Publicatie în cadrul proiectului „Remitențele Dezvoltă Comunitățile în Moldova", implementat de Hilfswerk Austria International prin reprezentanța Hilfswek Austria în Moldova, cu suportul financiar al Uniunii Europene. www.migranti.md Opiniile exprimate în acest material nu reflectă necesar punctul de vedere al Comisiei Europene.

1. €c
8 | 15 ianuarie 2014
interviu
nomist
magazin economic
Victor Koroli, Hilfswerk Austria
International: Societatea are
nevoie de exemple pozitive de
construire a ceva durabil într-o
atmosferă nu tocmai favorabilă
În anul 2013 ECOnomist a avut o
colaborare frumoasă cu proiectul
Hilfswerk Austria International, care
a reuşit să finanţeze şapte afaceri
construite de către foşti emigranţi
şi care reprezintă modele viabile de
iniţiere şi dezvoltare a unor afaceri
de către foştii migranţi. Investiţia
remitenţelor este, în esenţă, o cale
de a soluţiona mai multe probleme
grave cu care se confruntă Republica
Moldova, de la reducerea exodului
forţei de muncă până la crearea
întreprinderilor mici şi mijlocii, care
reprezintă, de regulă, baza unei
economii durabile. Şi, în pofida
impedimentelor create de realitatea
moldovenească, Hilfswerk Austria
International a demonstrat că acest
lucru este posibil. Despre proiect,
climatul antreprenorial din ţara
noastră şi despre ce ar trebui să
întreprindă autorităţile pentru a
multiplica aceste modele, create de
Hillfswerk Austria International, am
discutat cu coordonatorii proiectului
Victor Koroli şi Valerian Tăbârţă.
-​Ideea atragerii
remitenţelor în economie
nu este una nouă, acesta
fiind şi obiectivul unui
program guvernamental.
Cum a început proiectul şi
care au fost cauzele abordării anume a problemei
migraţiei?
-​Victor Koroli:Ideea
proiectului „Remitenţele
dezvoltă comunităţile în
Moldova” a apărut încă
în anul 2008. Analizând
transformările care s-au
realizat în ultimii 10-15
ani, am constatat că avem
un număr foarte mari de
concetăţeni plecaţi peste
hotare. Această cifră variază după diferite estimări de
la 300 de mii la un milion
de persoane. Pe de altă
parte, anual în Republica
Moldova se întorc peste
un miliard de dolari. La
sfârşitul lui 2014 acestea
ar trebui să ajungă la un
miliard şi jumătate. Doar
circa 7% din aceste mijloace ajung să fie investite
în dezvoltare. Restul sunt
orientate spre consumul
curent. Apare problema
utilizării ineficiente a
acestor mijloace. Austria
International şi-a propus
în cadrul acestui proiect să
creeze modele de utilizare
eficientă a remitenţelor.
Astfel, în 2009 a fost pregătită o aplicaţie depusă la
Comisia Europeană care a
fost aprobată şi în rezultat
am primit undă verde. Valoarea totală a proiectului
se ridică la 625 mii de euro.
Proiectul cuprinde mai
multe activităţi. O componentă foarte importantă
o reprezintă programul de
mativ în acelaşi timp. Deosebirea principală este că,
în cazul proiectului nostru
condiţiile de selectare erau
mult mai lejere, beneficiarii nu trebuiau să vină cu
o contribuţie proprie sau
să investească din start
o sumă, care ulterior să
le fie returnată. În cazul
nostru nu a existat o astfel
de condiţie, deoarece noi
am conştientizat, că şi 200
este suficient pentru toţi,
şi nu doar în ce priveşte
atragerea remitenţelor dar
şi atragerea investiţiilor cetăţenilor aflaţi în ţară care
au spirit de antreprenori,
pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii
care în orice ţară reprezintă
baza economiei. Ar putea
exista o multitudine de
programe de acest gen pentru susţinerea investiţiilor
persoanelor cu dizabilităţi,
pensionarilor, femeilor,
dar, în special, a tinerilor,
care, din câte arată sondajele neoficiale, în proporţie
de 85-90% îşi leagă viitorul
de plecarea peste hotare.
Aceste statistici nu pot să
nu alarmeze.
Dacă e să revenim la
migraţie şi rolul ei, putem
să afirmăm cu certitudine
că de pe urma ei sau, mai
degrabă, de pe urma remitenţelor au avut de profitat
mai multe categorii ale
populaţiei şi toate guvernările au avut posibilitatea
să se laude cu parametrii
macroeconomici îmbunătăţiţi deşi nu au avut prea
mari merite în asta. Din
contra, s-a produs şi se
mai produce un export al
forţei de muncă în loc să
fie create locuri de muncă
aici în ţară şi noi ştim că
trebuie să fie pus capăt
acestui model economic
defectuos. Dacă Moldova
îşi doreşte cu adevărat
o transformare, atunci
trebuie să întreprindem
mai multe acţiuni pentru
a crea un mediu favorabil
pentru dezvoltarea afacerilor. Fenomenul migraţiei
nu poate fi combătut doar
granturi. Pentru programul
de granturi au fost alocate
100 mii de euro, din care
au fost finanţate şapte
microproiecte, care au primit utilaje şi echipamente
necesare pentru iniţierea
sau dezvoltarea afacerii.
O altă componentă
importantă o reprezintă
studiile. Au fost realizate
patru studii importante
referitoare la procesul de
migraţie, dezvoltarea economică a Republicii Moldova, utilizarea eficientă
a rezultatelor migraţiei în
dezvoltarea comunităţilor
rurale. S-a dezvoltat într-o
zonă ţintă ce cuprinde
patru raioane din centrul
ţării: Orhei, Şoldăneşti,
Teleneşti şi Rezina. Proiectul a derulat mai multe
activităţi de bază printre
care instruirea migranţilor
şi a potenţialilor migranţi
în iniţierea şi dezvoltarea
afacerilor, am avut un
concurs de granturi pentru
deschiderea sau dezvoltarea afacerilor deja existente, am publicat şi diseminat
ghidul antreprenorului pe
înţelesul tuturor, am organizat mai multe ateliere de
lucru vizând sensibilizarea
şi informarea potenţialilor
candidaţi pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii.
-​Dacă e să vorbim
despre atragerea remitenţelor în afaceri, există şi
proiectul guvernamental
Pare 1+1, care are acelaşi
obiectiv. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre
cele două proiecte?
Victor Koroli: Aceste
proiecte au apărut aproxi-
anumite genuri de afaceri,
a fost exclusă din start
posibilitatea de a participa
la selecţie a companiilor
care se ocupă, de exemplu
cu comerţul sau cu prestarea serviciilor de transport.
Drept urmare au fost selectate şapte companii care
produc, au angajaţi şi unele
din ele chiar sunt orientate
spre export. Astfel, avem
posibilitatea să arătăm că
Victor Koroli
mii este o problemă pentru
cetăţenii din Republica
Moldova. Fiecare beneficiar
a venit cu o contribuţie in
kind. Utilajul necesar
beneficiarilor noştri a fost
selectat de către Austria
International şi dat în
folosinţă şi abia la sfârşitul
proiectului ei vor intra de
iure în posesia lui.
Valerian Tăbârţă: În
comparaţie cu proiectul
Pare 1+1 noi avem mai
puţini beneficiari direcţi,
doar şapte. Deşi noi n-am
enunţat că vom selecta
poţi face business de succes
şi în domeniul producerii
de bunuri sau servicii apropiate de domeniul producere cum ar fi deservirea
tehnicii agricole.
Victor Koroli:
În discuţiile avute
cu mai multe persoane,
inclusiv oficiali, ni s-a
pus întrebarea: la ce bun
mai trebuie un program
de atragere a investiţiilor
dacă există deja Pare 1+1.
Acest fapt m-a surprins,
deoarece consider că loc
pentru astfel de proiecte
printr-un singur proiect
sau doar prin programe de
atragere a remitenţelor, aici
este necesară schimbarea
abordării la toate nivelele.
-​ Însă aceasta este o
problemă deja de mentalitate.
Într-adevăr, noi am
ieşit dintr-o societate
totalitară, unde noţiunea
de antreprenor purta o
conotaţie negativă de speculant, de afacerist, într-un
fel dezonorantă. Pe de altă
parte mentalitatea de homo
sovieticus, care s-a obişnuit
să depindă în întregime
de deciziile şefilor, rămâne
încă destul de răspândită
dacă nu predominantă în
societatea noastră. Deşi se
reduce ponderea celor care
gândesc astfel, nu putem
vorbi despre o schimbare
rapidă. Suntem ca în cazul
exodului evreilor din Egipt
care, au trebuit să fie conduşi de Moise timp de 40
de ani prin deşert pentru
a lăsa în urmă mentalitatea de sclav, pentru a se
simţi oameni liberi. În cazul
nostru, pentru a scăpa de
o astfel de mentalitate,
trebuie să avem curajul să
ne construim viaţa pe cont
propriu, iar oamenii care
revin de peste hotare, din
Occident în special, scapă,
de regulă, de reminiscenţele sistemului totalitar, devin mai responsabili şi mai
încrezuţi în forţele proprii
şi cu suficientă demnitate şi
perseverenţă pentru a duce
până la capăt ceea ce şi-au
propus. Iar cei şapte beneficiari ai programului nostru
reprezintă modele demne
de urmat în acest sens.

2. €c
-​Prin ce s-au remarcat
aceşti beneficiari?
-​Fiecare dintre ei vine
cu o anumită inovaţie. În
cazul proiectului nostru
beneficiarii şi-au ales chiar
ei echipamentul şi utilajul de care aveau nevoie.
Astfel, Ştefan Sandic, care
realizează o afacere în
domeniul apiculturii, afacere de familie, care deţine
aproape 2000 de stupi de
albine în zona Şoldăneşti, a
achiziţionat prin intermediul proiectului nostru un
laborator mobil pentru extragerea mierii în câmp. Un
astfel de laborator nu mai
există în RM. Utilizarea lui
reprezintă un nivel superior de derulare a afacerii în
apicultură care presupune
eficientizarea cheltuielilor,
cooperarea apicultorilor
dintr-o anumită zonă
deoarece acest laborator reuşeşte să satisfacă
necesităţile apicultorilor
din câteva raioane. Asta va
conduce la pasul următor,
care presupune cooperarea
dintre mai mulţi apicultori,
deoarece laboratorul atât
colectează mierea cât şi o
omogenizează, iar cei ce
vor dori să se folosească
de laborator vor trebui să
garanteze o calitate înaltă a
produsului. Dacă se atinge
acest obiectiv, antreprenorii după cooperare s-ar
putea gândi la posibilitatea
ambalării şi comercializării
în comun a mierii ambalate. Procesarea sporeşte
preţul de câteva ori. Mierea
este un produs care este
foarte solicitat pe pieţele
europene şi de aceea, piaţă
de desfacere este suficientă. Iar producţia de miere
în Republica Moldova are
potenţial să sporească de
cel puţin două ori.
Un alt beneficiar este
Roman Juncu din Orhei
care a venit cu ideea unui
laborator mobil electrotehnic care permite să vadă
unde este locul defecţiunii
cablurilor electrice de
înaltă tensiune, unde se
produc pierderile în reţea.
Acest echipament reprezintă un laborator mobil
pentru verificarea cablurilor de înaltă tensiune. Este
un serviciu inovator, un
serviciu orientat pentru
agenţii economici care se
confruntă cu astfel de probleme, iar aceste servicii
sunt pentru ei foarte utile.
Probabil distribuitorii de
energie electrică dispun
de astfel de echipamente
însă acestea, de regulă,
costă foarte scump, astfel
că beneficiarul nostru, cu
această afacere contribuie
la apariţia concurenţei pe
această piaţă.
-​Cum apreciaţi rezul
tatele proiectului?
15 ianuarie 2014 | 9
nomist
magazin economic
Marele rezultat al
proiectului este că fiecare
din cei şapte antreprenori
practică afaceri de succes
şi fiecare din ei poate să
servească drept model de
succes pe piaţa sa. Şi în
perioada aceasta pe care
interviu
Petru Găină care cultivă şi
comercializează coacăză
şi agriş. Iarăşi este vorba
despre inovaţie fiindcă
acest tânăr, de doar 20 de
ani, vine cu o altă abordare, investeşte în arbuşti
de pomuşoare, deci în
lor noştri de a derula afaceri calitative, în special
la sate?
-​În general în RM
există foarte multe exemple pozitive în ce priveşte
capacitatea de a face
afaceri. Probabil că este
rezultatul condiţiilor vitrege în care este nevoit să se
descurce business-ul de la
noi. Viaţa i-a făcut pe moldoveni să fie descurcăreţi şi
predispuşi spre schimbare.
Oamenii şi-o doresc, ei vor
să facă parte din schimbare. Asta am văzut în cadrul
mai multor activităţi pe
care le-am organizat.
Oamenii observă repede
experienţele de succes şi
metodele care conduc la
rezultate bune.
-​Valerian Tăbâr
ţă: Pe de altă parte trebuie
schimbată cultura antreprenorilor. De fapt, aceasta
este aproape inexistentă
după cum se exprima unul
din beneficiarii proiectului
şi care a fost în Suedia întro vizită de lucru unde a
văzut ce înseamnă de fapt
cultura antreprenorială.
Un antreprenor de acolo
este om de afaceri prin tot
ce face. La noi, aceştia nu
şi trebuiesc luate toate în
calcul. Trebuie depăşită
abordarea actuală a autorităţilor care se mulţumesc
cu faptul că cele 1,5 mld.
de dolari trimişi menţin
într-o oarecare măsură stabilitatea macroeconomică,
alimentând PIB-ul şi să se
gândească cum aceştia ar
putea contribui la dezvoltarea comunităţilor dar
şi a întregii ţări. Pentru
asta trebuie stimulată o
comunicare mai strânsă a
migranţilor cu localităţile,
cu oamenii de acasă, cu
factorii de decizie de acasă.
Iar statul ar trebui să se
gândească cum ar putea
convinge aceşti oameni
să deschidă afaceri acasă,
creându-le facilităţi în
acest sens. De asemenea să
fie mediatizaţi moldovenii
de peste hotare care au
succes, au deschise afaceri
peste hotare. Acestea ar
fi idei pozitive pentru
societate.
Însă este suficientă
doar comunicarea pentru
a dezvolta afacerile,
pentru a multiplica acele
modele pe care le-aţi
creat?
Bineînţeles că nu este
agricultura intensivă. Potrivit studiilor de profil, un
hectar de coacăză aduce un
profit cât 30-50 de hectare
de porumb dacă coacăza
este procesată şi apoi
comercializată. Plantaţia
este acoperită cu o plasă
antigrindină, un element
de asemenea destul de
nou pentru agricultura
noastră şi aici comercianţii
de plasă antigrindină ar
putea urmări după acest
model beneficiile oferite de
o astfel de plasă pe termen
lung. Vorbim deseori
despre solul nostru de o
bonitate excepţională însă
nu putem să organizăm
o agricultură eficientă pe
măsură. Exemplul lui Petru
Găină este un model demn
de urmat în acest sens.
-​Deseori se pune sub
semnul întrebării spiritul
antreprenorial al moldovenilor. Ce credeţi despre
capacitatea concetăţeni-
pot cel puţin să coopereze
între ei, se duşmănesc şi se
invidiază neînţelegând că
fiind uniţi ar putea obţine
mult mai mult.
-​Cum privesc comuni
tăţile afacerile şi persoanele care le derulează?
Destul de pozitiv şi nu
s-ar putea altfel deoarece
pe lângă antreprenori şi
familiile lor de ele beneficiază şi alţi membri ai comunităţii. Cele şapte afaceri,
deşi mici ca dimensiune,
oferă 37 de locuri de muncă permanente dintre care
22 au fost deschise în timpul derulării proiectului.
Este vorba despre circa 100
de oameni în total, care nu
sunt nevoiţi să plece peste
hotare, familiile nu sunt
nevoite să se despartă,
iar copiii nu sunt afectaţi
de aceste drame prin care
trece o mare parte din generaţia în creştere. Există
multe feţe ale migraţiei
suficient. Acum, practic
nu există o comunicare
eficientă a autorităţilor
cu diaspora, care să le
garanteze acestora că au la
ce reveni acasă. Din partea
guvernanţilor există doar
interesul în ce priveşte voturile pe care le pot obţine
de la oamenii de acolo. Un
obiectiv ar fi gândirea unor
mecanisme de comunicare
şi de transfer de experienţă. Poate ar fi bine să
gândim la nivel de stat un
program de recalificare,
în contextul experienţei
pierdute pe parcursul anilor de migraţie, poate şi în
format on-line şi, bineînţeles, instruirea.
Aici vreau să menţionez atitudinea deosebită a
unor beneficiari de-ai noştri care au înţeles importanţa cooperării şi a instruirii. Spre exemplu, Ştefan
Sandic din Şoldăneşti şi-a
proiectat în oficiul său o
enţa pe care au acumulat-o
peste hotare deoarece piaţa
noastră, pur şi simplu nu
are nevoie de astfel de servicii sau toate locurile pe
piaţă sunt deja ocupate ca
în cazul construcţiilor.
Un alt beneficiar este
Valerian Tăbârţă
o traversăm, de căutări,
societatea are nevoie de
astfel de exemple pozitive, de eroi care reuşesc să
construiască ceva durabil într-o atmosferă nu
tocmai favorabilă şi să dea
exemplu pentru ceilalţi
că se poate. Interesul faţă
de rezultatele proiectului nostru există şi acest
interes se vede, atât din
vizitele altor antreprenori
la beneficiarii noştri, cât şi
din accesarea paginii web
a proiectului şi interesul
diasporei. În contextul dat
cei şapte beneficiari reprezintă modele de utilizare
eficientă a remitenţelor.
În spatele fiecărei afaceri
se află o persoană cu o
poveste dramatică trăită
în timpul migraţiei. Unul
ajunge să construiască
poduri în Portugalia şi
Maroc apoi vine acasă şi se
ocupă de creşterea iepurilor fiindcă asta ştie să
facă din copilărie. Înţelege
că nu trebuie să lucreze la
greu la munci dificile când
cu un efort şi organizare
exemplară poate face acasă
un lucru pe placul său. Din
acest exemplu am dedus
că pe lângă toate celelalte probleme legate de
migraţie, există şi una mai
puţin observată dar destul
de delicată. Oamenii pleacă
peste hotare în căutarea
unui loc de muncă şi nu lucrează pe specialitate. Lasă
în urmă ani de experienţă
şi un statut social la care
au ajuns în timpul întregii
vieţi active. Ajunşi peste
hotare, sunt nevoiţi să
muncească la negru, la lucrări necalificate. Şi atunci
când revin înapoi, experienţa care au avut-o cândva
nu-i ajută foarte mult şi nu
au unde să revină. Deseori
nu pot să utilizeze experi-
sală specială de instruire
unde să poată prezenta
angajaţilor şi partenerilor
informaţii despre cele mai
noi tehnologii în domeniu.
Petru Găină a fost două
luni de zile în Cehia pentru
a prelua experienţa cultivatorilor de căpşuni din
această ţară. Atelierul de
deservire a tehnicii agricole de la Mitoc, proprietarul
căruia este absolvent al
şcolii profesionale din localitate, organizează vizite
ale elevilor la atelier.
Şi încă ceva referitor la
instruire. Într-un alt compartiment al proiectului
nostru am instruit peste
600 de beneficiari, inclusiv
tineri din şcoli. Atunci am
înţeles că ar fi bine, probabil, de a introduce în şcoli
un curs de bazele antreprenoriatului care ar fi bine să
fie însoţit de un program
de granturi pentru startup-uri.
-​Ce trebuie să în
treprindă autorităţile
pentru ca migraţia să
aducă beneficii pe termen
lung, atât migranţilor,
familiilor acestora, cât şi
comunităţilor şi întregii
societăţi?
Valerian Tăbârţă: Referitor la migraţie şi necesitatea de a schimba trendul,
de a-i face pe oameni să revină vreau să menţionez că
guvernanţii noştri nu mai
au prea mult timp la dispoziţie pentru a face ceva
în această privinţă. Dacă
deja vedem că cei plecaţi în
Occident nu mai intenţionează în mare parte să
revină acasă, atunci aceeaşi
situaţie s-ar putea întâmpla
şi în cazul celor plecaţi în
Est, în special în Federaţia
Rusă, care adoptă o legislaţie migraţionistă de natură
să-i impună pe migranţi să
adopte cetăţenia Rusiei. Şi
dacă cetăţenilor noştri, care
muncesc în Federaţia Rusă,
nu li se vor crea condiţii
să câştige un ban acasă,
ei vor fi nevoiţi să adopte
cetăţenia rusească iar asta
înseamnă că remitenţele
se vor diminua şi din acea
direcţie. Guvernanţii noştri
au cel mult vreo zece ani
pentru a schimba starea de
fapt. Dar dacă ne referim
la multiplicarea modelelor
despre care vorbeam, nu
cred că sunt foarte mulţi
doritori printre migranţi de
a deschide o afacere. Potrivit unui studiu, doar circa
2% dintre ei ar fi dispuşi să
deschidă o afacere. A face
business nu este atractiv şi
aici ar trebui să se concentreze eforturile guvernanţilor, care nu prin vorbe,
dar prin fapte ar trebui să
îmbunătăţească mediul de
afaceri.
A dialogat Ion Chișlea