1. TAINELE NATURII
Natura şi bazele ei spirituale în conformitate cu revela iile lui
JAKOB LORBER
… doar interoga ia asupra fiin ei interioare a tuturor acestor
descoperiri „smulse“ naturii ne oferă o explica ie clară, pe care doar
Spiritul o poate da, pentru că numai el este cel ce conferă via ă întregii
lumi, însufle ind-o şi manifestându-se vizibil pentru om în natură. De aici
se naşte şi întrebarea asupra sensului tuturor creaturilor şi asupra elului
către care tind ele.
Opera lui Lorber reuşeşte să răspundă în mod magistral la toate
aceste întrebări fundamentale, oferind o învă ătură de via ă religios-
spirituală de la începuturile crea iei până la desăvârşirea ei.
CUPRINS
Introducere
PARTEA I
MĂRTURII DESPRE NATURĂ
Poten area vie ii în lumea animală (scoica, porumbelul)
Via a copacului
Evanghelia vi ei de vie
Despre felul cum iau naştere vijeliile
Fiin a cutremurului de pământ
Polul Nord şi Polul Sud
Fluxul şi refluxul (procesele respira iei)
Eterul de sulf
PARTEA A II-A
MUSCA – O MINUNE A CREA IEI
Picioarele muştei
Musca – factor de echilibrare a electricită ii aerului
Musca – salvatoare a vie ii omului
Musca – men inătoare a cură eniei aerului
Musca – chimist şi distribuitor al electricită ii aerului
Musca – punct de referin ă al vie ii
1

2. Naşterea cometelor
Cauza şi fiin a luminii
Fiin a eterului şi a luminii solare
Musca – lumină şi acumulator de for ă vitală
Musca – simbol al umilin ei
PARTEA A III-A
MUNTELE GROßGLOCKNER – O EVANGHELIE A MUN ILOR
Introducere
Muntele Großglockner – părintele mun ilor
Formarea şi semnifica ia fierului
Mun ii – factori de reglare a curen ilor de aer
Fiin a şi cauza producerii luminii ghe arilor
Spiritual şi material
Lupta spiritelor în natură
Drumul spre umilin ă al spiritelor naturii
Drumul spre perfec iune al spiritelor naturii
Influen a binefăcătoare a unei ascensiuni montane asupra sufletului
Mun ii – predicatori ai iubirii şi în elepciunii
Întărirea inimii în lumea mun ilor
Mun ii – tărâmuri de revela ie divină
Mun ii – oglinda interiorului
2

3. Introducere
Prin descoperirile recente ştiin ele naturii din zilele noastre au ajuns
aproape de frontierele a ceea ce poate fi studiat în natură cu ajutorul
tehnicii moderne. Pătrunderea în structura atomului şi în dinamica sa a
dus la o cunoaştere deplină ce poate fi valorificată în toate domeniile
vie ii umane. Folosirea energiei electrice şi atomice marchează existen a
unei civiliza ii cu totul noi şi îi permite omului să aibă acces la unele for e
a căror folosire pozitivă sau negativă decide soarta umanită ii. Aşa cum
fizica atomului a condus la o nouă percep ie asupra elementelor
fundamentale care fac legătura dintre mic şi mare în crea ie, tot astfel
ieşirea în spa iul cosmic – fie prin intermediul astronauticii, fie al
radarului astronomic din zilele noastre – a oferit o imagine amplă asupra
universului, care a depăşit concep iile limitate ale teoriilor anterioare şi a
deschis noi perspective cosmice.
Este uimitor faptul că ştiin a se apropie din ce în ce mai mult de viziunile
lui Jakob Lorber. Descoperirile ştiin ifice confirmă tot mai des adevărul
pe care îl con in revela iile sale despre natură, care au anticipat cu mai
bine de o sută de ani multe descoperiri ce se numără azi printre cele mai
profunde în domeniul cercetării.∗ În scrierile sale despre natură – scrieri
inspirate de „cuvântul interior“, de dicteul divin în spirit – Lorber
realizează adevărate sinteze profund spirituale şi perfect ra ionale între
religie şi ştiin ă, această orientare fiind din ce în ce mai mult asumată de
societatea contemporană.
Sarcina reliefării semnifica iilor religioase ori filozofice ale descoperirilor
făcute nu apar ine ştiin elor exacte. Însă doar interoga ia asupra fiin ei
interioare a tuturor acestor descoperiri „smulse“ naturii ne oferă o
explica ie clară, pe care doar Spiritul o poate da, pentru că numai el este
cel ce conferă via ă întregii lumi, însufle ind-o şi manifestându-se vizibil
pentru om în natură. De aici se naşte şi întrebarea asupra sensului tuturor
creaturilor şi asupra elului către care tind ele. Opera lui Lorber reuşeşte
să răspundă în mod magistral la toate aceste întrebări fundamentale,
oferind o învă ătură de via ă religios-spirituală de la începuturile crea iei
până la desăvârşirea ei.
Fundamentul acestei opere îl constituie Marea Evanghelie a lui Ioan în
unsprezece volume, unde este expusă pe larg învă ătura spirituală a lui
Iisus Cristos. Pe lângă operele mari cu caracter religios, Lorber a primit şi
o serie de alte învă ături pline de spiritualitate, apărute până acum în
broşuri. Publicăm în acest volum trei dintre aceste scrieri mai mici
(„Mărturii despre natură”, „Muntele Großglockner – o Evanghelie a
mun ilor” şi „Musca”) într-o formă succintă. Descrierile ştiin ifice şi
∗
Cf. Jakob Lorber şi imaginea lumii moderne (Mărturia ştiin ei).
3

4. naturale expuse primesc în acelaşi timp o semnifica ie spirituală şi oferă
cititorului o imagine spiritualizată a lumii, aşa cum sunt concepute marile
opere ale lui Lorber.
Fie, aşadar, ca acest volum să constituie o călăuză pentru to i căutătorii de
adevăr, întru revelarea iubirii şi în elepciunii lui Dumnezeu, precum şi a
minunilor acestei Crea ii!
PARTEA I
MĂRTURII DESPRE NATURĂ
Poten area vie ii în lumea animală
Nu se ştie exact unde îşi are începutul lumea animală. Diferitele forme de
via ă şi trecerile de la o formă la alta îi apar naturalistului ca fiind
fuzionate, în timp ce ochii spiritului percep diferen ele dintre acestea ca
fiind foarte bine delimitate. Nu există în întreaga crea ie nimic care să
facă excep ie de la această regulă. Aşadar, ştiin a se înşeală atunci când
sus ine că toate lucrurile ce există în natură, având fiecare clasele,
formele şi particularită ile lor, provin una din alta.
Unde începe aşadar cu adevărat lumea animală? Presupune i probabil că
apa este mama tuturor formelor de via ă animală. Dar dacă observa i la
microscop formele de via ă animală existente într-o picătură de apă – ei
bine, acolo lumea animală se află deja pe a mia treaptă a evolu iei sale!
Prima treaptă a lumii animale o constituie nenumăra ii locuitori ai
eterului. Ei reprezintă aproximativ ceea ce voi numi i „atomi“. Aceştia
sunt atât de mici, încât pe un punct şi-ar putea găsi locul mai multe
trilioane. Dacă a i dori să privi i aceste mici animale cu ochii fizici, ar
trebui să mări i acest punct de trilioane de ori, lucru care totuşi nu v-ar
ajuta cu nimic, pentru că ochiul fizic nu ar putea să vadă lucrurile în
realitatea lor. Doar ochiul spiritual poate face aceasta.
Aceste mici animale atomice se nasc din curgerea razelor de lumină care
există în nenumăratele spa ii ale crea iei. Este de în eles felul în care
lumina pe care o compun curge în îndepărtatele spa ii ce apar ca fiind
goale. Aceste prime mici animale au formă sferică, suprafa a lor este
netedă, iar hrana lor este esen a luminii. Durata lor de via ă este de o
trilionime de secundă. i După subita lor moarte, unindu-se în număr de
trilioane, ele încep să alcătuiască o a doua clasă. Din punct de vedere al
mărimii, această clasă nu se deosebeşte cu mult de prima, via a ei însă
devine mai concentrată şi prezintă o nevoie de saturare, din această cauză
i
Fizicianul japonez Hedeki Yukawa a ob inut în 1952 premiul Nobel. El a primit această înaltă
distinc ie pentru studiul său despre diviziunea atomică, în care el vorbeşte despre durata de via ă a unui
atom ca fiind o trilionime de secundă. (!)
4

5. ea fiind prevăzută cu un organ de recep ie corespunzător. Această clasă
de animale poate fi numită „monade“.
Spa iul în care vie uieşte această specie de animale este acea sferă în care
planetele se rotesc în jurul soarelui. Durata ei de via ă este al miilea
miliard al unei secunde.ii Neputând percepe cu sim urile diferen a dintre
durata de via ă a unui atom de eter şi a unei monade, calculul va arăta
totuşi diferen a colosală care există între acestea. În acelaşi mod şi
aproape în aceeaşi configura ie se formează o clasă una după alta, având
o via ă permanent poten ată. Treptat via a acestor fiin e ajunge la o
asemenea consisten ă, încât ele pot fi văzute in straturile superioare de
aer, ca un abur albăstrui plin de lumină.
Durata de via ă a unei astfel de fiin e creşte gradat până la al miilea
milion dintr-o secundă. Adeseori trilioane de astfel de mici animale
albăstrui se prind între ele printr-o for ă vegetativă şi se împerechează
evoluând într-o clasă superioară. Un astfel de proces este perceptibil cu
ochiul liber în forma unei stele căzătoare. Via a multiplă a unor astfel de
mici animale se uneşte în felul acesta din nou într-o singură via ă care se
scurge prin larvele lor luminoase. Acestea cad pe pământ sub forma unor
meteori i fie moi, fie chiar pietroşi.
Micile animale devenite astfel libere (scânteile) se adună pe suprafa a
netedă ca o oglindă a norilor pufoşi. Modalitatea în care aceste fiin e iau
naştere este pe măsura lor. Dacă ele se înmul esc într-un număr mare
până la un anumit punct, micile învelişuri aflate în stare liberă şi lipsite de
via ă devin din ce în ce mai grele şi cad mult sub suprafa a masei de aer.
Astfel are loc un fel de „cununie” a acestor mase de mici animale de
lumină plină de căldură care este concentrată în aer; căldură reprezentată
de aşa-numita „materie electrică” (focul electric atmosferic). Astfel ia
naştere o clasă nouă, foarte plină de via ă, mai bine dezvoltată, care
umple atmosfera în forma unor nori denşi.
Dacă apoi aceşti nori – în func ie de intensitatea mai mică sau mai mare a
strălucirii luminii solare – cresc periodic în masă datorită for ei lor de
reproducere, are loc din nou o schimbare de clasă: via a este eliberată din
larvele sferice care au devenit acum atât de mari încât pot fi văzute chiar
la microscop. Pe neaşteptate, ele se îndreaptă spre pământ în forma
trăsnetului sau spre regiunile umede ale aerului în forma fulgerului difuz
din nori. Aşadar această formă de via ă comunică în parte cu materia, în
parte cu lumea plantelor, în principal însă cu sfera de via ă a următoarei
clase de animale.
ii
Într-o emisiune radio din anul 1959 se vorbeşte despre descoperirea unei particule elementare noi,
necunoscută până atunci, făcută de o grupă de specialişti americani în fizica atomului. Această
particulă atomică reprezintă doar o minusculă parte din mărimea protonului, iar durata ei de via ă este o
miliardime de secundă. Această nouă parte a atomului a primit numele de X. U. Zero. De atunci, ştiin a
va mai fi descoperit şi alte păr i ale atomului.
5

6. Din larvele rămase fără via ă se naşte umezeala aerului, iar din unirea mai
multor astfel de larve rezultă ploaia. Acum începe o adevărată via ă
animală terestră ce ia naştere în spa iile dintre micile învelişuri umplute
cu apă. Căci atunci când spiritele naturii eliberate (adică devenite libere
prin procesul de evolu ie), aflate în plantele de jos, ies din învelişul lor, se
adună în această via ă animală în număr de milioane şi alcătuiesc
cunoscutele vie uitoare de infuzie. Vă pute i convinge singuri de acest
proces astfel: pune i o plantă oarecare în apă şi lăsa i-o acolo pentru o
perioadă de timp. Aduce i imediat un strop mare de apă sub microscop şi
ve i observa deja într-un punct mare cât un grăunte de nisip, o mul ime de
vie uitoare care trăiesc şi se mişcă liber. Aceasta este prima specie de
animale pe care o pute i percepe în materie.
După un timp mai îndelungat ve i constata că într-un astfel de strop de
apă există mii de specii de animale care se deosebesc în mod clar unele de
altele în formă şi comportament. Aici o clasă rezultă din cealaltă printr-o
unire mutuală. Cu ajutorul unor instrumente şi mai performante, în
procesul de alcătuire al unei clase superioare ve i descoperi în mod clar
forme nenumărate care fac parte din clasa anterioară, căci aici are loc un
proces dublu de reproducere şi anume cea în curs şi cea a unei clase
superioare. Acest lucru se desfăşoară în felul următor:
O clasă superioară de vie uitoare devorează un număr imens de
vie uitoare din clasa inferioară şi astfel, din substan a celor inferioare şi
din structura lor individuală se produce clasa superioară. Nenumăratele
for e ale unei asemenea clase devenite mai târziu libere – unindu-se mai
târziu – dau naştere unei clase şi mai înalte de vie uitoare. Astfel se merge
în sus treaptă cu treaptă până când este parcurs rapid un cerc de o mie de
specii. Are loc din nou un proces extraordinar, care se manifestă prin
mişcări energice în apă, prin care spiritele naturii devenite deja puternice
îşi fac sim ită prezen a în aer. Atunci are loc o împăr ire prin care unele se
unesc cu viermii pământului, altele cu viermii apei. Această modalitate de
reproducere care urmează are loc tocmai prin mişcarea unor învelişuri
mari, vizibile (ouă minuscule) din care se reproduce aceeaşi specie prin
adoptarea unei variate clase inferioare.
După clasa acestor viermi urmează apoi speciile mai mici de crustacee
compuse din melci si scoici, care iau naştere aproape în acelaşi timp,
partea feminină a viermelui devenind scoică. În cadrul acestor specii are
loc din nou o evolu ie, de asemenea cu mii de transformări, până se
ajunge la broasca estoasă. Nu se cuvine însă să mai continuăm aici
aceste înşiruiri. Aceste fenomene de formare a vie ii vor fi explicate într-
un capitol special.
Să ne oprim acum însă la aşa-numita scoică perlă. Ea se află pe a
nouăzeci şi noua treaptă a evolu iei men ionate anterior şi provine din
unirea scoicii perlieră-mamă şi a melcului perlier. Aici se uneşte pentru
6

7. prima dată partea masculină şi partea feminină pentru crearea unei vie i.
Partea feminină se închide într-un înveliş dublu, unul exterior rigid şi
unul interior, neted, având strălucirea metalului. Înăuntru ea vegetează în
voie, se hrăneşte cu viermi şi foloseşte larvele prinse în interior pentru a-
şi construi casa.
Când un astfel de melc perlofer descoperă o scoică femelă, se lipeşte de
ea, se lipeşte de carapacea ei cutată şi face găuri în păr ile mai sub iri. În
momentul în care scoica îşi dă seama că poartă melcul cu ea, începe să
depună păr ile de hrană nedigerată (larvele) în acele locuri găurite pentru
a le acoperi. Melcul încearcă pe cât posibil să oprească acest proces şi
depune în aceste găuri cu mare greutate propriile gunoaie, până când se
formează treptat în interiorul acestei deschizături un fel de sferă (în acest
mod se nasc perlele!). Această luptă durează ani de zile, melcul părăseşte
acest loc, se fixează foarte bine pe gura scoicii şi străpunge carnea
acesteia cu ghimpii. În acest fel ea îi deschide scoicii poarta spre via ă şi
şi-o uneşte cu a sa, dând naştere astfel unei specii superioare, în forma
melcului nautilus, a cărui frumoasă casă este un semn evident al vie ii
evoluate.
Următorul fenomen clar de poten are a vie ii în lumea animală va fi
descris în cele ce urmează printr-un alt exemplu. În apele mării trăieşte o
vie uitoare aparte care a fost numită de voi „polip”. Această vie uitoare
care are rădăcinile pe o plantă-copac, prinde cu nenumăratele sale
tentacule viermii şi insectele de apă pe care le înghite în cantită i imense,
ajungând de multe ori la dimensiunile plantei-copac pe care s-a fixat.
Când organele sale digestive au devenit mai puternice, copacul pe care s-
a fixat moare şi polipul trăieşte mai departe prin ultimul tentacul crescut
până când moare din cauza hranei insuficiente.
O mul ime de viermi mici şi roşii se aşează pe fiin a lui diformă şi mor
după descompunerea corpului său. Astfel via a lui dă naştere unei alte
vie i, aceea a unei specii de peşte. Această specie vă este cunoscută sub
numele de sepie şi ea trăieşte în special în zonele cele mai adânci ale
mării. Hrana sa constă de asemenea dintr-o specie de viermi închişi la
culoare. Dacă vrea să îşi păstreze hrana, sepia tulbură apa cu un lichid
negru care ame eşte micile animale. După mii de ani de digerat mii de
astfel de viermi, sepia moare, iar via a poten ată de viermi dă naştere unei
alte fiin e. Este vorba despre aşa-numitul peşte zburător.
Peştele zburător se hrăneşte fie cu insecte de mare, fie cu insecte pe care
le prinde cu viteză în aer. Din această cauză el este alcătuit asemenea unui
peşte şi asemenea unei păsări. Stomacul lui este prevăzut cu o vezică pe
care o poate umple instantaneu cu aer pe care îl poate da imediat afară.
Printr-un canal pătrund câ iva stropi de apă; sub acest canal se află un
esut închis la culoare care poate să păstreze o căldură de peste optzeci de
grade. Dacă în vezică se găseşte apă, aceasta este transformată imediat
7

8. într-un abur care umple vezica cu aer. În timpul acestei umpleri, aerul
este împăr it printr-un proces electric intern: sarea grea din aerul
atmosferic coboară în vezică sub forma unui fluid şi este eliminată
imediat printr-un canal propriu. O anumită cantitate din gazul uşor
degajat trece în organele tubulare care străbat întregul corp, masa
cărnoasă a peştelui ajungând astfel la o greutate echilibrată. Peştele
zburător este capabil să se ridice în aer cu ajutorul aripilor sale, asemenea
unei păsări, stabilindu-şi direc ia cu ajutorul aripioarelor.
Când via a lui de peşte ia sfârşit, se petrece următorul fenomen: partea
feminină a substan ei sufletului său trece imediat într-o specie de pasăre
care vă este cunoscută sub numele de pescăruş. Partea masculină dă
naştere însă unei alte vie i şi anume cea a porumbelului.
Acesta este drumul evolutiv al unei anumite specii de polip până la o
anumită specie de pasăre. Căci sub specia polipilor se află alte specii care
corespund aproape fiecărei specii de peşte existente în apă. Aceasta
reprezintă o treaptă intermediară între viermi şi toate speciile de peşte
prin care specia viermilor este adusă pe o treaptă superioară. Peştii însă se
află deja pe o treaptă superioară de evolu ie, astfel încât după ce îşi unesc
vie ile după moarte, ei devin locuitori ai spa iului. În acest mod fiecărei
specii de peşte îi corespunde una în lumea păsărilor.
În mare trăieşte totuşi şi o altă specie de animale ale cărei ultime trepte de
evolu ie sunt astfel constituite încât această specie poate exista atât în apă,
cât şi pe pământ şi în aer. Din această specie de animale marine rezultă de
exemplu broasca estoasă, precum şi alte specii de broaşte. Aceste
vie uitoare au toate cele cinci sim uri prezente în lumea animală evoluată.
Apoi urmează leul de mare, morsa, precum şi locuitorii patrupezi atât ai
apei cât şi ai pământului sau ai aerului (amfibiile), percepute ca specii de
trecere din care iau naştere animalele patrupede care trăiesc numai pe
pământ.
Lumea păsărilor se află pe o treaptă foarte înaltă de poten are a vie ii.
Pasărea are, ca şi omul, inimă, un stomac mai special, intestine, plămâni
destul de mari şi ficat. Aceste organe interne sunt închise în interiorul
unei structuri osoase uşoare, fiind mărginite de o piele fină. Inima şi
plămânii au aceeaşi configura ie ca şi la celelalte animale cu sânge cald.
Stomacul şi ficatul prezintă însă diferen e considerabile. Masa cărnoasă
se compune din fibre albicioase uşoare, legate între ele printr-un esut fin
inervat, care pot întinde sau strânge carnea mult mai mult decât în cazul
altor animale.
La nivelul capului sim urile sunt foarte ascu ite, chiar ieşite din comun.
Din această cauză o pasăre vede mai bine prin ochii săi decât un om
printr-un telescop performant; la fel, auzul său întrece cu mult auzul
vostru. Organele sale de miros sunt mai ascu ite decât cele ale unui câine
de vânătoare. Astfel o acvilă este capabilă să perceapă în călătoriile sale
8

9. diurne un ho aflat la o mare distan ă de ea, iar sim ul său gustativ este
atât de puternic, încât poate găsi chiar şi sarea din cea mai dură rocă.
Aşa cum organele de sim ale păsărilor au o sensibilitate ieşită din comun
şi creierul lor este sensibil şi hiperactiv, fiind dotat cu o mai mare
inteligen ă decât cel al celorlalte animale, neexceptând nici chiar elefan ii.
Aşadar, se poate constata aici primul pas spre activitatea intelectuală: se
demonstrează puterea lor de memorare, unele păsări putând chiar învă a
mai multe moduri de a cânta, chiar cuvinte sau propozi ii întregi ale unei
limbi, fapt imposibil pentru alte animale care sunt tot atât de docile ca şi
acestea. Pute i deci concluziona că această specie de animale se apropie
mai mult de voi decât acele patrupede care se mişcă obosite pe pământ.
Toate acestea au influen ă asupra organizării interioare, generează o mare
receptivitate la stimulii lumii exterioare şi formează deja în creier anumite
reprezentări ordonate.
Înmul irea păsărilor are loc prin fecundarea ouălor. Femela are
capacitatea de a se înmul i, fenomen care are loc în ovar în modul
următor:
De la inimă pornesc organe fine prin care curge un lichid alb. La
termina iile acestor organe, din acest lichid se formează un esut în formă
de plasă. Dacă acest esut are forma corectă, astfel încât să aibă aspectul
unor mici pâlnii aliniate unele lângă altele, organele care se formează prin
ele însele se fixează pe coloana vertebrală. Mai apoi aceste organe se
desprind şi îşi îndreaptă orificiile spre aceste mici pâlnii. În acelaşi mod,
vasele sanguine, pornind de la stomac sunt conduse prin ficat spre
orificiile acestor pâlnii. Când toate vasele care pornesc de la inimă se
lărgesc, în fiecare dintre acestea mai creşte încă un astfel de vas care îşi
îndreaptă orificiul în câte una din aceste pâlnii.
În momentul în care acest organism – în func ie de specia şi mărimea
păsării – a ajuns la maturitate, din sucurile gastrice se secretă mai întâi o
mică picătură vâscoasă, astfel încât orificiul celor două organe împinse
unul în altul se ridică în mijlocul acestei mici picături. Apoi organul
exterior extrage de la nivelul inimii fluide limpezi asemenea apei. Aceste
fluide conduc picătura care se deplasează dinspre stomacul în forma unui
balon de săpun, pe care aceste fluide îl umplu – în func ie de mărimea şi
constitu ia păsării – până ajunge la mărimea unui bob de cânepă, a unei
alune sau chiar a unui măr. Fluidele care vin din sânge se îndreaptă
nemijlocit spre aceste ghemotoace albe, în interiorul cărora intră, formând
gălbenuşul de ou.
Paralel cu acest proces şi în interiorul canalelor intestinelor se dezvoltă
organe de conducere extrem de fine. Astfel găina (ca reprezentantă a
păr ii feminine a păsărilor) are două canale de eliminare: unul pentru
eliminarea excrementelor şi unul pentru eliminarea oului ajuns la
maturitate. Înainte de orificiul de eliminare al acestui canal pentru
9

10. excremente, un alt canal i se alătură prin organele men ionate mai sus,
care pornesc din intestine. Ele formează un tub larg care se ramifică în
interiorul ovarului în tot atâtea bra e câte pâlnii există aici. În momentul
împerecherii o substan ă eteric-spirituală este trimisă cu rapiditate în
centrul oului. Despre această substan ă am vorbit la unirea vie ii animale
din apă cu cea de pe pământ. (substan a sufletului)
După încheierea acestui proces, oul creşte, formând în interior un esut
extraordinar de fin, şi dă naştere noii fiin e şi anume unei păsări extrem
de mici, goală în întregime. Acest esut are deschideri în toate direc iile
pentru că are nevoie de căi de acces către hrană. Organul care porneşte de
la stomac transpiră şi formează din pietrele mici dizolvate acolo o masă
calcaroasă care se întăreşte datorită căldurii interioare a păsării, formând
in jurul oului o coajă tare. Oul prinde via ă cu ajutorul căldurii provenite
din clocire. După ce a consumat din ou hrana necesară creşterii, puiul
sparge coaja şi păşeşte în lumea exterioară ca o pasăre desăvârşită, având
toate înzestrările speciei sale.
În clasa păsărilor, porumbelul se numără printre acele specii care îşi
procură hrană de trei feluri – aproape asemenea omului – căci ea poate să
consume semin e, viermi, insecte şi chiar să spargă pietricele.
Corespunzător cu diferitele trepte ale sufletului său, porumbelul se
împarte în mai multe feluri. Cel mai nobil din specia porumbelului este
totuşi aşa-numitul „porumbel de casă”, uşor de recunoscut prin penajul
său colorat. Penajul constituie un punct de reper în lumea animalelor.
Dacă o specie de animale domesticită din aceeaşi categorie apare ca fiind
multicoloră, ea se află cu mult înaintea fiin ei umane, căci la acest nivel
culoarea exprimă structura interioară. Culoarea albă este cea mai nobilă
pentru că ea corespunde în lumea animală unui suflet imaculat.
Astfel porumbelul de casă – cea mai nobilă specie de păsări – reprezintă
chintesen a vie ii tuturor speciilor anterioare ei şi a unei specii numeroase
de al i locuitori ai aerului. În acelaşi timp el este asemenea unui vas de
preluare a vie ii evoluate a plantelor şi chiar a mineralelor. Dacă un
porumbel moare, via a speciilor din toate împără iile naturii se uneşte cu
principiul vie ii lui şi unirea acestor vie i spirituale duce la formarea unui
suflet uman. Există încă alte mii de specii de vie uitoare ale aerului şi ale
pământului prin care au loc asemenea transformări şi cu toate acestea –
aşa spune Domnul – „Nimeni nu cunoaşte căile Mele, nici măcar îngerii
din ceruri, ci doar Eu singur şi acel căruia Eu vreau să i le revelez. Cel
care crede aceasta, aceluia multe minuni i se vor petrece. Iar
necredinciosul nu va fi nici sfătuit, nici ajutat. Degeaba priveşte cu ochii
săi orbi în marele Mele ateliere ale vie ii. Cu adevărat vă zic vouă: nu va
găsi nimic altceva decât învelişurile mor ii. Căci via a este spirituală şi
nici un microscop nu poate să surprindă sfera sa de influen ă; numai
ochiul spiritual poate să privească minunile vie ii”.
10

11. Via a copacului
Pentru crearea unui copac este convocată for a vegetativă, numită şi
spiritul naturii, scânteia spirituală divină (gândul creator al lui
Dumnezeu) care există în bobul semin ei. (Acest spirit al naturii este o
crea ie sufletească organică de scântei ale vie ii primordiale, care –
provenind din sufletul spiritului primordial decăzut, Lucifer – în trecerea
lor prin nenumărate forme în natură s-au îmbinat şi ordonat şi astfel vor fi
trecute de la stadiul de suflete pure la stadiul de creatori ale unor forme de
via ă mai evoluată.) Acest spirit al naturii este de o inteligen ă simplă, el
ştiind care este hrana ce i se cuvine, existentă în pământ. Conform voin ei
spiritului divin care îl conduce, această scânteie se stabileşte la rădăcină
unde îşi va avea sediul, formează nenumărate bra e cu ajutorul cărora
extrage fluidele pământului, iar prin micile tuburi şi canale formate de el,
este purtat până în vârfurile cele mai înalte şi în toate ramurile copacului.
Substan ele cele mai fine se secretă în ramuri, cele mai grosiere rămân în
trunchi, iar cele impure sunt eliminate formând scoar a ca o piele ce
protejează copacul. O creangă crescută din trunchi poate fi văzută de fapt
până în centrul trunchiului într-o structură mult mai fină. În aceasta
constă inteligen a spiritului copacului care face fibrele şi canalele
crengilor de zeci de ori mai fine decât cele ale trunchiului copacului. Prin
aceste organe fine pot fi transportate doar fluide foarte fine care sunt deja
mai mult eterice. În rămurelele care se formează din crengi se petrece
acelaşi fenomen, iar seva din acestea este cu mult mai fină, dar şi mai
concentrată decât aceea din trunchi şi din crengile principale.
Mai întâi crengile sunt prevăzute cu nenumărate canale din cele mai mici
prin care seva, din nou de zeci de ori mai rafinată (mai pură din punct de
vedere chimic) este condusă mai departe. Din această sevă, prin
inteligen a spiritului copacului şi prin voin a scânteii divine pure, se
formează frunzele sau acele în func ie de specia copacului. După ce au
atins maturitatea deplină, canalele şi organele care pornesc din crengi
spre ele, sunt înfundate progresiv, astfel încât din miile de tubule e numai
unul din mijloc este lăsat deschis, prin care frunza se hrăneşte.
Acest canal va fi şi el închis în cele din urmă, iar frunza se va usca şi va
cădea din copac. În ramifica iile rămurelelor aflate cel mai în exterior se
află un milion de organe din cele mai fine având diametrul unui ac de
cusut, organe care duc un fel de via ă animalică. În momentul în care
fluidele ajung aici, se naşte un fel de luptă formală, fiindcă spiritul naturii
vrea să scape din captivitatea copacului şi să îşi recâştige libertatea.
Aceste organe se apleacă aşadar atât de mult încât îi închid acestuia
trecerea. Inteligent fiind, el îşi în elege captivitatea şi îşi găseşte refugiu
în umilin ă, cu ajutorul căreia fiin a sa spirituală începe să se transforme
11

12. în iubire. Prin căldura acestei iubiri, aceste organe foarte îngustate sunt
înduplecate şi se lărgesc, spiritul copacului devenind astfel cu adevărat
viu, asemenea purei scântei divine. El se aşează apoi plin de iubire pe
mlădi ele cele mai exterioare ale acelor organe sub formă de fruct al
copacului, având la început o mărime pe care ochiul uman abia o poate
percepe.
După încheierea acestui proces începe un alt act de crea ie: prin gra ie
divină, fiecărui fruct îi este dăruită cu ajutorul luminii solare, o scânteie
extraordinar de mică. Această mică scânteie este prinsă lacom în sutele de
locuri de inser ie ale fructelor cu rămurele şi închisă cu grijă într-un mic
înveliş (vezi sămân a!). Odată încheiată această căsătorie spirituală este
creată în curând floarea ca organ de procreare şi în cele din urmă fructul
este adus la maturitate prin căldura degajată de mica scânteie.
De multe ori, datorită indolen ei spiritului copacului, unele mlădi e sunt
trecute cu vederea. Însă, la scurt timp după aceea, mica scânteie divină
zboară din nou spre locul în care a luat naştere; aici vasele rămurelelor se
blochează, iar por iunea de inser ie cu fructul încetează să mai primească
hrană. Din această cauză un astfel de fruct se veştejeşte şi moare, urmând
apoi să cadă din copac. Într-un fruct ajuns la deplină maturitate însă,
această scânteie a vie ii este păstrată cu grijă într-un mic înveliş în
interiorul semin ei. Şi pentru că o scânteie vine de la Dumnezeu, ea
păstrează în ea la nesfârşit originea speciei sale. Astfel, dintr-o singură
sămân ă ar putea să ia naştere peste mii de ani multe milioane de copaci
de acelaşi fel, perpetuând şi îmbogă ind astfel specia acelui copac.
Ce fenomene spirituale stau aşadar la baza creşterii copacului? Dacă o
sămân ă ajunge în pământ, ea cheamă în şi prin ea scânteia de care
vorbeam anterior prin spiritul naturii exilat în materie. Prin aceasta un
astfel de spirit primeşte primul imbold al vie ii şi o inteligen ă naturală.
Fiindcă totuşi la origine el este rău (provine din Lucifer), el doreşte să
pună stăpânire imediat pe această scânteie a vie ii, care însă scapă de o
astfel de urmare.
În curând spiritul naturii îşi extrage din pământ spirite asemănătoare lui,
îşi măreşte volumul şi se înmul eşte, devenind tot mai puternic, lucru care
poate fi observat în creşterea continuă a copacului. Această creştere are
loc de multe ori prin munca sus inută a unei întregi legiuni de spirite ale
naturii unite cu spiritul copacului. Scânteia divină a vie ii scapă însă de
orice urmărire pe care o plănuiesc acele spirite rele ale naturii în furia lor
răutăcioasă. De aceea milioane de astfel de spirite se ancorează din nou
puternic în materie, aspect care se manifestă exterior prin lemn, dar mai
ales prin scoar ă.
Aceste spirite înva ă cu timpul umilin a prin lupte care durează de cele
mai multe ori ani de zile, devenind în final una cu scânteile vie ii. Un
astfel de spirit care s-a unit plin de iubire cu această scânteie, în punctele
12

13. de inser ie cu fructele, devine liber odată cu deplina maturitate a fructului.
El trece (ca substan ă spirituală) într-o etapă mai înaltă, mai inteligentă,
mai plină de în elepciune, iar acest proces se repetă până la transformarea
într-un suflet uman, în care spiritul său propriu se combină cu acesta.
Căci atunci când un număr suficient de spirite ale naturii existente în
copaci, dar şi în alte plante, ajunge la starea de libertate eterică, s-au unit
prin iubire, dând naştere astfel unui singur spirit de o inteligen ă
superioară, atunci astfel de spirite trec în lumea animală, de unde sunt
conduse pe o a doua treaptă de evolu ie. Din nou astfel de spirite de unesc
cu iubire într-o singură fiin ă spirituală, pentru ca mai apoi această fiin ă
să fie capabilă, datorită inteligen ei spirituale naturale, multiplă şi
purificată, să contribuie la formarea unui suflet uman. Când copacul nu
mai e bun de nimic moare, putrezeşte, iar materia sa descompusă serveşte
din nou la crearea unor noi forme în împără ia naturii.
Evanghelia vi ei de vie
În fructele unor plante, în special cele ale vi ei de vie, se găsesc sâmburi
în formă de inimă. Aceste specii de plante au atins aşadar un mare grad
de evolu ie. Căci cu cât inima unei fiin e este mai aproape de perfec iune,
cu atât ea se va apropia mai mult de forma inimii umane. Este şi cazul
semin elor din lumea plantelor. De aceea spiritele unor astfel de plante
nobile sar peste un număr mare de trepte de pe scara evolu iei animale în
procesul lor de formare şi de multe ori trec direct în clasa umană. Ele au
în acelaşi timp avantajul că învelişul lor material, compus din nenumărate
mici păstăi care con in scântei evoluate ale vie ii, contribuie la hrănirea
trunchiului şi în felul acesta şi la hrănirea sufletului.
Cerealele şi cele mai multe fructe de grădină se preocupă în special de
hrănirea trunchiului. Fructul vi ei de vie se preocupă însă, mai mult din
pură plăcere, de men inerea în via ă a sufletului. Sâmburele strugurelui
este creat astfel încât se maturizează în acelaşi timp cu strugurele în sine.
Fluidul de foc eteric cu care este umplut învelişul cel mai interior al
sâmburelui urcă prin finele vinişoare prin vi a de vie ca printr-o pânză de
păianjen. Aceste vinişoare se închid apoi, din ele pornind mai multe
canale care înconjoară învelişul cu o substan ă dulce-uleioasă, acel suc
plin de foc care a fost produs de substan ele spirituale, inteligente, nobile
provenite din lumea plantelor care a fost cândva impură.
În acelaşi timp canalele exterioare, mai grosiere ale vi ei de vie formează
un înveliş gros (strugurele propriu-zis). Când acesta capătă destulă
soliditate, vasele care înconjoară sâmburele plesnesc şi îşi varsă sucul
dulce, spiritual, în învelişul grosier. Strugurii con in însă şi sucuri
astringente care au rolul de a men ine stabilitatea, astfel că în interiorul
strugurelui ajung două feluri de suc: unul acrişor şi unul dulce. Din
13

14. această cauză un strugure necopt are încă un gust acru. Odată cu
maturizarea, astringen a (considerată impură, nenobilă) este împinsă pe
dinăuntru de dulcea ă (pură, nobilă), formând astfel o masă vâscoasă la
marginea strugurelui. În acest mod con inutul grosier care a fost sublimat
şi con inutul rău devin totuşi gustoase, fiindcă sanctuarul plantei, care
este acest vas, a fost folositor.
Belşugul pe care îl dă vi a de vie, substan a eterică a acesteia,
asemănătoare energiei iubirii, se constituie din energia spirituală care se
găseşte în vin după stoarcerea strugurilor: el intră în suc în momentul în
care s-au separat toate impurită ile şi nu mai devreme – o Evanghelie care
e valabilă şi pentru natura umană!
Despre felul cum iau naştere vijeliile
Domnul spune astfel:
„Materia nu este altceva decât o şcoală a umilin ei pentru spiritele nobile.
Păr ile spirituale din care se compune apa reprezintă un flux al gra iei
Mele divine care provine din dragostea Mea plină de compasiune.
Lumina soarelui luminează şi ea prin gra ia Mea, iar căldura există din
iubirea Mea!”iii
Câteodată descopăr în inuturile cu multe ape o mare bogă ie de spirite
umile ale materiei. Şi atunci las să se reverse din Mine prin voin a mea un
mare fluviu al vie ii. Astfel spiritele bune ale apei sunt men inute libere,
ele trăind astfel o imensă bucurie de a lăsa să curgă prin ele via a. Ele
sunt unite printr-un filon comun şi se joacă vesele cu apele, acest joc al
lor constând dintr-o mişcare în salturi mici într-un cerc larg. Cu cât
fluviul vie ii (exprimat de spiritele libere ale eterului) se ridică mai sus,
cu atât aceste spirite trag mai vesele de valuri în sus.
Aşa cum fiin a umană îşi exprimă o mare bucurie printr-o mişcare în cerc
(fiin a interioară a dansului), la fel şi spiritele apei se unesc într-o astfel
de manifestare, ridicând odată cu ele apa în cercuri cu valuri agitate. Iar
când ele îşi dau seama că via a îşi întinde larg bra ul eliberator din Mine
în forma vizibilă a unor nori, spiritele vesele ale apei dublează viteza
mişcării valurilor în cerc şi se ridică în sus deasupra suprafe ei apei. O
astfel de mişcare este resim ită apoi de miriadele de spirite care se află
mult mai departe şi care se adună într-un astfel de cerc pe dedesubtul
apelor din toate inuturile.
Acestea atrag participarea şi a altor spirite din alte inuturi care în scurt
timp încep să se deplaseze şi nu cru ă nimic din ceea ce le iese în cale:
copaci, case, animale şi oameni – totul este luat înainte în dezlăn uirea lor
iii
Această introducere reprezintă cheia în elegerii profundei semnifica ii a acelor fenomene puternice
ale naturii care îi apar omului ca fiind aducătoare de distrugere şi nimicire. Lorber însă descrie aceste
fenomene ca pe un proces de mântuire de un dinamism colosal.
14

15. plină de bucurie. Astfel de fenomene ce se petrec deasupra câmpiilor
uscate au două caracteristici diferite: unele spirite care fac exces de zel îşi
vorbesc prin vijelii sau prin învolburări de vânt. Altele neîmblânzite se
aprind în râvna lor, astfel încât se manifestă prin vijelii de foc. După ce
aceste vijelii se reunesc împreună cu tot ce au luat în drumul lor, în cercul
creat de ele se produce o mare destindere a materiei, pe locul principalei
eliberări de for e, în forma unui munte.
Să nu vă imagina i însă că materia (pietre, pământ, plante, copaci şi
altele) este ea însăşi aceste spirite. Întreagă această materie este doar o
închisoare pentru ele, care le opreşte temporar legătura cu via a care
curge din Mine. Atâta timp cât voin a Mea le va permite, în func ie de
nivelul fiecăruia de evolu ie, cu ajutorul inteligen ei şi al liberului arbitru
propriu fiecărui spirit, li se va deschide câte o porti ă de scăpare din
ghearele mor ii.
Fiin a cutremurului de pământ (fenomene care au loc în Pământul
spiritual)
„... Există încă multe alte fenomene ale naturii despre a căror adevărată
cauză ştiin ele naturii nu ştiu mare lucru. Printre acestea se numără de
exemplu magnetismul Polului Nord, luminile polare, fulgerul, formarea
norilor, cometele, stelele căzătoare şi chiar formarea cristalelor, cauzele
fluxului şi refluxului, for a de greutate şi multe alte fenomene.
Printre acestea se numără şi mişcările pământului, cutremurele prelungite,
şocurile seismice a căror for ă nimiceşte adeseori inuturi întregi în doar
câteva secunde. Printre marile fenomene ale naturii se numără şi
avalanşele de piatră şi aluviunile de pământ şi chiar scufundarea unor
mun i întregi şi a unor insule, precum şi erup iile vulcanice.
Este aşadar necesar să observăm mai îndeaproape fiin a cutremurelor de
pământ şi cauzele lor spirituale. Mai întâi s-a constatat că un cutremur nu
reprezintă un fenomen propriu, de sine stătător, ci are loc în mod constant
în urma unui şoc seismic care ia naştere în anumite puncte ale corpului
pământului. Acest fenomen se produce în felul următor:
În adâncul fiin ei pământului se găsesc măruntaiele telurice sub forma
unor forma iuni ancestrale. De aici sunt gonite în toate păr ile pământului
nenumăratele hoarde de spirite decăzute odinioară, cărora le este dat un
anumit interval de timp pentru a fi reînsufle ite. Dacă pe pământ o
genera ie de oameni este prea înrobită de sim uri şi materialistă, după
moartea fizică spiritele lor se reîntorc în străfundurile pământului şi
rămân înlăn uite acolo până înva ă starea de umilin ă.
Dacă acest fenomen ia amploare, un astfel de punct în interiorul
pământului se supraîncarcă şi aceste spirite încep să nu mai aibă loc de
dorin ele lor rele şi să se aprindă. Chiar şi acele spirite care nu s-au născut
15

16. încă în corp sunt trezite din starea lor de linişte. Ele sar din lăcaşul lor şi
se năpustesc în furia lor, formând puternice coloane de foc, asupra
celorlalte spirite pentru a le nimici. Din această cauză spiritele din nou
decăzute se aprind şi mai mult, ele crezând că un astfel de foc este focul
iadului şi o pedeapsă a lui Dumnezeu şi ard de mânie, distrugând tot ceea
ce vine de la Dumnezeu.
Este trimis atunci un înger binefăcător al păcii care deschide zăgazurile a
câte unui rezervor de apă subteran şi conduce apa spre punctul în care s-a
adunat mânia. În momentul în care spiritele liniştitoare ale apei ajung
într-un astfel de loc, ies imediat iritate din învelişul lor sub ire şi aprind
focul păcii împotriva hoardelor spiritelor rele. În acelaşi timp are loc o
transformare a apei în aburi care provoacă prin întinderea ei subită o
lovitură puternică. Tot ceea ce se află în acel moment deasupra unui astfel
de punct este scuturat şi aruncat cu putere.
Aceasta este cauza subtilă a mişcărilor seismice. Aceste mişcări numite în
mod general „cutremure” nu sunt altceva decât mici scuturări ale
straturilor pământului cauzate de deschiderea zăgazurilor şi de căderea
apei. De aici rezultă noi fisuri care ajung la suprafa ă din străfundurile
pământului. Spiritele aflate în aceste crăpături împreună cu spiritele apei
sunt adunate de către înger pentru a fi formate mai departe. Spiritele
decăzute rămân însă îmblânzite în mlaştina de noroi care s-a format.
Vibra iile ulterioare provocate de mişcările seismice reprezintă urmarea
retragerii spiritelor apei şi a ceea ce vine după ele.
Pământul a fost creat tocmai pentru ca el să poarte în pântecele său o
genera ie decăzută de spirite care să se nască din nou într-o via ă liberă şi
eternă în Dumnezeu!
Concluzia ar fi următoarea:
În strânsă legătură cu fisurile şi prăpăstiile adânci despre care am vorbit
mai sus sunt şi secarea izvoarelor şi pâraielor, precum şi retragerea mării
şi a altor lacuri. Căci înainte ca un astfel de şoc seismic puternic să ia
naştere, spiritele se adună mai înainte în hoarde imense. Această adunare
a lor este percepută de sim urile naturale ale fiin ei umane în următoarea
formă:
Prin contactul mineralelor cu apa are loc o dezintegrare chimică ce este
descrisă ca o fierbere din care rezultă diverse gaze care caută o porti ă de
ieşire de aici. Odată ce acestea ajung într-un spa iu gol, ating treptat o
for ă de întindere prin care ridică scoar a terestră de deasupra. Aceasta
începe să se crape, iar prin ridicarea ei constantă aceste gaze cauzează în
cele din urmă despicături şi chiar prăpăstii.
Când gazele care s-au adunat sub pământ pătrund prin micile fisuri până
la marile rezervoare de apă, le măresc suprafe ele atât de mult, încât se
unesc cu firicelele de apă care se găsesc la suprafa ă. Ele ridică apoi şi
scoar a exterioară a pământului, lucru care cauzează secarea mai multor
16

17. izvoare. Şi marea, care se află în legătură cu apele subterane, bate în
retragere în momentul în care se produc acele crăpături din cauza gazelor
care intră în ele.
Acest fenomen este perceptibil şi cu ochiul liber. În realitate însă el este
mai complex, căci este vorba de acea adunare sălbatică de spirite care
sunt scoase din starea lor latentă. În acest loc este trimis apoi un înger al
păcii, care deschide în adâncul pământului canale dinspre marile pânze de
apă în care spiritele, în graba lor, devin incandescente. Spiritele liniştite
ascunse în ape caută atunci să îmblânzească astfel de hoarde înfuriate.
Dacă eforturile depuse de aceste spirite ale păcii se dovedesc a fi
zadarnice, îngerul dă peste cap socoteala răutăcioasă a spiritelor mâniate,
scuturând acel loc de nenumărate ori cu multă for ă şi zdrobindu-l în mici
bucă i în care încă mai locuiau spirite nenăscute încă. Spiritele focului
eliberate atunci aprind spirite aflate de obicei la mile întregi distan ă, sub
forma vizibilă a vaporilor de apă. Iar acest moment al aprinderii este
recunoscut sub forma unui cutremur mai mult sau mai pu in intens.
Ştim cu to ii ce urmări au astfel de fenomene. Pentru ca ele să nu se
producă prea des, lucru care ar putea duce la distrugerea întregului corp al
pământului, sunt create nişte conducătoare de mânie ale acestor spirite ale
iadului, prin care apa iese mereu sub forma aburilor din locurile
incandescente. Dacă aici se adună şi gaze, acestea se scurg asemenea
fumului printr-un şemineu, fără a se produce catastrofe de propor ii. De
exemplu, scopul unui vulcan este acela de a conduce mânia iadului în
interiorul corpului pământului.
Vulcanii au în subteran mii de ieşiri şi puncte de confluen ă asemănătoare
cu ramifica iile rădăcinilor unui copac imens. Acolo unde aceste ieşiri
vulcanice sunt insuficiente, au loc adeseori acele ridicări ale pământului
aşa cum am spus anterior, prin adunare de spirite. Pentru a elimina însă
posibilitatea unor distrugeri puternice, un al doilea înger creează
deschideri în adânciturile pământului, precum şi în multe crăpături ale
muntelui. Prin acestea se scurg gazele neaprinse încă sub forma unor
vânturi puternice şi furtuni ce au loc la suprafa a pământului.
Astfel de deschizături se creează aproape în fiecare zi, lucru observabil pe
deplin la coborârea şi urcarea barometrului. Când acesta scade este un
semn că urmează o adunare subterană; în acelaşi timp scoar a terestră este
ridicată şi ajunge în straturile uşoare ale aerului. Fiindcă aici barometrul
arată o micşorare a presiunii aerului, coloana de aer devine uşoară şi
scade în masă. Prin porti a de ieşire creată, spiritele (gazele) se scurg
încontinuu şi odată cu acest fenomen scoar a terestră revine la starea ei
anterioară incipientă, iar barometrul începe din nou să crească în aceeaşi
propor ie, fiindcă coloanele de aer sunt din nou mai grele.
Aceste spirite ale străfundurilor pământului devenite libere se unesc cu
cele care vin din sfera liberă a eterului. Ele trag unele de altele şi se unesc
17

18. pe aşa numita cale electromagnetică care s-ar cuveni mai degrabă să fie
numită „calea iubirii în natură”. Ele cad apoi în mod obişnuit pe pământ,
hrănindu-l, sub formă de ploaie, grindină sau zăpadă. Spiritelor libere ale
grindinii li s-au adăugat şi alte spirite şi mai rele. Pentru ca acestea din
urmă să nu poată pricinui dezastre, ele sunt imediat transformate în nişte
pietricele de grindină, fiind potolite astfel de mânia lor pentru a fi apoi
aruncate pe pământ. Din această cauză o furtună cu grindină este de o mai
mare violen ă decât o furtună de vânt şi ploaie. Acest lucru îl arată şi norii
împrăştia i în toate păr ile înaintea unei furtuni şi care sunt împinşi cu
putere de către spiritele păcii ca o adunătură de spirite mânioase. De
asemenea acele spirite se manifestă prin vuiete, fulgere şi tunete. În
momentul în care acestea ating pământul sunt prelua i de materia
îmblânzită şi spiritele păcii se înmoaie din nou şi se topesc din bulgăraşii
de grindină.
Dacă cetele de spirite ale păcii nu ar ac iona după voia Domnului,
distrugătorii atemporali în libertatea lor ar aprinde şi ar distruge puternic
pământul. De aceea, pe viitor să nu vă fie teamă de astfel de fenomene ale
naturii, căci tot ceea ce se petrece aici se naşte din ordinea iubirii divine şi
serveşte marii opere de eliberare a spiritului din materie.
Polul Nord şi Polul Sud
Pentru că Pământul poate fi comparat cu un imens corp organic al unui
animal, putem spune că, la fel ca şi animalelor, are nevoie de hrană pentru
a continua să subziste. Pentru a realiza aceasta – la fel ca şi în cazul
plantei sau animalului – sunt necesare o gură sau mai multe bra e cu care
mănâncă sau absoarbe hrana. De altfel, fiecare corp animal sau chiar corp
planetar au multe mici vârfuri de absorb ie prin care absoarbe substan a
electrică şi eterică din aer. Pe lângă acestea mai au şi multe tentacule prin
care absorb hrana şi un alt canal principal de eliminare, precum şi un
număr mare de alte mici canale.
Polul Nord este gura principală prin care se hrăneşte corpul Pământului,
iar Polul Sud este canalul său principal de eliminare. Gura prin care se
hrăneşte este considerabil de mare. Diametrul acesteia în latura sa cea mai
exterioară are în medie douăzeci-treizeci de mile, dar se îngustează în
interior până la un sfert dintr-o milă. În această mărime se continuă cu
gâtul până la nivelul stomacului aflat în prelungirea acestuia. Pere ii
gâtului sunt foarte denivela i şi au aspectul unor întinderi cu epi
asemenea pielii unui arici uriaş. inutul propriu-zis al Polului e format
dintr-un crater mare în formă de pâlnie, înconjurat de icebergurile cele
mai abrupte şi de col uri de stâncă. Acest crater se aseamănă cu partea
superioară a unui măr a cărui codi ă a fost ruptă. Din gura inferioară a
craterului – deschiderea propriu-zisă a gurii prin care se hrăneşte –
18

19. porneşte canalul de hrănire men ionat mai sus care duce până în centrul
Pământului. iv
Stomacul Pământului se află dedesubtul inimii, aproape de mijlocul
corpului Pământului. El arată ca o cameră cu suprafa a de zece mile. Fâşii
transversale de pământ – unele în diametru de două sute de stânjeni (circa
380 m) – se întind în toate direc iile în formă de coloane şi se sprijină
par ial între ele. Acest aşa-zis stomac şi stâlpii lui transversali de sprijin
care arată ca nişte fâşii de pământ ovale, respectiv ca nişte coloane, nu
sunt alcătuite dintr-o masă dură. Caracteristica lui principală este că se
aseamănă cu un portofel de gumă ai cărui pere i au greutate egală pentru
a nu fi împinşi unul peste altul de for a de greutate care ac ionează din
exterior. De la acest stomac porneşte un canal principal în formă de şurub
care străbate întreg corpul Pământului şi care are ieşire la Polul Sud.
Canalul este din aceeaşi materie ca şi stomacul, numai că din cauza ieşirii
devine treptat mai dur. Nu mai trebuie men ionat faptul că din stomacul
principal al Pământului şi din canalul său principal de eliminare pornesc
nenumărate alte vase şi canale de hrănire.
În ce constă hrana principală a Pământului? În regiunea cea mai înaltă a
Polului Nord au loc anumite fenomene care nu se manifestă în nici o altă
parte de pe suprafa a pământului. În primul rând este vorba de o regiune
de aer foarte rece care se extinde în timpul iernii. Pe lângă acest aer greu
şi rece mai există şi o masă de cea ă care devine din ce în ce mai densă,
care este împrăştiată de nenumărate fascicule de lumină în formă de stele
căzătoare. În por iunea mai îndepărtată din jurul Polului se găseşte o
aglomerare de cristale de ghea ă, iar câ iva stânjeni mai jos se află vârfuri
înalte de ghea ă. Gura magnetică a Pământului trage cu mare putere toate
acestea ca pe o hrană care este condusă în stomacul Pământului, pe a
cărui pere i şi coloane transversale se aşează aceste substan e în formă de
cristale.
Odată ce stomacul este umplut de căldura emanată de Inima Pământului
se produce o mişcare de vibra ie a pere ilor stomacului, iar coloanele
transversale din interior fie se contractă, fie se destind. În acest fel hrana
este fărâmi ată, instalându-se în acelaşi timp o materie electrică care ajută
la descompunerea păr ilor hrănitoare ale apei şi care este împinsă în
nenumăratele canale de hrănire. Apoi un curent electric negativ diferit
apucă resturile rămase nedigerate şi le împinge mai departe cu mare
putere prin canalul în formă de şurub, unde aceste păr i eliminate în urma
frecării puternice trebuie să redea ultimele resturi substan ei care a hrănit
Pământul. Din acest motiv partea nordică a Pământului este mai
iv
Aceste informa ii ale lui Lorber încep să aibă o confirmare uimitoare datorită traversărilor făcute de
submarinele americane pe sub polul nord. Fotografiile şi măsurătorile sub apă constată că terenul mării
sub polul nord este rotund şi gol pe dinăuntru şi urcă brusc acolo unde încep ghe arii, care tinde, spre
deosebire de partea dinspre interiorul polului, să aibă o adâncime asemenea celei unui crater!
19

20. compactă decât partea sudică, fiindcă cea din urmă primeşte doar resturile
rămase din hrană.
În ce priveşte caracteristicile Polului Sud, acesta este format dintr-un inut
muntos, întrerupt în multe locuri de ape adânci. Acest Pol nu este
înconjurat de forma iuni abrupte de ghea ă şi stânci ca Polul Nord, ci din
mase sferice pe jumătate strivite care se compun pe de o parte dintr-un fel
de piatră calcaroasă, iar pe de altă parte din foarte mul i vechi ghe ari.
Mijlocul Polului se constituie dintr-un mare crater care este înconjurat de
şase cratere mai mici.
Diametrul tuturor craterelor este de aproximativ o sută treizeci de mile.
Ele servesc la eliminarea acelei păr i nefolositoare din hrană şi la trecerea
ei într-o formă eterică. Polul Sud se întinde pe mai multe mile deasupra
nivelului mării. El are astfel aspectul unui munte înalt, fără vârf şi dă
Pământului mai mult o formă de pară vdecât de măr. Înăl imea sa abia
dacă se ridică la douăzeci de mile, deci pe lângă al i mun i ai Pământului,
acesta apare ca un pitic. Această înăl are nu se produce brusc, ci treptat.
Împingerea resturilor din hrană ale Pământului înspre Polul Sud
determină şi rota ia corpului Pământului în jurul propriei axe, în decursul
căreia această materie asemănătoare aerului loveşte într-o direc ie în afara
eterului liber. Prin aceasta Pământul primeşte un impuls asemănător unei
rachete care – prin discul pe care se sprijină – pune aerul în mişcare atât
de puternic, cum nici nu vă pute i imagina. Ceea ce rezultă este o coloană
de presiune care răstoarnă discul de care racheta este legată, la fel cum o
rachetă cu reac ie se înal ă prin coloana de aer care creşte rapid sub ea.
Din acest exemplu ne putem da seama cum rotirea zilnică a Pământului se
produce prin mecanismul ei propriu şi natural şi este ciclică.
Flux şi reflux
Şi respira ia este un fenomen a cărui cauză este de origine pur spirituală.
Procesul respira iei se bazează pe opozi ia dintre cele două for e care fac
posibil acel proces al crea iei: dilatarea şi contrac ia, for a centrifugă şi
for a centripetă. În acest caz este esen ială în elegerea fenomenului de
electromagnetism, adică electricitatea în polaritatea ei pozitivă şi
negativă. Ca fluid eteric ea umple întreg spa iul şi primeşte prin ac iunea
lui întreaga via ă a naturii. Urmează câteva extrase din revela iile pe care
Lorber le-a avut pe această temă.
Tot ceea ce are via ă este înzestrat cu respira ie proprie. Dacă aceasta
încetează, spiritele vie ii îşi iau zborul. Aceasta se scufundă înapoi în
starea de iner ie, se descompune şi moare. Via a întreagă îşi găseşte
v
Şi această teorie în ce priveşte forma de pară a pământului este adoptată de ştiin a ca fiind un nou
rezultat al cercetărilor geofizice din ultimii ani! Această descoperire a fost facilitată de metodele exacte
de măsurare a unui satelit artificial american al pământului cu ajutorul sistemului său special de radar.
20

21. sfârşitul odată cu ultima răsuflare. Dacă centrul men inerii vie ii fizice,
respira ia, încetează şi via a vegetativă în toate organele corpului ia
sfârşit. Ce este aşadar respira ia şi la ce serveşte ea?
În fiecare fiin ă predomină fie polaritatea pozitivă, fie cea negativă, ele
fiind mereu în opozi ie. Aşa cum nici un pol pozitiv sau negativ nu poate
subzista prin el însuşi, ci unul face posibilă existen a celuilalt, la fel se
petrece cu întreaga via ă în natură care se compune dintr-un pol negativ
(materia) care preia polul pozitiv (spiritul).
Dacă de exemplu discul unui dispozitiv electric este răsturnat,
electricitatea negativă este stimulată şi astfel consumată în ea însăşi. Dar
tocmai prin această consumare în ea însăşi ea începe să dezvolte o nouă
nevoie de saturare. Fiindcă polul consumat nu se poate satura din nou
prin sine însuşi, polul pozitiv formează saturarea necesară electricită ii
negative. Odată ce acest fenomen se produce, la conductorul maşinii are
loc curând rezultatul acestui fenomen printr-un proces vizibil. La fel şi
respira ia este cea care pune în mişcare „maşina electrică a vie ii” ce
stimulează polaritatea negativă, fiind în acelaşi timp dornică de
complementarea pozitivă. Cu fiecare respira ie se produce un fenomen de
frecare în toate păr ile corpului. Prin aceasta este stimulată via a
vegetativă, căci după saturare este resim ită foamea. Această nevoie este
potolită odată cu fiecare inspira ie (preluare a aerului!), timp în care
azotul, ca pol negativ, preia cu aviditate oxigenul. Odată ce ultima
inspira ie a avut loc, polaritatea negativă se consumă de la sine, ceea ce
duce imediat la moartea corpului fizic.
Fără respira ie nu există via ă! Nu numai fiin a umană respiră, ci şi
animalele, şi plantele şi mineralele. Orice corp din această lume respiră,
primind astfel o via ă vegetativă de la un soare care îi este supraordonat.
Pământul respiră şi el periodic, structura lui interioară fiind organizată din
punct de vedere organic astfel încât este şi el capabil să respire.
Inspira ia şi expira ia Pământului sunt determinate de nevoia permanentă
de hrană proaspătă (substan a electric-eterică), imediat ce hrana
consumată anterior a fost folosită devenind astfel negativă. În timpul
procesului digestiei, organele Pământului se apropie unele de altele (ca şi
la animale) până în punctul în care încep să se frece între ele (senza ia de
foame!). Apoi are loc o nouă saturare, timp în care organele telurice se
extind din nou şi mai mult.
Acest fenomen poate fi perceput în aşa-numitele maree, căci fluxul şi
refluxul sunt un efect natural al inspira iei şi expira iei corpului
pământului. Procesul de respira ie în plămânii Pământului are loc prin
inversarea polului polar pozitiv în pol polar negativ. Această inversare a
polarită ii este cauzată prin aceea că fiecare suflet (şi corpul lumii închide
în materia sa spiritul), imediat ce a preluat din substan a inspirată, materia
vie ii, lasă în plămâni o polaritate negativă (azot, bioxid de carbon).
21

22. Aceasta este cauza pentru care din nou, la următoarea inspira ie, polul
pozitiv (oxigenul) trece imediat în negativ.
Modalită ile de a respira în lumea animală sunt foarte variate. Fiecare
animal îşi este propriu în felul său, aşa cum specia din care face parte îi
condi ionează independen a. Calul, berbecul, câinele sau pisica, toate
animalele patrupede respiră diferit. Comune le sunt doar procesul în sine
de inspirare şi de expirare a aerului, prin care substan ele necesare
supravie uirii unei specii de animale sunt absorbite, iar substan ele care
nu sunt bune sunt din nou eliminate. Diferită este modalitatea de inspirare
a aerului, de descompunere a sa şi felul în care se separă din el substan a
nefolositoare. Astfel amfibiile, viermii, insectele respiră la fel, dar
respira ia acestor specii de animale cu sânge rece, respectiv fără sânge
este altfel! Insectele, de exemplu, con in un fluid care corespunde
structurii lor pentru că ele se află tot timpul în mişcare, astfel
dezvoltându-se în vasele sanguine electricitatea necesară vie ii acestor
animale.
Animalele super-dezvoltate (şi omul) nu respiră doar din cauza procesului
chimic, ci şi ca să îşi întărească structura – timp în care îşi procură hrana
brută. Astfel stomacul, care se găseşte mai departe de plămâni, este masat
într-o anumită măsură prin mişcarea relaxantă a organelor de respira ie.
Astfel hrana brută din stomac este mărun ită, prin aceasta generându-se
căldura electrică necesară digestiei. Hrana, care prin structura ei negativă
este prea pu in încărcată cu energie pozitivă, nu poate ajunge prin sine
însăşi la fermenta ie, căci aceasta nu este altceva decât degajarea
electricită ii, care există ca principiu al întregii vie i organice din celule.
În momentul în care cantitatea de energie se măreşte datorită
împrejurărilor exterioare, celulele substan ei hrănitoare se rup şi această
energie trece în celulele organelor sub forma unei noi substan e hrănitoare
vitale.
Şi respira ia în lumea plantelor este diferită. Plantele sunt prevăzute cu un
spa iu gol fie în trunchi, fie în tijele frunzelor şi crengilor, care nu este
plin cu nici un fluid, ci doar cu aer. Acest aer nu este totuşi la fel cu cel
din atmosfera care înconjoară planta, ci este diferit în func ie de specia
din care face parte planta respectivă. Dacă planta nu ar fi capabilă să
aspire aerul, în ea nu ar putea să existe acest aer care îi este caracteristic şi
care îşi face sim ită prezen a printr-un miros specific. Dacă nu ar exista
deloc aer în interiorul plantei, ea nu ar pocni şi trosni atunci când este
arsă.
Plantele respiră prin pori într-un mod foarte economic. Respira ia lor are
loc numai de două ori în douăzeci şi patru de ore, procesul de inspira ie
având loc ziua, iar cel de expira ie, noaptea. În timpul zilei aerul
atmosferic este inspirat după nevoia plantei, lent şi constant prin cămăru e
speciale create pentru aceasta. În timpul nop ii însă, când procesul chimic
22

23. prin care fiecare plantă absoarbe ceea ce îi corespunde, s-a încheiat, aerul
care nu îi mai e de folos din nou eliminat –proces care durează din nou la
fel de mult cât durează inspira ia din timpul zilei. Ce for ă motrice
determină planta să îşi dilate şi să-şi comprime organele determinând
astfel inspirarea aerului? Observa i numai multiplele vârfuri mici şi mari,
adeseori aspre care acoperă atât trunchiul, cât şi partea de dedesubt a
frunzelor! Toate servesc la absorb ia energiei şi preiau acest fluid cu
aviditate pe parcursul întregii zile, mai ales partea polar pozitivă. Prin
această absorb ie a energiei de polaritate pozitivă, organele plantei se
dilată, camerele ei devin tot mai mari şi aerul poate pătrunde nestingherit
prin pori. În timpul nop ii polaritatea electrică se schimbă scurgându-se
înapoi din vârfuri şi descărcându-se, iar organele revin din nou la forma
lor ini ială. Diferitele feluri de azot şi bioxid de carbon disociate prin
această energie corespund polarită ii negative a focului electric
atmosferic.
Plantele şi copacii subzistă în timpul iernii pentru că au o respira ie
periodică care se produce de două ori pe parcursul unui an întreg: o
inspira ie şi o expira ie. Principala respira ie are loc în timpul verii în
felul următor: odată cu fiecare suflu de aer se produce în organismul
copacului un fenomen care face ca – în afara cantită ii de aer folosită – o
parte din el să rămână încă în organism. Acest rest serveşte la creşterea
copacului în perioada verii, iar în timpul iernii acest important rest
nefolosit este eliminat prin presarea tuturor organelor (frigul contractă!)
Deoarece acest aer nu rămâne curat în totalitate de-a lungul existen ei
copacului, înainte de ieşi în atmosferă se aşează fie în trunchi, fie în
scoar ă, pe care le întăreşte şi mai mult. Astfel se explică şi apari ia
muşchiului pe trunchiul copacului.
Veştejirea plantei este în strânsă legătură cu scurgerea energiei pozitive,
care este prezentă atât timp cât planta este verde şi proaspătă. Dacă un
atom de energie dintr-o celulă oarecare a plantei dispare, planta începe să
se micşoreze în locul unde are loc pierderea electrică, iar acest atom
atrage după sine şi celulele vecine, făcând astfel să iasă energia care se
află şi în ele. În aceasta constă procesul de ofilire a unei plante rupte de
rădăcina sa şi care prin aceasta îşi pierde elasticitatea şi prospe imea. De
ce însă acest proces este întârziat un timp dacă planta este pusă în apă? În
acest caz curgerea energiei este împiedicată, fluidul electric al apei
men inând echilibrul acelei plante şi chiar putând să o hrănească o
perioadă de timp. Unele plante sărace în energie trăiesc încă mult timp
astfel, ca şi cum ar avea rădăcină, dar desigur ele îşi pierd capacitatea de
vegeta ie.
Şi în lumea mineralelor este nevoie de respira ie pentru ca piatra să poată
rămâne în via ă. Materia nu este altceva decât expresia a două for e
opuse: for a centrifugă, respectiv for a centripetă. Dacă atrac ia dintre ele
23

24. nu s-ar realiza, prin ajutorul constant al for elor care le înconjoară, aceste
for e ar trebui să fie rapid învinse de for a care le alungă, ac ionând
împotriva lor, prin care materia ar ieşi din sfera vie ii. În consecin ă şi o
piatră de orice fel ar fi ea, trebuie să absoarbă continuu aerul de care este
înconjurată şi care îi este destinat. Ea păstrează în acelaşi timp acele păr i
ale aerului care îi sunt necesare şi înlocuieşte astfel păr ile care au fost
folosite în lupta celor două for e. Ceea ce nu îi corespunde este eliminat
cu ajutorul for ei centrifuge, pentru ca piatra să rămână apoi în starea ei
normală. Uneori piatra se poate „îmbolnăvi” de la sine atunci când ceva
străin (din cauza neaten iei spiritelor conducătoare ale naturii) este
absorbit prea des şi este eliminat prea târziu. În acest caz piatra dezvoltă
în ea forma iuni străine. Astfel, cristalele transparente de exemplu
prezintă uneori particule în formă de muşchi care în mod evident nu
provin din ele.
Şi mineralele respiră în acelaşi mod cum respiră animalele, adică prin
inhalare. Cu ajutorul forma iunii sale organice şi caracteristicilor sale,
piatra atrage acele particule dizolvate în aer care îi sunt asemănătoare. În
timp ce la animale descompunerea chimică a aerului are loc mai întâi în
corp, în piatră are loc la suprafa ă. Aceasta este acoperită constant de o
crustă care în cantită i mai mari formează adeseori o altă piatră sau se
prelungeşte cu o plantă având diverse forme fiecare.
Pe lângă respira ia atmosferică are loc un alt tip de respira ie de natură
electrică. Este vorba de preluarea fluidului magnetic în interior, prin care
ambele for e contrarii se stabilizează, fapt care este expresia polarită ii
contrarii în materie şi formează întreaga via ă a naturii care continuă să
existe atâta timp cât acea polarizare se ghidează după legea perseveren ei.
Dacă datorită conjuncturilor exterioare, una din cele două polarită i este
dezechilibrată, materia se descompune şi se transformă în cele din urmă
în praf. Totuşi şi aceasta trăieşte mai departe atâta timp cât în particulele
sale mai există încă oarecare for e polare. Dacă este necesar ca polaritatea
electrică să ia o altă direc ie, materia trece imediat într-o altă stare (în
aceea a eterului rafinat din care ea a luat naştere prin îngroşarea acestuia).
Privind din punctul de vedere al spiritului, polul pozitiv este spiritual,
polul negativ ine de natură. Polul pozitiv este substan ă, cel negativ este
un vas de preluare. Pozitiv înseamnă interior, negativ înseamnă exterior.
Iubirea şi în elepciunea ine de polul pozitiv, mila şi gra ia creatorului in
de polul negativ. Dacă negativul nu ar exista, iubirea şi în elepciunea nu
ar putea să se manifeste în nimic altceva decât în ele însele. Polaritatea
pozitivă care o hrăneşte este iubirea divină. Compasiunea provenită din
această iubire a dat însă naştere unor fiin e care au ştiut să recepteze
iubirea lui Dumnezeu. Dragostea Lui hrăneşte fiin ele mai departe şi
naşte prin ordinea ei eternă o fiin ă pentru altă fiin ă, o fiin ă din altă
24

25. fiin ă, pregătind astfel o desăvârşire în trepte a vie ii, pentru ca infinitul să
fie plin de via a din Dumnezeu.
Eterul de sulf
Orice eter ca fluid specific spiritual de o rafinare extremă (chimic:
anhidride ale alcoolului, produse de distilare) amor eşte nervii... La fel şi
vinul, berea, cidrul şi alte asemenea lichide, pentru că aici caracteristicile
spirituale sunt deja mai libere şi mai independente decât în apă sau în alte
lichide nefermentate. În eterul pur ele sunt aproape complet libere şi pot
fi păstrate numai în vase foarte bine închise.
Dacă se intră în legătură cu un asemenea eter, prin intermediul inspira iei
într-un organism fizic în care domneşte spiritul nervilor, el va fi absorbit
cu aviditate şi utilizat de către ultimele camere interioare ale nervilor
pentru saturarea acestora (principiul de anestezie al narcozei!)
În elegem astfel cum după acest proces spiritul nervilor devine inactiv
pentru corpul fizic. Din cauza suprasaturării rapide a camerelor nervilor,
legătura cu el a fost întreruptă. Prin urmare, sufletul devine din nou liber
pentru că spiritul nervilor aflat în acea stare, cu încăperile pline ale
nervilor, nu se mai poate lega de acesta. Sufletul este temporar eliberat de
corp, el se află în timpul acestei scurte amor iri a nervilor par ial conştient
în acea sferă a spiritelor, care corespunde inimii umane. În starea de
anestezie a narcozei sufletul rămâne aşadar într-un anumit grad de
contemplare interioară. Pentru că aici sufletul şi spiritul nervilor se află în
deplină uniune (numai sufletul şi camerele nervilor sunt separate!) ca în
starea de somn natural, sufletul poate să transmită formele contempla iei
sale spiritului nervilor aflat încă în legătură cu el. În acest mod sufletul
poate să-şi amintească pe deplin ceea ce a văzut în lumea sufletului
spiritual, dar nu poate percepe ceea ce s-a petrecut între timp cu corpul.
Dintr-o stare pur somnambulăvi sau dintr-o stare de vis profund, sufletul
nu poate aduce nici o amintire în starea sa naturală de veghe, pentru că în
mod normal acolo el se află în afara legăturii cu spiritul nervilor. El
rămâne însă în strânsă legătură cu nervii, pentru că altfel nu s-ar mai
produce saturarea lor, legătura cu ei ar slăbi, iar fără spiritul care să-i
sus ină ei ar muri curând, s-ar dezintegra, fapt ce ar atrage după sine şi
moartea corpului.
În narcoza eterică, eterul este totuşi înlocuitorul spiritului nervilor, aşa
cum în somnul natural eterul stomacal preia această func ie din hrană.
Chiar dacă există o saturare precară la nivelul camerelor nervoase, spiritul
nervilor poate fi liber fără probleme, el stându-i la dispozi ie pe deplin
vi
Stare numită astăzi de parapsihologie „transă”
25

26. sufletului. Astfel sufletul îşi reaminteşte ceea ce a perceput în sferele
lumii spiritelor.vii
În aceasta constă diferen a fundamentală între această stare de anesteziere
eterată şi aşa-zisul somn magnetic (starea de transă, respectiv hipnoză), în
care sufletul îşi poate privi corpul pentru că spiritul nervilor este încă în
legătură cu acesta, în timp ce în cazul narcozei ambele sunt în afara
oricărei legături cu corpul fizic.
Uneori se poate întâmpla ca la unii oameni să apară unele efecte ale
narcozei sub forma stărilor convulsive. Ele reprezintă o anumită „sete de
a evada” a sufletului din lan urile materiale care i-a fost întipărită prin
starea de narcoză.
PARTEA A II-A
MUSCA – O MINUNE A CREA IEI
Cum se naşte musca?
În ordinea acestei lumi, musca nu este atât de lipsită de importan ă şi sens
aşa cum pare să fie. Pentru a în elege pe deplin acest aspect, să observăm
mai întâi caracteristicile naturale ale acestei mici insecte.
Cum ia naştere de fapt musca? Se ştie că musca depune un fel ouă atât de
mici încât abia pot fi văzute cu ochiul liber. De asemenea ea are o
greutate atât de mică încât ar putea să se înal e uşor în aer pe un firicel de
praf. Unde îşi depune însă musca ouăle? Unde şi cum sunt clocite ele?
Musca adultă îşi depune ouăle peste tot, nepreocupându-se de ele.
Milioane de ouă sunt răspândite de vânt în toate col urile pământului, alte
milioane ajung în apă.
Când soarele începe să încălzească suficient pământul, aceste ouă încep
să crească până când ajung la o mărime pe care şi un ochi cu vedere mai
slabă poate să îl vadă ca un praf gri-albicios. Acesta este momentul
clocirii care se desfăşoară astfel: micile ouă se crapă brusc, iar poten ele
vie ii din ele se unesc într-o singură via ă sub forma unui viermişor
albicios care abia se observă. Acest viermişor se hrăneşte apoi câteva zile
din umezeala locului unde a fost clocit.
Nimeni nu a văzut însă cum arată o muscă tânără. Unul dintre miracolele
acestei mici insecte este acela că ea apare brusc, pe deplin formată şi
nimeni nu poate spune de unde a venit. Cum se petrece această minune?
Când viermişorul atinge mărimea normală (aceea a unei mici virgule într-
un scris de mărime medie), se crapă şi îşi orientează interiorul spre
vii
Această reamintire se bazează pe preluarea percep iei în creierul spiritual, de la care rareori are loc
transmiterea mai departe a acestor impresii asupra creierului fizic şi odată cu aceasta amintirea
conştientă a vie ii onirice.
26

27. exterior. În acelaşi timp pielea exterioară a viermelui se întinde formând
corpul propriu-zis al muştei, prevăzută cu toate organele interne necesare
digestiei. Partea internă a vechiului viermişor formează păr ile exterioare
ale muştei. Această transformare are loc de la sine, noua muscă fiind
formată complet în cinci-şapte secunde.
Picioarele muştei
Probabil a i observat că musca, cu cele şase picioruşe ale ei, poate merge
pe o suprafa ă verticală, extrem de netedă, la fel de agil ca şi pe o masă în
pozi ie orizontală. Cum este însă posibil aceasta, dat fiind că cele două
picioare care se termină în mici gheare ascu ite sunt pe deasupra şi foarte
netede? Naturaliştii au descoperit cu ajutorul unor microscoape care
măresc foarte mult, că musca are la picioare, între cele două gheare mici
un fel de clopo el elastic pe care ea – în opinia lor – le foloseşte ca pe
nişte mici pompe de aer pentru rarefierea aerului. Ei explică aceasta
astfel: când o muscă pune un picioruş pe un geam aflat în pozi ie
verticală, ea absoarbe imediat aerul care se găseşte în clopo el, prin care
piciorul prevăzut cu acest clopo el golit de aer este inut pe suprafa a
plană de greutatea aerului înconjurător.
Această explica ie este falsă, chiar dacă musca este într-adevăr prevăzută
cu astfel de clopo ei cu aer. Dar când musca nu se men ine pe acea
suprafa ă cu picioarele în felul în care l-au descris naturaliştii, în ce mod o
face totuşi?
Dacă a i privit vreodată cu mai multă aten ie o muscă, a i observat
probabil că este prevăzută pe tot corpul cu firicele de păr şi mici vârfuri
cornoase. Chiar şi perechea de aripi de pe marginile exterioare este
prevăzută cu nenumărate vârfuri de puf în formă de raze.
Aceste firicele de păr şi puf absorb energia. Musca conduce neîncetat
păr ile negative ale acestei energii, care reprezintă în acelaşi timp şi polul
de atrac ie, prin picioare în clopo ei, aceste păr i devenind astfel avide de
energie polar pozitivă. Fiindcă aceasta este însă adunată din aer pe
suprafe ele netede este absolut normal ca musca să rămână prinsă,
continuând să meargă firesc pe această suprafa ă netedă, pentru că polii
opuşi se atrag.
Musca – rolul ei în echilibrarea electricită ii aerului
Un miracol şi mai mare al acestei mici vie uitoare constă în scopul pentru
care a fost creată şi felul în care îl duce la îndeplinire.
Nu există în întreaga crea ie nici un lucru care să aibă mai mult de două
polarită i, una pozitivă, respectiv una negativă. Aşadar există numai un
sus şi un jos care i se opune, căci ceea ce există la mijloc nu este altceva
27

28. decât o legătură între ceea ce este sus şi ceea ce este jos. La fel există şi
un exterior şi un interior, o parte materială şi una spirituală, una bună şi
una rea, una adevărată şi una falsă. Când este vorba despre scopul
existen ei unei fiin e, acesta se extinde doar la aceste două polarită i.
Aşadar să vedem la ce este folositoare musca!
Să luăm mai întâi polul negativ. A i observat probabil că rareori pute i
vedea această vie uitoare în timpul iernii, în timp ce vara aceşti mici
locuitori ai spa iului mişună peste tot. În cele ce urmează vom dezvălui
un alt miracol referitor la mica noastră zburătoare. Am clarificat deja de
ce este musca plină de fire de păr şi puf. Musca devine atât de uşoară
datorită absorb iei de energie, încât gravitatea pământului nu are nici un
efect asupra acestei vie uitoare cu o greutate atât de mică şi de aceea ea
este uşor inută în aer de perechea sa de aripi.
De ce însă musca poate zbura cu atât mai repede încoace şi încolo cu cât
este mai cald? Aceste milioane de muşte au scopul de a mistui aşa-zisul
foc electric degajat din abunden ă de soare, pe care îl domolesc în acest
mod pentru a nu supraîncărca atmosfera şi a face astfel de petrecanie
întregii lumi! Căci acest fluid electric este un foc foarte puternic în polul
său pozitiv. Atât timp cât energia polar negativă a unui corp ceresc se află
în echilibru cu cea pozitivă, care se naşte din razele soarelui, nu este
posibilă o eliberare a energiei polar pozitive. Când însă cea din urmă o
depăşeşte pe cealaltă cu o miime, are loc o descătuşare liberă a celei
pozitive care nu poate fi evitată. Cum poate fi eliminată posibilitatea unei
astfel de catastrofe?
Privi i micile noastre vie uitoare cum aleargă încoace şi încolo în toate
direc iile şi absorb în zborul lor rapid o mare parte a energiei polar
pozitive, polaritatea fiind imediat inversată. Căci aceste animale consumă
energia polar pozitivă care este aici oxigenul. Partea negativă este şi ea
expirată, întocmai cum fiin a umană expiră azotul în aerul atmosferic
imediat după ce plămânii au preluat oxigenul pentru hrănirea sângelui.
Astfel o singură muscă transformă într-o singură zi fierbinte de vară atâta
energie încât aceasta ar putea fi adunată într-un vas şi ar fi suficient de
puternică pentru a transforma într-o secundă un munte imens în praf.
Pentru ca toate acestea să nu vă apară ca fiind o fabula ie, gândi i-vă la
cauza naturală care stă la baza unui mare cutremur ce fusese sim it cu
pu in timp înainte ca acesta să se producă pe suprafa a unei jumătă i de
pământ. Vede i voi, cauza a constat în doar câteva mii de picioare cubice
de aer închis care s-a aprins datorită stărilor de presiune exterioară!
Aşadar nu trebuie să vă mire ceea ce se spune despre energia pe care o
muscă o transformă într-o singură zi. Dacă o muscă face atât de multe, vă
închipui i ce pot să facă milioane de muşte?
Acesta este însă un scop secundar al acestei mici vie uitoare şi nu
reprezintă miracolul cel mai mare pe care îl poate produce.
28

29. Musca – salvare a vie ii omului
Înainte să trecem la o altă parte importantă a ac iunilor acestei mici
insecte, vrem să studiem câteva lucruri secundare pe care le duce la
îndeplinire.
În timpul verii se întâmplă de multe ori să vă sim i i deranja i când într-o
cameră bâzâie multe muşte încoace şi încolo şi devin insistente în mod
neplăcut. Tocmai în aceste zile însă ea aduce un serviciu important,
folositor în primul rând omului, dar şi animalelor domestice.
Într-o astfel de zi fierbinte de vară – mai ales când acul barometrului este
foarte, foarte jos – miliarde şi miliarde de mici vie uitoare atomice se
nasc din eterul cel mai de jos în atmosferă. Din această cauză aerul este
atât de dens şi de albăstrui încât este chiar dificil să vede i chiar regiunile
din imediata apropiere. Dacă inspira i într-un astfel de moment, mai
multe trilioane de mici vie uitoare atomice pătrund în interiorul vostru.
Deşi ele sunt atât de mici încât nu a i putea să observa i miile de milioane
într-o singură grămadă, care însumează mai multe decilioane pe care
omul le inspiră câteodată într-o astfel de zi, lucru de altfel nu lipsit de
importan ă. Aceasta ar fi suficient – căci aceste mici vie uitoare sunt
foarte periculoase pentru corpul fizic – pentru a lua pe neaşteptate via a
fiin ei umane. Pentru că aceste mici animale se aseamănă cu acidul prusic
şi pot fi mortale.
Acea parte a acestor mici animale atomice ale eterului pe care omul o
inspiră nu este chiar cea mai periculoasă pentru sănătatea sa pentru că ea
este preluată în momentul în care sângele este sărac în oxigen. Altfel stau
însă lucrurile cu acea cantitate care se depune pe partea exterioară a pielii,
mai ales în acele locuri în care porii sunt de obicei deschişi. Când aceste
mici animale pătrund aici, ele iau un caracter pozitiv fa ă de cele preluate
de sânge. Atâta timp cât acest pol exterior nu îl domină pe cel interior, nu
există nici un pericol, cum este de exemplu cazul la o temperatură medie.
Dacă însă polul exterior îl domină pe cel interior numai cu o milionime,
atunci via a este în cel mai mare pericol. Căci cu această ocazie are loc o
inversare de poli, fapt care ar avea acelaşi efect ca şi când cineva s-ar
în epa cu un ac ce a fost înmuiat în prealabil în acid cianhidric. Dacă
polul polar pozitiv l-ar domina dintr-o dată pe cel negativ până la a suta
parte, s-ar produce brusc o descărcare electrică vizibilă, în urma căreia
fiin a umană în decurs de câteva momente ar fi transformată într-o mână
de cenuşă. Referitor la primul caz, gândi i-vă la boli cum ar fi ciuma:
astfel de efecte produc o astfel de boală. Cel de-al doilea caz are loc mai
rar, dar aşa-zisele „combustii instantanee” se produc mai ales în ările
sudice.
29

30. Şi acum să aruncăm o privire asupra micilor noastre lucrătoare şi să
observăm ce fac ele aici! Musca noastră are o pereche de ochi care este
atât de mare, încât reprezintă a şaptea parte din întreaga ei fiin ă. Un
singur ochi de al ei se compune din mai multe mii de mici ochi. Aceştia
sunt ordona i unul lângă altul asemenea celulelor unui fagure de miere,
fiecare dintre ei având o formă conică, putându-se îndrepta împreună
către un punct comun de observa ie. Ei sunt asemenea unui microscop
care măreşte foarte mult, cu ajutorul căruia musca poate să vadă
animalele atomice despre care am vorbit anterior.
În acelaşi timp stomacul ei este construit astfel încât aceste mici
vie uitoare constituie hrana ei principală. Dacă o muscă observă pe pielea
unui om o grămăjoară de astfel de animale atomice, ea zboară într-acolo
şi nu se opreşte până nu le consumă pe toate. Musca mai este prevăzută şi
cu mici antene care in loc de nas. Fiindcă ea foloseşte ochii numai pentru
distan e scurte, aceste mici antene îi servesc pentru distan e foarte lungi.
Există unele specii de muşte care percep cu aceste antene o mâncare
foarte gustoasă care se află la ore întregi distan ă de ele. Dacă într-un loc
oarecare, mai ales în timpul verii, ea dispare dintr-o dată să şti i că în acel
moment se apropie o lovitură puternică de nuia!
În acelaşi mod aceste mici animale aduc şi alte multe servicii folositoare.
Tot ceea ce ele fac nu este cu un singur scop, ci cu mult mai multe
scopuri.
Musca şi păstrarea cură eniei aerului
Probabil că a i trăit acea experien ă în zilele calde de vară, mai ales într-o
după-amiază toridă când nu rareori somnul vrea să pună stăpânire pe cel
obosit. Cei tineri pot să îl alunge prin mişcare. Altfel stau însă lucrurile cu
oamenii mai în vârstă care îşi mişcă mai greoi corpul. Dacă într-o astfel
de zi ei duc lipsa aerului atât de necesar vie ii, somnolen a îşi face
apari ia, iar ei simt nevoia de a se întinde pentru a se odihni.
Este necesar să afla i dezavantajele unui astfel de somn fa ă de somnul
natural al omului peste care o să aruncăm o privire. De ce omul devine
somnoros noaptea şi nu ziua? Când soarele îşi împrăştie razele de
polaritate pozitivă pe o jumătate sau pe cealaltă jumătate a Pământului,
polaritatea pe Pământ se schimbă întotdeauna. Imediat ce pentru o parte a
Pământului Soarele a apus, această parte devine imediat polar negativă.
Polul negativ al vie ii însă corespunde pe deplin celui negativ al
Pământului. Aşa cum acesta inhibă orice gen de activitate, tot astfel şi
polul corespunzător din fiin a umană consumă şi mai mult energia
pozitivă, făcând ca fiin a să înceteze treptat activită ile exterioare.
Această cedare gradată este resim ită mai întâi de acele păr i ale corpului
care se mişcă cel mai delicat, ca de exemplu pleoapele ochilor. Ele nu
30

31. mai sunt capabile să se păstreze deschise şi imediat după ele, toate
celelalte păr i ale corpului sunt cuprinse de moleşeală, care treptat
conduce la somnul natural din timpul nop ii. Diminea a, când soarele
începe să răsară, polul pozitiv îşi reia func ia. Scăderea polarită ii
negative şi creşterea celei pozitive îl face pe om să se trezească.
Somnului natural din timpul nop ii îi este opus somnului de amiază, care
nu este cauzat de scăderea energiei pozitive, ci de suprasaturarea acesteia.
Această suprasaturare are loc din cauza faptului că un corp mai pu in
activ nu mai este capabil să schimbe energia preluată în cantitatea
corespunzătoare de energie negativă. Când pozitivul predomină,
negativul diminuează în aceeaşi propor ie. Care este atunci efectul acestui
fenomen?
Să luăm cazul a doi bărba i diferi i ca structură care se luptă. Cu cât cel
mai slab devine mai slab cu atât mai multă putere are celălalt asupra lui.
Odată ce însă cel slab este pe deplin învins, puterea celui slab îşi găseşte
finalitatea, fiindcă el nu mai are suport pentru puterea lui dominatoare.
Acea putere pe care el o are nu mai serveşte la nimic din moment ce nu
mai există motivul pentru care ea să se manifeste. Exact acelaşi lucru se
petrece şi cu fiin a care cade în somnolen ă într-o zi fierbinte de vară,
încărcată de energie pozitivă.
Iată că aici intervin din nou micile noastre zburătoare! Căci ele se agită şi
se plimbă pe cel care doarme în timpul zilei şi absorb prin picioare şi
perişori energia pozitivă în exces. Astfel această energie în exces care se
manifestă la cel care doarme ziua nu apasă în totalitate pe cea negativă,
lucru care îi permite fiin ei să poată reveni la starea naturală. Dacă aceşti
mici reglatori nu ar păstra echilibrul natural al energiei, via a celui în
cauză s-ar stinge imediat ce polaritatea negativă ar predomina-o pe cea
negativă.
Via a acestuia se află în afara oricărui pericol dacă atât cât doarme mai
este capabil să îşi apere corpul de aceste mici animale care îl necăjesc.
Dacă însă somnul l-a paralizat complet, aceste ajutoare au spa iu liber de
manifestare şi împiedică faptul de a fi pusă în pericol via a. Dacă prin
ac iunea comună a acestor mici animale, polaritatea opusă este adusă din
ce în ce mai mult în echilibru, fiin a care doarme începe să se trezească şi
alungă micile spirite ale naturii care protejează via a. Acest lucru îl poate
face doar treaz, căci devenit din nou conştient, el este în afara oricărui
pericol.
Musca - chimie şi distribuire a electricită ii aerului
Cu siguran ă v-a i plâns deja de multe ori că muştele vin grămadă şi se
aşează pe alimente, înfruptându-se cu poftă din ele. Aceşti oaspe i
nepofti i sunt prezen i într-un număr cu atât mai mare cu cât zilele sunt
31

32. mai fierbin i, iar temperatura în cameră este mai ridicată şi camera mai
neaerisită. Mul i vor comenta în acest caz întrebând: „Ar trebui să lăudăm
aceşti parazi i când ne murdăresc hrana şi devin supărători la fiecare
îmbucătură?”
Astfel se întreabă numai cel ignorant. Căci el ar trebui să în eleagă
imensul aport pe care i-l aduce o muscă uneori aşezându-se fie şi numai
pentru două secunde pe hrana pe care o duce în acel moment la gură –
într-adevăr nu ar fi un efort prea mare să o lase în pace!
Toate felurile de mâncare, cu mici excep ii, au din cauza substan ei
zaharoase, proprietatea de a atrage tot azotul din aerul alterat într-o zi
fierbinte de vară. Chiar când aceste alimente stau doar pu in timp pe
masă, ac iunea acestui aer impur se poate observa imediat prin aceea că
alimentele au un con inut excesiv de acid. Unele feluri de mâncare capătă
pe margini un aspect albăstrui, de mucegai. Acestea sunt efecte clare ale
unui aer alterat.
Ce fac însă muştele în acest timp?
Gra ie felului în care a fost structurată musca este asemenea unei sticlu e
zburătoare de energie electrică şi se comportă ca atare fa ă de tot ceea ce
este încărcat negativ.
Aerul alterat este încărcat electric negativ şi din această cauză absoarbe
energia pozitivă într-o cantitate atât de mare, încât adeseori într-o astfel
de cameră sau chiar mai mult, în alimentele care se află acolo, nu se mai
găseşte nici o urmă de energie pozitivă. Dacă însă într-o astfel de cameră
nu şi-ar face adeseori apari ia un astfel de purtător de energie, cum s-ar
prezenta sănătatea corpului uman? Acesta este însă ultimul aspect la care
trebuie să ne gândim, căci chiar dacă aerul alterat se păstrează în întreaga
cameră, el are încă atâta elasticitate încât să poată dilata plămânii la
inspira ie. Odată însă ce acest aer este golit de elasticitate, el sare ca o
ploaie de praf murdar pe substan ele care sunt asemenea lui. Dacă o
îmbucătură pe care omul vrea să o savureze este de mai multe ori
acoperită cu un astfel de praf, una sau mai multe muşte se vor aşeza cu
plăcere deasupra lui, revărsând peste el excesul de energie pozitivă.
Care este atunci efectul acestei ac iuni? Nici mai mult nici mai pu in
decât acela că prin aceasta aerul astfel depus este revigorat şi se
volatilizează. El coboară pe alimentele care încă se mai află în bol sau pe
îmbucătura care urmează să fie savurată, iar prin acest proces alimentele
devin din nou inofensive şi gustoase.
Probabil că a i observat şi faptul că muştele sătule se plimbă pe obiectele
care lucesc şi pe care adeseori le murdăresc. Şi acest lucru este foarte
folositor, iar munca chimică, despre care am vorbit anterior, a acestor
mici fiin e nu ar folosi decât pe jumătate dacă nu ar urma după aceasta şi
o a doua ac iune a lor, aparent neînsemnată.
32

33. Ştim deja că musca îşi procură în general o hrană încărcată cu energie
negativă, astfel ea fiind un adevărat aspirator de otravă, atât din aer, de la
oameni şi animale, cât şi din acele alimente pe care oamenii le consumă.
De aceea şi murdăria lor este încărcată negativ. Ştim de asemenea şi
faptul că energia pozitivă se adună mai ales pe obiectele lustruite şi
pentru că această cantitate mică de energie dintr-o încăpere săracă în
electricitate, se distribuie pe suprafe ele lustruite, aceste chimiste
încleiază grijulii aceste obiecte lustruite. Ele depun astfel un efort
constant pentru a atrage în aerul din cameră energia pozitivă necesară.
Dacă nu crede i aceasta, pune i în cameră numai obiecte aurite! Pute i fi
siguri că ele vor fi în scurt timp murdărite, aurul strălucind din ce în ce
mai pu in.
De ce însă aceste mici animale văd mai întâi aurul? La această întrebare
putem să răspundem cu o altă întrebare: „Voi de ce vă auri i
paratrăsnetele?” Şi răspunsul vostru ar fi: „Pentru că aurul atrage în mod
pregnant energia pozitivă!” Dar muştele murdăresc şi geamurile, iar
geamul nu atrage electricitatea! Este adevărat, dar de ce se folosesc
geamurile din sticlă sau cilindri ca instrument potrivit pentru a face
vizibilă electricitatea aerului printr-o frecare cât mai redusă? Pentru că
aceasta se adună cu precădere pe geamurile de sticlă. De aceea putem să
permitem micilor noastre chimiste să le murdărească, pentru că aceste
suprafe e lustruite pline de electricitate să devină mai aspre şi mai
incapabile să păstreze electricitatea şi astfel să se poată amesteca cu aerul
din cameră.
Vede i aşadar că murdăria lăsată de o muscă nu se află într-un anumit loc
fără un scop în elept, deşi este vorba doar de murdăria unei mici
vie uitoare lipsită de importan ă! Prin ac iunea ei polar pozitivă însă vă
ve i da seama de semnifica ia spirituală a muştei.
Musca – punct de referin ă al vie ii
Cine a observat vreodată cu aten ie o muscă, ar trebui să spună: „Această
insectă are într-o anumită privin ă o via ă mai completă decât alte animale
care se găsesc deja pe o treaptă mult superioară”. Musca este o purtătoare
a vie ii în adevăratul sens al cuvântului. Pentru a în elege mai temeinic
acest aspect, este important să aruncăm în prealabil o privire de ansamblu
asupra vie ii în sine.
Via a cu adevărat liberă se află numai în Mine (Dumnezeu). Această via ă
este însă astfel concepută şi se află într-un grad de desăvârşire atât de
mare, încât nu poate fi în eleasă niciodată în totalitatea ei de o fiin ă
creată. Pentru că este vorba de o via ă sfântă, eternă şi infinită.
Gândi i-vă la infinit ca la un spa iu în care se află un centru din care
pornesc raze în toate direc iile, al căror început se află în centru, dar al
33