1. EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN
CONTEXT EUROPEAN
 http://www.wikispaces.com/t/c/1WSJTQJ5IQIo
 PROFESOR CHIMIE – FIZICĂ:
DOBRESCU FRĂGUŢA;
 ŞCOALA CU CLASELE I -VIII; ALBESTII
DE MUSCEL, JUDETUL ARGES

2.  Protecţia mediului este o problemă a
tuturor. Este problema redresării,
conservării şi ocrotirii mediului în scopul
restrângerii şi eliminării surselor de
poluare, în cadrul dezvoltării
armonioase a societăţii.
 Deşeurile poluează aerul, apa şi solul,
degradează peisajele pe suprafeţe
întinse, antrenează costuri ridicate
pentru depozitarea lor şi uzine pentru
incinerarea reziduurilor.

3.  De multe ori ne întrebăm unde o să ajungă planeta noastră, dacă îşi continuă acest
drum liniar către autodistrugere. Mulţi sunt cei care încearcă să salveze câte un
munte transformându-l în parc natural, câte o apă sau pădure numind-o arie
protejată, câte o stâncă ce devine rezervaţie geologica sau câte un animal sau
plantă ce devine monument al naturii... cu toate astea însă, sunt parcă şi mai mulţi
care nu respectă acest lucru şi care, în ignoranţa lor, distrug încet şi sigur această
lume de contraste de care cu toţii suntem uneori atât de mândri.
 Viaţa, în forma ei pe care o cunoaştem cu toţii, există datorită aerului, apei şi
pământului, acestea fiind elementele principale ce stau la baza ei. Atunci când unul
dintre aceste elemente este perturbat de om şi nu îşi mai poate urma ciclurile
naturale, echilibrul se distruge, iar noi privim, uneori fără drept de replică, la
adevărate dezastre ecologice. O pungă de plastic aruncată în ocean poate ucide o
balenă, prin simplul fapt că aceasta o înghite odată cu hrana, iar punga poate astupa
orificiul prin care aceste minunate mamifere respiră.
 Anticii considerau apa ca origine a tuturor lucrurilor, fruct al dragostei dintre pământ
şi cer. Concepţiile au evoluat, astăzi apa este obiect de studiu, sursă vitală a
omenirii, dar paradoxal, în acelaşi timp şi groapă de gunoi... şi acelaşi lucru îl putem
spune şi despre sol.
 Cea mai mare problemă nu este una de suprafaţă, ci una de cantitate, planeta
noastră nu mai poate duce în spate atâtea deşeuri, ce continuă să crească cu cifre
inimaginabile în fiecare zi. Această “picătură de apă” ce poate fi ambalajul unui
pachet de ţigări sau un container de substanţe chimice reziduale, cu siguranţă lasă
răni adânci în “piatra” acestei planete, pe care noi toţi o numim Casă.

4. 1. POLUAREA CU DEŞEURI, O PROBLEMĂ GRAVĂ A
OMENIRII
 Este o realitate atât de crudă, încât cuvintele nu îşi mai au rostul! Faptele sunt cele care
condamnă, dar ele pot fi si cele care salvează! Este un semnal de alarmă tras pentru tot ceea
ce inseamnnă VIAŢA! Viaţa pe care foarte puţini dintre noi ştim să o preţuim. Şi nu mă refer la
viaţa fiecăruia dintre noi. Tocmai aici este marea greşeală pe care o facem majoritatea!
 Orbiţi de mândrie, de orgoliu, de egoism, uităm adesea ca viaţa nu a fost lăsata doar pentru
noi, ca nu este un bun personal! Pare să ne scape un lucru extrem de important: nu realizăm
că, pentru a trai noi in linişte, nu trebuie să distrugem natura, să chinuim sau să omorâm orice
vietate! Din contră! Nici un om care are o fărâmă de conştiinţă nu va fi fericit distrugând ceva!
Dar nu este suficient! Ce facem, atunci, cu cei care nu au pic de conştiinţă sau, mai bine spus,
fără a fi deloc dură, nu au pic de raţiune? Îi lăsăm sa distrugă totul, sa distrugă ceea ce
Dumnezeu a dăruit acestei lumi?! Nu putem da dovadă ca merităm măcar un pic din ceea ce
ne-a fost oferit? De câte vieţi sacrificate mai avem nevoie pentru a ne trezi la realitate, pentru a
lua măsuri? Continuând aşa, nu putem ajunge decât într-un singur punct! Vom ajunge poate sa
le arătăm copiilor sau nepoţilor noştri poze de demult pentru a-şi face o idee despre ce au
însemnat, odată, pădurile, animalele, păsările…Vom ajunge, în timp, o „lume dispărută"! Si
nimeni nu vrea asta, cu siguranţă! Dar trebuie sa facem ceva! Trebuie măcar să întindem
VIEŢII o mână de ajutor! Nu este suficient doar să constatăm ceea ce este in jurul nostru şi să
ne pară rău!
 Atâta timp cât nu facem nimic altceva, suntem, poate, la fel de vinovaţi ca cei care distrug, ca
cei fără pic de raţiune si conştiinţă! si tocmai asta încerc să fac, si sper că nu voi rămâne
singură! Deşi nimeni nu cred că mai are nevoie de vreo dovadă pentru a-şi da seama ce se
intamplă în jurul nostru, încerc să pun in lumină câteva cazuri. Poate nu sunt nici cele mai
elocvente, nici cele mai grave si nici singurele, cu certitudine! Sunt, pur si simplu o parte din
cele de care m-am lovit direct!
 Sa lăsăm imaginile să exprime în locul nostru nemulţumirea!

9. Spune stop gunoaielor!
 Poluarea din orase ne impinge  La nivelul comunităţii europene rezultă anual un volum de deşeuri de
spre oazele de verdeata, unde cca. 2.000 de milioane de tone. Peste 40 de milioane de tone din
mergem sa ne bucuram de aerul cantitatea de mai sus (2%) sunt clasificate ca deşeuri toxice. In ultimii
curat si uneori de un grătar la 6 ani, cantitatea de deşeuri generate a crescut cu cca. 10% pe an.
iarbă verde. Ingrijorator este Este evident ca aceasta tendinţă trebuie stopată dacă nu dorim să ne
faptul că nu stim să pretuim scufundăm în deşeuri.
resursele naturale pe care le  Un kilogram de deşeuri de persoană pe zi poate nu pare cine ştie ce
avem, iar impactul nostru asupra dar, la nivelul Europei, pe parcursul unui întreg an aceasta conduce la
mediului inconjurator, cel care ne peste 200 de milioane de tone de deşeuri municipale care trebuiesc
tine in viata este unul foarte prelucrate si depozitate intr-un fel sau altul. Mai mult decât atât,
dramatic. deşeurile municipale nu reprezintă decât o mică parte din “muntele”
 Cei care aruncaţi toate resturile de deşeuri produse anual in interiorul ţărilor comunităţii. Situaţia
aşa la intamplare cu o nonşa- actuală nu mai poate continua.
lantă care dă dovadă de lipsă de  Deşeurile nu sunt numai un pericol la adresa mediului înconjurător.
caracter şi de bun simţ. Vă place Ele au devenit o ameninţare la adresa sănătăţii umane in general si a
să mâncaţi printre gunoaie? modului nostru de viată.
Gandiţi-vă că data viitoare cand  Gropile de deşeuri devin pe zi ce trece mai pline. Metale grele și
vreţi să mergeţi la grătar va trebui substanţe toxice se scurg zi de zi în sol și în apa freatică. Depozitele
sa mâncaţi printre gunoaie, sau generează gaze toxice si explozive. Şi mai periculoase se dovedesc a
veţi fi nevoiţi sa cautaţi un alt loc fi gropile de deşeuri neamenajate sau slab amenajate al căror risc
de relaxare pentru ca unde aţi este incomparabil mai mare decât al depozitelor construite in
fost data trecuta acum zac conformitate cu cerinţele si tehnologiile moderne.
mormanele de gunoaie pe care
le-aţi “uitat” dumneavoastră şi cei
 Considerată multă vreme ca o soluţie alternativă la depozitarea
care v-au urmat exemplul. deşeurilor, incinerarea acestora produce cantităţi mari de substanţe
toxice si metale grele. Pentru prevenirea împrăştierii acestora trebuie
montate sisteme de filtrare complicate si costisitoare.

10.  Milioanele de tone de deşeuri produse anual, precum şi multitudinea de instrumente de
reglementare ne pot da impresia că nu putem să influenţăm major subiectul deşeurilor.
Acest lucru nu este adevărat. Acţiunile pe care le putem face zilnic pentru îmbunătăţirea
situaţiei includ:
ÎN CALITATE DE CONSUMATOR
•Minimizează cantitatea de deşeuri pe care le produci. Cumpăra produse “ecologice” şi cu puţine ambalaje.
•Reutilizează ambalajele acolo unde acest lucru e posibil.
•Colectează deşeurile separat in vederea reciclării.
•Verifica posibilitatea de a composta materiile organice.
•Ia masuri speciale la depozitarea deşeurilor casnice periculoase.
•Întreabă reprezentanţii municipalităţii ce fac pentru îmbunatatirea situaţiei deşeurilor la nivel local. De exemplu,
au un plan de management al deşeurilor aşa cum se cere în legislaţia UE încă din 1975?
ÎN CALITATE DE OM DE AFACERI
•Dezvoltă produse şi tehnologii de producţie care minimizează cantitatea de deşeuri generate. Tu îţi cunoşti
produsele mai bine decât oricine altcineva.
•Printr-o analiză de ciclu de viaţă şi printr-un bilanţ de mediu, iţi poţi proiecta produsul astfel încât impactul său
asupra mediului sa fie minim pe durata întregului ciclu de viată. O astfel de abordare care minimizează
pierderile de energie şi de materiale poate chiar economisi sume importante din bugetul afacerii tale.
•Limitează nivelul ambalajelor la produsele pe care le realizezi şi aranjează cu autorităţile locale şi cu cei care iţi
vând produsele să recuperezi ambalajele în vederea reutilizării lor.
•Încurajează-i pe furnizorii tăi să reducă nivelul ambalajelor în care iţi livrează produsele lor.
ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL AUTORITĂŢII LOCALE
•Adoptă un plan de management al deşeurilor si alocă resursele necesare implementării planului.
•Minimizează cantitatea de deşeuri generate prin procurarea de produse ecologice.
•Încurajează afacerile si cetăţenii să minimizeze cantitatea de deşeuri pe care le produc.
•Facilitează reciclarea şi recuperarea prin furnizarea de containere separate pentru colectarea diferitelor categorii
de deşeuri.
•Stabileşte soluţii pentru colectarea separată a deşeurilor casnice periculoase şi toxice.
•Încurajează parteneriatele cu mediul industrial si de afaceri in vederea găsirii cailor de reducere a cantităţii de
deşeuri generate.

11. 2. DEŞEURILE MENAJERE
Categoria de deşeuri la care omul, prin activităţile lui zilnice, contribuie direct este cea a deşeurilor menajere.
Scurt istoric
 Timpurile preistorice
 Primii oameni duceau o viaţă nomadă, în grupuri restrânse pentru o anumită perioadă de timp pentru ca mai
apoi să se mute în alt loc. Gunoiul rămas era în mare parte biodegradabil. Obiectele folosite, unelte din lemn,
piatra sau os erau din materiale naturale şi nu reprezentau nici un fel de pericol pentru mediu. Odată cu
crearea unor aşezări permanente oamenii au început să se confrunte cu problema acumulării gunoiului.
 Civilizaţiile antice
 Pentru o lungă perioadă de timp civilizaţiile timpurii nu aveau metode pentru a rezolva problema deşeurilor
menajere, astfel că gunoiul era câteodată lăsat în casă, iar cea mai mare parte din el ajungea pe străzi.
Când mirosul devenea insuportabil era acoperit cu un strat de pământ sau lut, crescând nivelul străzilor. În
Troia, acumularea deşeurilor pe podea şi pe străzi făcea necesară ridicarea acoperişurilor caselor şi
schimbarea intrărilor în case. În Egipt, deşeurile, provenind deseori de la familii înstărite, erau colectate şi
aruncate în Nil.
 Prima groapa de gunoi a fost produsul grecilor antici. În jurul anilor 500 î.e.n., grecii amenajau gropi
municipale de gunoi şi scriau legi ce prevedeau depozitarea gunoiului menajer la cel puţin 1,5 km distanţă de
zidurile oraşului. Prin aceeaşi perioadă în Atena prima lege care împiedica locuitorii să-şi arunce gunoiul pe
străzi a fost pusă in aplicare. Până în 200 î.e.n., în marile oraşe din China au fost introduse forţe de munca
pentru colectarea gunoiului. Cele mai mari probleme privind deşeurile menajere au apărut în Roma datorită
populaţiei numeroase. Familiile bogate foloseau sclavi pentru a scăpa de gunoi, însă mare parte rămânea pe
străzi.
 Evul mediu
 În zonele urbane, gunoiul era încă aruncat pe străzi, condiţiile de trai în zonele dens populate fiind astfel
precare. Animalele domestice, precum porci şi păsările, umblau prin gunoiul adunat pe străzi, ducând astfel
focarul de infecţie în casele oamenilor. Gunoiul atrăgea de asemenea un număr mare de şobolani fapt ce a
dus la declanşarea ciumei bubonice, boală care a decimat populaţia Europei
 în acea perioadă. Către sfârşitul evului mediu, condiţiile sanitare au început să se îmbunătăţească datorită
dezvoltării drumurilor pavate şi a sistemelor de curăţenie a străzilor în oraşe.

12.  Revoluţia industrială
 Odată cu începutul revoluţiei industriale, practicile sanitare au scăzut din cauza creşterii populaţiei din oraşe.
De-a lungul secolelor XVIII şi XIX, străzile oraşelor europene şi americane erau
 încă acoperite de deşeuri. Datorită numărului mare de oameni care se mutau în oraşe, locuinţele şi
alimentele erau tot mai dificil de găsit. Au apărut “cocioabe” în care trăiau numeroase persoane în condiţii
precare de viaţă şi în acelaşi timp din ce în ce mai multe deşeuri. Teama izbucnirii unei noi epidemii a
determinat luarea unor măsuri sanitare şi de colectare a deşeurilor.
 La sfârşitul secolului al XVIII – lea în Philadelphia, SUA, Benjamin Franklin a fost primul care a pus în
funcţiune servicii sanitare constând în curăţatul străzilor şi ridicarea gunoiului. În New York, gunoiul era
aruncat în râuri de pe platforme amenajate şi de cele mai multe ori acesta sfârşea pe ţărmul oraşului New
Jersey în loc să ajungă în mare. În 1827, această metodă a fost schimbată, gunoiul fiind colectat pe vase
special amenajate şi aruncat în ocean. Primul incinerator de deşeuri a fost utilizat în Anglia în 1874, iar din
1885 acestea erau folosite şi în SUA. Totuşi, au apărut probleme la arderea gunoiului, cel ud necesitând un
surplus de cărbune pentru incinerare. Procesul scump a dus la renunţarea la această metodă.
Incineratoarele au fost înlocuite cu o altă metodă de eliminare a deşeurilor menajere şi anume procesul de
reducere, prin care gunoiul umed era “înăbuşit” în butoaie, rezultând un lichid folosit ca fertilizator sau la
producerea săpunului. Dar şi această metodă a fost înlocuită din cauza mirosului degajat.
 Începutul anilor 1900
 Civilizaţiile occidentale au început să realizeze faptul că viruşii cauzatori de boli şi epidemii proveneau de la
deşeuri. Astfel că s-a început o colectare regulată a gunoiului iar străzile erau curăţate de către persoane
angajate special pentru această muncă. Cu toate acestea gunoiul acumulat creştea îngrijorător, astfel că în
1912 în New York se produceau deşeuri în cantităţi egale cu volumul a 140 de monumente Washington.
Deşeurile colectate erau depozitate în gropi de gunoi, aruncate în mare sau arse, ceea ce a condus la
crearea unor probleme de mediu.
 La jumătatea anilor 1900 s-au folosit noi metode de eliminare a deşeurilor, acestea fiind acoperite în gropi de
gunoi special amenajate. S-a revenit la arderea gunoiului dar, deşi volumul
 deşeurilor scădea prin această metodă, era afectată calitatea aerului. Oamenii nu mai refoloseau
materialele, acestea fiind uşor de înlocuit, ceea ce a determinat o creştere masivă a deşeurilor şi probleme
majore de mediu din cauza compuşilor chimici şi a altor materiale periculoase.
 Începutul secolului XXI
 Odată cu sfârşitul secolului XX, populaţia a început să aibă un rol important în administrarea deşeurilor
menajere prin folosirea materialelor reciclabile, utilizând metode de compostare a deşeurilor organice şi prin
reducerea gunoiului menajer produs. Legi privind mediul încojurător au fost puse în aplicare pentru a proteja
populaţia şi mediul de poluarea generată de eliminarea deşeurilor. Din cauza scăderii spaţiului de depozitare
a deşeurilor şi controversei privind cea mai potrivită metodă de eliminare a acestora, soluţia optimă pare a fi
prevenirea generării deşeurilor.

13.  În multe zone din ţară, în special în cele în care nu există un
sistem bine pus la punct de colectare a gunoiului menajer, cu
precădere în mediul rural, oamenii aruncă gunoiul în zone
neamenajate din care acestea pot ajunge foarte uşor în apa
râurilor. Aceste zone devin uşor focare de infecţie, iar câinii
vagabonzi, ciorile, şobolanii pot purta viruşii înspre localităţi.
 Una dintre cele mai mari probleme ale acumulărilor de
deşeuri este cea a PET-urilor. Acestea, dacă sunt aruncate în
natură pot ajunge foarte uşor în râuri, unde plutesc până la
gurile de vărsare, unde se acumulează. Pe parcursul râului
însă, se pot acumula temporar şi pot forma adevărate insule,
cum este cazul acestor imagini de pe râul Olt.
 Să urmărim felul în care deşeurile pot dispărea în mod natural
din natură prin degradare completă:
 - recipientele din metal (cutii de conserve, canistre de
combustibil) se degradează în aproximativ 150-300 ani;
 - recipientele din aluminiu (doze de bere sau sucuri) dispar în
300-400 de ani;
 - plasticul (sticle de suc, ambalaje) nu se degradează,
eventual se rupe în bucăţi mici care sunt ingerate de animale;
 - obiectele din sticlă nu se dezintegrează niciodată, ea suferă
doar un proces de fărâmiţare, deci nu este integrată niciodată
în circuitul materiei în natură.
 Nu trebuie nici un fel de calcul greoi pentru a vedea că acest
gunoi nu va putea dispărea niciodată din natură, astfel de
acumulări nu fac decât să împiedice ciclurile de viaţă

14. Infernuri ecologice
 Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil
convenţional se aruncă anual în atmosferă aproximativ un
miliard si jumatate tone de cenusă, praf si gaze.Pe lânga
arderea combustibililor – cărbune, petrol, lemn, gaze naturale –
probleme asemanatoare creează şi alte industrii, îndeosebi
chimică metalurgică unele ramuri constructoare de maşini,
industria alimentară etc. – ca şi circulaţia automobilelor,
avioanelor, trenurilor,vapoarelor etc.
Arderea gunoaielor în gospodării
 Se referă la arderea deşeurilor menajere de către cetățeni pe
cuprinsul proprietăților lor. Deşeurile care sunt arse de obicei
sunt cele de hârtie, carton, resturi alimentare, plastic şi resturile
vegetale din grădină, în concluzie orice material care altfel va fi
reciclat sau transportat la depozitul pentru deşeuri. Emisiile în
aer provenite de la arderea gunoaielor în curte sunt eliberate
direct în atmosferă fără a fi tratate sau filtrate.

15. Aten ție, nu face ți asta! Reprezintă un pericol pentru
sănătate
 Majoritatea persoanelor care dau foc deşeurilor nu realizează cât de dăunătoare este această practică
pentru sănătatea lor şi a mediului înconjurător. Cercetările actuale indică faptul că arderea gunoaielor în
gospodării este cu mult mai nocivă pentru sănătatea noastră decât s-a crezut până acum. Această practică
poate creşte riscul de boli de inimă, să agraveze afec țiuni respiratorii precum astm, emfizemul şi să cauzeze
eczeme, amețeli şi dureri de cap. Arderea gunoaielor în curte generează cantită ți nocive de dioxine, un grup
de substanțe chimice foarte toxice care se depun pe culturile de plante şi pe cursurile de apă, caz în care
ele ajung în cele din urmă în alimentele pe care le consumăm şi ne afectează sănătatea.
 În genere, dioxinele nu există în materiale înainte ca acestea să fie incinerate, ci sunt produse în timpul
arderii. Atunci când deşeurile sunt arse în butoi se produc cantită ți mult mai mari de dioxină decât în cazul în
care ele sunt arse într-un incinerator. Butoaiele în care se ard gunoaiele din gospodărie prezintă un aport
limitat de oxigen şi deci arderea are loc la temperaturi destul de scăzute, generând nu numai dioxină, ci şi
mult fum şi alți factori poluatori.
 Spre deosebire de butoaiele sau cutiile folosite pentru a arde gunoaiele din gospodărie, incineratoarele mari
respectă regulamentele de mediu cu privire la implementarea unor sisteme stricte de control al poluării
pentru reducerea emisiilor de dioxină, în special prin prevenirea formării acestora. Arderea gunoaielor în
gospodării este foarte periculoasă pentru că emite factori poluan ți la nivelul solului, nivel la care pot fi
inhalați cu uşurință sau încorporați în lan țul trofic .
 Gunoaiele arse în spații deschise generează mul ți factori poluan ți, precum:
• dioxină,
• poluarea cu particule,
• hidrocarburi aromatice policiclice,
• compuşi organici volatili,
• monoxid de carbon,
• hexaclorbenzen, şi
• cenuşă.
 Multe pericole pentru sănătate pot fi cauzate de inhalarea sau ingerarea unor cantită ți mici din aceşti factori
poluanți. În special copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu afec țiuni respiratorii pot fi vulnerabili la unii
dintre aceşti factori poluanți.

16.  Dioxine
 Arderea gunoaielor în gospodării este un motiv de îngrijorare pentru
sănătatea umană pentru că generează cantități semnificative de dioxine.
Dioxinele sunt clasificate ca poluanți persistenţi, bioacumulativi şi toxici
(PBT). Dioxinele sunt puternici agenţi toxici care au poten țialul de a
produce un spectru larg de efecte adverse în corpul uman. Dioxinele pot
altera creşterea şi dezvoltarea fundamentală a celulelor în moduri ce pot
determina efecte nocive asupra reproducerii şi dezvoltării, distrugerea
sistemului imunitar, dereglarea sistemului hormonal şi cancer.
 Poluarea cu particule
 Poluarea cu particule, numite şi materie solidă activă, pe scurt PM, se
referă la particulele microscopice eliberate prin arderea în spa ții deschise.
Particulele care sunt suficient de mici pentru a pătrunde în plămâni (cele
care au cel mult 10 um în diametru) pot cauza numeroase probleme de
sănătate. Particulele pot agrava problemele respiratorii precum astma şi
bronşita şi au fost asociate cu aritmia cardiacă (bătăi neregulate ale inimii)
şi atacuri de cord.
 Persoanele cu boli de inimă sau de plămâni, cele în vârstă şi copiii prezintă
cele mai ridicate riscuri în urma expunerii la particule.
 Hidrocarburi aromatice policiclice
 Hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) sunt un grup de substan țe
chimice ce se regăsesc în materia solidă activă (în fum sau în funingine)
emisă prin arderea gunoaielor în gospodării.
 Aceste hidrocarburi rezultă din arderea incompletă a anumitor materiale.
Unele PAH determina apariția cancerului.

17.  Compuşi organici volatili
Persoanele din imediata vecinătate a unui butoi în care sunt arse gunoaie sunt de
asemenea expuse la nivele ridicate de compuşi organici volatili (COV) generate de
arderea în spații deschise. Multe COV sunt dăunătoare omului
 Ele contribuie la poluarea cu ozon la nivelul solului, cunoscută sub numele de smog,
care poate determina înrăutățirea stării de sănătate a persoanelor care prezintă
probleme respiratorii, cardiace sau alte afecțiuni. Inhalarea anumitor COV poate
determina iritații ale ochilor, căilor respiratorii sau ale gâtului; dureri de cap; pierderea
echilibrului; amețeli; afecțiuni ale ficatului, rinichilor şi ale sistemului nervos central.
 Monoxidul de carbon
 Alt poluant important generat de arderea gunoaielor în gospodărie este monoxidul de
carbon (CO). La nivele reduse de expunere la CO, oamenii pot experimenta o
varietate de simptome neurologice precum dureri de cap, oboseală, amețeli şi stări
de vomă
 Hexaclorbenzen
 Hexaclorbenzen, sau HCB, este o toxină foarte persistentă în mediul înconjurător
care se degradează lent în prezenta aerului şi, implicit, se poate răspândi prin
atmosferă pe distanțe mari. HCB se bioacumulează în peşti, animale marine, păsări,
licheni şi animale care se hrănesc cu peşti sau licheni. Pe baza studiilor efectuate pe
animale, expunerea redusă pe termen lung poate afecta dezvoltarea fetuşilor, cauza
cancer, conduce la afecțiuni ale rinichilor şi ficatului şi poate determina stări de
oboseală sau iritații ale pielii. HCB este considerat un factor probabil pentru
declanşarea cancerului uman şi este toxic pe toate căile de expunere.

18.  Cenuşa
 Arderea gunoaielor în gospodărie produce reziduuri de cenuşă, care pot conține
metale toxice precum mercur, plumb, crom şi arseniu. Aceste metale pot fi toxice la
ingerare. Când o persoană înghite cantități periculoase de plumb, poate prezenta
creşteri ale tensiunii arteriale, probleme cardiovasculare, afecțiuni ale rinichilor şi
afecțiuni cerebrale. Neavizate de pericolul potențial, unele persoane împrăştie
cenuşa în grădinile proprii sau o îngroapă pe terenurile proprii. Plantele din grădini
pot absorbi şi acumula aceste metale, ceea ce face ca ele să reprezinte un pericol în
alimentație. Copiii care se joacă în curte sau grădină pot ingera sol care să conțină
aceste metale. De asemenea, ploaia poate intermedia transferal acestei cenuşi în
pânza freatică sau în apele de suprafață, contaminând apa potabilă sau alimentele.
 Suntem printre ultimele tări europene care nu au un sistem public de
reciclare a deseurilor (CERINTA OBLIGATORIE UE)
Metodele clasice folosite de noi : arderea si îngroparea cantităţilor mari de
deşeuri urbane (umede, plastic) în aer liber produc emisii de dioxină, una dintre cele
mai toxice substanţe cunoscute pâna în prezent, care mai este si bioacumulativă;
Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plamâni şi în timp
mai lung pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şi sângele. Mai mult decât atât, materialele
plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană
prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în
timp poate îmbolnavi toate organele corpului. Aproximativ 70% din PET-uri sunt
colectate la "gramada" cu celelate deseuri urbane, de catre firmele specializate
(societatile de salubrizare) si apoi eliminate din mediu, prin procedeul "arderii in aer
liber" şi tot "la gramada" in marile gropi de gunoi de la periferia orasului (arderea
plasticului în aer liber este o practica deja interzisă în UE, din cauza emisiilor de
dioxină), iar restul ramân depozitate prin diferite locaţii (zone locuibile, parcuri zone
verzi ş.a.m.d.). Din cauza materialelor din care sunt produse (plastic) nu sunt
biodegradabile. În prezent doar 5% din aceste PET-uri se colecteaza separat in
vederea reciclării.

19. De ce avem nevoie de apă pură?
 În ciuda faptului că guvernele din toate ţările lumii, încearcă să-şi îmbunătăţească
reglementările privind livrarea apei potabile prin reţele de distribuţie locale sau prin
diferite tipuri de apă îmbuteliată, calitatea apei rămâne una din cele mai stresante
provocări la care trebuie să facă faţă comunitatea mondială.
 În apele de pe glob există peste 80.000 poluanţi a căror efecte nu pot fi încă
cuantificate.
 La aceştia, anual, se mai adaugă încă 250 milioane de tone de contaminanţi
 Statisticile arată că 40 de copii mor zilnic şi nenumăraţi oameni se îmbolnăvesc din
cauza consumului de apă nesigură.
 Lipsa apei curate este răspunzătoare pentru 80% din cauzele de îmbolnăvire şi
decese înregistrate chiar şi în ţările dezvoltate. Jumătate din paturile spitalelor sunt
ocupate, în permanenţă, de pacienţi care suferă de boli legate de apă. Tot lipsa apei
curate este răspunzătoare de scăderea randamentului fizic şi intelectual al
oamenilor.
 Specialiştii de pretutindeni susţin că SOLUŢIA cea mai bună şi eficientă, pentru a
avea o apă curată şi sigură, este purificarea apei la punctul de consum
 Soluţia ideală – NU POLUAŢI!!!