (cărŃi, albume, discuri, caste audio sau video.
Întreprinderile de vânzare a operelor de artă, comercial presupun
organizarea factorilor, pentru vânzarea unor opere de artă cum ar fi: tabloul
sculpturile, gravurile, obiectele de artă decorativă si altele. Dacă asemenea
activităŃi constituie acte izolate vânzarea este faptă de comerŃ numai dacă sunt
îndeplinite condiŃiile de comercialitate prevăzute de art. 3 pct. l din Cod
comercial.
e) Întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri sunt prevăzute de
art. 3 pct. 13 Codul comercial. Sunt fapte de comerŃ, în concepŃia Codului
comercial întreprinderile care organizează si realizează transportul de persoane si
de lucruri pe apă sau pe uscat. Transportul pe calea aerului nefiind cunoscut la
vremea adoptării codului, nu a fost reglementat. Actul juridic frecvent folosit în
activitatea de transport este contractul de transport reglementat în art. 413-441
Cod comercial.
f) Întreprinderile de asigurare sunt prevăzute de art. 3 pct. 17 si 18 Cod
comercial. Aceste texte de lege reglementează ca fiind fapte de comerŃ obiective
asigurările terestre, chiar mutuale pentru daunele produse asupra bunurilor si
asupra vieŃii (pct. 17) precum si asigurările, chiar mutuale asupra riscurilor
navigaŃiei (pct. 18). Asigurările mutuale sunt acele asigurări prin care mai multe
persoane se asociază în scopul suportării împreună a riscurilor. Capitalul social se
formează din primele de asigurare depuse de asociaŃi.
g) Depozitele în docuri si antrepozite sunt reglementate de art. 3 pct. 20 din
Codul comercial. În concepŃia Codului comercial român constituie fapte de
comerŃ toate activităŃile ce se desfăsoară în aceste locuri anume destinate,
docurile, antrepozitele, silozurile, indiferent de persoana care face depozitul.
Documentele, înscrisurile eliberate si care atestă existenŃa mărfii în
depozit sunt:
• recipisa de depozit, care se eliberează deponentului (proprietar) atestând dreptul
de proprietate al titularului asupra mărfii depozitate;
16

19. • warantul (scrisoare de gaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce atestă ;ă
marfa face obiectul unui contract de gaj si deci titularul warantului are un drept de
gaj (garanŃie reală) asupra mărfii în depozit;
• talonul care rămâne la administraŃia depozitului.
c) Acte( fapte) de comerŃ conexe ori accesorii
Faptele de comerŃ conexe fac parte din categoria faptelor de comerŃ
obiective. Ele sunt acte juridice si operaŃiuni care prin natura lor nu sunt
comerciale, dar care dobândesc comercialitate prin legătura lor strânsă cu fapte
comerŃ calificate ca atare de lege.
a) Contractele de report asupra titlurilor de credit sunt menŃionate de art. 3
pct. 3 Cod comercial, care prevede că sunt fapte de comerŃ contractele de report
asupra obligaŃiunilor de stat sau asupra altor titluri de credit circulând în comerŃ.
Contractul de report constă în cumpărarea cu bani a unor titluri de credit care
circulă în comerŃ si în revânzarea simultană, cu termen si cu un preŃ determinat de
către aceleasi persoane a unor titluri de aceeasi specie. Este reglementat de art.
74-76 Codul comercial, iar caracterul său accesoriu rezultă din faptul că obiectul
contractului îl constituie titluri de credit circulând în comerŃ.
b) Cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau acŃiuni ale societăŃilor
comerciale sunt prevăzute de art. 3 pct. 4 Cod comercial. In acest caz,
cumpărările sau vânzările au un obiect determinat si anume părŃile sociale si
acŃiunile societăŃilor comerciale .
c) OperaŃiunile de mijlocire în afaceri comerciale sunt menŃionate ca fapte de
comerŃ obiective conexe de art. 3 pct. 12 Cod comercial. Mijlocirea reprezintă
acea operaŃiune de intermediere între două persoane, cu scopul de a înlesni
încheierea unui act juridic de care acestea sunt interesate.
Mijlocitorul nu este un reprezentant al părŃilor, neacŃionând în virtutea
unei împuterniciri. Rolul mijlocitorului este numai acela de a întreprinde toate
demersurile necesare pentru a pune în contact cele două părŃi si a le facilita
încheierea actul juridic pe care ele îl doresc .
Activitatea mijlocitorului (samsarului) se desfăsoară pe baza contractului
de mijlocire. Demersurile mijlocitorului sunt acte materiale si nu acte juridice,
deci contractul de mijlocire în afaceri comerciale este un contract de prestări
servicii sau de locaŃie de servicii pentru încheierea unui act de comerŃ si are un
caracter accesoriu actului a cărui perfectare o mijloceste
Deci operaŃiunile de mijlocire sunt considerate fapte de comerŃ obiective
accesorii, numai dacă ele se referă afaceri comerciale. Spre exemplu, actul juridic
mijlocit reprezintă o operaŃiune de cumpărare a unor mărfuri în scop de revânzare.
d) Cambia sau ordinele în producte sau mărfuri. Aceste operaŃiuni sunt
considerate fapte de comerŃ accesorii potrivit art. 3 pct. 14 Cod comercial.
17

20. Cambia propriu-zisă este înscrisul prin care o persoană (emitentul sau
trăgătorul) dă dispoziŃie altei persoane (trasul) să plătească o sumă de bani, la
scadenŃă, unei a treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin este înscrisul prin care o persoană (emitentul) se obligă
să plătească o sumă de bani, la scadenŃă, altei persoane (beneficiarul) sau la
ordinul acesteia.
Ordinul în producte sau mărfuri reprezintă o creaŃie legislativă lipsită
de circulaŃie efectivă, legea specială asupra cambiei si biletului la ordin nu reŃine
acest titlu de credit. El este o cambie în care obligaŃia nu constă în plata unei sume
de bani, ci are ca obiect o anumită cantitate de mărfuri sau produse.
e) OperaŃiunile cu privire la navigaŃie sunt reglementate de art. 3 pct. 15 si 16
Cod comercial.
Potrivit acestor texte de lege sunt considerate fapte obiective de comerŃ din
categoria celor accesorii toate operaŃiunile privitoare la navigaŃie. Sunt operaŃiuni
care se prezintă ca o gamă foarte variată de acte si fapte juridice, accesorii
operaŃiunilor de comerŃ pe mare: construirea, cumpărarea si vânzarea vaselor
(vapoarelor), actele juridice privind dotarea si aprovizionarea vaselor, expediŃiile
maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime si toate contractele privitoare
la comerŃul maritim si la navigaŃie (ipoteca si gajul maritim etc.).
Aceste operaŃiuni au caracter comercial, indiferent de faptul că sunt
realizate in cadrul unei întreprinderi, sunt sau nu făcute într-un scop speculativ.
Au un caracter comercial atât operaŃiunile privind navigaŃia pe mare, cât si
navigaŃia pe lacurile sau fluviile interioare.
f) Depozitele pentru cauză de comerŃ sunt reglementate de art. 3 pct. 1 9 Cod
comercial. In acest caz legea spre deosebire de depozitele în docuri si antrepozite,
care fac parte din categoria întreprinderilor, are în vedere depozitele pentru cauză
de comerŃ, care au caracter izolat ori se realizează în alte locuri decât cele
specificate mai sus. Asemenea depozite sunt considerate fapte de comerŃ numai
dacă au o cauză comercială( depozitarea unor mărfuri cumpărate în vederea
revânzării, prelucrării sau închirierii).
g) Contul curent si cecul constituie acte de comerŃ accesori potrivit art. 6 alin. 2
Cod comercial, dacă au o cauză comercială.
Contractul de cont curent este acel contract prin care părŃile convin ca,
în loc să lichideze creanŃele lor reciproce izvorâte din prestaŃiile făcute de una
către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de
către partea care va fi debitoare.
Din interpretarea per a contrario a art.6 al.2 C. com. contul curent
constituie o faptă de comerŃ obiectivă accesorie în cazurile în care este folosit de
către un comerciant. Dacă are o cauză comercială, contul curent constituie faptă
de comerŃ obiectivă chiar si atunci când este folosit de un necomerciant.
18

21. Cecul reprezintă un înscris prin care o persoană (emitent sau trăgător) dă
ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc (trasul) să plătească o sumă de
bani unei persoane (beneficiarul) sau la ordinul acestuia. Ca si în cazul contului
curent, cecul este considerat o faptă de comerŃ obiectivă numai dacă are o cauză
comercială. mărfuri cumpărate în scop de revânzare. sau pentru stingerea unei
obligaŃii comerciale constând.
h) Contractele de mandat, comision si consignaŃie constituie fapte de comerŃ
obiective accesorii, dacă au ca obiect tratarea unor afaceri comerciale.
Contractul de mandat (art. 374 - 391 C. com.) este contractul prin care o
persoană (mandatarul) se obligă să încheie acte juridice în numele si pe seama
altei persoane (mandantul) de !a care primeste împuternicire.
Contractul de comision( art. 405 - 412 C. com.) este contractul prin care
o persoană (comisionarul) se obligă din însărcinarea altei persoane (comitentul) să
încheie anumite acte juridice în numele său, dar pe seama comitentului, în
schimbul unei remuneraŃii - comision.
Contractul de consignaŃie (estimatoriu) este contractul prin care o
persoană numită consingnant transmite alteia, numită consignatar o cantitate de
mărfuri în prealabil estimate (preŃuite) cu mandatul de a fi vândute pe contul celui
dintâi si cu obligaŃiunea, fie de a întoarce preŃul stabilit prin convenŃie, fie de a
restitui mărfurile în natură, dacă nu au fost vândute. Contractul de consignaŃie este
reglementat prin Legea nr. 178/1934.
i) Contractele de garanŃie reală mobiliară si fidejusiune sunt considerate fapte
de comerŃ obiective conexe datorită caracterului lor accesoriu.
Contractul de garanŃie reală mobiliară este acel contract în baza căruia
se constituie o garanŃie reală în bunuri sau drepturi în favoarea un anumit creditor
(art. 14 din Legea nr. 99/1999)
Contractul de fidejusiune este acel contract prin care o persoană numită
fidejusor se obligă faŃă de creditorul altei persoane să execute obligaŃia
debitorului, în cazul în care acesta nu o va executa (art. 1652 C. civil).
In cazul ambelor contracte menŃionate, comercialitatea obligaŃiei
principale se extinde si asupra obligaŃiilor accesorii, rezultate din contractul de
garanŃie reală mobiliară, respectiv de fidejusiune.
ACTELE (FAPTELE) DE COMERł SUBIECTIVE
Codul comercial reglementează si faptele de comerŃ subiective. Acestea
dobândesc comercialitate datorită legăturii lor strânse cu calitatea de comerciant a
persoanei care le săvârseste. Astfel articolul 4 din Codul comercial prevede: „Se
socotesc afară de acestea, ca fapte de comerŃ, celelalte contracte si operaŃiuni ale
unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din
însusi actul".
19

22. Reglementarea actelor de comerŃ subiective derivă din necesitatea
cuprinderii în sfera dreptului comercial a tuturor actelor si operaŃiunilor săvârsite
de un comerciant în această calitate si astfel se instituie o certitudine în privinŃa
naturii si regimului juridic aplicabil acestor acte.
Prin art. 4 C. com. este instituită o prezumŃie de comercialitate pentru
toate obligaŃiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu excepŃiile arătate
expres de lege. Astfel, vor constitui acte (fapte) de comerŃ nu numai obligaŃiile
contractuale ale comerciantului, ci si obligaŃiile derivând din cvasicontracte, cum
ar fi gestiunea de afaceri, îmbogăŃirea fără just temei sau din faptele ilicite în
legătură cu activitatea comercială a comerciantului.
În doctrină s-a discutat natura prezumŃiei stabilite de art.4 C. com.
· într-o opinie, pe care o susŃinem, această prezumŃie legală de comercialitate este
o prezumŃie sui generis sau mixtă, care nu poate fi înlăturată prin orice dovadă
contrară, ci numai în condiŃiile celor două excepŃii prevăzute de art. 4 Cod
comercial
Art 4 C comercial stipulează că prezumŃia de comercialitate poate fi
înlăturată numai în două cazuri, respectiv dacă obligaŃia are un caracter civil, ori
atunci când necomercialitatea rezultă din însusi actul (operaŃiunea săvârsită de
comerciant.), deci excepŃiile de la prezumŃia de comercialitate sunt
următoarele:
a) natura civilă a obligaŃiilor; în această categorie sunt cuprinse actele
propriu-zise de drept civil (testamentul, renunŃarea la o succesiune etc.) si cele de
dreptul familiei (recunoasterea unui copil din afara căsătoriei etc.) precum si
operaŃiuni privind bunurile imobile (încadrarea în această categorie de excepŃii
si a acestor acte este cel puŃin discutabilă!!!!!)
b) necomercialitatea rezultă din însusi actul săvârsit
comerciant; sunt avute vedere acele operaŃiuni pe care le săvârseste
comerciantul si care sunt străine de profesiunea si activitatea sa comercială:
cumpăra unele bunuri necesare uzului personal sau familiei sale, face un
împrumut destinat unui scop civil (cumpărarea un autoturism personal,
construirea unei locuinŃe ori achiziŃionarea de buni care să nu facă parte din
fondul de comerŃ al comerciantului).
Pentru dovedirea comercialităŃii sau necomercialităŃii unui act nu este
necesar neapărat inserarea unor clauze în înscrisul constatator al actului, acesta
putând rezulta din manifestarea de voinŃă a comerciantului care poate fi expresă
sau tacită.
ACTELE (FAPTELE) DE COMERł UNILATERALE SAU MIXTE
În doctrina dreptului comercial s-a ridicat problema dacă ar exista o
categorie distinctă de fapte de comerŃ denumite fapte de comerŃ unilaterale sau
mixte, pe lângă faptele de comerŃ obiective si faptele de comerŃ subiective.
20

23. Majoritatea autorilor de drept comercial, fără a contesta că faptele de comerŃ
unilaterale sau mixte sunt fapte de comerŃ obiective ori subiective, sunt de părere
că ele formează o categorie aparte fiind fapte de comerŃ. Actele de comerŃ
unilaterale mai sunt denumite si mixte, datorită dualităŃii criteriilor de definire în
raport de părŃile actului juridic.
Actele de comerŃ mixte, prin dualitatea naturii lor (comerciale pentru o
parte si civile sau de altă natură pentru cealaltă parte) ridică problema regimului
juridic aplicabil. Aceasta problemă este rezolvată, în dreptul comercial român,
prin dispoziŃiile art. 56 C. com.: Dacă un act este comercial numai pentru una din
părŃi, toŃi comercianŃii sunt supusi, în ce priveste acest act, legii comerciale, afară
de dispoziŃiunile privitoare la persoana chiar a comercianŃilor, si în cazurile în
care legea nu dispune altfel.
Această regulă este logică, deoarece ar fi imposibil ca o singură operaŃie
juridică să fie reglementată, pe de o parte, de dispoziŃiile Codului comercial sau
ale legislaŃiei speciale comerciale, iar pe de altă parte, de legislaŃia civilă
(generală sau specială). Acelasi act juridic nu poate fi supus simultan unei
reglementări duble (civile si comerciale).
Totusi în partea finala a articolului 56 sunt prevăzute următoarele
excepŃii:
• nu se aplică necomercianŃilor legile comerciale cu privire la dobândirea
calităŃii de comerciant. Legea comercială reglementează numai raportul juridic,
fără nici o consecinŃă asupra statutului juridic al participantului pentru care actul
juridic nu constituie o faptă de comerŃ. NecomercianŃii pot încheia acte supuse
legilor comerciale pe considerentele arătate mai sus dar, în nici un caz, ei nu vor
dobândi calitatea de comerciant . Asadar, dispoziŃiile cu caracter comercial
referitoare la persoana comerciantului nu se vor aplica necomercianŃilor.
* nu se aplica legile (dispoziŃiile) comerciale atunci când legiuitorul prevede
in mod expres acest lucru Regula solidarităŃii codebitorilor din obligaŃiile
comerciale este instituită de art. 42 C. com.. Potrivit alin. final al acestui text de
lege prezumŃia de solidaritate a codebitorilor nu se aplică necomercianŃilor pentru
acele operaŃiuni care pentru ei nu constituie fapte de comerŃ, deci se aplică
regula divizibilităŃii obligaŃiilor cu pluralitate de debitori. Spre exemplu într-un
contract de vânzare -cumpărare a unor produse agricole încheiat de doi agricultori
cu un comerciant, răspunderea agricultorilor pentru nerespectarea obligaŃiilor
asumate va fi divizibilă si nu solidară, deoarece ea izvorăste dintr-un act juridic
care, pentru agricultori nu constituie potrivit art. 5 C.com. o faptă de comerŃ.
21

24. CAPITOLUL AL-II-LEA
SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL
II. 1 CONSIDERAłII INTRODUCTIVE
Codul comercial se întemeiază, în principal, pe o concepŃie obiectivă(art.
3). In consecinŃa, prevederile acestuia stabilesc actele si operaŃiunile de comerŃ
cărora li se aplică reglementările de drept comercial si care sunt denumite fapte de
comerŃ obiective. Deci săvârsirea de către o persoană a unei fapte obiective de
comerŃ atrage incidenŃa legii comerciale fie că persoana în cauză este sau nu
comerciant. Altfel spus, poate fi subiect al unui raport comercial atât un
comerciant, cât si un necomerciant, dacă acesta săvârseste una sau maj multe din
faptele de comerŃ enumerate exemplificativ în art. 3 din Codul comercial.
Sistemul obiectiv este completat, în subsidiar, cu un criteriu subiectiv,
deoarece art. 4 C.com. reglementează ca fapte de comerŃ, alături de actele
juridice si operaŃiuni prevăzute de art. 3 C.com., si toate actele săvârsite de o
persoană care are calitatea de comerciant.
Nu se neagă astfel concepŃia obiectivă a Codului comercial român,
deoarece săvârsirea faptelor de comerŃ prevăzute de art. 3 C.com. are rolul
preponderent în stabilirea raporturilor juridice comerciale si totodată în
dobândirea calităŃii de comerciant. In acest sens art.7 C. com. prevede că
„Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune
obisnuită, si societăŃile comerciale” si chiar art. 9. C. com., într-o exprimare
explicită precizează, că nu poate fi considerată comerciant persoana care face o
operaŃiune de comerŃ în mod accidental, izolat. Desi Codul comercial nu defineste
noŃiunea de comerciant, el precizează cine are această calitate.
Asadar, conform dispoziŃiei din Codul comercial, comercianŃi sunt:
- persoanele fizice, care exercită în mod obisnuit, cu titlu de profesie, o activitate
de comerŃ;
- societăŃile comerciale, indiferent de formă.
Deci legiuitorul de la 1887 făcea deosebire între două categorii de
comercianŃi, criteriul distincŃiei referindu-se la condiŃiile dobândirii acestei
calităŃi:
®o primă categorie de comercianŃi dobândeste această calitate prin
realizarea unor condiŃii impuse de legiuitor, săvârsirea unor fapte obiective de
comerŃ ca o profesiune obisnuită (evident în momentul adoptării Codului
22

25. comercial categoria persoanelor fizice-comercianŃi era mult mai numeroasă decât
categoria societăŃilor comerciale)
®subiectele celei de-a doua categorii de comercianŃi, societăŃile
comerciale, sunt calificate, ope legis, drept comercianŃi.
II. 2 INTERESUL PRACTIC AL DEFINIRII NOłIUNII DE
COMERCIANT
Definirea noŃiunii de comerciant prezintă, deci, o importantă practică
datorită regimului juridic specific aplicat acestei categorii de subiecŃi, regim
caracterizat, printre altele, printr-un statut profesional propriu, o răspundere
agravată si existenŃa unei prezumŃii de comercialitate, care poartă asupra tuturor
actelor si obligaŃiilor comerciantului. Majoritatea autorilor consideră că statutul
comerciantului este diferit de cel al necomerciantului sub următoarele aspecte:
- instituirea prin lege a anumitor obligaŃii profesionale pentru comercianŃi, cum ar
fi aceea de înregistrare în registrul comerŃului sau de Ńinere a registrele contabile;
- instituirea prezumŃiei de comercialitate pentru toate actele si faptele săvârsite de
comerciant (art. 4 C. com.);
- instituirea unei reguli derogatorii pentru actele comerciale încheiate de
comerciant cum sunt: prezumŃia de solidaritate a codebitorilor, curgerea de drept a
dobânzii la datoriile comerciale , interzicerea acordării termenului de graŃie de
către judecători, interdicŃia retractului litigios .
-libertatea probatorie a drepturilor rezultând din actele comerciale:
-aplicarea în condiŃiile legii, a procedurii lichidării judiciare si a falimentului
-dreptul comercianŃilor de a se constitui în camere de comerŃ si industrie;
II 3 CATEGORII DE COMERCIANłI
Conform Codului comercial comercianŃii sunt:
- persoanele fizice, care exercită în mod obisnuit, cu titlu de profesie, o activitate
de comerŃ;
- societăŃile comerciale, indiferent de formă.
Acestea sunt principalele categorii de comercianŃi, însă nu sunt singurele
deoarece potrivit unor dispoziŃii legale prevăzute în legi speciale, categoriilor de
mai sus li se adaugă si altele. Sunt comercianti:
a) ComercianŃii persoane fizice. De remarcat că persoana fizică are
calitatea de comerciant, atât în cazul când săvârseste fapte de comerŃ cu caracter
profesional în mod independent, cât si în cazul când realizează această activitate
în cadrul unei asociaŃii familiale
b) SocietăŃile comerciale. Prin societăŃi comerciale trebuie să înŃelegem
societăŃile comerciale constituite în condiŃiile Legii nr. 31/1990, cât si cele
înfiinŃate în temeiul Legii nr. 15/1990.
23

26. c)Regiile autonome. Aceste entităŃi au luat fiinŃă prin reorganizarea
unităŃilor economice de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990, în ramurile strategici
ale economiei naŃionale
Regiile autonome desfăsoară o activitate comparabilă cu cea a societăŃii
comerciale. Ele sunt persoane juridice si funcŃionează pe bază de gestiune
economică si autonomie financiară.
d) OrganizaŃiile cooperatiste. Potrivit legilor lor organice, organizaŃiile
cooperatiste desfăsoară o activitate de producere si desfacere de mărfuri s prestări
de servicii. OrganizaŃiile cooperatiste îsi desfăsoară activitatea pe baza principiilor
gestiunii economice si beneficiază de personalitate juridică.
e) Grupurile de interes economic
Unii autori consideră că regiile autonome si organizaŃiile cooperatiste
sunt asimilate comercianŃilor numai în privinŃa obligaŃiilor pe care le au: de a
cere înregistrarea în registrul comerŃului a menŃiunilor prevăzute de lege atât în
momentul începerii activităŃii, în timpul desfăsurării acestuia, cât si la încetarea
comerŃului
II. 4 COMERCIANTUL PERSOANĂ FIZICĂ
DOBÎNDIREA CALITĂłII DE COMERCIANT
Există două concepŃii cu privire la dobândirea calităŃii de comerciant de
24
către persoana fizică.
·Astfel, într-o concepŃie obiectivă, calitatea de comerciant poate fi
definită pornind de la natura faptelor pe care le săvârseste acea persoană. Concret,
în măsura în care o persoană realizează fapte obiective de comerŃ (cele enumerate
de art. 3 din Codul comercial român), ea are calitatea de comerciant. Codul
comercial român este tributar unei asemenea concepŃii, comerciantul fiind
persoană care face fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obisnuită.
·Potrivit concepŃiei subiective (specifică dreptului german), o persoană
fizică are calitatea de comerciant în măsura în care are numele sau firma
înregistrate în registrul comerŃului si înregistrarea comerciantului creează o
prezumŃie absolută în favoarea acestuia în sensul dobândirii calităŃii de
comerciant, indiferent dacă săvârseste sau nu fapte de comerŃ.
Desi Codul comercial român în art. 7 C. com. stabileste că „sunt
comercianŃi acei care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca profesiune
obisnuită..." impunând doar două condiŃii pentru dobândirea calitatea de
comerciant de către persoana fizică (să săvârsească fapte de comerŃ si să
săvârsească faptele de comerŃ ca o profesiune obisnuită), atât majoritatea doctrinei
juridice , cât si jurisprudenŃa de până în anul 1990 au stabilit însă, că pentru
dobândirea calităŃii de comerciant mai trebuie îndeplinită o condiŃie, aceea că,
faptele de comerŃ să fie săvârsite în nume propriu, această condiŃie fiind necesară

27. pentru a delimita pe comerciant de auxiliarii folosiŃi de acesta în activitatea
comercială.
Din această perspectivă s-a afirmat că, pentru dobândirea calităŃii de
comerciant sunt necesare următoarele condiŃii:
*efectuarea de fapte de comerŃ obiective, de natură a constitui obiectul unei
profesii comerciale; în acest sens s-a arătat că realizarea acestor fapte de comerŃ
trebuie să aibă un caracter efectiv si licit;
*exerciŃiul acestor fapte de comerŃ trebuie să fie permanent, sistematic,
săvârsit cu titlu de profesiune si, nu în ultimul rând, cu intenŃia (animus) de a
dobândi calitatea de comerciant;
*exerciŃiul faptelor de comerŃ trebuie realizat în nume propriu si pe riscul
25
întreprinzătorului.
Evident au fost exprimate si alte opinii, la rândul lor criticate.
·Unii autori au considerat că printre condiŃiile necesare dobândirii calităŃii de
comerciant trebuie trecută si condiŃia capacităŃii. Desi, calitatea de comerciant se
dobândeste prin săvârsirea de fapte de comerŃ, între care cele mai numeroase sunt
actele juridice, capacitatea comerciantului priveste săvârsirea actelor juridice si ea
nu este o condiŃie a dobândirii calităŃii de comerciant.
·AlŃi autori au adăugat si condiŃia existenŃei autorizaŃiei administrative,
atunci când legea prevede o atare cerinŃă însă contraargumentul adus a fost acela
că, autorizaŃia administrativă este necesară pentru exercitarea comerŃului si nu e o
condiŃie pentru dobândirea calităŃii de comerciant. Această calitate se dobândeste
numai prin săvârsirea faptelor de comerŃ obiective cu caracter profesional.
·In sfârsit, s-a mai susŃinut că pentru dobândirea calităŃii de comerciant se
cere si condiŃia înmatriculării în registrul comerŃului. Ca si în cazul autorizaŃiei,
literatura de specialitate a considerat că înmatricularea în registrul comerŃului,
priveste exercitarea comerŃului, iar nu dobândirea calităŃii de comerciant.
Literatura de specialitate recentă, a relevat următoarele condiŃii pentru
ca o persoană să devină comerciant:
ı efectuarea de fapte de comerŃ obiective, de natură a constitui obiectul unei
profesii comerciale; în acest sens s-a arătat că realizarea acestor fapte de comerŃ
trebuie să aibă un caracter efectiv si licit;
ı exerciŃiul acestor fapte de comerŃ trebuie să fie permanent, sistematic, săvârsit
cu titlu de profesiune si, nu în ultimul rând, cu intenŃia (animus) de a dobândi
calitatea de comerciant;
ı exerciŃiul faptelor de comerŃ trebuie realizat în nume propriu si pe riscul
întreprinzătorului;
ı premergător începerii comerŃului, întreprinzătorul trebuie să se înmatriculeze în
Registrul comerŃului;

28. ı persoana fizică trebuie să beneficieze de capacitate de folosinŃă;
ı persoana fizică trebuie să obŃină autorizaŃiile, prevăzute de lege, pentru
funcŃionare.
AlŃi autori au considerat că ar exista următoarele condiŃii:
·- persoana fizică să aibă capacitatea juridică cerută de lege;
·- persoana fizică să exercite în mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comerŃ;
·- comerŃul astfel desfăsurat să se fi realizat în nume propriu;
·-activitatea comerciantului să aibă drept scop obŃinerea de profit; activitatea
comerciantului trebuie să se finalizeze într-un câstig din care acesta să-si poată
asigura existenŃa
·- comerciantul persoană fizică sa acŃioneze asumându-si integral riscul comer-Ńului
26
său;
·- comerciantul persoană fizică să fi fost autorizat în condiŃiile legii;
Chiar dacă am prezentat opiniile de mai sus subliniem că majoritatea
autorilor susŃin că, pentru dobândirea calităŃii de comerciant sunt necesare
următoarele trei condiŃii:
1)săvârsirea de fapte de comerŃ obiective;
2)săvârsirea faptelor de comerŃ ca profesiune;
3)săvârsirea faptelor de comerŃ în nume propriu.
Această concepŃie a fost adoptată si în proiectul Codului comercial din
1938, care prevedea că „sunt comercianŃi acei care fac acte de comerŃ cu titlu
profesional, în nume propriu..."
Realizarea actelor de comerŃ cu titlu profesional si în nume propriu
1) Pentru a deveni comerciant, persoana fizică trebuie sa săvârsească
anumite fapte de comerŃ obiective, care sunt prevăzute de art. 3 C.com. Această
condiŃie se explică prin aceea că, în concepŃia Codului comercial român, numai
săvârsirea de fapte de comerŃ obiective conferă calitatea de comerciant .Trebuie să
subliniem că:
ı o persoană (necomerciant) care săvârseste fapte de comerŃ unilaterale
sau mixte nu devine comerciant, dacă pentru ea actele juridice încheiate au
caracter civil.
* contractul de asigurări de bunuri care nu constituie obiectul
comerŃului sau de asigurări asupra vieŃii, care este o faptă comercială
unilaterală, prezentând caracter comercial numai pentru asigurător nu si
pentru asigurat (art. 6 alin. 1 Cod corn.), nu poate conferi acestuia din
urmă calitatea de comerciant, întrucât pentru el nu constituie faptă de
comerŃ.
*cecul si contul curent nu sunt fapte de comerŃ în ceea ce priveste
pe necomercianŃi, cu excepŃia cazului când au o cauză comercială, (art. 6

29. alin. 2 Cod com.) în consecinŃă, atunci când au o cauză comercială, cecul
si contul curent sunt fapte de comerŃ obiective, care pot atrage calitatea de
comerciant a celor ce le săvârsesc; dacă nu au o cauză comercială, desi
constituie fapte de comerŃ, ele nu au acest caracter pentru necomercianŃi,
care nu pot deveni comercianŃi prin săvârsirea lor.
ı pentru a duce la dobândirea calităŃii de comerciant, săvârsirea faptelor
de comerŃ obiective trebuie să fie efectivă, nu este suficientă simpla intenŃie.
ı săvârsirea unor fapte de comerŃ se poate realiza si indirect, prin
intermediul altei persoane; de exemplu, prin intermediul unui prepus.
ı calitatea de comerciant se dobândeste prin săvârsirea de fapte de comerŃ
obiective numai dacă acestea au un caracter licit. Ca atare, desfăsurarea unor acte
de comerŃ contrare ordinii publice si bunelor moravuri nu pot duce la dobândirea
calităŃii de comerciant deoarece sunt nule (art. 5 Cod civ.), deci neproducând
efecte juridice, săvârsirea lor nu poate conferi calitatea de comerciant; în
domeniul dreptului comercial regula de mai sus este întărită de prevederile Legii
nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi comerciale
ilicite care reglementează că efectuarea de acte sau fapte de comerŃ de natura
celor prevăzute de Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiŃiilor
stabilite prin lege constituie, după caz, infracŃiune sau contravenŃie si atrage
răspunderea celor în culpă.
2) Pentru a dobândi calitatea de comerciant nu este suficient ca o
persoana să săvârsească fapte de comerŃ obiective, se cere ca săvârsirea faptelor
de comerŃ să aibă caracter de profesiune. Săvârsirea faptelor de comerŃ are
caracter profesional când ea constituie o ocupaŃie, o îndeletnicire permanentă pe
care o exercită o anumită persoană. Literatura juridică a insistat pe definirea
noŃiunii de profesiune, considerând că ea trebuie să reprezinte o ocupaŃie
perseverentă, un exerciŃiu atât de des si consecutiv încât să constituie o condiŃie
specială de existenŃă si care asigură resursele necesare vieŃii.
Majoritatea autorilor sunt de acord că:
ı săvârsirea faptelor de comerŃ cu caracter profesional trebuie să se facă
în scopul obŃinerii unui profit; cu toate acest element nu este consacrat, el trebuie
considerat subsumat noŃiunii de profesiune avută în vedere de art. 7 C.com.,
deoarece nu este de conceput desfăsurarea unei activităŃi comerciale fără intenŃia
de a realiza un profit.
ı săvârsirea faptelor de comerŃ obiective are caracterul unei profesiuni
dacă există două elemente: un element de fapt (factum), care constă în exerciŃiul
sistematic si repetat al unor fapte de comerŃ obiective si un element psihologic
(animus), care se referă la intenŃia de a deveni comerciant, adică de a dobândi o
anumită condiŃie socială.
27

30. 3) Pentru dobândirea calităŃii de comerciant este necesară ca săvârsirea
faptelor de comerŃ să se facă în nume propriu. O persoană nu devine comerciant
decât dacă săvârseste fapte de comerŃ obiective cu caracter profesional, în nume
propriu, independent si pe riscul său. Această condiŃie asigură delimitarea sub
aspect juridic a comerciantului de auxiliarii folosiŃi de el în activitatea sa.
II. 5 STATUTUL JURIDIC AL COMERCIANTULUI
Prin statut se înŃelege un ansamblu de norme juridice care reglementează
situaŃia unui grup de indivizi, drepturile si obligaŃiile lor; un ansamblu de norme
juridice definind scopul si stabilind trăsăturile esenŃiale ale organizării unei
societăŃi. In lumina acestui enunŃ, se poate defini statutul comerciantului ca fiind
ansamblul de reguli juridice privind drepturile si obligaŃiile profesionale ce
caracterizează starea juridică a acestei categorii de persoane. Se distinge un statut
general al comercianŃilor si statute speciale ale unor categorii de comercianŃi care
conŃin dispoziŃii derogatorii de la statutul general.
Drepturile comerciantului sunt:
Principalele drepturi de care se bucură comercianŃii sunt următoarele:
1. Dreptul de a alege si de a fi ales în camerele de comerŃ si industrie si în
28
asociaŃiile profesionale;
2. Dreptul de asociere în organizaŃii profesionale menite să le apere
drepturile;
3. Dreptul de liberă circulaŃie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor si
capitalurilor în Ńară si în străinătate;
4. Dreptul de proprietate comercială care implică dreptul de a-si constitui
un fond de comerŃ, de a-1 exploata, de a-1 vinde, închiria, de a-1 da în locaŃie de
gestiune sau ceda î parte sau în întregime;
5. Dreptul la închirierea spaŃiului comercial si dreptul la reînnoirea
închirierii;
6. Dreptul la nume comercial(firmă)si drept la emblemă;
7. Dreptul de a folosi registrele comerciale în faŃa instanŃei si arbitrajului
ca mijloace de probă.
ObligaŃii ale comerciantului sunt:
· înregistrarea în registrul comerŃului;
· întocmirea registrelor comerciale.
· desfăsurarea activităŃii în limitele unei concurenŃe loiale.
Înregistrarea în registrul comerŃului
Potrivit art. l alin. (1) din Legea nr. 26/1990, comercianŃii au obligaŃia ca,
înainte de începe comerŃului, să ceară înmatricularea în registrul comerŃului, iar
în cursul exercitării si la încetarea comerŃului, să ceară înscrierea în acelasi
registru a menŃiunilor privind actele a căror înregistrare este prevăzută de lege
Aceeasi obligaŃie este menŃionată si în Legea nr. 300/2004 În art.21 din aceeasi

31. lege se prevede că, începerea desfăsurării oricărei activităŃi comerciale înainte de
obŃinerea autorizaŃiei si a certificatului de înregistrare constituie contravenŃie
prevăzută de art. l lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei
împotriva unor activităŃi comerciale ilicite si se sancŃionează, potrivit legii.
Registrul comerŃului este un document public, asigurând publicitatea
activităŃii comercianŃilor cu scopul protejării intereselor comercianŃilor dar, mai
cu seamă, a terŃelor persoane. Modificările care apar în cadrul operaŃiunilor
realizate de comerciant sau cu privire la fondul de comerŃ în totalitate ori a
elementelor componente, sunt opozabile terŃelor persoane numai de la data
înscrierii lor, în registrul comerŃului.
Din punct de vedere organizatoric, registrul comerŃului se Ńine de către
Oficiul Registrului ComerŃului, organizat în fiecare judeŃ si în municipiul
Bucuresti, pe lângă fiecare tribunal. La nivel central, există registrul central al
comerŃului, care se Ńine de către Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului,
organizat pe lângă Ministerul JustiŃiei.
Înregistrările în registrul comerŃului se fac pe baza unei încheieri a
judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoresti irevocabile, în
afară de cazurile în care legea prevede altfel. Încheierile judecătorului delegat
privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerŃului sunt
executorii de drept si sunt supuse numai recursului, termenul de recurs este de 15
zile si curge de la data pronunŃării încheierii pentru părŃi si de la data publicării
încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate. Recursul se depune
si se menŃionează în registrul comerŃului unde s-a făcut înregistrarea, în termen de
3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerŃului înaintează recursul curŃii
de apel în a cărei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul comerciantului, iar
în cazul sucursalelor înfiinŃate în alt judeŃ, la curtea de apel în a cărei raza
teritorială se afla sediul sucursalei. Motivele recursului se pot depune la instanŃa,
cu cel puŃin doua zile înaintea termenului de judecata.
Controlul legalităŃii operaŃiunilor efectuate de oficiul registrului
comerŃului se face de către unul dintre judecătorii tribunalului judeŃean, respectiv,
al municipiului Bucuresti, delegat anual de presedintele acestui tribunal.
Judecătorul delegat va controla operaŃiunile registrului comerŃului cel puŃin o data
pe luna. Controlul efectuat de judecătorul delegat nu exonerează de răspundere
personalul oficiului care conduce si executa operaŃiunile registrului comerŃului
pentru conformitatea cu legea a datelor înscrise.
Registrul comerŃului este alcătuit din:
* un registru pentru înregistrarea comercianŃilor persoane fizice si asociaŃii
familiale;
* un registru pentru înregistrarea societăŃilor cooperative;
29

32. * un registru pentru înregistrarea celorlalŃi comercianŃi persoane juridice;
Pentru fiecare an se deschide un registru. Aceste registre se Ńin în sistem
computerizat. Fiecare comerciant înregistrat va purta un număr de ordine,
începând de la numărul l în fiecare an.
Înregistrarea în registrul comerŃului creează o prezumŃie relativă de
comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le săvârseste si cu privire la
calitatea de comerciant.
Legea nr. 26/1990 face referire si la sancŃiunile aplicabile în caz de
nerespectare a dispoziŃiilor prevăzute de lege.
Întocmirea registrelor comerciale
Altă obligaŃie principală a comerciantului este evidenŃierea în registrele
contabile a activităŃii pe care o desfăsoară. Această obligaŃie este menŃionată în
art. 1 al Legii nr. 82/1991- Legea contabilităŃii, care prevede că toŃi comercianŃii
si toate persoanele juridice trebuie să organizeze si să conducă contabilitatea
proprie, care reprezintă un instrument de cunoastere, gestiune si control al
patrimoniului comercianŃilor si al rezultatelor obŃinute de acestia în cadrul
activităŃii desfăsurate.
Prin evidenŃa contabilă, comercianŃii trebuie să asigure înregistrarea
cronologică si sistematică, prelucrarea, publicarea si păstrarea informaŃiilor
privind situaŃia patrimonială a comerciantului si rezultatele obŃinute;
Reglementări legale privind registrele comerciantului se regăsesc în
dispoziŃiile Codului comercial, respectiv art. 19-25, si în Legea contabilităŃii
nr.82/1991.
Potrivit Codului comercial (art. 22) si Legii nr. 82/1991 (art. 19)
registrele obligatorii pentru comercianŃi sunt:
ı registrul jurnal - cuprinde operaŃiile economico-juridice efectuate de
comerciant zilnic, în ordine cronologică, operaŃii referitoare la patrimoniul său.
ı registrul inventar- conŃine inventarul patrimoniului comerciantului.
Potrivit art. 24 C. corn., comerciantul este obligat ca atât la începutul exercitării
comerŃului cât si în fiecare an, sa facă un inventar al averii sale, adică al tuturor
bunurilor mobile, imobile, a activului si pasivului, încheind bilanŃul contabil.
Inventarul întocmit si bilanŃul se vor trece (copia) în registrul special, numit
registru inventar.
ı registrul copier (la care nu se mai referă actualmente Legea nr.
82/1991)-cuprindea, în ordine cronologică, toate scrisorile pe care comerciantul le
expedia.
ı registrul cartea mare(care este reglementat numai de Legea nr.
82/1991)-se Ńine de comercianŃii care au un volum mare de activitate si unde
contabilitatea se face în „partidă dublă", adică fiecare operaŃie comercială are o
dublă înregistrare.
30

33. Registrele de contabilitate, actele si documentele care au stat la baza
înregistrărilor se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la dala încheierii
exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepŃia statelor de
salarii care se păstrează timp de 50 de ani. 3. ObligaŃia de a-si desfăsura
activitatea comercială cu bună-credinŃă si cu respectarea uzanŃelor
comerciale cinstite.
Potrivit prevederilor Legii nr, 11 /1991 privind combaterea concurenŃei
neloiale, comercianŃii au obligaŃia de a-si exercita activitatea cu bună-credinŃă si
potrivit uzanŃelor cinstite, orice act contrar acestora constituind concurenŃă
neloială si fiind sancŃionat prin mijloace civile, contravenŃionale ori penale, în
condiŃiile legii.
Este considerată ca fiind contrară uzanŃelor comerciale cinstite utilizarea
în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant, prin practici de genul
neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale,
abuzului de încredere, incitării la delict si achiziŃionării de secrete comerciale de
către terŃii, care cunosteau că respectiva achiziŃie implică astfel de practici, de
natură să afecteze poziŃia comercianŃilor concurenŃi
pe piaŃă.
Constituie concurenŃă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt
contrar uzanŃelor cinstite în activitatea industrială si de comercializare a
produselor, de execuŃie a lucrărilor, precum si de efectuare a prestărilor de
servicii.
Art. 4 din legea privind combaterea concurenŃei neloiale califică
31
contravenŃiile.
Art 5 face referire la infracŃiunile de concurenŃă neloială.
DOVADA CALITĂłII DE COMERCIANT
În cazul unui litigiu, se poate pune problema existenŃei calităŃii de
comerciant, a uneia dintre părŃile litigante. Potrivit legii, sarcina probei revine
părŃii care formulează anumite pretenŃii. Deci, cel care invocă ori neagă calitatea
de comerciant a unei persoane fizice sau a unei societăŃi comerciale trebuie să
facă dovada. O atare dovadă se poate face cu orice mijloace de probă admise de
legea comercială (art.46. C.com.)
Dovada calităŃii de comerciant se face în condiŃii diferite, după cum este
vorba de o persoană fizică ori o societate comercială.
În cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeste
prin săvârsirea faptelor de comerŃ obiective cu caracter profesional, înseamnă că
această calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să
rezulte că persoana în cauză a săvârsit efectiv una sau mai multe fapte de comerŃ
prevăzute de art.3 C.com. ca profesiune obisnuită si în nume propriu. Deci
calitatea de comerciant nu se consideră probată cu dovezi privind existenŃa

34. autorizatiei administrative de exercitare a comerŃului, înmatricularea în registrul
comerŃului, titulatura de comerciant folosită în anumite înscrisuri, dobândirea
unui fond de comerŃ, plata unor impozite pe profit etc. toate aceste elemente sunt
simple prezumŃii, care pot fi combătute cu proba contrară. Ele ar putea fi folosite
numai impreună cu alte mijloace de probă din care rezultă exerciŃiul efectiv al
comerŃului de către persoana în cauză.
Deoarece proba calităŃi de comerciant este o chestiune de fapt, o hotărâre
judecătorescă prin care se constată această calitate are efect relativ, neputând fi
invocată în alt litigiu.
În cazul societăŃii comerciale, calitatea de comerciant se dobândeste prin
însăsi constituirea societăŃii. Deci, calitatea de comerciant a societăŃii comerciale
se poate proba prin dovedirea constituirii societăŃii în condiŃiile prevăzute de lege.
Un mijloc de dovadă care ar putea fi folosit este copia certificată de pe
înmatricularea în registrul comerŃului a societăŃii comerciale (art.4 din Legea nr.
26/1990).
În cazul regiei autonome si organizaŃiei cooperatiste, calitatea de
comerciant se poate proba, în mod asemănător, prin dovedirea înfiinŃării lor în
condiŃiile stabilite de lege, putându-se folosi copii certificat de pe înmatricularea
în registrul comerŃului.
ÎNCETAREA CALITĂłII DE COMERCIANT
În cazul persoanei fizice, de vreme ce calitatea de comerciant se
dobândeste prin săvârsirea unor fapte de comerŃ, obiective cu caracter profesional,
înseamnă ca persoana în cauză încetează să mai aibă calitatea de comerciant în
momentul în care nu mai săvârseste fapte de comerŃ ca profesiune.
Trebuie observat că încetarea săvârsirii faptelor de comerŃ poate să fie
temporară si, deci, ea sa fie reluată. Pentru a avea efectul încetării calităŃii de
comerciant, trebuie ca încetarea săvârsirii faptelor de comerŃ să fie efectivă si din
ea să rezulte intenŃia de a renunŃa la calitatea de comerciant.
Din aceste considerente rezultă că orice alte fapte nu pot avea ca urmare
pierderea calităŃii de comerciant, decât dacă sunt însoŃite de încetarea săvârsirii
faptelor de comerŃ; de exemplu, radierea înmatriculării din registrul comerŃului
sau retragerea autorizatiei administrative trebuie urmată de încetarea efectuării
unor fapte de comerŃ cu caracter profesional.
II 6. CONDIłIILE DE EXERCITARE ALE ACTIVITĂłII COMERCIALE
PRECIZĂRI PREALABILE
Fiecare persoană poate să exercite o profesie comercială, în funcŃie de
dorinŃele si interesele sale. Totusi există anumite limitări, stabilite de lege,
deoarece exerciŃiul comerŃului poate prezenta anumite pericole, atât pentru
întreprinzătorul lipsit de experienŃă, cât si pentru consumatorii care pot fi
32

35. prejudiciaŃi, prin activitatea ilicită sau abuzivă a comercianŃilor. Deci legea a
stabilit anumite restrângeri ale exerciŃiului comerŃului, care se referă la
incapacităŃi, incompatibilităŃi, interdicŃii si decăderi din dreptul de a face
comerŃ.
În literatura juridică de dată recentă în legătură cu acest subiect au fost
33
exprimate opinii mai nuanŃate.
Unii autori consideră că, limitele libertăŃii de a face comerŃ pot fi
clasificate în:
ı limite legale, ce intervin pentru a proteja atât persoana care tinde a face
comerŃ, cât si interesele generale, ale terŃilor ce ar putea suporta consecinŃe
păgubitoare din desfăsurarea comerŃului de către astfel de persoane; acestea se
referă la:
·incapacităŃi generale, în cazul minorilor sau al alienaŃilor
mintali, nefiind admis a dobândi calitatea de comerciant decât persoanele
care au capacitate de exerciŃiu deplină;
·interdicŃii, decăderi sau incompatibilităŃi, sau stabilirea unor
reglementări speciale în acest sens, menite să apere interesul general.
ı limite convenŃionale, care se pot referi la:
*obligaŃia de garanŃie contra evicŃiunii din partea vânzătorului unui fond
de comerŃ sau a locatorului, în cazul contractului de locaŃie de gestiune a unui
fond de comerŃ;
*obligaŃia de non-concurenŃă, stipulată în contractul de muncă;
*obligaŃia de non-concurenŃă, pe care si-o asumă agentul faŃa de
comitentul său, în cadrul contractului de agenŃie;
*orice alte clauze de non-concurenŃă, stabilite de părŃile contractante în
cadrul relaŃiilor comerciale.
AlŃi autori se referă la restricŃii privind dobândirea calităŃii de
comerciant, afirmându-se că, desi principiul libertăŃii comerŃului si industriei este
cel care guvernează materia comercială, legiuitorul a fost nevoit, ca o măsură de
protecŃie, să aducă unele restricŃii cu privire la posibilitatea dobândirii calităŃii si
exercitării profesiei de comerciant.
INCAPACITĂłI
Minorii
Persoanele fizice pot face comerŃ dacă au capacitatea cerută de lege
pentru a fi comerciant, adică au capacitatea deplină de exerciŃiu prevăzută de
legea civilă. Având această capacitate, persoana fizică poate să-si exercite
drepturile si să-si asume obligaŃiile, săvârsind acte juridice. O persoană fizică
dobândeste capacitatea de a fi comerciant de la împlinirea vârstei de 18 ani.
Astfel, chiar în condiŃiile în care dispoziŃiile art. l0-12 din Codul comercial au fost

36. abrogate (prin Decretul nr. 185/1949), atâta vreme cât există încă texte în vigoare
care conduc la concluzia că minorul nu poate desfăsura în nume propriu un
comerŃ, rezultă fără dubiu că se dobândeste capacitatea de comerciant numai de la
vârsta de 18 ani. Concret art. 13 din Codul comercial, dispoziŃie încă în vigoare,
se referă la imposibilitatea celor ce exercită puterea părinteasca să continue
comerŃul în interesul unui minor, în lipsa unei autorizări speciale dată în principiu
prin intermediul instanŃei. Din text rezultă că minorul însusi nu poate desfăsura
activitate comercială si deci că nu poate avea calitatea de comerciant.
Incapacitatea minorului în sensul Codului comercial, priveste începerea
unui comerŃ. Continuarea comerŃului este posibilă în cazul unui comerŃ dobândit
pe cale succesorală, în măsura în care exercitarea în continuare a comerŃului se
apreciază, cu încuviinŃarea instanŃei, că ar fi profitabilă minorului.
Prin săvârsirea actelor de comerŃ de către reprezentantul său, minorul este
cel care dobândeste calitatea de comerciant, iar nu persoana împuternicită să
continue exercitarea comerŃului în numele minorului. În cazul încetării plăŃilor,
minorul va fi acela ce va fi supus procedurii reorganizării judiciare si
falimentului. Răspunderea penală pentru infracŃiunile săvârsite în exerciŃiul
comerŃului revine reprezentantului legal care a săvârsit fapta, deoarece sancŃiunea
penală nu se aplică decât pentru fapte proprii, care în acest caz sunt ale
reprezentantului. Răspunderea civilă pentru prejudiciile provocate de
reprezentant, în măsura în care minorul a beneficiat de pe urma acestor
infracŃiuni, revine si minorului.
Minorul care a împlinit 16 ani poate să încheie un contract de muncă sau
să se încadreze într-o organizaŃie cooperatistă fără încuviinŃarea ocrotitorului
legal, dar nu poate dobândi calitatea de comerciant .In acest sens apar si ultimele
reglementari în domeniu ce se găsesc în cuprinsul Legii nr. 300/2004. Potrivit
acestei legi membrii asociaŃiilor familiale pot desfăsura activităŃi comerciale de la
împlinirea vârstei de 16 ani, în timp ce persoanele care desfăsoară activităŃi
economice în mod independent si reprezentanŃii asociaŃiilor familiale trebuie să
îndeplinească vârsta de 18 ani pentru a desfăsura aceste activităŃi.
Suntem de acord cu opinia că, în materie comercială legiuitorul a fixat,
două limite de vârstă distincte pentru dobândirea capacităŃii persoanei fizice de a
exercita profesia de comerciant; distincŃia se fundamentează fără îndoială pe
maturitatea si discernământul persoanei fizice, în raport de complexitatea
activităŃii comerciale si întinderea răspunderii acesteia:
·membrii asociaŃiilor familiale, a căror implicare în activitatea comercială
este mai redusă si subordonată reprezentantului asociaŃiei, dobândesc
capacitatea de a deveni comerciant - membru al unei asociaŃii familiale, la
vârsta de 16 ani
34

37. ·persoanele fizice care desfăsoară activităŃi economice în mod
independent si reprezentanŃii asociaŃiilor familiale, a căror activitate si
răspundere presupun existenŃa discernământului deplin, dobândesc
capacitatea de a fi comerciant numai la 18 ani, care reprezintă, în viziunea
legiuitorului român, vârsta maturităŃii.
Totusi soluŃia legii a fost criticată, afirmându-se că membrii asociaŃiei
familiale au ei însisi calitatea de comerciant si conform legii comerciale,
capacitatea de a realiza în nume propriu acte de comerŃ se dobândeste de la vârsta
de 18 ani. Contraargumentul ar fi că, nu suntem în prezenŃa unei capacităŃi
juridice depline, ci a unei capacităŃi speciale, restrânse la calitatea de membru al
unei asociaŃii familiale.
35
Persoanele puse sub interdicŃie
Se consideră că nu au capacitatea de a fi comercianŃi nici interzisii
judecătoresti, atâta vreme cât acestia nu au capacitate de exerciŃiu deplină,
neavând practic discernământul faptelor pe care le realizează. De altfel, interzisul,
chiar pus sub tutelă, nu poate fi comerciant si nici să continue un comerŃ (art.14
C.com.). Fiind lipsit de discernământ din cauza alienaŃiei sau debilităŃii mentale,
majorul pus sub interdicŃie nu va putea face acte juridice de nici un fel, inclusiv
actele juridice pe care le reclamă activitatea comercială.
Legea interzice nu numai să înceapă, dar si să continue un comerŃ, dacă ar
dobândi un fond de comerŃ pe cale succesorală, deoarece este lovit de o
infirmitate iremediabilă. În consecinŃă, fondul de comerŃ mostenit va fi supus
lichidării. În aceste condiŃii nici tutorele nu va putea exercita un comerŃ în numele
său, întrucât reprezentantul legal nu va putea acŃiona în numele unei persoane
incapabile, care nu poate acŃiona ea însăsi si nici nu există speranŃa să poată
ratifica actele îndeplinite.
SancŃiunea incapacităŃii nu ar putea avea acelasi caracter ca în dreptul civil,
deoarece este incapacitatea de a exercita o profesie si nu incapacitatea de a
exercita anumite acte juridice. SancŃiunea este nulitatea relativă ce poate fi
invocată numai de interzis sau de reprezentanŃii lui legali.
Persoana pusă sub curatelă
Aceasta nu este lipsită de capacitatea de a fi comerciant, astfel că, în
principiu, poate să înceapă sau să continue un comerŃ, întrucât instituirea curatelei
nu aduce nici o atingere capacităŃii persoanei pusă sub curatelă. Cu toate acestea,
desfăsurarea unor acte comerciale, cu titlu profesional, ar fi dificilă, deoarece ar
însemna că, cel reprezentat, să fie asistat în profesia comercială de curatorul său,
ceea ce nu este întotdeauna posibil..
Majoritatea autorilor s-au pronunŃat pentru o incapacitate de fapt a celui
pus sub curatelă de a fi comerciant; nu este o incapacitate de drept, strict juridică,