1. CAPITOLUL I.
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI SANITAR
1.1. Locul cheltuielilor publice pentru sănătate în cadrul cheltuielilor bugetare
Alături de nevoile indivizilor cu caracter individual şi care sunt satisfăcute pe seama
bunurilor private procurate prin mecanismul pieţei, există o serie de nevoi sociale a căror
satisfacere reclamă organizarea de către autorităţile publice centrale şi locale a unor acţiuni cu
ajutorul anumitor instituţii publice. Aceste nevoi sociale vizează învăţământul, cultura,
sănătatea, protecţia socială, etc. Ele se realizează pe perioade mari de timp şi reclamă
importante resurse băneşti din partea societăţii, îndeosebi din partea statului.
Sănătatea reprezintă o prioritate naţională, fiind una dintre cele mai importante valori
ale societăţii româneşti, care a atins pe parcursul ultimelor decenii dimensiuni comparabile cu
cele ale sectoarelor economice. Scopul universal al sistemului sanitar este acele de a asigura
un acces adecvat la ingrijiri de calitate la pret rezonabil.1
Organizaţia Mondială a Sănătăţii2 defineşte sănătatea ca fiind “o stare de completă
bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu doar o absenţă a bolii şi a infirmităţii; ea este un
drept fundamental al omului şi atingerea celui mai înalt nivel posibil al sănătăţii este unul din
cele mai importante obiective sociale pe plan mondial a cărui realizare necesită acţiunea
multor alte sectoare economice şi sociale în afara sectorului sanitar”. Politica sanitară este
parte integrantă a politicii sociale şi pentru înfăptuirea ei, în numeroase ţări ale lumii, se
cheltuiesc importante resurse financiare.
Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendinţă de creştere, datorită unor factori cum
sunt: amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii ca efect al creşterii numărului populaţiei şi
al modificării structurii sale (îmbătrânirea populaţiei); accentuarea factorilor de risc şi apariţia
unor noi tipuri de îmbolnăviri; creşterea costului prestaţiilor medicale, ca urmare a
introducerii în practica medicală a unor noi mijloace de investigaţie, tratament, medicamente,
a sporirii numărului cadrelor medicale; creşterea duratei medii a vieţii (cu circa 4 ani în cazul
ţărilor Uniunii Europene).
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii
populaţiei care asigura accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi 3. Acestea sunt
obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii în colectarea şi
1
Ursoiu Sorin-Management sanitar, Editura de vest,Timisoara,2000,pg.7
2
Iulian Văcărel şi colaboratorii –Finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2003,pg.209
3
Art.208 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii
1

2. utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului de
familie, a unităţii medico-sanitare şi a casei de asigurări pentru sănătate.
Cheltuielile publice pentru sănătate au o mare importanţă în asigurarea calităţii vieţii
indivizilor şi, privite din acest punct de vedere, prezintă mari disparităţi de la o ţară la alta. În
ţările dezvoltate există două categorii de cheltuieli pentru sănătate, din punctul de vedere al
celui care le suportă; cheltuieli publice pentru sănătate şi cheltuieli private pentru sănătate.
Raportul între cheltuielile publice şi cele private depinde de sistemul de finanţare a sănătăţii şi
de nivelul de dezvoltare a ţării respective.
Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate întreţinerii şi funcţionării instituţiilor
sanitare (spitale, dispensare, policlinici s.a.), precum şi finanţării unor acţiuni de prevenire a
îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de educaţie sanitară. În acest sens, subliniem
importanţa concepţiilor actuale privind apărarea şi promovarea sănătăţii, conform cărora
medicina nu mai trebuie să fie medicina bolnavului, ci în primul rînd medicina omului
sănătos, cu accent pe profilaxia maladiilor. Un medic francez a dat cea mai frumoasă definiţie
a medicinii preventive: “efortul de a împiedica oamenii de azi să devină statistica de mîine”.4
Resursele financiare pentru ocrotirea sănătăţii servesc atât pentru realizarea de investiţii
(cheltuieli pentru construcţii de unităţi sanitare şi dotarea acestora cu aparate, utilaje şi
instrumente medicale moderne, mijloace de transport adecvate), cât mai ales pentru
întreţinerea curentă şi funcţionarea normală a spitalelor, dispensarelor şi altor unităţi sanitare
(cheltuieli pentru salarii şi alte drepturi de personal, materiale sanitare, medicamente, hrană
pentru bolnavi, cheltuieli gospodăreşti, reparaţii).
Principalele surse ale cheltuielilor pentru finanţarea sănătăţii sunt bugetare sau bazate pe
cotizaţii sociale. Cheltuielile bugetare pentru sănătate reprezintă acele cheltuieli făcute de
administraţia publică în domeniul sănătăţii. Cheltuielile efectuate prin intermediul unor
instituţii speciale – case de asigurări de sănătate (de boală) sau organizaţii “mutuale” – se
bazează pe cotizaţiile sociale plătite de salariaţi, patroni şi alte persoane. În funcţie de
sistemul îngrijirilor de sănătate folosit, pot predomina cheltuielile bugetare pentru sănătate sau
cheltuielile care se finanţează pe seama cotizaţiilor sociale.
Sănătatea este unul din factorii care determină dezvoltarea social-economică a unei ţări,
ocupând un loc important în bugetul majoritaţii statelor, în special al statelor dezvoltate din
punct de vedere economic. Starea de sănătate a unui popor este reflectată de structura
consumului, stilul de viaţă, gradul de cultură, nivelul de educaţie şi nu în ultimul rând de
dezvoltarea socio-economică, cu care se află în relaţie de intercondiţionare.
4
Iulian Văcărel –,, Finanţe Publice”,ediţia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,pg. 210
2

3. În sfera economică, serviciile ocupă un loc important, sănătatea fiind unul din serviciile
importante oferite populaţiei. Evoluţia stării de sănătate este influenţată în mare măsură şi de
serviciile de sănătate, de aria lor de cuprindere, modul în care sunt organizate, mărimea
reţelelor sanitare, dotarea tehnică şi încadrarea cu personal calificat în acest domeniu.
Obiectivul major al serviciilor de sănătate este asigurarea stării de sănătate a populaţiei prin
menţinerea şi refacerea forţei de muncă
Fără o colectivitate sănătoasă nu se poate obţine producţie materială cantitativ şi calitativ
superioară, fără aceasta nefiind posibil un progres social continuu. Astfel spus, sănătatea
colectivităţilor asigură dar şi măsoară rezultatele activitaţilor social-economice şi ale
progresului. Această legătură este din ce în ce mai mult studiată şi sub unghiul costului
sănătăţii, al bolii şi al avantajului lor pentru colectivitate, cu scopul de a găsi soluţii optime
din punct de vedere medical, social şi economic.
1.2. Asigurările sociale de sănătate din România
Dreptul la ocrotirea sănătăţii, conform Constituţiei României, face parte din drepturile
fundamentale ale omului.
Un prim pas în reforma sectorului sanitar din România a fost stabilirea sistemului care ar
putea înlocui contestatul şi perimatul model Semasko. Încă de la bun început condiţiile socio-
economice ale României, ca de altfel şi tradiţia din celelelte ţări europene, excludeau un
sistem bazat pe asigurări private, sistem întâlnit în Stalele Unite ale Americii. Cele două
variante care mai rămâneau erau asigurările publice de tip Bismarck (întălnite în Germania,
Franţa, Austria) sau sistemul bazat pe impozite generale de tip Beveridge (Marea Britanie,
Italia, Suedia).
Opţiunea pentru asigurările sociale a fost una politică, cât şi una legată de tradiţie, pentru
că acest tip de sistem corespundea realităţii româneşti premergătore instaurării sistemului
comunist. Acest sistem a fost agreat de aproape întreg spectrul politic de după 1990. În
procesul de reformă, o presiune importantă au exercitat-o medicii, care şi-au dorit
introducerea unui model de asigurări publice, dar şi crearea unui sector privat în sănătate.
Timp de cinci decenii, în România ca şi în alte ţări foste comuniste, s-a reuşit acoperirea
întregii populaţii şi accesul gratuit la îngrijirile de sănatate, cu toate că sistemul era controlat
de guvern printr-o planificare centralizată, că personalulu din sănatate era remunerat pe bază
de salariu, care era prea puţin motivant. Cu toate acestea, starea de sănatate a populaţiei a
înregistrat o deteriorare progresivă, ca urmare a înrăutaţirii condiţiilor de viaţă determinate de
3

4. cheltuieli militare imense înregistrate în timpul razboiului, dar şi prin subfinanţarea serviciilor
de sanătate şi organizarea lor într-un mod ineficient.
După anul 1990 şi până în prezent, sistemul de sănătate românesc a parcurs o perioadă
marcată de modificări de substanţă, prin trecerea de la un sistem centralizat bazat pe bugetul
de stat, la unul descentralizat bazat pe asigurările sociale de sănătate.
Odată cu introducerea noului sistem de asigurări sociale de sănătate de tip Bismarckian,
au fost voci care au susţinut că alegerea unui sistem naţional de sănătate (tip Beveridge) ar fi
fost mai potrivită. Argumentul principal a fost că sistemul Beveridge este mult mai “apropiat
“ de sistemul deja existent, necesitând astfel schimbări minore şi costuri mai mici.
Sistemul de asigurari sociale de sănătate existent în prezent are o structură triunghiulară
de furnizare si finanţare a serviciilor medicale. Părţi principale ale sitemului sunt: pacientul
care plăteşte contribuţia pentru asigurarea propriei sănătăţi; furnizorul care acordă serviciile
(spitalele si cabinetele medicale); casele de asigurări sociale care gestionează sumele colectate
pentru plata serviciilor necesare persoanelor asigurate.
Furnizorii5 de servicii medicale aflaţi în relaţie cu casele de asigurari de sănătate sunt:
cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare;
farmaciile, distribuitorii şi producatorii de medicamente şi materiale sanitare; persoanele
fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Relaţiile dintre furnizori şi Casa de
Asigurari de Sănătate sunt stabilite în Contractul Cadru.
În asigurările sociale pentru sănătate sunt cuprinse, în mod obligatoriu, următoarele
categorii de persoane: cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi temporar în străinătate;
cetăţenii străini şi apatrizii care au resedinţa în România. De asemenea, sunt cuprinse în
asigurările sociale pentru sănătate, fără plata contribuţiei, următoarele categorii de persoane:
copiii şi tinerii până în vârsta de 26 ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu
realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă
sau se află în grija familiei; soţia, soţul, părinţii şi bunicii fără venituri proprii, aflaţi în
întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele care beneficiază de drepturi în baza unor
legi6.
Prin reforma domeniului sanitar din România s-a urmărit reconstituirea unitară a
legislaţiei, introducerea asigurărilor sociale de sănătate, descentralizarea, diversificarea
5
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.838 din 20 noiembrie 2002, modificată şi
completată prin O.U.G. nr.48/2003 privind unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii
eficienţei utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative, publicată în
Monitorul Oficial,
Partea I, nr.63 din 29 ianuarie 2002.
6
Legea nr.118/1990 cu referire la drepturile persoanelor care au fost persecutate din motive politice de dictatura
comunistă,Legea nr.44/1994 privind veteranii de război,invalizii şi văduvele de război,Legea nr.42/1990 eroii
Revoluţiei din decembrie 1989
4

5. finanţatorilor, stimularea privatizarii, trecerea cărtre asistenţa ambulatorie, introducerea
competiţiei între furnizori, creşterea calităţii serviciilor medicale.
Reforma în domeniul sanitar a fost canalizată către conducerea sistemului şi asigurarea
cadrului legislativ. Finanţarea serviciilor, cât şi a resurselor umane şi fizice a ocupat şi ea un
loc prioritar. Dezavantajul cel mai mare al acestei reforme îl constituie metoda utilizată în
aplicarea măsurilor. Aceasta poate fi numită metoda de testare prin experimente, datorită
discontinuităţii în aplicarea reformei. Strategiile şi obiectivele au fost afectate de desele
schimbări pe plan politic. Nici o echipă din fruntea Ministerului Sănătăţii Publice nu şi-a
însuşit în totalitate procesul de reformă iniţiat anterior.
Principiile7 care au stat la baza politicii sanitare din România sunt următoarele : accesul
echitabil din punct de vedere fizic, geografic, economic şi socio-cultural ; solidaritatea de
finanţare a serviciilor de sănătate ; eficienţa microeconomică prin libertatea pacientului de a-şi
alege medicul ; colaborarea serviciilor de sănătate cu alte sectoare. Respectarea principiilor
duce la atingerea scopului reformei unităţilor sanitare cu paturi. Scopul principal urmărit este
îmbunătăţirea raportului cost-eficienţă, care se reflectă asupra tuturor indicatorilor de
performanţă ai întregii activităţi din unităţile sanitare cu paturi.
Descentralizarea serviciilor medicale de medicină primară s-a făcut prin instituţia
medicului de familie şi prin organizarea diferitelor forme de asistenţă medicală în
ambulatoriu. Cabinetul medical a fost înlocuit cu medicul de familie, ceea ce a condus la
schimbarea fluxurilor informaţionale existente. Prevederile legale nu au fost întotdeauna
respectate, ceea ce a dus la existenţa a două sisteme si fluxuri informaţionale paralele. Medicii
transmit datele către casele de asigurări de sănatate, în detrimentul Ministerului Sănătăţii
Publice, pentru că aceste raportări condiţionează remunerarea lor.
Asistenţa medicală ambulatorie a înregistrat o creştere,fiind reorganizată după cum
urmează: ambulatorii de specialitate, ambulatorii de spital, centre de diagnostic, tratament şi
centre medicale, ambulatoriu de specialitate în care se organizează activitatea de învăţământ.
În zonele izolate şi nu numai, accesibilitatea la astfel de servicii medicale a scăzut. În
aceste cazuri măsurile luate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Casele de Asigurari de Sănătate
au fost insuficiente. Ele şi-au dovedit ineficienţa prin menţinerea acestei situaţii. Un alt factor
de decizie care ar putea înlesni accesul la serviciile de sănătate în ambulatoriul de specialitate,
în special accesul la cabinetele medicale este administraţia publica locală. Acţiunile acesteia
sunt înlesnite de unele prevederi legale8.
7
Vlădescu Cristian – “Politica de reform a sistemului de sănătate din România” – Editura Infomedia, Bucureşti,
1999, pg. 146.
8
Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial, ParteaI, nr. 204 din 23
aprilie 2001
5

6. În România asistenţa primară obligatorie se acordă de medicii acreditaţi. Aceştia pot
lucra în cabinete individuale de medicină generală, dispensare sau centre de sănătate. Cadrele
medicale şi personalul de întreţinere lucrează alături de medici. Serviciile oferite pot fi
preventive, curative. Aceste servicii sunt asigurate şi în cadrul cabinetelor medicale şi
stomatologice din instituţiile de învăţământ care dispun de acestea. Medicul, în calitatea sa de
a exercita o profesie liberală, poate profesa în una din următoarele forme: cabinet medical
individual, cabinete medicale grupate, asociate sau societate civilă medicală. El îşi poate
conduce singur cabinetul atunci când acesta este individual sau în parteneriat, în celelalte
situaţii.
Accesibilitatea către serviciile medicale este inegală, existând zone în ţară, mai ales în
mediul rural, unde oamenii nu au parte de asistenţă medicală preventivă, curativă în
localitatea de domiciliu. Centrele de sănătate din aceste locuri reprezintă furnizorul de
asistenţă medicală primară şi funcţionează cu program permanent.
Spitalul este unitatea sanitară cu paturi de utilitate publică, cu personalitate juridică,
proprietate publică sau privată, care asigură servicii medicale. Pentru a putea funcţiona legal,
acesta trebuie să primească acreditare. O altă condiţie de funcţionare este aceea de a deţine
sau obţine autorizaţie de funcţionare, fără de care activitatea poate fi suspendată total sau
parţial. Acreditarea garantează funţionarea spitalelor la standardele stabilite prin lege. Aceasta
se acordă de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor sub controlul Parlamentului.
Obţinerea acesteia pune în relaţie Casa de Asigurări de Sănătate cu cei acreditaţi.
Reacreditarea se face o dată la cinci ani. Înfiinţarea sau desfiinţarea spitalelor se face prin
Hotărâre a Guvernului iniţiate de Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului local sau
judeţean. Unitaţile private au nevoie de avizul de oportunitate al Ministerului Sănătăţii
Publice, prin hotărâre judecătorească.
Sursa principală de finanţare a spitalelor o reprezintă contractul de furnizare de servicii
medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate. Programele naţionale de Sănătate sunt finanţate de
la bugetul de stat. Pentru dotarea corespunzătoare cu aparatură medicală, finanţarea,
construirea, consolidarea spitalelor trebuie delimitate clar contribuţiile bugetului de stat,
bugetelor locale şi a fondurilor de asigurări de sănătate.Fiecare din aceste părţi îşi susţine
părerea în detrimentul celeilalte. Până la urmă aceste conflicte de interese afectează starea de
sănătate a populaţiei care îşi face datoria de contribuabil atât către bugetul de stat cât şi către
asigurările sociale de sănătate.
Strategia naţională de sănătate publică trebuie să ţină seama şi de recomandările Uniunii
Europene privind sănătatea şi procesul de lărgire a uniunii. Pentru maximizarea beneficiului
obţinut prin participarea în cadrul noului program de sănătate publică a Uniunii Europene,
6

7. România va trebui să implementeze câteva măsuri premergătoare, în vederea alinierii la
standardele cerute de noul program comunitar de acţiune în domeniul sănătătii publice :
îmbunătăţirea reţelei de supraveghere şi control al bolilor transmisibile şi îmbunătăţirea
sistemului informaţional din domeniul sănătăţii ; dezvoltarea unui concept modern de sanătate
publică şi dezvoltarea drepturilor pacienţilor ; implicarea societaţii civile în dezvoltarea
politicilor de sănătate publică şi în sprijinirea dezvoltarii infrastructurii de sănătate publică.
În vederea implementării strategiei de sănătate publică, resursele (umane, tehnice şi
financiare) trebuie alocate şi adaptate în funcţie de nevoi, care la rândul lor necesită o ajustare
periodică (anuală) prin comunicarea şi colaborarea continuă cu coordonatorii de programme
de sănătate publică şi instituţiile implicate. Astfel, pe problemele de finanţare şi alocare a
resurselor trebuie avute în vedere realizarea următoarelor obiective : îmbunătăţirea finanţării
sistemului de sănătate prin diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare,
creşterea coeficientului de colectare a contribuţiei sociale de sănătate şi a taxelor datorate la
bugetul de stat, introducerea şi susţinerea mecanismelor de plată bazate pe eficienţă şi
calitatea actului medical.
Redistribuirea resurselor financiare trebuie să se facă pe principalele componente ale
îngrijirilor de sănătate în funcţie de nevoi urmărind : creşterea finanţării din sectorul
îngrijirilor primare ; acordarea unei atenţii sporite prevenţiei şi promovării sănătăţii ;
stăpânirea escaladării costurilor farmaceutice ; reducerea cheltuielilor din sectorul spitalicesc.
Totodată, se urmăreşte asigurarea unei finanţări durabile a domeniului sănătăţii de la bugetul
de stat, al asigurărilor de sănătate şi din alte surse publice şi private, care să facă posibilă
funcţionarea şi ameliorarea performanţelor sistemului prin : înfiinţarea unor mecanisme de
concentrare prin care să se convină asupra unei politici juste de alocare a resurselor ;
finanţarea cu precădere a programelor naţionale de sănătate, acţiunilor preventive, investiţiilor
de capital în tehnologiile moderne, formării postuniversitare şi cercetării ştiinţifice medicale
de către Guvern, prin Ministerul Sănătăţii Publice.
Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate şi funcţionează pe baza
următoarelor principii:cuprinderea obligatorie a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului
medico-sanitar coerent de protecţie socială; solidaritatea socială cuprinzătoare între toate
categoriile sociale; prestarea în favoarea asiguraţilor a unui pachet definit de servicii medico-
sanitare;finanţarea autonomă şi echilibrul financiar; conducerea autonomă a asigurărilor
sociale pentru sănătate.
Avantajele acestor asigurări sunt: bună organizare şi calitate a serviciilor medico-
sanitare; accesibilitatea populaţiei la asistenţa şi la tratamentul medical; infrastructură
compatibilă unei gestionări eficiente; flexibilitate financiară; transparenţă.
7

8. Dezavantajele acestor asigurări sunt: reprezintă noi costuri pentru cetăţeni; cheltuieli
administrative mari; control financiar complex şi greoi; nu oferă în toate cazurile o asistenţă
medicală completă, promptă şi de calitate. .
1.3. Implicări instituţionale în sistemul sanitar
Tranziţia de la un sistem aflat în întregime în proprietatea statului la unul bazat pe
asigurari sociale de sănătate a condus la apariţia unor structuri noi şi la modificarea rolului şi
funcţiilor unor structuri deja existente.
În România, sistemul sanitar de stat ocupă un loc prioritar în faţa celui privat. Acesta
este condus de Ministerul Sănătăţii Publice prin intermediul Autorităţilor de Sănătate Publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti. Un număr limitat de spitale, centre medicale naţionale cu
un grad mare de specializare se subordonează direct Ministerului Sănătăţii Publice. Există şi
reţele mai mici care aparţin altor ministere : Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei; Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului; Ministerului Apărării Naţionale.
Legea9 reglementează funcţionarea sistemului de asigurari naţionale de sănătate. Scopul
asistenţei de sanătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii. Starea de sănătate a populaţiei este în raport cu determinanţii
stării de sănătate: socio-economice, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de
sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate. Asistenţa de sănătate publică este
garantată de stat şi finanţată de bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, potrivit legii.
Un rol important în coordonarea şi implementarea programelor de sănătate îl au:
Ministerul Sănătăţii Publice, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din
România, Colegiul Farmaciştilor, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, Agenţia
Naţională a Medicamentului. În atingerea obiectivelor în domeniul sanitar sunt implicate toate
instituţiile menţionate şi reprezentanţii spitalelor, clinicilor universitare, unităţilor de
cercetare, sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale, populaţiei.
Ministerul Sănătăţii Publice reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice 10
şi are următoarele responsabilităţi11: asigură fundamentarea, elaborarea şi implementarea
politicii naţionale de sănătate publică; elaborează sau avizează reglementări pentru proteţia
9
Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ,publicată în Monitorul Oficial,
ParteaI,nr.372 din 28 aprilie 2006
10
Art.11 alin.2 lit.c) din OUG 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate
11
Art. 16 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
8

9. sănătăţii în relaţie cu mediul natural, alimentul, condiţiile de viaţă şi de muncă; eleborează şi
avizează reglementări privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de asistenţa medicală şi
de sănătate publică; autorizează şi controlează condiţiile de funcţionare a furnizorilor de
servicii medicale prin autorităţile locale de sănătate publică; stabileşte priorităţile naţionale de
sănătate publică, elaborează programele naţionale de sănătate publică finanţate de la bugetul
de stat, coordonează şi monitorizează implementarea acestora.
Ministerul Sănătăţii Publice este cel care stabileşte care sunt instituţiile sau organismele
care pot fi delegate pentru realizarea de atribuţii şi responsabilităţi specifice în domeniul
sănătăţii publice, pe bază de selecţie de ofertă şi recomandare profesională; stabileşte sau
avizează liste de substanţe sau produse destinate sau folosite pentru uz uman şi controlează
respectarea condiţiilor legale prin care produsele pot fi oferite spre consum sau folosinţă
populaţiei; avizează codurile deontologice profesionale şi ghidurile de practică în domeniul
sănătăţii publice.
În relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănatăţii publice Ministerul
Sănătăţii reprezintă statul român; organizează şi coordonează sistemul naţional de
supraveghere şi control al bolilor; organizează şi coordonează reţeaua naţională de promovare
a sănătăţii în scopul adoptării de către populaţie a comportamentelor favorabile sănătăţii;
avizează şi controlează activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus
profesional.
Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine şi autorităţilor de sănătate
publică teritoriale, precum şi autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi
instituţiilor cu reţea sanitară proprie. Autorităţile de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii Publice,
cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local şi pun în
aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică, eleborează şi implementează
acţiuni locale de sănătate publică.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împreună cu Ministerul Sănătăţii se ocupă de
elaborarea şi realizarea programelor de sănătate finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul
asigurărilor sociale pentru sănătate şi din alte surse; supraveghează şi controlează modalităţile
de eliberare a medicamentelor; constituie comisii de experţi care eleborează proiecte de
norme metodologice pentru acordarea serviciilor mrdicale; elaborează criterii de acreditare a
furnizorilor de servicii medicale şi eleborează, împreună cu Colegiul Medicilor din România,
regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de asigurări
sociale pentru sănătate.
9

10. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate organizează împreună cu Colegiul Medicilor din
România, controlul activităţii medicale furnizate asiguraţilor; participă anual împreună cu
Ministerul Sănătăţii, la elaborarea listei care cuprinde medicamentele cu sau fară contribuţie
personală, pe baza prescripţiei medicale, de care beneficiază asiguraţii; eleborează anual,
împreună cu Colegiul Medicilor din România, liste nominale cu materiale sanitare, proteze şi
ortezele; eleborează reglementări privind plăţile suplimentare ale asiguraţilor pentru unele
medicamente şi servicii medicale suplimentare; organizeaza un sistem de asigurare pentru
răspundere civilă a furnizorilor de servicii medicale; organizează împreună cu Colegiul
Medicilor din România, Comisia Centrală de Arbitraj şi avizează regulamentul de organizare
şi funcţionare a acesteia; avizează statutele caselor asigurărilor de sănătate; aprobă anual
bugetele caselor asigurărilor de sănătate şi controlează corectitudinea execuţiei bugetare;
administrează bunurile mobile şi imobile; stabileşte anual, în limitele legii, cota de contribuţie
a caselor de asigurări sociale de sănătate la constituirea fondului de redistribuire şi eleborează
criterii de administrare a acestuia; stabileşte destinatiile fondului de rezervă neutilizat la finele
fiecărui an; se preocupă de tipărirea, distribuirea şi evidenţa carnetelor de asigurat; asigură
organizarea şi ţinerea evidenţei statistice generale a starii de sănătate a populaţiei; efectuează
sondaje asupra gradului de satisfacere a asiguraţilor în ceea ce priveşte ocrotirea sănătăţii.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se ocupă cu organizarea şi înfăptuirea
asigurărilor sociale pentru sanătate, prin casele de sănătate judeţene şi a municipiului
Bucureşti şi prin oficiile teritoriale având următoarele atribuţii: administrează, împreună cu
casele de asigurări de sănătate judeţene, fondul asigurărilor sociale pentru sănătate;
controlează garantarea dreptului asiguraţilor la serviciile medicale, în mod nediscriminatoriu;
monitorizează şi controlează modalităţile de eliberare a medicamentelor; elaborează criterii de
acreditare a furnizorilor de servicii medicale; participă la acreditarea medicilor din sistemul de
asigurări sociale de sănătate; acreditează personalul sanitar care poate fi admis să lucreze în
sistemul asigurărilor sociale de sănătate; organizează, împreună cu Colegiul Medicilor,
controlul activităţii medicale furnizate asiguraţilor; participă anual împreună cu Ministerul
Sănătăţii, la elaborarea listei care cuprinde medicamentele cu sau fără contribuţie personală;
avizează statutele caselor asigurărilor de sănătate; aprobă anual bugetele caselor asigurărilor
de sănătate şi controlează corectitudinea execuţiei bugetare.
Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate are următoarele organe de conducere:
adunarea generală a reprezentanţilor, consiliul de administraţie, ales de adunarea generală a
reprezentanţilor care are un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi dintre membrii acestuia.
Preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor pentru Sănătate se deleagă, în condiţiile
legii, prin ordinul ministerului sănătăţii, ca ordonator principal de credite pentru administrarea
10

11. şi gestionarea fondului şi reprezintă Casa Naţională a Asigurărilor pentru Sănătate în relaţiile
cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale
sistemului de asigurări de sănătate. Dintre atribuţiile preşedintelui amintim: exercită atribuţiile
prevăzute de lege, în calitate de ordonator principal de credite, pentru administrarea şi
gestionarea fondului; organizează şi coordonează activitatea de audit şi control în sistemul de
asigurări sociale de sănătate, potrivit atribuţiilor specifice ale Casei Naţionale a Asigurărilor
pentru Sănătate şi ale caselor de asigurări; activitatea de audit se poate desfăşura la nivel
regional, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale a Asigurărilor
pentru Sănătate, cu avizul Consiliului de administraţie al Casei Naţionale a Asigurărilor
pentru Sănătate; participă ca invitat la şedinţele Guvernului în care sunt dezbătute aspecte
referitoare la sănătatea populaţiei; numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul
Casei Naţionale a Asigurărilor pentru Sănătate ; prezidează şedinţele adunării
reprezentanţilor; alte atribuţii stabilite prin Statutul Casei Naţionale a Asigurărilor de
Sănătate.
Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi are în componenţa sa
reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de comisiile judeţene şi de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi de doi pentru municipiul
Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi12. Atribuţiile exercitate de adunarea generală sunt: aprobă statutul şi
alte reglementări specifice în domeniul său de activitate; aprobă bilanţul contabil şi
descărcarea gestiunii anului precedent pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi
pentru casele de asigurări de sănătate judeţene şi cea a municipiului Bucureşti; ia decizii
privind administrarea patrimoniului; aprobă bugetul anual curent al Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate şi pentru case de asigurări teritoriale; alege o comisie de cenzori.
Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este constituit din
reprezentanţi ai puterii executive, precum şi ai asociaţiilor patronale. Acesta este format din
15 membri, cu un mandat de 4 ani13, după cum urmează: 5 reprezentanţi ai statului, dintre care
unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul-ministru, la propunerea ministerului
sănătăţii publice, a ministerului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, a ministerului
finanţelor publice şi a ministerului justiţiei; 5 membri numiţi prin consens de către
confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.
Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele Casei Naţionale de Asigurări
pentru Sănătate. Acesta este numit la propunerea ministerului sănătăţii. În ceea ce priveşte
conducerea operativă, aceasta este exercitată de către directorul general.
12
Art.273 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
13
Art.276 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
11

12. Tot la nivelul Casei Naţionale de Asigurări pentru Sănătate functionează comisii de
experţi, care elaborează proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor
medicale, aprobate de către comisia mixtă a acestei instituţii şi de Colegiul Medicilor din
România.
Un alt serviciu care funcţionează la nivelul Casei Naţionale de Asigurări pentru Sănătate
este cel format din şapte medici, care este condus de un medic-şef. În cadrul caselor de
asigurări sociale pentru sănătate şi a municipiului Bucureşti, serviciul medical este format din
2-5 membri, în raport cu numărul asiguraţilor, fiind conduse de un medic-şef.
Casa Naţională de Asigurări pentru Sănătate împreună cu Colegiul Medicilor
organizează Comisia Centrală de Arbitraj, care are în frunte un arbitru acceptat de ambele
părti. Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul
Justiţiei. Hotărârile adoptate de Comisia Centrală de arbitraj sunt obigatorii atât pentru casele
de asigurări de sănătate, cât şi pentru Colegiul Medicilor din România.
Anual, Curtea de Conturi efectuează controlul de gestiune al Casei Naţionale de Asigurări
de Sănătate şi al Caselor de Asigurări de Sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.
În teritoriu şi în municipiul Bucureşti funcţionează Case de Asigurări de Sănătate, care
sunt instituţii publice autonome de interes local, fiecare având personalitate juridică, fără scop
lucrativ, care administrează şi gestionează în mod autonom fondul propriu de asigurari sociale
de sănătate, cu respectarea normelor eleborate de Casa Naţională de Asigurări pentru
Sănătate, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale la nivel local. În funcţie de
numărul persoanelor asigurate se pot constitui oficii pentru sănătate la nivelul municipiilor,
oraşelor şi altor localităţi.
Funcţionarea Caselor de Asigurări de Sănătate se face pe baza unui statut, care cuprinde:
denumirea şi sediul casei de asigurări de sănătate; teritoriul deservit; felul, cantitatea şi
calitatea unor servicii care nu sunt definite expres prin lege, nivelul şi modul de încasare a
contribuţiei; numărul membrilor în organele de conducere, modul de adoptare a hotărârilor
adunării generale a reprezentanţilor; organizarea activităţii financiar-contabile, a controlului şi
întocmirea bilanţului contabil anual; competenţa şi sediul comisiei de litigii; modalităţi de
publicitate etc.
Cel care conduce activitatea operativă a casei teritoriale este directorul general, care se
află în ipostaza de ordonator secundar de credite bugetare, şi are urmatoarele atribuţii: aplică
normele de gestiune, regulamentele de organizare şi funcţionare; eleborează norme adaptate
de organizare şi funcţionare; organizează şi coordonează activitatea de control; propune
programe privind îmbunătăţirea disciplinei financiare, etc.
12

13. Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi cea a Municipiului Bucureşti au organe de
conducere precum adunarea reprezentanţilor şi consiliul de administraţie, la fel ca şi Casa
Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Perioada pe care se aleg organele de conducere este de
maxim 5 ani, opţiunea fiind exprimată prin vot secret.
Din categoria organelor de conducere al caselor de asigurări sociale de sănătate nu pot
face parte: miniştri, secretarii de stat, directorii de ministere, primarii, prefecţii şi asiguraţii cu
funcţii de conducere în sindicat. Pe lângă fiecare casă de asigurări de sănătate este organizat şi
funcţionează un serviciu medical, care are rolul de a elabora şi verifica documentaţia privind
acordarea controlului serviciilor furnizate din punct de vedere medical pentru a proteja
asiguratul. O altă atribuţie a acestui serviciu este de a controla corectitudinea certificatelor
medicale de boală, oportunitatea măsurilor de recuperare, îngrijirea la domiciliu şi calitatea
serviciilor de sănătate.
Elementele sistemului asigurărilor sociale de sănătate sunt: asiguraţii, furnizorii de
servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi materiale sanitare; casele de
asigurări sociale de sănătate. Calitatea de asigurat se dovedeşte printr-o adeverinţă, carnet de
asigurat, care poate fi naţional sau european.
Asiguraţii au dreptul la servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare în mod
nediscriminatoriu, corespunzător necesităţilor, suficiente calitativ şi cantitativ, în concordanţă
cu exigenţele ştiintei şi tehnicii moderne.
Drepturile asiguraţilor se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului
Sănătăţii, aprobat prin hotărâre a Guvernului şi care reglementează în principal condiţiile
acordării asistentei medicale referitoare la:lista serviciilor medicale, a medicamentelor şi a
altor servicii pentru asiguraţi;parametrii calităţii şi ai eficienţei serviciilor; nivelul costurilor,
modul de decontare şi actele necesare în acest scop;asistenţa medicală primară; internarea şi
externarea bolnavilor; necesitatea şi durata spitalizării; asigurarea tratamentului spitalicesc cu
măsuri de îngrijire sau de recuperare; condiţii generale de acordare, de către spital, a
tratamentului ambulatoriu; prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor
terapeutice, a dispozitivelor de mers şi de autoservire; condiţiile şi plata serviciilor de tehnică
dentară; informarea corespunzătoare a bolnavilor.
Îngrijirea medicală care se acordă asiguraţilor se realizează prin servicii medicale, cum
sunt:servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru
depistarea precoce a bolilor; servicii medicale ambulatorii, spitaliceşti, de asistenţă
stomatologică; ervicii de urgenţă, complementare pentru reabilitare; asistenţă medicală pre-,
intra- şi postnatală; îngrijire medicală la domiciliu;medicamente, materiale sanitare, proteze.
13

14. Însoţitorii copiilor bolnavi în vârstă de până la trei ani beneficiază de plata serviciilor
hoteliere din partea casei de asigurări sociale pentru sănătate, dacă, potrivit criteriilor stabilite
de comun acord de către aceasta şi de colegiul Medicilor din România, medicul consideră
necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări
sociale pentru sănătate în modul următor:nelimitat, pentru copiii până la vârsta de 18 ani,
individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la instituţiile de
învăţământ preuniversitar respective;pentru tinerii de la 18 până la 26 ani dacă sunt elevi,
ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă, de două ori pe an;pentru adulţi,
o dată pe an.
În caz de boală, asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru
prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau, cel puţin, pentru ameliorarea suferinţei
pacientului.
Asiguraţii şi angajatorii îşi aleg proprii reprezentanţi, pe grupe reprezentative, adică
pentru: salariaţi, liber - profesionişti, agricultori cu gospodării individuale, pensionari, şomeri,
personal casnic, elevi şi studenţi.
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii
sănătăţii populaţiei, prin accesul la un pachet de servicii de bază, asigurând protecţia
asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu, în condiţiile utilizării eficiente a
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Asigurările sociale de sănătate sunt obigatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, pe baza
principiilor: alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări; solidaritate şi
subsolidaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor; alegerea liberă de către asiguraţi a
furnizorilor de servicii medicale; descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Asistenţa medicală primară este acordată de medici acreditaţi, care sunt ajutaţi de cadre
medii şi de personalul de întreţinere. Locul în care îşi desfăşoară activitatea medicii poatr fi:
cabinetul individual, dispensarul sau centrul de sănătate. Serviciile medicale pot fi curative
sau preventive.
Un alt furnizor de servicii medicale ce cuprinde asistenţa medicală ambulatorie îl
reprezinta centrele de diagnostic şi tratament. Aceste unităţi au atribuţii în stabilirea
diagnosticului, în recomandari terapeutice şi tratament ambulatoriu. Centrul de diagnostic şi
tratament dispune şi de paturi pentru internarea de o zi. Ambulatoriul spitalului este coordonat
de conducerea spitalului şi asigura servicii medicale atât pentru specialitaţile din secţiile cu
paturi, cât şi pentru cele care nu au corespondent la nivelul acestora. Ambulatoriile de
14

15. specialitate sunt înfiinţate prin reorganizarea fostelor policlinici în cazul în care nu au un
sediu comun cu spitalul.
Centrele de sănătate sunt furnizori de asistenţă medicală primară, situate de obicei în
mediul rural şi funcţionează cu program permanent. Aceste zone sunt asigurate îneficient din
punct de vedere medical, iar accesibilitatea către un alt tip de instituţie sanitară este dificilă
din cauza condiţiilor geografice, a distanţei şi a drumurilor. Înfiinţarea şi funcţionarea acestor
centre de sănătate este extrem de importantă datorită îmbunătăţirii asistenţei medicale de
urgenţă din mediul rural prin scurtarea distanţelor, reducerea timpului de intervenţie şi
utilizarea mai bună a bazei materiale existente, Centrele de sănătate care funcţionează în
prezent au luat naştere prin reorganizarea spitalelor comunale, a dispensarelor cu spaţii
corespunzătoare.
Pentru proiectarea şi realizarea programelor naţionale de sănătate s-a înfiinţat Agenţia
Naţională pentru Programe de Sănătate. Programele naţionale de sănătate sunt finanţate de la
bugetul de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri
externe rambursabile şi nerambursanile, din venituri proprii, donaţii şi sponsorizări, precum şi
din alte surse, potrivit legii.
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se constituie şi se utilizează potrivit
legii. Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate
suportată de către asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat,
din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse – donaţii, sponsorizari, dobânzi,
exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Serviciile medicale ambulatorii cuprind: stabilirea diagnosticului, tratament medical,
îngrijiri medicale, recuperare, medicamente şi materiale sanitare.
Tratamentul în spital se acordă prin spitalizare integrală sau parţială, care cuprinde:
consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi eventual chirurgical,
îngrijire, medicamente, materiale sanitare, cazare şi masă.
Autoritatea centrală se implică în activitatea de promovare şi protecţie a sănătăţii
familiilor şi categoriilor de populaţie defavorizate; participă la activităţile de protecţie
familială, planificare familială şi protecţia copilului; organizează şi coordonează activitatea de
inspecţie sanitară de stat; organizează şi coordonează sistemul naţional informaţional şi
informatic privind sănătatea publică; organizează şi coordonează implementarea unor
activităţi de protecţie a mediului, conform reglementărilor legale.
În România, implementarea obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către
Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate centrală în domeniul de sănătate publică, se
realizează prin programele de sănătate publică. Acestea se adresează populaţiei şi sunt
15

16. orientate către promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi prelungirea vieţii de bună
calitate. Cu toate acestea, în prezent, în România lipsesc programe sau servicii de sănătate
adaptate nevoilor specifice populaţiei vârstnice. Procesul inevitabil de îmbătrânire a populaţiei
va antrena o creştere foarte mare a consumului de servivii de sănătate precum şi a cheltuielilor
publice pentru sănătate.
Pentru ca sistemul de sănătate să poată răspunde acestor nevoi noi, sunt necesare măsuri
concrete de asistenţă a vârsnicilor: responsabilizarea autorităţilor publice locale privind
nevoile medico-sociale ale populaţiei vârstnice şi prevenirea instituţionalizării; dezvoltarea şi
extinderea la nivel naţional a serviciilor adecvate nevoilor specifice ale populaţiei vârstnice;
creşterea accesului populaţiei vârstnice din mediul rural la servicii medicale diversificate;
dezvoltarea de politici publice şi de programe inovative de geriatrie şi gerontologie care să
menţină starea de sănătate fizică a vârsticului şi care să corecteze problemele de vedere, auz,
mobilitate înainte ca acestea să conduca la dependenţă; creşterea ponderii cheltuielilor publice
pentru sănătatea vârstei a treia. În aceste condiţii, sistemul de sănătate românesc trebuie
reformat din două puncte de vedere: pentru a face faţă problemelor complexe pe care le
implică fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi pentru a se orienta activităţi de prevenire
care pun accent pe întărirea schimbării comportamentelor în rândul populaţiei generale.
Totodată este necesar ca aceste servicii strict medicale să fie dublate de politici sociale care sa
ofere servicii de sănătate şi sociale adecvate vârstnicilor, împreună cu promovarea activităţii
fizice şi implicarea acestora în activităţi sociale, care să crească respectul de sine, autonomia
şi independenţa vârstnicilor. O ţară cu mulţi vârstnici nu înseamnă o ţară de oameni inactivi şi
consumatori de resurse. Dimpotrivă, trebuie reconsiderată forţa de muncă a pensionarilor şi
revalorificată experienţa lor de viaţă, care este un atu pentru familie şi comunitate.
CAPITOLUL II.
FUNDAMENTAREA ŞI FINANŢAREA CHELTUIELILOR LA INSTITUŢIILE
SANITARE
2.1. Cadrul juridic folosit în fundamentarea cheltuielilor la instituţiile sanitare
16

17. Normele de cheltuieli folosite în planificarea instituţiilor bugetare sunt clasificate dupa
mai multe criterii. În funcţie de caracterul lor, acestea pot fi: norme obligatorii (stabilite prin
acte normative care pot fi modificate de ordonatorii de credite) şi norme indicative
(orientative, ce reprezintă medii ale consumurilor de materiale, ale cheltuielilor efectuate de
unitaţile bugetare de acelaşi fel). Folosirea metodei normative crează unele dificultăţi datorită
varietăţii instituţiilor, a deosebirilor dintre ele, amplasării lor în teritoriu, gradului diferit de
dotare etc. Tocmai de aceea este folosită metoda stabilirii cheltuielilor în funcţie de condiţiile
specifice fiecărei instituţii, pe baza execuţiei din anul precedent şi a influenţei deferitelor
modificări pentru perioada următoare.
Instituţiile publice, în cea mai mare parte, apar cu calitatea de consumatori de fonduri
publice, respectiv de ordonatori de credite bugetare potrivit cu înscrierea de cheltuieli în
bugetele publice pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, alineate, pe de o parte şi consemnarea
de indicatori asemănători la cheltuieli în bugetele de venituri şi cheltuieli de la toţi ordonatorii
de credite bugetare pe de alta parte.
Elaborarea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli au loc ţinându-se cont de
principiile14universalităţii, publicităţii, unităţii, anualităţii, specializării bugetare, unităţii
monetare. Conform principiilor mai sunt enunţate: în buget sunt incluse veniturile şi cheltuiele
în sume brute; veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document şi sunt
aprobate prin lege pe o perioadă de un an; toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă
naţională15. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de
provenienţă şi pe categorii de cheltuieli.
Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al anului în curs se întocmeşte în anul anterior
celui de plan. Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli este întocmit pe articole şi alineate
în conformitate cu planul comun al clasificaţiei bugetare privind veniturile şi cheltuielile
instituţiei. În bugetul propus trebuie reflectate operaţiunile economice pe care şi le propune
spre realizare instituţia sanitară şi să exprime posibilităţile clare, reale de a obţine creditele
necesare. Bugetul întocmit trebuie să ţină cont de fluxurile de intrare şi de ieşire, de necesităţi
şi posibilitatea acoperirii resurselor, între care trebuie să existe un echilibru.
Criteriile care stau la baza fundamentării cheltuielilor sunt: baza legală a cheltuielilor
insemnând ca nici o cheltuială nu poate fi înscrisă in bugetul de venituri şi cheltuieli şi
finanţată prin aceasta dacă nu este reglementată printr-un act normativ; execuţia preliminară
pentru anul de bază constă în execuţia certă pentru o anumită perioadă de timp la care se
adaugă execuţia probabilă la sfărşitul anului corectată cu eventualele influenţe; analiza şi
14
Legea nr.500/2002 privind finanţele publice,publicată în Monitorul Oficial,Partea I,nr.597 din13 august 2002
15
Constituţia României modificată şi completată prin Legea nr.429/2003 de revizuire a Constituţiei României
,publicată în Monitorul Oficial,Partea I,nr.758 din 29 octombrie 2003
17

18. studierea comparativă a cheltuielilor, atât pe total, cât şi pe structură şi în dinamică (este
necesară realizarea de analize şi studii privind execuţia pe o anumită perioadă de timp);
preţurile şi tarifele diferitelor servicii care au repercursiuni directe asupra structurii şi
evoluţiei cheltuielilor, baremurile de cheltuieli sunt norme legale prin intermediul cărora
anumite categorii de cheltuieli sunt stabilite la nivele maxime ce nu pot fi depăşite şi care sunt
analizate periodic, în funcţie de creşterea preţurilor şi tarifelor, în general.
În momentul calculării cheltuielilor trebuie să se ţină seama de creşterea sau reducerea
indicatorilor faţă de cei din anul de bază, cunoscând momentul calculării cheltuielilor trebuie
să se ţină seama de creşterea sau reducerea indicatorilor faţă de cei din anul de bază,
cunoscând că alocaţiile se acordă în raport cu o serie de indicatori specifici unitaţilor sanitare,
numărul de paturi de spital, cheltuieli anuale pe un pat de spital, cheltuieli pentru un bolnav,
alocaţia zilnică de hrană pe un pat.
La baza calculării indicatorilor de cheltuieli bugetare se află fundamentarea proiectelor
de bugete publice la intervenţia Ministerului Finanţelor Publice, potrivit cu normele
metodologice elaborate pentru întregul sector bugetar, instrucţiuni şi precizări din partea
principalilor responsabili cu gestiunea bugetelor publice în care se insistă pe particularităţile
cheltuielilor înscrise în respectivele balanţe bugetare, în sensul acordării comune a unor
indicatori reprezentativi.
Particularităţile în fundamentarea cheltuielilor sunt reflectate de indicatorii specifici pe
categorii de cheltuieli structurate după clasificaţia funcţională în capitole şi subcapitole şi apoi
după clasificaţia economică în titluri, articole, alineate. Din clasificaţia economică titlurile
privesc cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi servicii, cheltuielile de capital. Pentru
fiecare categorie de personal, în fundamentarea cheltuielilor aferente, este necesară o abordare
de detaliu la articol şi alineate. La aceste titluri întâlnim: salarii, contribuţii privind asigurarile
sociale de sănătate, întreţinere şi gospodărire, materiale şi prestări de servicii cu caracter
funcţional, obiecte de inventar, reparaţii curente, reparaţii capitale, investiţii ale instituţiilor
publice.
Toate fluxurile de intrare şi de ieşire de mijloace băneşti vor fi stabilite sub aspectul
oportunităţii şi economicitii prin calcule detaliate. Pentru ca propunerile de venituri şi
cheltuieli din proiectul de buget să fie pertinente, ele trebuie sa ţina cont de: legislaţia în
vigoare; principalele surse de venituri şi baza legală pentru a putea fi încasate; nivelul
preţurilor la data solicitaţii propunerilor de cheltuieli ajustat cu indicele inflaţiei prevăzut
pentru anul următor; structura organizatorică existenţă la data întocmirii proiectului de
venituri şi cheltuieli; fundamentarea cheltuielilor în anul de plan, faţă de anul de bază.
Cererile de credite se întocmesc numai după o fundamentare a lor prin bugetul de venituri şi
18

19. cheltuieli. Această formă este percepută ca instrument principal al conducerii operative a
activităţii financiare a controlului.
Fundamentarea cheltuielilor cuprinse în bugetele publice este concepută, coordonată şi
avizată metodologic de Ministerul Finanţelor Publice, de o manieră să conducă la o
armonizare procedurală pentru toţi cei implicaţi cu responsabilităţi şi competenţe în relaţiile
bugetare atât în cuantificarea previzională cât şi în efectuarea de cheltuieli.
Fundamentarea acestora se realizeaza în acord cu legislaţia în vigoare, în funcţie de
numărul de persoane angajate şi bineînţeles în funcţie de sistemul de salarizare, avându-se în
vedere evaluarea performanţelor personalului. Astfel, cheltuielile cu salariile se efectueaza
dintr-un total prestabilit astfel încât salariile de bază şi îndemnizaţiile de conducere pentru
personal, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare să se încadreze în
fondurile alocate de la bugetul de stat. Conform clasificaţiei economice, cheltuielile cu
salariile implică la rândul lor cheltuieli cu: salariile de bază, salariile de merit, indemnizaţiile
de conducere, sporul de vechime, sporurile pentru condiţiile de muncă, salariile plătite cu ora,
plăţile pentru orele suplimentare, fondul de premii, tichetele de masă, alte drepturi salariale (al
XIII-lea salariu).
Fundamentarea cheltuielilor se face pornindu-se de la prevederile anului de bază şi
corectarea lor cu influenţe cunoscute care au acţionat până la data elaborării proiectului
bugetului de venituri şi cheltuieli prin reglementări în vigoare.
Resursele financiare depind într-o mare masură de bugetul de stat, de fondul asigurarilor
sociale, de bugetele locale. Ele depind numai într-o anumită măsură de propria activitate, de
aceea, în faza de fundamentare a proiectului de buget, se manifestă presiune asupra fondurilor
bugetare concretizate în supradimensionarea unor cheltuieli. Supradimensionarea duce la
dezechilibre care generează imobilizări de credite, de valori materiale şi de forţă de muncă.
Cauzele supradimensionării cheltuielilor în faza de proiect pot fi: ignorarea unor norme
specifice cheltuielilor, supradimensionarea unor cheltuieli care nu au limite orientative
stabilite sunb forma unor noeme de consum sau baremuri. Unităţile sanitare sunt finanţate de
la buget, fie finanţare mixtă, de la buget şi din veniturile realizate. Veniturile realizate pot fi
vărsate la buget sau folosite parţial ori integral pentru autofinanţare.
Toate instituţiile întocmesc pentru activitatea proprie planuri financiare individuale.
Instituţiile superioare din punct de vedere ierarhic eleborează şi planuri financiare
centralizate. Pentru stabilirea proiectului de buget pentru anul care urmează se pleacă de la
execuţia bugetară pentru anul în curs. Instituţiile care au şi compartiment financiar-contabil
utilizează următoarele tipuri de planuri financiare şi formulare de plan : buget de venituri şi
cheltuieli (cu desfăşurare pe capitole şi subcapitole ale clasificaţiei bugetare); cheltuieli
19

20. bugetare defalcate pe articole şi alineate în cadrul capitolelor şi subcapitolelor de cheltuieli;
plan de venituri şi cheltuieli pentru autofinanţare (pentru acele activitaţi prevăzute a se
desfăşura în acest regim).
Cheltuielile se fundamentează pe baza formularelor, pentru fiecare acţiune în parte, pe
baza sarcinilor de activităţi şi a indicatorilor de eficienţă. În planificarea financiară a
instituţiilor sanitare se foloseşte costul mediu pe un indicator (pat fizic, pat ocupat, zi
spitalizare). Costul mediu este un element distinct în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli.
O fundamentare mai puţin reuşită a veniturilor şi cheltuielilor poate duce la perturbări în
faza de execuţie a bugetului. În relaţiile cu terţii pot apărea divergenţe între nevoile de plăţi şi
creditele aprobate. Pentru eficienţă trebuie restabilit echilibrul între plăţile scadente şi
resursele financiare existente. În timp au fost concepute şi consacrate o serie de soluţii.
Acestea sunt : modificarea creditelor bugetare aprobate prin suplimentarea sau dimensionarea
lor ; modificarea repartizării trimestriale a alocaţiilor bugetare ; virări de credite bugetare.
Aceste abateri nu pot fi făcute decât din cauze obiective cum ar fi: majorarea cuantumului
alocaţiei de hrană, majorări de tarife, indexarea şi majorarea salariilor etc. Efectele negative
pot apărea şi din cauze subiective. Aceste cauze pot fi: fundamentarea nerealistă a creditelor
bugetare în faza de proiect, efectuarea unor cheltuieli peste limitele admise. În eliminarea
acestor abateri un rol important îl are serviciul de contabilitate. Acesta trebuie să-şi
îndeplinească atribuţiile, verificând periodic mărimile stocurilor situate la locul de consum. În
cazul în care stocurile sunt mari, rectifică cheltuielile, reducând valorile materiale în conturile
respective din depozite.
Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli se elaborează pe baza unor elemente de
fundamentare. Elementele de care se ţine cont în momentul fundamentării sunt:
dimensionarea veniturilor pe surse; sumele provenite din valorificarea unor bunuri; donaţii,
sponsorizări cu destinaţie specială; dimensionarea cheltuielilor. Dimensionarea veniturilor se
face în concordanţă cu volumul prestărilor de servicii medicale şi cu contractele de servicii
care se vor încheia. Se iau în calcul realizările estimate pentru anul în curs, creşterea sau
reducerea capacitaţii unităţii sanitare de a presta servicii medicale, indicele de inflaţie
prognozat, noi surse de venituri. Dimensionarea cheltuielilor se face pe bază de calcule şi
fundamentări pentru fiecare articol şi alineat de cheltuială. Pentru o dimensionare echitabilă se
iau în calcul realizările estimate în anul curent, limitarea cheltuielilor la strictul necesar
funcţionării unităţii sanitare. Cheltuielile care şi-au dovedit ineficienţa sunt reduse.
Cheltuielile se evidenţiază pe total din activitatea finanţată din venituri proprii şi alte
venituri. Separat se evidenţiază pentru activitaţile finanţate de la bugetul local, din
contravaloarea medicamentelor şi materialelor sanitare furnizate de Casa Naţională de
20

21. Asigurări de Sănătate din bugetul Fondului Naţional de Asigurări de Sănătate, şi de la bugetul
de stat, în acord cu destinaţiile speciale stabilite de legea care le reglementează.
Cheltuielile aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli se efectuează în limita veniturilor
realizate. În acest scop se iau în calcul cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi
servicii, cheltuielile de capital. Indicatorii financiari din proiectul de bugat au la bază
veniturile unităţii sanitare şi cheltuielile acesteia, fundamentate în conformitate cu normele în
vigoare. Indicatorii urmăresc realizarea echilibrului bugetar.
Obligaţia de a realiza propunerile de venituri şi cheltuieli o au ordonatorii de credite.
Dacă veniturile curente nu acoperă cheltuielile curente, atunci diferenţa poate fi acoperită din
soldul disponibil rămas la sfârşitul anului. La finele proiectului bugetului de venituri şi
cheltuieli se înscriu: total venituri, total cheltuieli, diferenţa care acoperă soldul anului
precedent.
Proiectul16 bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de către
conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministerului
sănătăţii cu consultarea ministerelor şi a instituţiilor cu reţele sanitare proprii şi cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice. Comitetul director al unităţii sanitare negociază cu
conducerea casei de asigurări de sănătate contractul de furnizare de servicii medicale. Acest
contract reprezintă sursa principală de venituri în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se supune validării autorităţii de sănătate
publică, Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv ministerului de resort, în funcţie de
subordonare.
Cheltuielile care se propun a fi acoperite prin finanţare de la bugetele locale au nevoie şi
de avizul consiliului local respectiv.
2.2. Principalele categorii de indicatori financiari la instituţiile sanitare
2.2.1. Fundamentarea indicatorilor de venituri
În determinarea previzională a veniturilor bugetare se au în vedere elemente de calcul în
metodologia de fundamentare a indicatorilor financiari care susţin elaborarea proiectelor de
bugete publice, calcule ce se cer a fi riguroase şi bazate pe certitudini care ţin în principal de
dimensiunile şi caracteristicile materiei de aşezare a obiectului de venit bugetar.
16
Legea nr.95 din14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,publicată în Monitorul
Oficial,ParteaI,nr.372 din 28 aprilie 2006
21

22. Procesul de fundamentare a veniturilor bugetare declanşează răspunderi pentru toţi cei
implicaţi în procesul bugetar, contribuabili persoane juridice, pentru care este stabilită
iniţiativa de plată şi organele fiscale cu răspunderi de aşezare şi calcul a venitului bugetar
privind ceilalţi contribuabili.
Raporturile statistice ale contribuabililor către instituţiile de specialitate şi către cele ale
finantelor publice din teritoriu, în care apar repere de calcul cu privire la obiectul impunerii şi
baza de calcul, sunt de folos în procesul de fundamentare a indicatorilor de venituri bugetare.
Din punct de vedere juridic, asezarea şi calculul obligaţiilor către bugete publice este
susţinuta de acte normative şi procedurile, care pot fi grupate în: acte normative instituitoare
ori de baza; acte normative complementare (în plan metodologic).
Actele instituitoare de bază mai pot fi denumite şi principale, ele facând referire la legile
fiscale specifice – cu privire la fiecare venit, în parte, aşa cum este legea impozitului pe
salarii, sau cu referire la anumite categorii de venituri ca legea impozitelor şi taxelor17.
Actele normative complementare sau susţinătoare se referă la normele metodologice ori
instrucţiunile de aplicare a celor dintâi eleborate, de regulă de Ministerul Finanţelor Publice.
Subiectul venitului bugetar este reprezentat de o persoană fizică sau juridică deţinătoare a
unor bunuri sau obiecte, care obţine venituri privit legii şi care au obligaţia să plătească
anumite sume de bani către bugetele publice cu titlul de impozit, taxă, contribuţie.
Suportatorul obligaţiilor de plată faţă de bugetele publice ar trebui să fie subiectul –
plătitor, dar în realitate suportatorul este o altă persoană.
Obiectul venitului bugetar este elementul tehnic de la care se procedează la calcularea,
aşezarea şi plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor, vărsămintelor şi prelevărilor către
bugetele publice.
Baza de calcul poate fi definită ca elementul de tehnică fiscală concret, asupra căreia se
aplică unitatea tehnică de evaluare pentru a se obţine mărimile obligaţiilor băneşti datorate
către bugetele publice.
Termenul de plată este elementul care poziţionează în timp, concretizarea că plata
obligaţiei băneşti rezultă din corelarea celorlalte elemente şi cu actele normative ce le
reglementează se pot gasi ca o zi fixă de plată sau ca firma unui interval de timp (o perioadă
care se poate face plata şi în care ultima zi din cadrul acesteia este şi cea a scadenţei la plată).
Plăţile către bugetele publice trebuie să fie astfel concepute ca termene încât să răspundă
atât nevoilor de fonduri bugetare, cât şi condiţiilor concrete de realizare a mijloacelor băneşti
în gestiunea contribuabililor.
17
Ştefura Gabriel,Reforma bugetară în România(interpretări şi semnificaţii financiar-juridice),Ed.Tipo
Moldova,Iaşi,2003,pg.70
22

23. Instituţiile publice, în nume propriu cât şi în numele salariaţilor pentru impozitul pe
salarii, contribuţia la asigurările de sănătate, procedează la efectuarea de calcule previzionale
asupra indicatorilor de venituri bugetare cu prilejul fundamentării proiectelor de bugete de
venituri şi cheltuieli. Sunt selectate informaţii care pot constitui elemente fundamentale pentru
unele venituri bugetare, care au corespondenţă în subdiviziunile clasificaţiei bugetare la
capitole şi subcapitole de venituri.
Veniturile de la Casa de Asigurări de Sănătate se asigură pe bază de contracte pe care
furnizorii de servicii medicale le încheie cu acesta. Spitalele, în calitate de furnizor de servicii
medicale urmăreşte ca prin contractele încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate să-şi
acopere cheltuielile pentru acordarea asistenţei medicale.
Încheierea contractelor şi efectuarea operaţiunilor de decontare între spital şi Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate se face pe baza Normelor metodologice luând în calcul
sursele de venituri şi baza legală a încasărilor, nivelul taxelor sau tarifelor, frecvenţa
indicatorilor fizici în noul an faţă de anul bază pentru venituri.
Urmărirea şi controlul veniturilor bugetare presupune existenţa unor metode, tehnici şi
proceduri în care se verifică elementele informaţionale din evidenţe cu privire la aşezarea şi
perceperea lor.În funcţie de sfera de cuprindere a acţiunii de contol, acesta poate fi parţial
limitat la anumite obligaţii fiscale sau general asupra tuturor obligaţiilor fiscale.
Veniturile proprii se înscriu în bugetul de venituri şi cheltuieli la punctul « Alte surse de
venituri », pe surse, şi anume : venituri din închirierea de spaţii ; venituri din taxe colectate
(taxe auto, taxe şomaj, taxe de spitalizare) ; venituri rezultate din eliberarea certificatelor
medicale (certificate prenupţiale, certificate pentru port-armă) ; venituri din prestări servicii
medicale acordate la cerere (pentru bolnavii care nu prezintă bilet de trimitere de la medicul
de familie sau medicul specialist).
Veniturile din închirierea de spaţii se realizează pe bază de contracte de închiriere sau
locaţie de gestiune. Prin contract se prevede că nu este permisă schimbarea destinaţiei
acestora, cuantumul chiriei se calculează având în vedere suprafaţa disponibilă pentru
închiriere şi tariful pe metru pătrat, tarif care se stabileşte prin licitaţie publică deschisă.
În ceea ce priveşte veniturile încasate din taxe şi eliberarea certificatelor medicale,
principalii indicatori sunt tariful pentru fiecare tip de taxă şi numărul de taxe (pe fiecare
categorie) încasate.
Veniturile încasate din prestări de servicii medicale solicitate la cerere de către persoane
fizice şi juridice (în vederea efectuării contractelor periodice) se face în baza tarifelor stabilite
de medici şi înccasate pe bază de chitanţă.
23

24. La întocmirea planului de venituri trebuie avute în vedere adoptarea unor măsuri
organizatorice, printre care: întocmirea unor grafice de desfăşurare a acţiunii de elaborare a
planurilor de venituri care să cuprindă sarcini concrete ce survin fiecărui obiectiv; stabilirea
căilor şi mijloacelor de realizare a veniturilor; acoperirea eventualelor surse ce au rămas
neplanificate în anul de bază; metodologia determinării prin calcul a indicatorilor înscrişi în
planul transmis la forul ierarhic superior;executarea controlului şi autocontrolului pe tipul
desfăşurării lucrărilor de întocmire a planului de venituri bugetare.
Instituţiile ierarhic superioare au sarcina să verifice cu deosebită atenţie centralizarea
planurilor de venituri primite de la unităţile din subordine.
2.2.2. Fundamentarea indicatorilor de cheltuieli
Orice unitate sanitară foloseşte un sistem bine definit de indicatori de rezultate, indicatori
uniformizaţi pe economie, întrucât activităţile ce se desfăşoară în oricare unitate sanitară
trebuie judecate, în final, după principii unice. Necesitatea utilizării unui sistem unitar de
indicatori rezultă şi din necesitatea armonizării sistemului economic şi de evaluare a activităţii
sanitare la nevoile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru compararea activităţilor.
Studiile publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii definesc noţiunea de evaluare ca
“un proces care are în vedere un sistem elaborat de comensurare a obiectivelor cuprinse într-
un program, precum şi de adaptabilitate şi eficacitate a acestui program, şi felul în care el a
fost acceptat de toate părţile interesate”. Cu alte cuvinte, evaluarea reprezintă procesul de
măsurare precisă şi sistematică a realizării unor programe bine definite anterior şi nu are
nimic în comun cu termenul de evaluare, utilizat de multe ori necorespunzător, de studiu al
unor indicatori de dinamică sau de concluzie în analiza stării de sănătate. Înţelesul corect al
noţiunii de evaluare este strict legat de noţiunea de program şi de plan, în cazul de faţă a unui
program de sănătate.
Practica naţională, cât şi cea internaţională, sub directa îndrumare a Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii, a realizat şi utilizează în evaluarea unui program de sănătate un sistem
de indicatori medico-sanitari, indicatori care trebuie urmăriţi şi în dinamică.
Furnizarea de servicii medicale spitaliceşti se acordă în baza contractelor şi a actelor
adiţionale încheiate de spitale cu casele de asigurari de sănătate, având în vedere următorii
indicatori specifici spitalelor18: indicatori cantitativi: numărul de personal existent conform
structurii spitalelor, având în vedere numarul de posturi aprobate, potrivit legii; numărul de
18
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.1781 din 27.12.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Cotractului Cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anul 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 30 iunie 2006.
24

25. paturi stabilit potrivit structurii spitalelor prin ordin al ministerului sănătăţii publice;nivelul
optim al gradului de utilizare a paturilor stabilit prin ordin al ministerului sănătăţii publice;
numărul de zile de spitalizare, total şi pe secţii, stabilit pe baza nivelului optim al gradului de
utilizare a paturilor pe tipuri de solicitare; durata optimă de spitalizare, conform anexei nr. 19
la ordin sau, după caz, durata de spitalizare efectiv realizată; numărul de cazuri externate;
indicele de complexitate a cazurilor; numărul de servicii medicale spitaliceşti pe tipuri de
cazuri rezolvate/servicii efectuate în regim de spitalizare de zi; numărul şi tipul investigaţiilor
paraclinice estimate a se realiza de către spitale, în regim ambulatoriu; tariful pe caz rezolvat
(DRG); tariful mediu pe caz rezolvat; tariful pe serviciul medical/tariful pe caz rezolvat;
tariful pe zi de spitalizare.
O altă categorie de indicatori este reprezentată de cei calitativi din care fac parte: gradul
de complexitate al serviciilor medicale spitaliceşti acordate în funcţie de morbiditatea
spitalizată, de dotarea spitalului cu aparatură şi de încadrarea cu personalul de specialitate;
infecţii nosocomiale raportate la numărul total de externări; infecţie clinic aparentă sau
asimptomatică provocată de germeni cunoscuţi patogeni, care se manifestă pe perioada
spitalizării la un interval de timp mai mare decât incubaţia minimă sau la domiciliu la un
interval de timp mai mic decât incubaţia maximă.
Valoarea totală contractată de spitale cu casele de asigurări se constituie din următoarele
sume: suma aferenta serviciilor medicale spitaliceşti a căror plată se face pe bază de tarif pe
caz rezolvat (DRG) pentru afecţiunile acute, sau se stabileşte astfel:
Număr de cazuri externate x indice case-mix pentru anul n x tarif pe caz ponderat pentru
anul n+1
Indicele de asigurare cu paturi, calculat ca raport între numărul de paturi din unităţile
spitaliceşti şi numărul de locuitori:
numar de paturi
×1.000 (paturi la 1.000 locuitori).
numar de locuitori
Indicele de ocupare a paturilor de spital, care poate fi exprimat în zile sau în procente:
numar de zile (contabile) de spitalizare
(zile), respectiv
numar de paturi
numar de zile (contabile) de spitalizare
x 100 (%).
numar de paturi x 365
25

26. Un indice de ocupare apropiat de 365 zile reflectă o lipsă acută de capacitate de
spitalizare. În general, se consideră raţional un indice de ocupare de 300 - 330 zile/an (în
funcţie de împrejurări sau de specialităţi), căruia îi corespund 80 - 90%.
Durata medie de spitalizare, care se calculează ca:
numar de zile (contabile) de spitalizare
(zile).
numar de bolnavi
Acest indice trebuie calculat concomitent cu indicele de utilizare a paturilor, întrucât un indice
mai mare de utilizare a paturilor se poate datora şi unei durate mai mari de spitalizare a
bolnavilor, peste necesar.
Durata medie de spitalizare nu este numai un indicator contabil-financiar, ci este şi un
indice care apreciază calitatea actului medical, alături de ceilalţi indicatori specifici ai
activităţii medicale, cum ar fi: numărul de decese, indicatorul neconcordanţei dintre
diagnosticul de ieşire şi diagnosticul de intrare. Acest indicator trebuie calculat însă diferit pe
total şi pe secţii (durata medie de spitalizare fiind diferită pe secţii). Pentru a calcula indicele
pe întreg spitalul se împart zilele de spitalizare (contabile) la bolnavii aflaţi (la începutul
perioadei pentru care se face calculul) plus bolnavii spitalizaţi în perioada la care ne referim,
iar in cazul secţiilor, la numitor se adaugă transferaţi în secţii.
Durata medie de spitalizare este un indicator cu o semnificaţie medicală deosebită,
exprimând alături de indicele stării de sănătate la iesirea din spital, esenţa, calitatea activităţii
medicale a unităţii. Acest indicator este stabilit prin actul normativ şi este diferit funcţie de
tipul de spital (urban şi rural) şi în raport cu categoriile de spitale (clinice, neclinice). Un alt
element de care trebuie să se ţină seama este sexul şi grupa de vârstă respectivă, de forma
clinică a bolii, de bolile concomitente. În acest sens, singurul document stiinţific este “foaia
de observaţie clinică” a bolnavului, din care se poate calcula şi durata medie a spitalizării,
inclusiv dacă pentru boala respectivă este prima internare sau internare repetată.
Foaia de observaţie clinică este documentul cel mai valoros pentru stabilirea duratei medii
de spitalizare pe codurile nomenclaturii internaţionale a maladiilor pe sex, mediu, grupe de
vârste.
Indicele de durată, calculat ca:
numar de zile de spitalizare, pe cauze
numar de bolnavi ieşiţi, pe cauze
26

27. Alături de durata medie de spitalizare, acest indicator reflectă şi rulajul bolnavilor pe un
pat de spital şi care corespunde numărului de bolnavi pe un pat, pe an, calculat ca:
numărul de bolnavi
numărul de paturi
Acest indice trebuie să corespundă, de fapt, şi cu raportul dintre utilizarea patului şi durata
medie de spitalizare. Cu cât indicele privind rulajul este mai mare, cu atât activitatea unităţii
sanitare respective este considertă mai bună.
Rulajul bolnavilor pe un pat de spital corespunde numărului de bolnavi ce revin pe un
pat, pe an (lună sau trimestru).
Indicele stării de externare, care reprezintă:
numărul de decese
numărul de bolnavi ieşiţi
Acest sistem de indicatori specifici activităţii sanitare reprezintă numai aprecierea calităţii
actului medical şi nu poate să exprime un indice de apreciere global dacă nu este completat şi
cu costurile asistenţei medicale.
Indicele stării de externare a bolnavilor este important de calculat, deşi mai cert este cel ce
se referă la aceeaşi durată şi trebuie calculat pe tipuri de boli.
Ca indicatori de apreciere din punct de vedere financiar a unităţii sanitare, se utilizează
următorul sistem:
Cheltuielile pe un pat, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul mediu de paturi.
Indicatorul se calculează pe total cheltuieli (cheltuieli cu personalul şi cheltuieli materiale) şi
separat pentru medicamente şi materiale sanitare.
Cheltuielile pe un bolnav, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul de bolnavi.
Cheltuielile pe zi de spitalizare, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul de zile
de spitalizare.
În orice caz, aceşti indicatori se compară în dinamică şi nu între diferite spitale sau între
secţiile unui spital, întrucât acestea au specific propriu şi au nivele de ierarhizare diferite. Din
această cauză, se impune elaborarea unui algoritm de calcul care să elimine particularităţile
individuale ale fiecărei unităţi.
Indicatorii financiari se calculează pe tot spitalul şi pe secţii, prezentând variaţii de la un
spital la altul, chiar dacă au aceeaşi spitalizare medicală sau rang medical, datorită modului
diferit de organizare al unităţilor sanitare, a dotării acestora cu tehnică medicală, a
specializării pe ramuri medicale.
27

28. În ceea ce priveşte modul de concepere a costului prestaţiei medicale există mai multe
concepţii. Una dintre ele consideră actul medical ca un serviciu prestat asiguraţilor. Cea de-a
doua variantă stabileşte costul, evidenţiind efortul financiar al statului intr-o anumită perioadă,
deci distribuţia bugetului spitalului pe secţii şi zile de spitalizare.
Din categoria factorilor financiari, cei mai importanţi sunt: costul pe zi de spitalizare,
costul pe bolnav şi costul pe pat (fizic şi efectiv ocupat), calculaţi pe lună, trimestru şi an.
Aceşti indicatori se calculează la totalul cheltuielilor cu medicamente şi materiale sanitare,
pentru cheltuielile cu salariile şi cheltuielile cu caracter funcţional având la baza următoarea
metodologie:
Cost mediu/zi spitalizare=cheltuieli totale/număr zile de spitalizare (contabile)
Indicatorii se compară în special în dinamică, şi nu între diferite spitale, sau în acest caz
doar între secţiile de specialitate, profil şi nivel ierarhic similar al spitalului. Aceste costuri
situate la nivelul spitalului sau secţiei, chiar similare, nu sunt comparabile şi din aceste
considerente este necesar studiul pe cauze de boală şi pe zile de spitalizare. Costul asistenţei
medicale constituie o problemă de cea mai mare importanţă nu numai din punct de vedere
financiar, ci şi din punct de vedere al asistenţei medicale.
La întocmirea planului de cheltuieli se are în vedere:
• corelaţia între realizarea indicatorilor operativi şi execuţia lui pe perioada respectivă;
• nivelul colectiv al realizării sarcinilor de plan în perioada pentru care s-a întocmit
execuţia certă;
• descoperirea eventualelor erori în planificarea creditelor bugetare, pe feluri de
cheltuieli sau în repartizarea acestora pe trimestre;
• descoperirea eventualelor cheltuieli inutile, neoportune sau neeconomice.
Înainte de întocmirea planului de cheltuieli se întocmeşte planul sanitar pe baza
indicatorilor operativi, comunicaţi de forul tutelar, ca număr de paturi, număr de consultaţii
etc., a normelor de cheltuieli ca hrană, deplasări etc.
Cheltuielile pentru fiecare acţiune se fundamentează pe subdiviziunea clasificaţiei
economice a mijloacelor extrabugetare (titluri, articole şi alineate), după care se grupează în
cheltuieli curente şi cheltuieli de capital. Pentru cheltuiele de capital se întocmesc liste de
investiţii care constituie anexa la bugetul de venituri şi cheltuieli şi se aplică odată cu acesta.
Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările
conţinute în legile specifice şi în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă
în bugetele prevăzute şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală
28

29. pentru cheltuiala respectivă. Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată,
ordonată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
Fundamentarea cheltuielilor se face luându-se în calcul reperele din anul de baza,
normele emise de Ministerul Sănătăţii Publice cu privire la execuţia părţii de cheltuieli a
bugetului de stat şi instrucţiunile care completează aceste norme. Latura comună în
fundamentarea cheltuielilor la instituţiile publice este susţinută procedural, în sens
metodologic, de clasificaţia economică sau cadrul comun al clasificaţiei bugetare.
Categoriile de cheltuieli înscrise în buget sunt : cheltuieli de personal ; cheltuieli cu
bunurile şi serviciile ; cheltuieli de capital.
În prezentarea metodologiei de fundamentare a principalelor categorii de cheltuieli
înregistrate la o instituţie sanitară, se disting: cheltuieli de personal, cheltuieli cu medicamente
şi materiale sanitare, cheltuieli pentru hrană, cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, cheltuieli
cu obiectele de inventar de mică valoare şi scurtă durată şi echipamente şi cheltuieli pentru
reparaţii curente.
Fundamentarea cheltuielilor de personal se realizeaza în acord cu legislaţia în vigoare, în
funcţie de numarul de persoane angajate şi bineînţeles în funcţie de sistemul de salarizare,
avându-se în vedere evaluarea performanţelor personalului. Astfel, cheltuielile cu salariile se
efectueaza dintr-un total prestabilit astfel încât salariile de bază şi indemnizaţiile de conducere
pentru personal, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare să se încadreze în
fondurile alocate de la bugetul de stat.
Cheltuielile de personal – se stabilesc în funcţie de:
• Cheltuielile cu salarii (salarii de bază, salarii de merit, indemnizaţii de conducere, spor
de vechime, spor pentru condiţii de muncă, salarii plătite cu ora, fond de premii, alte
drepturi salariale);
• Contribuţiile pentru Asigurări Sociale de Stat (CAS) (29%) ;
• Cheltuielile pentru constituirea fondului de ajutor de şomaj (1%);
• Contribuţiile pentru sănătate (12%).
Toate aceste cheltuieli se stabilesc în funcţie de valorile lor din anul precedent înmulţite
cu indicele inflaţiei prognozat de Direcţia de Statistică, avându-se în vedere atât posibilităţile
de creare de noi locuri de muncă, cât şi unele disponibilizări.
Cheltuielile privind salariile se fundamentează luând în considerare mai multe criterii:
numărul total de angajaţi ai unităţii precum şi numărul celor care se preconizează a fi angajaţi
29

30. în timpul anului, luându-se în considerare funcţia, gradul sau treapta profesională a
angajaţilor19.
Salariu de bază- cuantumul acestor cheltuieli de salarii tarifare depinde de numărul
mediu de posturi existente anual ponderat cu salariul tarifar mediu lunar din anul în care se
socoteşte cuantumul cheltuielilor.
Fondul de salarii = numărul mediu scriptic de salariaţi x salariul mediu brut lunar x 12 luni
Fsb = Ns x Smb x 12
Unde: Fsb- este fondul aferent salariilor de bază;
Ns- este numărul mediu de salariaţi;
Smb-este salariul mediu de bază modificat cu eventualele majorări de salarii
previzionate
12- este numărul de luni al anului calendaristic, dar şi bugetar.
Salariul de bază se acordă diferenţiat tuturor categoriilor de personal în funcţie de
numărul orelor lucrate după cum reiese din documentele primare privind munca tuturor
angajaţilor (foile de pontaj). Pentru medici, asistente şi infirmiere salariul se diferenţiază în
funcţie de gradaţii (6), de trepte profesionale, gărzi etc. Pentru îngrijitoare care au gradaţii şi
pentru personalul administrativ cu 4 gradaţii salariul va fi mai mic. Pentru personalul
muncitor salariul se acordă numai pe trepte profesionale (I-III) şi categorii (1-5).
Salariile de bază se stabilesc în funcţie de normele de evaluare a performanţelor
individuale. Salariile de bază din sistemul bugetar, prin urmare şi cele din sistemul sanitar, au
la bază următoarele elemente: valori de referinţă sectorială, care se exprimă în lei şi sunt
utilizate ca bază de calcul pentru configurarea grilelor de intervale specifice sectorului
respectiv, baza de calcul corespunzătoare salariilor din grilele de salarizare specifice, baza de
calcul a indemnizaţiilor lunare, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază (se
compune din intervalele de valori pentru fiecare functie de execuţie, grad profesional sau
treapta de salarizare): valoarea de referinţă universală, se exprimă în lei şi este baza unică de
determinare a valorii de referinţă proprie fiecărui sector de activitate; indicatorii de prioritate
intersectorială, se exprimă în procente şi sunt diferenţiaţi pe domenii de activitate.
Valoarea de referinţă sectorială = valoarea de referinţă universală x indicatorii de
prioritate intersectorială.
Coeficienţii de multiplicare diferă în funcţie de funcţia personalului medico-sanitar.
Coeficienţii de multiplicare înmulţiţi cu valoarea de referinţă specifică duc la aflarea limitelor
în care se stabilesc salariile de bază.
19
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr.33/2001.
30

31. Salariile de bază includ salariile de bază ale personalului de execuţie şi pentru personalul
încadrat cu normă întregă sau cu jumătate de normă, cu treptele sau gradaţiile cuvenite
conform statului de funcţii şi salariile de bază acordate persoanelor încadrate temporar pe
posturi vacante sau posturi ale personalului aflat în incapacitate temporară de muncă, la care
se adaugă drepturile pentru concediul de odihnă.
Personalul contractual are stabilit salariul de bază în funcţie de normele metodologice
pentru evaluarea performanţelor individuale din punct de vedere profesional20 al persoanelor
încadrate în sectorul bugetar. Salariul de bază se mai stabileşte şi în funcţie de grilele de
salarizare. Acestea se prezintă sub forma unor limite minime şi maxime, interval în care se
încadrează salariul de bază pentru fiecare categorie de funcţie. Directorul medical/director
financiar/managerul evaluează performanţele profesionale ale personalului din subordine. În
funcţie de această evaluare se stabileşte salariul de bază, iar performanţele profesionale luate
în calcul sunt cele din anul anterior stabilirii salariului de bază. Evaluarea acestora se face pe
baza unui punctaj se la 1 la 5 pentru fiecare criteriu de evaluare a fiecărui angajat.
Cel mai des folosite criterii de evaluare ale postului şi ale performanţelor individuale
sunt următoarele: asumarea responsabilităţii, performanţa, adecvarea comportamentului la
complexitatea muncii, iniţiativa şi creativitate. Pentru o fundamentare cât mai apropiată de
cheltuielile ce se angajează în plata salariilor, ordonatorii principali de credite vor previziona
volumul de muncă, perioadele de realizare, numărul de personal şi salariile individuale
aferente corespunzătoare sarcinilor.
Indemnizaţii de conducere – se acordă sub formă de procent aplicat asupra salariilor
tarifare ale persoanelor care îndeplinesc funcţii de conducere, diferenţiat după răspunderea
funcţiei îndeplinite. De regulă, indemnizaţiile de conducere reprezintă aproximativ 0,05 % din
totalul cheltuielilor salariale.
Salariu de bază = salariu tarifar + indemnizaţiile de conducere
Salarizarea personalului de conducere este formată din salariile de bază corespunzătoare
funcţiei de execuţie, gradului sau treptei profesionale şi gradaţiei deţinute, la care se adaugă o
indemnizaţie de conducere, care face parte din salariul de bază, diferenţiată în raport cu
răspunderea funcţiei de conducere îndeplinite şi un spor de 15% aplicat la salariul de bază,
reprezentând salariul de merit.
Fic = IcxNr.s xnr. Luni
Unde: Fic – fond indemnizaţie de conducere.;
Ic –Îndemnizaţie de conducere.
20
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.115 din 2004, modificată şi completată de Legea nr.125 din 12 mai
2005 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul
sanitar
31

32. Gradul profesional este atribuit în ierarhizarea salarizării personalului cu studii
superioare (economist, inginer, referen, etc) şi variază de la I la III, precum şi debutant.
Treapta profesională este acea categorie de ierarhizare a remunerării în cadrul instituţiilor
publice care se aplică personalului cu pregătire medie, precum şi muncitorilor şi personalului
TESA, de la treapta I-VI la muncitorii necalificaţi.
Salariile de merit – se acordă personalului cu rezultate deosebite, se stabilesc o dată pe an
în cuantum de 15% din salariul de bază şi fac parte din salariul de bază Pentru personalul nou
angajat, salariul de merit se poate acorda după o perioadă de 6 luni de la angajare. Salariul de
merit poate fi acordat la cel mult 15% din numărul total de posturi prevăzute în statul de
funcţii al instituţiei.
Din categoria premiilor mai fac parte: al 13-lea salariu - se acordă pentru toţi salariaţii
care au muncit şi se stabileşte ca salariul de bază; premiu anual – se acordă în funcţie de
realizările pe 12 luni.
Ponderea acestui premiu reprezintă 2 % din fondul de salarii total din anul de bază
corectat cu indicele inflaţiei.
Fsb=Sb x nr. Posturi x 12 luni
Unde ; Fsb – fond salarii de bază;
Sb – salariu de bază;
nr posturi – număr de posturi
Fms = nr. Salariaţimx nr. Luni x S.m. lunar
Unde; Fsm – fond salariu merit,
nr. sal. M – număr salariaţi beneficiari de salariu de merit ;
Salariul de merit =salariul de bază x15%
Fondul de salarii de merit planificat se determină cu ajutorul relaţiei:
FdSm1 = (NmxSm1x12)
În care: - Fdm1 reprezintă fondul de salarii de merit planificat pentru anul următor;
- Nm reprezintă numărul de persoane care beneficiază de salarii de merit;
- Sm1 reprezintă salariul de merit lunar (aferent lunii decembrie din anul de
bază);
32