Izolarea romaniei in cel de al ii-lea razboi mondial
Octombrie noiembrie-2010
1. NR. 28 • OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 • 11,99 LEI
SCHUMACHER, DOBORÂT
DE REGULAMENT
O NOUĂ ERĂ ÎNWRC
FENOMENUL
CRINA POPESCU
TOP 10 STREET RACES
JOCURILE
COMMONWEALTH
La Rotterdam
după 23 de ani
TOTULDESPRELUPTAPENTRUDREPTURILETVDEFOTBAL
3. ANUL LUI NADAL
La început, mulţi îl considerau a fi doar un jucător de zgură. Excepţional pe suprafaţa roşie, cu
cinci victorii la Roland Garros, ibericul de 24 de ani din Baleare a jucat din ce în ce mai bine şi pe
suprafeţele rapide. L-a învins pe Roger Federer în finală laWimbledon 2008 apoi a dispus de el şi
în ultimul act de la Melbourne. După seara de luni, 13 septembrie, careul este complet.
Rafael Nadal l-a învins în finală pe Novak Djokovic (6-4, 5-7, 6-4, 6-2) şi şi-a trecut în palmares
singurul titlu de mare şlem care-i lipsea – US Open.
Nadal a devenit al şaptelea jucător din lume care realizează performanţa câştigării a câte cel
puţin un titlu din cele patru majore.
2010 va rămâne un sezon excepţional pentru spaniol, autor al unei serii extraordinare în primă-
vară, cu succese în toate turneele importante pe zgură (Monte Carlo, Roma, Madrid şi Paris), pe
iarbă (Wimbledon) şi acum pe hard, la NewYork. (Alexandru Gheorghiaș)
4. REGINELE BALONULUI OVAL
În aşteptarea Cupei Mondiale programate anul viitor
la Antipozi, Noua Zeelandă s-a impus în turneul final
feminin, disputat la finele verii în Marea Britanie.
Învingătoare în ultimele patru ediţii, Noua Zeelandă
a defilat în semifinală împotriva Franţei (45-7),
înainte de a se impune în ultimul act, in extremis, pe
Twickenham, împotriva Angliei (13-10).
Cu Suedia şI Kazahstan în postură de outsidere - a
căror medie de reuşite a fost de sub un eseu pe meci -
caimacul a revenit astfel naţiunilor deja consacrate în
rugby-ul masculin.
A fost al 19-lea meci consecutiv câştigat de neoze-
elandeze într-un turneu final.“Ferigile negre”n-au
mai pierdut din 1991, de la un 0-7 în semifinale cu
Statele Unite. O partidă ce reprezintă până astăzi sin-
gura lor înfrângere într-un meci de Cupă Mondială.
Viitorul arată însă bine în ceea ce priveşte echilibrul
de forţe la acest nivel. Cu toate că Anglia a pierdut a
treia finală consecutivă de Cupă Mondială împo-
triva Noii Zeelande, diferenţa de trei puncte e cea
mai mică din istoria tuturor meciurilor disputate
de neozeelandeze în ultimele patru turnee finale.
(Alexandru Cocu)
5. DONINGTON, 30 - 31 OCTOMBRIECAMPIONATUL BRITANIC DE CAMIOANE
JURASSIC PARK
De nouă ori campion al Marii Britanii şi o dată titrat în întrecerea continentală, Stuart Oliver îşi va apăra titlul britanic şi în acest an, în ultima etapă
a sezonului, programată la finele lui octombrie, pe Donington Park. La origine şofer de cursă lungă, Oliver s-a reconvertit în pilot al mastodonţilor
pe circuit încă din 1998, an în care a debutat în Campionatul Britanic de specialitate, pe circuitul de la Pembrey. De atunci anii au trecut, titlurile
s-au înmulţit iar concurenţa e astăzi alcătuită dintr-un tânăr inginer auto, Dave Jenkins şi un patron al unei companii de transport, Richard Collett.
Aceştia au fost rivalii lui Oliver pe toată durata stagiunii într-un campionat britanic născut în 1984 şi devenit astăzi o veritabilă referinţă pentru
întrecerile naţionale de camioane.
Cu o greutate minimă de cinci tone şi jumătate şi motoare turbodiesel de 12 litri, camioanele – produse în principal de MAN, Mercedes sau Scania –
dezvoltă în jurul a 1.200 de cai-putere. Dacă adăugăm un cuplu motor de 3.000 Nm, performanţele pe linie dreaptă ale coloşilor pe şase roţi ajung
să le depăşească pe cele ale unor redutabile modele sport. Spre exemplu, acceleraţia de la 30 la 160 km/h – trailerele sunt limitate la acest plafon
maxim din raţiuni de siguranţă - este mai performantă decât în cazul unui versiuni stradale Porsche 911-997. (Alexandru Cocu)
6. Campionatul Mondial de gimnastică artistică - al 42-lea din istoria de
107ani.Anulacesta,Olandaesteceacarefaceonorurile.LaRotterdam,
între 17 şi 24 octombrie, sunt aşteptaţi 615 sportivi (343 gimnaşti şi
272 gimnaste) - un nou record de participare
Mai presus
de orgolii
La Rotterdam, la Palatul
Sporturilor Ahoy, va fi un cam-
pionat special pentru toată elita
mondială de pe cele 5 continente. Poate
fi o bătălie interesantă în trei pentru câş-
tigarea titlului mondial pe echipe: China,
Rusia şi SUA. Sunt multe orgolii în joc!
Janssen-Fritsen vor asigura şi acum echi-
pamentul, aparatele, aşa cum s-a întâmplat
şi la ediţiile olimpice de la Atena şi Beijing.
În concursul feminin de calificare sunt 12
subdivizii. Fetele noastre vor evolua alături
de Polonia, Brazilia şi Israel în subdivizia
a treia. Gimnaştii îşi vor prezenta exerciţi-
ile pentru calificare în 10 subdivizii. Elevii
lui Ioan Suciu sunt repartizaţi în subdi-
vizia a doua cu Columbia, Japonia, Spania,
Danemarca şi Finlanda .
Rotterdam înseamnă primul obstacol
în drumul olimpic, o primă etapă de cali-
ficare pentru Jocurile Olimpice din 2012.
Dintre cele 53 de echipe masculine şi 45
feminine doar cele mai bune 24 vor avea
dreptul de a participa în toamna anului
viitor la Tokyo la campionatele mondiale.
Acolo sita va cerne din nou.
Anul acesta, în competiţia pe echipe,
sportivele din China şi SUA îşi vor reîn-
noi rivalitatea. China rămâne o echipă cu
multe puncte forte, deşi vorbim mereu
de eternele mistere ale vârstelor gim-
nastelor. Sui Lu şi Deng Linlin au crescut
şi vor fi liderele echipei. Amândouă au
câştigat medalii individuale anul trecut şi
şi-au îmbunătăţit considerabil exercițiile.
Poate cea mai strălucitoare va fi
Jiang Yuyuan, una dintre favoritele
de la individual compus de la Beijing.
Campioana olimpică de la paralele He Kexin
a continuat să domine lumea cu exerciţiile
sale spectaculoase câştigand şi titlul mon-
dial în 2009. Va fi una dintre armele vizibile
ale Chinei împotriva Statelor Unite şi a
Rusiei.
Reintră în calcule Rusia, după ce
a luat aurul european în primăvară.
Poate Rusia să învingă SUA? Răspuns
afirmativ. Vor avea un team competitiv cu
Aliya Mustafina, o gimnastă de 4 aparate
care recent a câştigat Cupa Rusiei şi cele
două Ksenia - Semenova şi Afanasyeva –
aurul şi argintul de la individual compus al
europenelor de la Milano. Afanasyeva şi-a
consolidat reîntoarcerea după o acciden-
tare şi pare a fi cartea câştigătoare.
SUA ar putea fi într-o excelentă pozi-
ţie pentru a-şi apăra titlul de la echipe din
2007, cu Alicia Sacramone care are în pal-
mares 7 medalii mondiale - lidera echipei
feminine, răsplatită cu argint la Olimpiada
din 2008 - la care se adaugă Bridget Sloan
EVENIMENT
7. – campioană mondială en titre - şi Rebecca
Bross.
Nu sunt de neglijat nici britanicele. La
începutul lui 2010, team-ul din insulă a luat
argintul la Europene. Naţionala acestei ţări
o va avea cap de listă pe campioana mon-
dială şi europeană la sol şi campioană con-
tinentală la paralele Beth Tweddle – care, la
24 ani, încă surclasează tinere adversare la
cele două aparate - plus campioana Marii
Britanii din 2010, Hannah Whelan.
România încearcă să intre într-o nouă eră
şi să rămână în careul de aşi al gimnasticii
mondiale. Medalia de aur la sol de la Beijing
o recomandă pe Sandra Izbaşa ca pe o po-
tenţială candidată la un podium mondial,
dacă tendonul lui Achile nu o va mai supă-
ra. Noua generaţie a Românei îşi doreşte să
strălucească la Ahoy.
Mondialul din 2010 este primul mare
concurs pe echipe după Jocurile Olimpice;
acolo, echipa masculină a Chinei a dominat
concursul, iar Japonia şi SUA au luat argin-
tul şi bronzul. Chiar şi fără Yang Wei care s-a
retras, chinezii au fost cei mai buni anul tre-
cut la Londra, adjudecându-şi aurul la 4 din
6 finale, plus alte două medalii de argint.
Deşi China şi-a pierdut superstar-ul, a răsărit
o noua stea: fenomenalul Zhang Hongtao,
impecabil la cal cu mânere, iar echipa este
binecunoscută pentru modul în care con-
cureaza sub presiune.
Japonia, campioană olimpică în 2004, are
gimnaşti de 6 aparate mai tari decât China,
incluzându-l pe Kohei Uchimura, gimnast
complet şi complex, campionul lumii en
REMEMBER ROTTERDAM
Acum 23 de ani la ediţia 24 a Campionatelor
Mondiale care aveau loc la Rotterdam în
1987, veneau 42 de ţări şi 377 de concurenţi.
Printre naţiuni, şi România. Sub comanda lui
Octavian Bellu - antrenor de excepţie al
echipei României între 1981 şi 2005, fetele
noastre câştigau nu mai puţin de 10 medalii,
dintre care 5 de aur (echipe, individual
compus şi bârnă - Aurelia Dobre, sol şi
paralele - Daniela Silivaş), 1 argint (sărituri
- Eugenia Golea) şi 4 bronz (individual
compus - Daniela Silivaş, sol şi sărituri -
Aurelia Dobre, bârnă - Ecaterina Szabo).
A fost unul dintre cele mai mari succese din
istorie al team-ului nostru.
OCTAVIAN BELLU
Director al Academiei Olimpice de Excelență
„Privindîntrecutşianalizândcompetiţiilecare
s-audesfăşuratînaceşti5anidecândnuammai
lucratîngimnastică,lamodulgeneral,puterile
au rămas cam aceleaşi. Bineînţeles, ierarhiile
s-au schimbat un pic. A existat o perioadă
destul de lungă de dominaţie a gimnasticii
româneşti-cele5titlurimondialeconsecutive,
cele 2 titluri olimpice consecutive, mă refer la
competiţiilepeechipe. Înultimavremebătălia
pentrudominaţiapeplanmondials-adatîntre
SUA şi China, dar observăm şi ce se întâmplă
pe la concursurile de junioare şi chiar la recent
încheiata primă ediţie a Jocurilor Olimpice
ale Tineretului. Se pare că Rusia începe să îşi
recapeteaplombulşisiguranţaîncompetiţieşi
va fi un candidat important în viitor. Au apelat
laantrenoriicareauactivatmultînstrăinatate
- Alexander Alexandrov sau Oleg Ostapenko
din Ucraina, fostul antrenor al campioanei
olimpiceLiliaPodkopaeva.Deci,şi-auschimbat
stategia, modul în care abordează competiţia.
Încet-încet, o combinaţie între metodica
tradiţională rusă şi o motivaţie pe măsură au
dus la o revigorare a gimnasticii din Rusia.
SUA, în ultimii 23 de ani, au reuşit să câştige
titlul mondialdedouăori.Înultimii10aniafost
un tandem care s-a tot schimbat la conducere,
ba chinezii, ba americanii. Gimnastica, într-
un fel, s-a globalizat. Guatemala, Suedia,
Belgia vin să ia medalii, nu mai spun de Marea
Britanie care deja e în elită. A lua o medalie la
o competiţie mondială nu mai e apanajul unui
grup restrâns de ţări. Iată că Belarus nu mai
ia medalie, Ucraina foarte greu, în schimb iau
Brazilia, Elveţia, Australia, Italia. Au loc nişte
mișcări în sport în care ţi se dă senzaţia că nu
mai sunt senatori de drept.”
titre, invincibil în ultimii 2 ani, care practic
l-a înlocuit în clasamentul mondial pe Yang
Wei. Gimnaştii japonezi sunt recunoscuţi
pentru exerciţiile curate şi pentru tehnica
lor.
China, până acum, a terminat victori-
oasă în ultimele trei competiţii majore pe
echipe: CM 2006 şi 2007 şi JO 2008, în timp
ce Japonia a luat un bronz şi 2 medalii de
argint. Un duel între cele două ţări asiatice
pentru titlul suprem pare inevitabil.
După bronzul olimpic de la Beijing,
americanii au prins aripi. Vor alinia cea
mai puternică echipă masculină pe care
au avut-o vreodată. Jonathan Horton va
fi un candidat serios la o medalie în con-
cursul individual compus şi ar putea să fie
în lumina reflectoarelor în finala de la inele
şi bară fixă. Steven Legendre este pe val
la sărituri şi sol, iar experiența lui Danell
Leyva de participant la un campionat mon-
dial îi va plasa pe americani printre favoriţii
la echipe.
România: a treia la Atena la Jocurile
Olimpice, un loc 4 în 2006 la mondiale, apoi
un dezamăgitor loc 8 în 2007 şi locul 7 la
olimpiada trecută. Deşi nu e cotată prin-
tre favorite, poate ateriza pe podium cu
Marian Drăgulescu, triplu câştigător al titlu-
lui lumii la sărituri şi sol. Ar putea fi un nou
început olimpic.
La individual compus Daniel Keating,
britanicul care ar fi apărat onoarea Europei
în combatul mondial pentru supremaţie,
va lipsi din cauza unei accidentări. Toate
speranţele se îndreaptă spre carismaticul
Fabian Hambüchen din Germania, a cărei
echipă a câştigat o surprinzătoare medalie
de bronz în fața propriului public la ediţia
din 2007 a mondialelor.
Toţi gimnaştii vor trebui să schimbe vite-
za într-o treaptă superioară pentru concur-
sul individual compus în mai puţin de 24 de
ore după ce vor concura în finala pe echipe.
Îi vom înţelege dacă vor rata, sperând să îşi
recapete puterile şi potenţialul în finalele
pe aparate.
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 13EUROSPORTEUROSPORT12 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
8. Va reuşi “Mitică” să ia mai
mulţi bani pe şi pentru fotbalul
românesc? Va câştiga Dolce
Sport drepturile de televizare
ale Ligii 1 sau şi le va păstra
Digisport? Ce se întâmplă cu
campionatul, cu echipele? Banii
din drepturi vor constitui colacul
de salvare al unui campionat în
mare suferinţă, atât financiară
cât şi valorică? Se va relansa
echipa naţională pe bazele unui
campionat poate mai mic, dar
mai bine finanţat? Cum se va
modifica “harta” distribuţiei
puteriiînpiaţadecabluşisatelit?
Se pregăteşte Romtelecom să
preia UPC? Ce canal de sport mai
apare, cine mai dispare? Cine şi
pe unde mai lucrează? Şi, mai
ales... CARE-I PREŢUL?
Multe întrebări care au generat
deja o dezbatere pe forumuri,
articole în presă şi care, până
la momentul licitaţiei, vor
suscita şi mai multe discuţii, şi
mai multe articole, declaraţii,
manevre, zvonuri, surprize. Este
vorba despre un mare interes
din partea publicului. Fotbalul
vinde! “Nebunia”continuă!
COVER STORY
Emanuel Terzian
Ioan Viorel
FOOTBALL BUBBLE
9. Cunoscutul comentator Emil Grădinescu
traduce aceste mişcări astfel: “În spatele
posturilor de acest gen stau entităţi econo-
mice de calibru care îşi promovează intere-
sele prin intermediul vehiculului de imagi-
ne care este sportul”.
Conform directorului său general Vlad
Enăchescu, Dolce Sport deţine deocamda-
tă drepturile pentru Liga Campionilor (fără
opţiunea 1, care este la TVR), primele două
opţiuni din Liga 2 din România, campio-
natul Portugaliei şi Cupa Ligii Franţei. Plus
campionatele de rugby din Anglia şi Franţa
şi Cupa Mondială la handbal. Enigmatic,
Enăchescu a afirmat că “veţi avea surprize
de la noi în viitorul apropiat”.
În piaţă s-a şoptit mai întâi despre po-
sibilitatea ca Dolce să se implice în lupta
pentru achiziţionarea drepturilor din Liga
1, cele care livrează o bună audienţă chiar şi
pentru meciuri între echipe “mici”. Senzaţia
generală iniţială e susţinută de faptul că un
nume greu în audiovizualul românesc spor-
tiv, Horaţiu Nicolau, este şeful proiectului
Dolce Sport; aceasta cântăreşte mult în
ecuaţie, având în vedere faptul că Nicolau
a lucrat pentru Media Pro, a creat Telesport,
a produs emisiuni sportive pentru TVR, a
câştigat drepturile Ligii 1 pentru Telesport,
apoi a lucrat pentru Vântu.
După ce s-a şoptit, au apărut certitudi-
nile: Dolce Sport s-a lansat în august 2010.
Apoi, au apărut articole pe blog-uri şi une-
le chiar bine documentate în presă (vezi
ProSport din 9 septembrie) care anunţă nu
numai un ipotetic consorţiu Romtelecom –
UPC, dar şi suma pe care ar pune-o pe masă
pentru drepturi: 150 de milioane de euro
pentru 3 ani!
Oricât de bune şi credibile ar fi surse-
le jurnaliştilor, de regulă astfel de date nu
apar decât când cineva doreşte, când face
un joc mediatic. Cine ar putea alimenta
aceste “scurgeri”? Oricare dintre ‚jucători’,
inclusiv Liga, pentru că fiecăruia i se poate
găsi un scenariu, un interes în această dis-
pută. Cum şi Digi este extrem de interesată
de aceste drepturi, se anunţă o bătălie de
zile mari la licitaţia de anul viitor, spre satis-
facţia lui Mitică Dragomir.
Scump, Doamnă,
scump!
Creşterea sumei obţinute din drepturile
TV pentru următoarele trei sezoane, 2011
– 2014, nu poate fi decât în avantajul clu-
burilor. „Dacă ar fi după cluburi, probabil că
multe dintre ele şi-ar dori să avem doar şai-
sprezece, chiar paisprezece echipe în prima
ligă, astfel încât suma să se împartă la mai
puţini, iar lor să le revină mai mult”, opinea-
ză în stilu-i caracteristic Dumitru Dragomir,
preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal
din România.
Ceea ce-l interesează însă mai mult pe
Dragomir este obţinerea la licitaţia pentru
drepturile pe perioada 2011 – 2014, a unei
sume mai mari chiar decât cele 102 mili-
oane de euro (cu TVA), atât cât s-a luat la
precedenta „strigare”. Şeful LPF crede că
„probabil vom reuşi să vindem cu o sumă
în jur de 115 milioane de euro, fără TVA! E
foarte posibil să se întâmple asta”.
Nu se poate pune multă bază pe exac-
titatea cifrelor pe care Dragomir le avan-
sează, pentru că la fiecare declaraţie apar
altele (oricum, însă, toate sunt la peste 100
de milioane), totuşi să ne aducem aminte
că acum trei ani, când Dragomir spunea
că vrea să obţină 54-57 de milioane de
euro (adică dublu decât fusese preţul până
Dolce Sport este cea mai nouă
televiziune de sport apărută pe
piaţa românescă. Modelul a fost
lansat la noi de Boom Sport în 2006, platfor-
ma digitală care şi-a înfiinţat propriul canal
de nişă după achiziţionarea drepturilor de
retransmisie a campionatului italian, spani-
ol și, ulterior, a Ligii Campionilor. Modelul
însă fusese “brevetat” încă din anii '90 în
Occident: Sky în Anglia, Canal+ în Franţa,
ş.a.m.d. – adică de câte o platformă digitală
din fiecare ţară mare. Campionii în dome-
niu sunt, fără îndoială, Sky, care au acaparat
piaţa britanică, au o prezenţă puternică în
Italia şi încep să-şi facă loc şi în Germania.
Concret, un distribuitor de servicii tv se
implică în cumpărarea drepturilor sporti-
ve (în primul rând fotbal), îşi construieşte
propriul post (sau posturi) în jurul acestor
drepturi şi îl oferă numai abonaţilor săi fie
ca bonus, atunci când vrea să-şi crească sau
să-şi menţină numărul de abonaţi, fie ca
opţiuni plătite separat într-o fază ulterioa-
ră, când a crescut destul şi vrea să îşi mă-
rească veniturile.
RCS a deschis drumul
La noi, după Boom, a urmat parteneriatul
RCS-Antena 1, consorţiu care a cumpărat
drepturile Ligii 1 după o bătălie cruntă cu
grupul Realitatea-Caţavencu (care şi-ar fi
lansat propria platformă digitală dacă ar
fi obţinut meciurile din România). RCS şi
Antena 1 au mers o perioadă împreună, su-
portând cheltuielile postului GSP TV, apoi,
în 2009, RCS şi-a înfiinţat propriile canale,
Digisport şi Digisport Plus. Concentrarea
drepturilor se produsese, epoca în care
vedeam un meci la TVR, altul la Antena 1,
altul la TVR2, altul la Naţional şi altele la
Telesport, etc se terminase. Definitiv.
Digisport deţine deja, în afara a pa-
tru opţiuni din campionatul de fotbal al
României, un portofoliu deja solid, luxos,
premium: campionatele de fotbal ale
Angliei, Italiei şi Spaniei, Formula 1, Moto
GP, NBA, Diamond League şi unele meciuri
din Europa League şi ale echipei naţionale
de fotbal a României! - pentru a enumera
doar cele mai importante “proprietăţi”.
RCS a investit zeci de milioane de euro în
drepturi!
Succesul Digisport - care a atras abonaţi
de ordinul sutelor de mii atât pentru plat-
forma Digi cât şi pentru reţeaua de cablu
RCS – a dat idei şi altora. Astfel, un alt colos
telecom, Romtelecom, a decis să se implice
în această piaţă.
Surprize de la
Dolce Sport
După ce a preluat infrastuctura platfor-
mei de satelit Boom, prin care a dobândit
şi drepturi pentru Champions League,
Romtelecom doreşte să extindă şi plat-
forma Dolce, serviciul IPTV numit Dolce
Interactiv şi reţeaua de cablu NextGen (fir-
ma de cablu deţinută 100% de Romtelecom
care cumpără firme mai mici de cablu şi
care a ajuns, după un an, să deţină aproape
200 000 de abonaţi). Şi cum o putea face
mai bine dacă nu apelând la soluţia miracu-
loasă, “amărâtul” de fotbal românesc?
Dumitru Dragomir:„Dacă ar fi după cluburi, probabil că
multe dintre ele şi-ar dori să avem doar şaisprezece, chiar
paisprezece echipe în prima ligă, astfel încât suma să se
împartă la mai puţini, iar lor să le revină mai mult.”
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 17EUROSPORTEUROSPORT16 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
Foto: Gazeta Sporturilor
10. atunci), tentaţia bănuielii de bluf era enor-
mă; şi, iată, a obţinut cu mult mai mult! Pe
„Mitică” îl putem bănui de orice, dar numai
de naivitate sau „scăpări” nu. Ca urmare,
probabil că se doreşte doar stabilirea unui
prag minim (care să nu fie mai mic decât
suma actuală – caz în care reducerea nu-
mărului de echipe din Liga 1 ar deveni
foarte necesară) şi se testează pragul ma-
xim. Probabil că până în primăvară se va
vorbi chiar şi de 200 de milioane de euro!
Teasing-ul a început deja: Dragomir con-
sideră că pentru următoarea licitaţie, cea
pentru drepturile pe perioada 2014-2017,
„se pot obţine două sute de milioane de
euro, chiar dacă aici includ şi TVA-ul! Cred
că la ora respectivă societatea va fi pregăti-
tă pentru a se ajunge la o asemenea sumă”.
Ideea pare simplă şi corectă, din punctul
lor de vedere: cluburile să aibă asigurate
cheltuielile normale din drepturi, adică
100% din bugetul lor uzual. Dacă mai vin,
la unii măcar, bani şi din alte părţi (reclamă,
sponsorizări, cupe europene, vânzări de
jucători), ar fi doar un „bonus” - având în
vedere că pe aceste din urmă căi de finan-
ţare nu se poate pune aproape nici o bază
în viitorul previzibil.
„Am trei trusturi TV din România care
deja şi-au manifestat interesul de a partici-
pa la licitaţie, trusturi puternice, plus unul
din străinătate, care, dacă va câştiga, ne
va lăsa pe noi, Liga, să facem producţia! O
s-o facem şi pe-asta. Nici o problemă, dacă
în acest fel cluburile vor câştiga mai mult.
Nu treceţi cu vederea faptul că momentan
sunt echipe al căror buget este acoperit în
proporţie de cincizeci la sută din drepturile
TV”, susţine cel mai abil vânzător de drep-
turi din istoria României.
Dacă despre cele trei trusturi româneşti
se pot face oricâte speculaţii, în privinţa ce-
lui străin planează cele mai multe îndoieli
– afară de cazul când este doar un vehicul
creat pentru cineva din România, care tot
în România are interes. România nu are în
acest moment „investment grade” - adi-
că, nu eşti sfătuit să investeşti în România.
Situaţia socio-politico-economică este cam
tristă – prin urmare, e greu de crezut că vre-
un actor extern semnificativ, independent
şi serios, ar putea fi interesat de un campio-
nat în care echipele se desfiinţează, se dez-
integrează, care nu produce de ceva vreme
cam nici un rezultat sau jucător valoros „la
export” şi în care singura ţintă a patronilor
sunt banii de la UEFA.
Teodor Avramescu:“Când ai drepturi pe mai multe
campionate îţi poţi face meseria mai bine decât
când ai un jurnal de sport de 10 minute”.
Jucători de alt calibru
decât televiziunile
În lupta dintre cei doi giganţi ai telecomunicaţiilor nu mai pare a fi loc şi
pentru posturile trusturilor tradiţionale (ProTV, Antena 1, TVR, Kanal D, B1
TV), care îşi calculează veniturile în funcţie de o piaţă de publicitate extrem
de săracă în condiţiile crizei actuale. Analistul media Petrişor Obae, edito-
rul site-ului paginademedia.ro, explică de ce: “În raportul posturi TV ale
cabliştilor / posturi ale companiilor de televiziune, reţelele de cablu au un
avantaj major: un cash flow constant din abonamente care poate asigura
plata drepturilor de difuzare. Posturile TV clasice depind de publicitate, iar
momentul actual nu este cel mai bun pentru piaţa din România”.
Observator informat al acestor mişcări din media, Cătălin Tolontan,
redactorul şef al Gazetei Sporturilor, crede că “peste tot în lume pro-
ducătorii de conţinut intră în alianţă, asta ca să nu zic că sunt înghiţiţi,
11. Ce se-ntâmplă
dacă...?
Necunoscutele majore ale zilei de azi,
în afara oricăror speculaţii şi calcule ce se
pot face, sunt două: cum va arăta caietul
de sarcini al licitaţiei şi ce prevederi noi
(dacă vor apărea) ar putea veni din zona
CNA-ului şi a Consiliului Concurenţei.
Oricare poate aduce criterii care să limi-
teze exclusivitatea câştigătorului (gen un
meci, oricare – sau o opţiune clar definită
1, 2, 3, etc - să fie disponibil unei televizi-
uni cu grad de acoperire al populaţiei mai
mare decât oricare dintre competitori, gen
60%) sau care să impună criterii de dis-
ponibilitate şi pentru alţi distribuitori ai
canalului care va conţine meciurile (câşti-
gătorul să fie obligat să ofere la un preţ re-
zonabil propriul său canal tuturor firmelor
de cablu / satelit din ţară. Posibil este, nu
şi probabil, pentru că limitarea exclusivită-
ţii ar scădea mult din valoarea drepturilor,
dar asta nu înseamnă că zona juridico-le-
gislativă nu constituie o necunoscută, un
factor de risc.
Dumitru Dragomir are însă soluţii pen-
tru orice situaţie: “Pe mine nu mă inte-
resează că meciurile sunt pe GSP, care
n-are şaizeci la sută acoperite naţională.
Are în schimb Antena, chiar dacă dă un sin-
gur meci pe etapă, dar în contract nu scrie
că trebuie să mi le dea pe toate pe postul
cu această acoperire. E suficient unul, re-
stul, treaba lor ce fac cu ele. Şi nu mă refer
aici doar la Antenă, ci la oricine altcineva
care va câştiga licitaţia. Dacă postul numă-
rul unu al trustului câştigător are şaizeci la
sută acoperire şi îmi dă un meci pe etapă,
atunci e în regulă. Sau, eventual, dacă vin-
de o opţiune către un astfel de post, iar
este perfect legal”.
Nu e greu să ne gândim că există deja so-
luţia de avarie, adică pentru cazul în care,
de exemplu, ar exista cu adevărat doar o
singură companie care ar licita o sumă
mai rezonabil reieşită din calcule econo-
mice şi adaptată vremurilor actuale, adică,
să zicem, 40-60 de milioane de euro plus
TVA. La o adică, DIGI s-ar putea dezintere-
sa de drepturile Ligii 1, pentru că ar face
o mare economie de bani, are suficiente
alte „proprietăţi” în domeniul sportiv (şi
vor mai fi disponibile Champions League,
Europa League, Olimpiade, etc), lăsând
Romtelecom-ul singur. Amintindu-ne de
episodica deţinere a acestor drepturi de
către ISM, care a supralicitat în 2003 până
la 5 milioane de dolari pe sezon, dar a re-
nunţat după câteva săptămâni la drepturi,
e greu de crezut că Liga nu are pregătiţi 1-2
„iepuri” care să încerce ridicarea preţului
chiar şi în cazul în care ar rămâne un sin-
gur ofertant serios şi realmente interesat.
În acest sens, urmează un joc de strategie
şi un joc al minţii excepţional şi nu trebuie
sub nici un motiv subestimată abilitatea
celor de la RCS în acestă privinţă, oameni
care mai întotdeauna au găsit o cale exce-
lentă şi eficientă de a-şi atinge scopul.
În cazul obţinerii unui preţ nu mai mare
decât cel actual, Liga trebuie să ia în serios
opţiunea diminuării numărului de echipe.
Vor fi cele 18 echipe care compun Liga 1
în momentul de faţă capabile să încheie
acest campionat, date fiind marile proble-
me financiare cu care se confruntă fotbalul
românesc la nivel de club?
Dumitru Dragomir spune că „va fi foarte
greu. Să vedem, e posibil ca de la anul să
avem o ligă întâi cu 16 echipe, poate chiar
cu 14, deşi eu nu mi-aş dori asta, pentru că
rezultatele cele mai bune pentru fotbalul
românesc au fost obţinute cu 18 echipe în
prima divizie. Oricum, chiar dacă vom avea
decătredistribuitori.Pentrucănu„content”-
ul este rege, ci contextul. Să obţii bani din
conţinut a devenit o glumă faţă de banii pe
care-i scoţi dând acces la conţinut, ceea ce
fac cabliştii. După ce RCS&RDS a vidat piaţa
de drepturi cu Digisport, încă un jucător de
talie, Romtelecom, intră pe piaţa de sport,
astfel încât celelalte televiziuni, să le spu-
nem tradiţionale, vor evolua în propria ligă,
lăsând <<uriaşii>> să-şi facă jocul lor. Dacă
la Digi şi Dolce adaugi TVR şi Eurosport,
deţinători istorici de drepturi, rezultă că, în
privinţa marilor competiţii, restul nu mai
sunt semnificativi”.
Sfârşitul televiziunii
bune şi, mai ales,
gratuite
Jurnalistul Radu Naum de la GSP TV mer-
ge pe aceeaşi linie: “Centrul de greutate s-a
mai mişcat pe această nişă, tocmai pentru
că televiziunile care trăiesc în bună par-
te din publicitate nu mai sunt dispuse, şi
nici nu mai e logic, să investească enorm
în drepturi TV. Există un meci de categoria
grea între distribuitori, iar cei care nu şi-l
permit mizează pe oferta editorială şi pe
forţa concernelor din care fac parte, cu tot
ceea ce înseamna cross-promotion, mar-
keting, etc”.
Există însă şi specialişti care nu cred în
acest fel de business. Unul dintre ei este
Costi Mocanu, directorul general al ProTV
SA, companie care deţine şi canalul Sport.
ro: “Unii playeri ţintesc venituri tradiţio-
nale, advertising şi cablu, alţii văd sportul
drept modalitatea prin care îşi pot asigu-
ra alte servicii. E perfect legal. Nu şi de
perspectivă. Actualul sistem, <<fotbal for
free>>, nu va mai continua”.
Cu aproximativ 10-12 ani întârziere,
România trăieşte ceea ce şi alte ţări din
Vest au trăit: sfârşitul televiziunii bune şi
gratuite. Ceea ce e valoros, căutat, chiar
dacă de o mai mică parte a publicului, este
prin urmare vandabil şi mai mulţi doresc
acel “ceva”. Paradoxal, “piaţa liberă”, con-
curenţa, în loc să micşoreze preţul sau să îl
optimizeze, îl măreşte. Drepturile TV – cu
atât mai mult cele din sport – sunt unice şi
îşi epuizează valabilitatea extrem de rapid.
Nu pot fi imitate, copiate, reluate. Şi mai au
şi marea valoare a “live”-ului, a emoţiei, a
pasiunii,... a pariului. Prin urmare, preţul
lor creşte, câtă vreme există cumpărători
şi bani.
Apariţia Romtelecom-ului în această
ecuaţie, firmă deţinută 46% de statul ro-
mân şi 54% de OTE (telecomul grecesc,
controlat de Deutsche Telekom) schimbă
fundamental datele problemei pentru că
în luptă apare şi capitalul de stat – stat
care are, faţă de Romtelecom, şi alte inte-
rese decât profitul pur. În lupta dintre pri-
vat şi stat, când statul face regulile şi când
vrea, mai greu câştigă zona privată.
Costi Mocanu:“Unii playeri ţintesc venituri tradiţionale,
advertising şi cablu, alţii văd sportul drept modalitatea prin
care îşi pot asigura alte servicii. E perfect legal.”
Radu Naum:“DrepturileTV nu pot funcţiona fără suma de meserii din presa sportivă şi e
firesc ca oricine vrea să investească în aşa ceva să încerce să atragă lucrători în domeniu. În
fond, când eşti comentator de fotbal trebuie să ai fotbal de comentat. Întrebarea e cât mai
contează profesioniştii în acest domeniu.
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 21EUROSPORTEUROSPORT20 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
12. cu Vlad Enăchescu, s-a mutat la Dolce.
Sorin Enache, director general al grupu-
lui Realitatea-Caţavencu, a confirmat că
“postul Telesport se află în procedură de
faliment şi se va închide”.
Pe această temă, repondenţii noştri sunt
ceva mai reţinuţi în a da nume.
Mitică Dragomir ştie cine nu va dispă-
rea: „Nu cred că GSP TV va dispărea, aşa
cum cred mulţi. Nu ştiu dacă Antenei,
adică trustul lui Voiculescu, îi va conveni
să rămână fără post de sport. Mai ales că,
vă spun sincer, Antena, când a câştigat în
2008, împreună cu RCS-ul, mi-a dat de la
început banii pentru un întreg an! Mai rar
aşa ceva”.
Costi Mocanu e sincer, direct, tranşant:
“Numeric vorbind, piaţa e mai relaxată
acum. Dispare Telesport, a plecat Boom,
Sport Klub şi-a sublicenţiat anumite pro-
prietăţi”. Dar opinia lui este la 180 de grade
de cea a lui Radu Naum: “Va fi încă şi mai
aglomerată. Cred că în viitorul apropiat
nu vor dispărea posturile care au conţinut
şi audienţe rezonabile. Deocamdată, din
ceea ce se vede şi se aude, fiecare dintre
cele care îndeplinesc aceste condiţii a luat
măsuri dure pentru supravieţuire, ceea ce
înseamnă că vor să meargă mai departe”.
Plastic, Emil Grădinescu apelează la o
comparaţie: “Cam acelaşi lucru s-a întâm-
plat în comerţ. Au apărut supermarketurile
şi au dispărut micii comercianţi”. În timp ce
analistul Petrişor Obae face o diferenţiere:
“Putem vorbi de două feluri de canale de
sport în România, după tipul de proprieta-
te. Pe de o parte, avem posturi dezvoltate
de companii de televiziune (vezi Sport.ro
şi GSP TV) şi, pe de altă parte, posturile TV
deţinute de reţelele de cablu (Digi şi acum
Dolce). Apariţia Dolce va înteţi nu lupta
între televiziuni, ci lupta între operatorii
de cablu, aceste posturi, cu mare priză la
public, funcţionând ca un puternic instru-
ment de marketing şi de atragere de noi
clienţi”. Teodor Avramescu, redactorul şef
al canalelor Digisport, e mai circumspect:
“Deocamdată, apariţia Dolce Sport nu în-
seamnă mare lucru. Depinde de ce porto-
foliu de drepturi va reuşi să aibă”.
Canale diferite,
pachete diferite,
preţuri diferite
Aşadar pare că avem de-a face cu o îm-
părţire clară a canalelor de sport: a) televi-
ziuni sportive care se bat pentru audienţă
şi publicitate (actualmente Sport.ro , GSP
TV, dar ar mai fi loc pentru un fel de Info
Sport), care se vor tabloidiza cât de mult
e necesar pentru rating şi care vor re-
nunţa din ce în ce mai mult la a transmite
doar 14 echipe nu va fi nici o problemă.
Suma licitată iniţial nu se va schimba, adică
nu va scădea pentru că la momentul lici-
taţiei erau 18 echipe, iar apoi au ajuns 14!
Asta deoarece, prin contract, este stipulată
obligativitatea televizării a doar 7 partide,
nu 9! A, că vor cei care au acum drepturile
să le dea pe toate nouă, e treaba lor, dar nu
sunt obligaţi s-o facă. Şi încă un lucru: ca şi
până acum, toţi banii obţinuţi din drepturi-
le tv vor merge la cluburi, Liga nu-şi va opri
nici un comision”.
E România
pregătită pentru
pay-per-view?
Iată o idee interesantă: pay-per-view, un
sistem care funcţionează în ţările occiden-
tale. E pregătită România pentru aşa ceva?
Directorul general al ProTV, Costi Mocanu,
crede că într-acolo ne îndreptăm: “Piaţa
va ajunge în acel punct. Boom a fost un
început, alţii vor continua. România este
o ţară europeană. Săracă, dar europeană.
Vor fi unii care vor plăti pentru acest conţi-
nut. Atenţie însă, cred că numărul lor este
mult mai mic decât cel potenţial, la care îţi
dă dreptul să speri distribuţia serviciilor
de cablu. În mod clar nu va fi o piaţă 100%
pay, free-tv va continua să trăiască şi să se
dezvolte”.
În aceeaşi notă se exprimă şi comentato-
rul Emil Grădinescu: “Este cea mai cinstită
modalitate de acces la evenimente de in-
teres. Nu vom mai rezilia contracte după
contracte cu reţelele de cablu în funcţie
de cine deţine drepturi, ci vom plăti la bu-
cată ceea ce vrem să vedem. Mergem la
chioşc, luăm cartela şi gata. E, aici e pro-
blema: care chioşc, care cartelă? Logistica
pay-per-view e complexă şi nu ştiu cât de
repede se poate aplica la noi. Sunt totuşi
optimist, pentru că televiziunea există într-
un teritoriu economic de mare dinamism”.
Directorul general Dolce Sport, Vlad
Enăchescu, crede în idee, dar nu în viitorul
apropiat: “Piaţa locală de televiziune este
una atipică în comparaţie cu cele din alte
ţări europene şi este influenţată puternic
de preţul serviciilor. Schimbări în acest
sens vor apărea însă. Acesta este trend-ul
european şi mondial şi uşor, uşor ne vom
alinia şi noi la acesta”.
Există însă şi opinii contrare. Jurnalistul
Radu Naum: “Suntem deja într-un soi de
pay-tv. Pentru un pay-per-view clasic mă
îndoiesc că publicul român e pregătit”.
Sau analistul media Petrişor Obae: “Nu
cred că România este pregatită pentru a
plăti conţinutul. Şi este puţin probabil ca
operatorii de cablu să ceară o taxă pentru
postul lor de sport. Şi-ar anula avantajul de
marketing: alegeţi-ne pe noi şi aveţi şi Liga
Campionilor gratis, de exemplu”.
Cum va arăta piaţa
canalelor de sport?
Până la apariţia - sau nu – a pay-per-
view, ne-am întrebat dacă apariţia Dolce
Sport duce la o suprasaturaţie pe piaţa
canalelor de sport. Şi întrebări colaterale:
dacă drepturile de transmisie se grupea-
ză în jurul coloşilor, ce se va întâmpla cu
celelalte posturi? Deja dispare Telesport,
post care nu a mai asigurat salariile anga-
jaţilor de 5 luni şi toată redacţia, în frunte
Petrişor Obae:“Pentru companiile de cablu, un postTV este
un instrument de marketing.”
Vlad Enachescu:“Piaţa locală de televiziune este una
atipică în comparaţie cu cele din alte ţări europene şi este
influenţată puternic de preţul serviciilor.
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 23EUROSPORTEUROSPORT22 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
13. plătesc un abonament întreg, pentru toa-
te posturile TV din portofoliul cablistului.
Deci investiţia se întoarce. Iar într-o com-
panie de comunicaţii, valoarea este dată
de numărul de abonaţi”.
Unuldintreceiimplicaţi,VladEnăchescu,
crede că “sunt mai multe componente ale
dezvoltării. Extinderea reţelelor este im-
portantă, după cum atragerea de publici-
tate rămâne vitală. Au scăzut bugetele de
publicitate sub influenţa crizei, dar aceas-
ta nu va dura la infinit. Piaţa o să îşi revină
şi noi la fel”. Şi reprezentantul Digisport,
celălalt jucător de acelaşi calibru, Teodor
Avramescu, consideră că “la prima vedere
pare că audienţa a trecut în plan secund,
dar nu e de neglijat pentru că fondurile
din publicitate sunt importante”.
Iată o temă pe marginea căreia Radu
Naum şi Costi Mocanu au aceleaşi păreri.
Jurnalistul de la GSP TV spune că “dacă
judecăm numai în această nişă, da, putem
spune că există o competiţie în alte coor-
donate. Dar pentru posturile care nu apar-
ţin de companii distribuitoare TV există în
continuare alte mize care le menţin în bă-
tălia pentru audienţe şi publicitate. Sunt
bătălii care se duc în paralel”. Directorul
ProTV crede că “lucrurile stau foarte bine
şi pentru playerii care ţintesc piaţa de ad-
vertising. Sport.ro şi-a crescut cota de pia-
ţă constant, deşi în ultimii trei ani au apă-
rut şi GSP TV, şi Digisport, şi Boom Sport.
La fel şi Eurosport, dovadă că e bine să nu
uiţi că brandul bate meciul”.
Emil Grădinescu vede şi o parte bună
în această schimbare de obiective:
“Câştigarea pieţei de cablu înseamnă ve-
nituri constante şi apreciabile. Fără bleste-
mata obsesie pentru audienţă ar dispărea
tabloidizarea şi ar creşte calitatea conţinu-
tului. Aşadar, explorarea acestei zone de
extindere, ar fi benefică pentru noi toţi”.
Devine jurnalistul
un migrator după
drepturile tv?
Apariţia Dolce deschide discuţia şi des-
pre o altă componentă, jurnalistul sportiv
de audiovizual. În primul rând comenta-
torul, dar şi reporterul, producătorul, ope-
ratorul, editorul, redactorul. Pentru că nu
există îndeajuns de mulţi profesionişti pe
piaţă, noii veniţi încearcă să-i atragă de la
posturile deja existente. S-a ajuns în situa-
ţia ca jurnalistul să migreze după drepturi,
iar cel mai proaspăt exemplu este plecarea
comentatorilor Emil Grădinescu, Bogdan
Cosmescu şi Cosmin Băleanu la Dolce, unde
au făcut joncţiunea cu întreaga ex-redacţie
Telesport.
Nu e prima mişcare de acest gen, de ace-
ea putem vorbi deja despre un fenomen,
care este recepţionat diferit de oamenii pe
care i-am intervievat.
Radu Naum: “Drepturile TV nu pot func-
ţiona fără suma de meserii din presa spor-
tivă şi e firesc ca oricine vrea să investească
în aşa ceva să încerce să atragă lucrători în
domeniu. În fond, când eşti comentator
de fotbal trebuie să ai fotbal de comentat.
Întrebarea e cât mai contează profesioniştii
în acest domeniu. Unii gândesc că dacă au
drepturile TV premium ale unui sport nu e
competiţii sportive; b) canale de sport
ale telecom-urilor, multinaţionale care îşi
doresc dezvoltarea sau menţinerea unui
întreg business cu proprietăţi exclusive
sportive, canale care au de regulă conţi-
nut premium chiar dacă nu sunt vândute
(încă) separat sau pentru preţuri sem-
nificative (Digisport – RCS, Dolce Sport
– Romtelecom, Sport 1 - UPC); c) canale
pan-europene sau regionale (Eurosport,
Eurosport 2, Sport Klub); d) canale nişă,
care au o legătura mai mult sau mai pu-
ţin evidentă cu sportul (Fishing & Hunting,
Extreme Sports, ESPN Classic, ESPN
America, Yacht & Sail, Motors TV, Poker TV,
etc). Deocamdată, banii cei mulţi sunt la
telecom-uri, iar drepturile valoroase, înde-
osebi fotbalul de mare interes, au migrat
acolo.
Bătălia se poartă acum pe alte co-
ordonate, care depăşesc o televiziune
obişnuită.
Petrişor Obae explică: “Pentru compani-
ile de cablu, un post TV este un instrument
de marketing. În contextul în care sportul
este un domeniu de interes pentru public,
un canal exclusiv de sport ar putea atrage
noi abonaţi pentru companie. Iar aceştia
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 25EUROSPORTEUROSPORT24 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
Emil Grădinescu:“Prin forţa împrejurărilor, un comentator
urmează drepturile de televiziune. Nu ai timp să aştepţi
vremuri mai bune pentru că ieşi din piaţă.”
SUMELE OBŢINUTE DE-A LUNGUL
ANILOR LAVÂNZAREA DREPTURILOR DE
TELEVIZIUNE.
1996 – patru cluburi şi-au vândut
individual drepturile pentru meciurile de
pe teren propriu: Steaua, Rapid, Dinamo
şi FC Naţional. Cumpărător a fost trustul
Pro, iar suma totală virată celor patru
cluburi a fost de 300.000 de dolari
1997–InternationalSportManagementa
cumpărat drepturile tv pentru campionat
pe o perioadă de 2 ani, iar suma plătită a
fost de 800.000 de dolari
1999 – Antena 1 a luat drepturile, dar n-a
televizat decât primele 20 de etape ale
sezonului 1999-2000, pentru care s-au
plătit 1,2 milioane de dolari.
decembrie1999,ProSportGrupatelevizat
restul campionatului, adică etapele 21-
34, pentru suma de 1,474 333 dolari.
2000 – ProSport Grup a luat drepturile pe
patru ani. Pe perioada 2000-2002 a plătit
2,5 milioane de dolari pe an, iar pentru
perioada 2002-2004 câte 3,3 milioane de
dolari pe an
2004 – Horaţiu Nicolau a luat drepturile
pe 3 ani pentru Telesport, perioada
prelungindu-se ulterior cu încă un an.
Suma plătită a fost de 6,7 milioane de
euro pe an.
2008 – Antena 1 şi RCS şi-au adjudecat
drepturile pe o perioadă de 3 ani, suma
plătită fiind de aproape 102 milioane de
euro. (toate sumele menţionate includ
TVA)
14. nevoie neapărat să îşi aducă şi comentatorii
premium. Fiecare îşi face socotelile funcţie
de obiectivul pe care vrea să îl atingă”.
Costi Mocanu, evident, e diametral opus
lui Naum: “Dacă îţi faci jobul doar vorbind
despre un campionat sau altul, e ok, poţi ale-
ge să te duci după el. De la ProTV nu a plecat
nimeni, deşi am fost primii care am comen-
tat Spania, Italia, Germania. Acum Mironică,
de exemplu, nu are nici o problemă să ”zică”
vreo două amicale de vară şi un derby de
Bulgaria în creierii nopţii. În rest face emisiu-
ne, redactează ştiri şi scrie pentru ziar”.
Teodor Avramescu: “Când ai drepturi pe
mai multe campionate îţi poţi face meseria
mai bine decât când ai un jurnal de sport
de 10 minute”. Vlad Enăchescu: “Nu e vor-
ba de o migrare, ci de capitalizarea imagi-
nii şi cunoştinţelor jurnalistului şi în scopuri
comerciale”.
Emil Grădinescu, implicat şi, implicit, su-
biectiv: “Prin forţa împrejurărilor, un comen-
tator urmează drepturile de televiziune. Nu
ai timp să aştepţi vremuri mai bune pentru
că ieşi din piaţă. Unii manageri de modă ve-
che percep migrarea noastră ca pe o trădare.
Trădători sunt cei din cauza cărora TVR-ul a
pierdut Liga Campionilor în 1999 sau Liga 1
în 2007, forţându-ne şi pe noi să plecăm ca
să ne putem face meseria”.
Cea mai neutră voce pe acest subiect este
a lui Cătălin Tolontan, care identifică şi un
vinovat pentru situaţia creată: “Jurnalistul
devine o anexă a unor drepturi. Dacă deţii,
pare mai puţin important să îngrijeşti, ceea
ce e păcat de la <<Micul Prinţ>> încoace. De
pildă, calitatea comentariilor a scăzut îngri-
jorător şi o spune cineva care nu se pricepe
la comentarii TV”.
Concluzia
Un lucru e sigur: drepturile pentru Liga 1
începând cu vara lui 2011 devin o miză uria-
şă pentru cele două posturi susţinute de te-
lecom-uri. O anunţă declaraţiile lui
Avramescu – “vrem să le păstrăm” – şi
Enăchescu – “o să aveţi surprize de la noi”.
Digisport şi Dolce Sport sunt în pole-posi-
ton; au proprii abonaţi, au bani, au dorinţa
de a investi, au nevoie de acest vehicul de
imagine care este fotbalul românesc. Să câş-
tige cel care va putea, va şti să le şi „împa-
cheteze” cât mai frumos!
EUROSPORT26 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
Suma obţinută pentru drepturile tv
pe perioada 2008-2011, adică 85 de
milioane de euro (fără TVA) a fost
împărţită în mod egal ca şi distribuire
pe cei 3 ani, adică 28,3 milioane anual.
Din această sumă, cluburile primesc
un procent în funcţie de locul ocupat
la finalul campionatului precedent.
Pentru exemplificare, iată cum au
fost premiate cluburile pentru poziţia
ocupată la finele campionatului 2008-
2009
locul 1 – 11,30 la sută
locul 2 – 8,83 la sută
locul 3 si locul 4 – 7,77 la sută
locul 5 si locul 6 – 7,06 la sută
locul 7 si locul 8 – 6,36 la sută
locul 9 si locul 10 – 5,30 la sută
locul 11si locul 11 – 4,24 la sută
locul 13 si locul 14 – 3,53 la sută
locul 15, 16, 17 si 18 – 2,82 la sută
Echipele aflate pe locurile 15-18, adică
retrogradatele, nu au primit nici un
ban, sumele respective intrând în
contul echipelor care au promovat
în Liga întâi la finele sezonului
respectiv. Situaţia se repetă an de an.
Banii pentru o ediţie de campionat se
achită în două tranşe, una la începutul
respectivului campionat, a doua la
mijlocul sezonului.
CătălinTolontan:“Jurnalistul devine o anexă a unor
drepturi. Dacă deţii, pare mai puţin important să îngrijeşti,
ceea ce e păcat de la Micul Prinţ încoace.”
15. FABRICA DE GOLURI
În ultimele sezoane, fotbalul german a ajuns un soi de «entertainment» american, un soi de spectacol orientat pe privitor și nu neapărat pe
succesul sportiv imediat, obținut cu orice mijloace. Etapa a doua a actualului sezon a produs 39 de goluri, un cuantum neverosimil chiar și
pentru standardele Bundesligii, cea mai productivă ligă de top a Europei de aproape un deceniu încoace.
Tacticile defensive sunt «faux pas», lucruri pe care nu le faci dacă vrei să rămâi în horă. Golul este tot ce contează, chiar și pentru «săracii» ligii
veniți în vizită la Munchen. Un exemplu în acest sens este rezultatul fantastic al celor de la Kaiserslautern, echipă nou-promovată, care după ce
a câștigat în prima rundă, la Koln, a făcut același lucru cu Bayern (2-0), o săptămână mai târziu.
Bundesliga nu este un loc pentru fricoși. Cei care se ascund, pierd; pierd din start, pierd suporteri, pierd credit, respect.
Bundesliga este, în schimb, locul unde oaspeții se simt ca la ei acasă. În etapa a doua au fost șapte victorii în deplasare, asta în condițiile în
care Bayern nu a reușit să facă punct afară.
Cel mai așteptat meci de până acum a fost și singura remiză albă a primelor trei etape. Bayern șiWerder, cele mai bune echipe ale ultimilor
zece ani, s-au ciocnit la Munchen, dar nu a câștigat nimeni. Derby-ul dintre Sud și Nord nu a produs goluri și pentru că în Germania sunt cei
mai buni portari de pe continent.TimWiese și Joerg Butt au fost în zonă și la ora meciului. Iar în etapa următoare s-a jucat Schalke-Dortmund,
singurul lucru care contează pentru clasa muncitoare a țării.
Poate că germana nu este cea mai pasională limbă din lume, dar două cuvinte, măcar, trebuie să învățăm, două cuvinte care înseamnă Bundes-
liga: «Ausverkauft» stă pentru stadioane arhipline, iar «Torfabrik» (în același timp mingea cu care se joacă) stă pentru goluri, multe goluri. În
Germania, meciurile se joacă doar cu casa închisă, iar media de reușite pe meci oscilează la 3. (Cristi Petre)
16. Primul sezon al revenirii lui Schumi pare astăzi un amestec de
frustrare, tristeţe şi – cel mai greu de acceptat - un strop de umi-
linţă. Clasat la marginea inferioară a Topului 10 în ierarhia piloţilor,
fără nici un podium la activ în stagiunea ce se îndreaptă spre final, Michael
Schumacher şi-a ratat revenirea. A-l covârşi însă cu responsabilitatea eşecu-
lui reprezintă eroare şi nedreptate deopotrivă. Mai cu seamă în Formula 1,
acolo unde calitatea precară a materialului de concurs compromite – une-
ori vreme de aproape un deceniu, vezi cazul Jenson Button – stofa oricărui
campion mondial potenţial.
Plănuit şi născut pe când echipa activa sub provizoratul Brawn GP, mo-
nopostul Mercedes MGP W01 a moştenit şi bună parte din tarele team-ului
condus de Ross Brawn. Altfel spus, o finanţare insuficientă. Resursele echi-
pei - şi aşa limitate, căci sponsor principal nu a avut pe toată durata acelui
prim sezon de criză – au fost îndreptate cu prioritate spre bătălia pentru
titlu în 2009. Cercetarea şi dezvoltarea monopostului 2010 au avut de sufe-
rit. Iar testele – de asemenea – au fost reduse. Mercedes a preluat echipa în
noiembrie, iar Schumi a semnat o lună mai târziu.
Nu-i de mirare că referinţa designerilor Brawn fusese cu totul alta.
Monopostul a fost proiectat de o echipă obişnuită cu stilul de pilotaj al lui
Jenson Button: un monopost uşor, subvirator în ceea ce priveşte distribuţia
maselor interne şi amplasarea lestului pentru corecţii de fineţe. A fost de-
senat de o echipă cu acces limitat la tunelul aerodinamic şi la circuitele de
teste private, două instrumente de dezvoltare pe care Schumi şi oamenii
săi le utilizau la discreţie în anii petrecuţi la Maranello.
Or, germanul a semnat cu Mercedes în decembrie anul trecut, chiar în
momentul în care interzicerea testelor private – prevăzută de regulament –
intra în vigoare. “Nici o sesiune de teste nu este autorizată între săptămâna
premergătoare startului într-un nou sezon şi finalul respectivului an calen-
daristic”, stipulează articolul 22 din regulamentul sportiv al Formulei 1. Deci
înaintea actualului sezon, Michael Schumacher a putut beneficia de numai
16 zile de teste, cu un monopost cu caracteristici necunoscute, proiectat de
o echipă necunoscută, cu pneuri pe care – din nou - nu le cunoştea!
Teribilul rezultat al unei asemenea asocieri a apărut în cel de-al patrulea
Grand Prix al sezonului. În Marele Premiu al Chinei, derulat în condiţii teo-
retic prielnice lui Schumi – ploaie şi, implicit, aderenţă precară - septuplul
campion mondial a înotat şi s-a scufundat în anonimat. A pierdut toate du-
elurile pe pistă, indiferent de pneurile cu care era încălţat. Ceea ce l-a con-
dus pe Ross Brawn, la vremea respectivă, să indice prima cauză a eşecului:
“Trebuie să înţelegem ce probleme are Michael cu deteriorarea pneurilor.
Prin urmare, ritmul său de cursă ridică probleme în asemenea condiţii şi
trebuie să le rezolvăm până la următoarea cursă”. N-a fost cazul, semn că
problemele legate de anvelope şi de maniera în care Schumi le utilizează
erau mai importante decât se credea la vremea respectivă. Un pic curios,
nu-i aşa, căci – alături de Rubens Barrichello şi Jarno Trulli – Schumi era, pe
hârtie, unul dintre puţinii piloţi ai actualului platou care aveau experienţa
slickurilor, utilizate în F1 până în 1997 şi reintroduse anul trecut.
Actualul regulament prevede însă, din raţiuni de distribuţie a maselor in-
terne, anvelope faţă înguste, în timp ce stilul de pilotaj al lui Schumacher
necesită un monopost uşor supravirator, cu o aderenţă maximă pe puntea
faţă, pe care pilotul să o înscrie uşor în viraj, urmând să controleze apoi deri-
va punţii spate. “Acest tip de pneuri nu se potrivesc exact cu ceea ce e obiş-
nuit Michael să facă”, recunoaşte şi directorul de motorsport al celor de la
Mercedes, Norbert Haug, amic al lui Schumi încă de la jumătatea deceniului
trecut, când ambii se aflau în tabere adverse: la McLaren, respectiv Ferrari.
O părere împărtăşită şi de directorul de competiţii al celor de la
Nu demult, priveliştea unei căşti roşii mijite în retrovizoare reprezenta spaima absolută în
Formula 1. Revenirea lui Michael Schumacher s-a transformat însă repede într-un sezon de
trudă, cu dezamăgiri crunte şi manevre la limita regulamentului. Rămân explicaţiile.
Doborât de
regulament
“Cred că dacă Michael ar
fi revenit anul trecut, ar
fi fost mai fericit. Pneul
faţă era mai aderent şi
toată lumea se lupta cu un
comportamentsupravirator
al monoposturilor”.
Hirohide Hamashima, director
de competiții Bridgestone
17. Bridgestone: “Cred că dacă Michael ar fi reve-
nit anul trecut, ar fi fost mai fericit. Pneul faţă
era mai aderent şi toată lumea se lupta cu un
comportament supravirator al monoposturi-
lor”, explica recent Hirohide Hamashima, citat
de săptămânalul britanic Autosport. “În acest
an însă, am folosit reducerea de dimensiuni
a pneurilor pentru a ajusta echilibrul general
al monoposturilor. Asta înseamnă o tendinţă
subviratoare, care nu-i convine lui Michael”.
Hamashima ştie ce spune. Ultimul an al
războiului pneurilor dintre Bridgestone şi
Michelin a coincis cu cel din urmă sezon al
lui Michael Schumacher. În 2006, ca şi în anii
precedenţi, cei doi furnizori de anvelope îşi
dezvoltau produsele în jurul echipelor şi pilo-
ţilor cei mai competitivi în lupta pentru titlul
mondial. Bridgestone şi Ferrari legaseră acel
parteneriat de la începutul deceniului, în timp
ce Michelin miza pe Renault şi proaspătul său
campion mondial, Fernando Alonso.
“În general, dacă pilotul prefera un com-
portament vădit supravirator, noi îi puneam
la dispoziţie un pneu faţă mai lat. Dacă pre-
fera un monopost subvirator, produceam şi
noi un pneu mai îngust, iar echipa modifica
monopostul în consecinţă. Are încă nivelul
de altădată, dar nu cred că i se potriveşte pe-
rioada actuală, cu un singur manufacturier
de pneuri”, a încheiat resaponsabilul nipon.
Cu alte cuvinte, pe vremuri, Schumi beneficia
deseori de avantajul unor pneuri Bridgestone
dezvoltate după propriile doleanţe. Nu mai e
cazul astăzi.
Alt vechi atu, pe care germanul nu-l mai
poate exploata, îl reprezenta realimentările.
Schumi îşi împărţea cursele în două-trei sprin-
turi, cu rezervoare umplute pe jumătate. Ele
îi permiteau să adopte un ritm de cursă sus-
ţinut şi în acelaşi timp să minimizeze uzura
pneurilor. Relativ uşor în combustibil, încălţat
cupneuriceseuzaumairepededecâtcelede
astăzi, Schumi era excelent în a exploata fe-
reastra optimă de randament a pneurilor.
Astăzi însă, nevoit să ia startul cu rezervorul
plin, să petreacă jumătate de cursă în condiţii
de gestiune a unui lest suplimentar de 50-60
kg–oopţiunestrategicădificildeadministrat,
pe care în trecut ar fi refuzat-o din start - la
care se adaugă pneurile actuale, cu rată de
uzură lentă, Michael are – cursă de cursă - op-
ţiuni tactice limitate. La capitolul strategic, în
care strălucea odinioară, Schumi bălteşte azi.
Cu un monopost pe care n-a avut posibili-
tatea să-l cunoască şi să-l corecteze, cu schim-
bări regulamentare pe care le-a subestimat,
germanul a petrecut un sezon de chin şi tru-
dă. De unde şi frustrarea unui campion nevoit
astăzi să bată pentru mărunţişul de puncte
rămase.
EUROSPORT32 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
18. În 1970, la prima ediţie, au trecut linia de sosire 55 de alergători în
faţa a 150 de spectatori. Astăzi participă peste 40 000 de concurenţi,
peste 2 milioane de oameni ies pe străzi pentru a-i vedea şi aclama şi
peste 350 de milioane de telespectatori urmăresc evenimentul în faţa
micului ecran. Omul care a influenţat decisiv toate aceste transformări
a fost Fred Lebow; Fischl Lebowitz s-a născut la Arad într-o familie de
evrei askenazi care a emigrat peste Ocean când el era încă un copil.
Alergător de fond, Lebow a vrut să schimbe atitudinea oamenilor faţă
de mişcare şi mai ales faţă de alergarea pe şosea. A iniţiat maratonul
NewYork-ului, la prima ediţie doar în jurul Central Park-ului, apoi, când
a redesenat traseul (pe care se aleargă şi în prezent) a dus cursa prin
toate cele cinci mari zone importante ale oraşului.
Practic, Fred Lebow e primul care a mutat un maraton pe străzile unui
oraş gigantic şi lumea a crezut, în 1976, când s-a întâmplat asta, că e
nebun. Se mai spusese asta despre el în alte ocazii, când a avut idei
neobişnuite, cum ar fi Mini Maratonul feminin Crazy Legs.
Fred Lebow a participat la 69 de curse de maraton, inclusiv la primul
de la NewYork, în 1970, când, la 38 de ani, a terminat pe locul 45, după
mai bine de patru ore de la start. Dar memorabil este ultimul, cel aler-
gat în 1990, când avea 58 de ani terminat în 5 ore 32 de minute 35 de
secunde. Astăzi, o statuie a legendarului Fred e mutată din Central Park
la linia de start şi de sosire a maratonului, pentru a veghea alergătorii
cărora le-a oferit una dintre cele mai fascinante şi mai iubite curse din
lume. Moştenirea pe care inventatorul Maratonului de la NewYork a
lăsat-o lumii nu e doar cursa în sine, ci şi atitudinea celor care participă
la ea, acţiunile de caritate ale acestora, precumşi ale spectatorilor.
(Cosmin Stăniloiu)
7 NOIEMBRIE 2010MARATONUL DE LA NEWYORK
19. INTERVIU
Este primul rutier din România
legitimat la o echipă naţională
U23 din Franţa. La nici 19 ani, este
multiplu campion naţional şi campion
balcanic şi participă la celebra cursă Paris-
Tours. Este un vitezist consacrat; în ţară,
nu are adversar la categoria sa de vârstă.
Contratimpul este arma sa forte.
Cum ai ajuns la echipa Pe Hagenau
Remy Meder?
-Amînceputsăpracticciclismla12ani.De
fapt, am început cu mountainbike, am fost
şi campion naţional acum 2 ani, la juniori.
Dar am renunţat la mountainbike fiindcă
îmi plăcea mult mai mult ciclismul de şosea.
Anul trecut, când concuram la juniori,
am participat cu lotul la curse internaţi-
onale foarte importante, campionatele
europene şi mondiale, unde am obţinut
rezultate suficient de bune încât să atrag
atenţia câtorva cluburi din străinătate.
Am ales această echipă pentru că accep-
tă ca, în timpul sezonului competiţional,
să mă întorc acasă pentru şcoală. Ei mi-au
oferit un contract pe un an cu posibilitatea
de prelungire.
Ai reuşit să te acomodezi în Franţa?
- Prima parte a sezonului a fost cu ade-
varat dificilă. Fiind primul an în această
categorie şi concurând la cel mai înalt ni-
vel, este foarte greu. Mi-a luat mult timp să
mă obişnuiesc cu mentalitatea de curse de
aici. Este primul an când am un calendar de
curse foarte încărcat, cu 2 - 3 competiţii pe
săptămână, de la mijlocul lunii februarie şi
până în octombrie.
Cum reuşeşti să faci faţă şi şcolii şi
ciclismului?
- Este cam greu să le combini pe amân-
două. Anul acesta a fost foarte greu din
cauză că am mers în Franţa.
A trebuit să fac un efort su-
plimentar şi să învăţ lecţiile
fără ajutorul profesorilor,
iar la două luni să mă întorc
acasă pentru a da lucrări şi
teze, ca să pot încheia anul.
M-am descurcat destul de
bine având în vedere că nu
am note proaste la şcoală.
Mai ai timp şi pentru
distracție?
- Nu am prea mult timp
liber, antrenamentele mă
ţin ocupat în cea mai mare
parte a săptămânii. În timpul
liber, îmi face plăcere să stau
cu prietenii sau cu familia
însă acum, fiind departe de
casă, ţin legătura cu ei prin
internet. De asemenea, îmi
place să ascult muzică şi să
mă uit la filme.
Cum decurge pregătirea
acolo?
- Pregătirea începe în
noiembrie în sala de forţă,
pentru dezvoltarea forţei şi
a masei musculare. Acesta
este primul pas pentru pre-
gătirea sezonului compe-
tiţional. În ianuarie încep
cantonamentele în anumite zone de vest
ale Europei unde este mai cald; din fe-
bruarie începe sezonul competiţional.
Pregătirea este planificată conform perioa-
dei în care trebuie să fii în formă maximă.
Antrenamentele durează între 2 şi 6 ore, 6
zile pe săptămână. Între curse facem an-
trenamente pentru a îmbunătăţi anumite
caracteristici de căţărător, sprinter sau de
contratimp.
Care sunt diferenţele faţă de
România?
- Enorme, şi asta din cauza mentalităţii
oamenilor şi a problemelor financiare cu
care se confruntă majoritatea populaţiei
române. Ciclismul în Franţa este un sport
foarte popular, cicliştii sunt recunoscuţi şi
respectaţi pentru efortul depus. Îmi face
plăcere să particip la curse unde pe margi-
nea şoselei se află sute de spectatori care
aplaudă.
Zoltan Sipos:
”Vreau să fiu ciclist
profesionist!”
Te-a schimbat străinătatea?
- În ultimii 2 ani am călătorit foarte mult
prin Europa, participând la multe curse
alături de echipa naţională. Întâlnind mul-
te persoane de altă naţie, îţi dai seama că
acei oameni sunt mai calmi, mai relaxaţi
şi toate astea pentru că au o mentalitate
diferită. Ceea ce mi se pare cel mai im-
portant este că europenii nu fac lucruri-
le doar pentru că trebuie, ci de plăcere!.
Se simte şi se şi vede asta! Pentru mine,
oportunitatea de a activa la Pe Hagenau
Remy Meder reprezintă posibilitatea unui
nou început în ciclism, la un nivel mult mai
înalt decât înainte şi o şansă de a fi plătit
făcând ceva ce îmi place. Avem un salariu,
dar se câştigă foarte mult din premiile de
cursă. La cursele mai mari, sunt premiaţi
primii 20. Pe lângă aceste recompense,
primim bonusuri din partea echipei pentru
clasările fruntaşe.
Cum ai caracteriza situaţia ciclismului
românesc şi ce perspective mai are el?
- Ciclismul românesc se află în impas de
ani de zile. Din cauze financiare dar şi de
la unele greşeli făcute pe parcursul anilor
de către conducătorii acestui sport. Sunt
persoane care fac eforturi mari pentru a
ajuta ciclismul românesc, dar este nevoie
de mai mulţi astfel de oameni. Din ferici-
re, România are talente în ciclism. Cunosc
mulţi ciclişti cu mare ambiţie şi potenţial
care, dacă primesc atenţia cuvenită din
partea Federaţiei Române de Ciclism, ar
putea ajunge să concureze la cel mai înalt
nivel.
Cum a fost în Turul Romaniei, mai ales
că ai fost obligat să abandonezi când
erai cel mai bine clasat ciclist român (lo-
cul 9 la general, după etapa a 4-a)?
- În Turul României m-am simţit foarte
bine, sunt mulţumit cu rezultatele obţinu-
te la prima mea participare. Îmi pare foar-
te rău că am fost implicat în acea căzătură
care m-a forţat să abandonez în ultima
parte a turului. Era loc şi de mai bine. Mai
am multe tururi în faţă şi sper să fie mult
mai bine în anii următori.
Care e visul tău?
- Îmi doresc să obţin rezultate cât mai
bune pentru a atrage atenţia echipelor
profesioniste. Ultima cursă la care voi par-
ticipa în acest an este una dintre cele mai
importante din categoria U23, Paris-Tours.
Sper să obţin un rezultat foarte bun acolo.
Apoi, după încheierea contractului cu Pe
Hagenau Remy Meder, îmi doresc să pot
avansa la o echipă profesionistă sau semi-
profesionistă. Aş vrea să ajung profesionist
cât mai devreme, să pot participa le cele
mai importante curse şi să am rezultate
foarte bune.
Cum te defineşti?
- În competiţii sunt agresiv. Îmi place să
atac, iar în timpul curselor nu am prea mul-
tă răbdare, de aceea - de multe ori - eu ini-
ţiez atacurile. În timpul cursei, nu mă gân-
desc la prea multe, ştiu ce am de făcut şi
mă concentrez asupra acelui lucru. Ca om,
sunt calm. Cei care nu mă cunosc spun ca
sunt foarte tăcut, dar nu este aşa.
EUROSPORT36 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
BIOGRAFIE ZOLTAN SIPOŞ
S-a născut pe 15 decembrie 1991, înTârgu
Mureş.
Studii: Liceul Sportiv ,,Szasz Adalbert’’din
Târgu Mureş.
Cluburi la care a activat: 2004-2007, C.S.
Mureşul; 2008, C.S.Mureşul-Mazicon
Bucureşti; 2009, Mazicon Bucureşti; 2010,
Pe Hagenau Remy Meder (Franţa).
PALMARES
2010:
- campion naţional la contratimp
individual, categoria U23
- vicecampion naţional la contratimp
individual, Elite
- câştigătorul probei de contratimp
la cursa pe etape Circuit des 3 Cantons
(Belgia)
2009:
- câştigătorTrofeul Ardealului
- câştigător Cupa Federaţiei Române de
ciclism
- câştigătorTurul Dobrogei
- câştigător CupaTeleajan
- campion naţional la contratimp,
categoria U23
- campion naţional de juniori mari la
contratimp
- campion naţional juniori mari la proba
de fond
- campion balcanic la contratimp (Turcia)
- câștigător al Criteriului Juniorilor
2008:
- câştigător Cupa Federatiei Române de
ciclism
- câştigătorTurul Dobrogei
- campion naţional de juniori la
contratimp
- campion naţional de juniori în proba de
fond
- locul 2 la Naţionalele de ciclocros
- locul 3 la Criteriul Juniorilor
2007:
- câştigător Cupa Federaţiei Române de
Ciclism
- câştigător Cupa Sovata (mountainbike)
- câştigător Cupa Ardealului
(mountainbike)
- campion naţional la mountainbike
- locul 2 în proba de contratimp la
Campionatele Naţionale de şosea
- locul 3 în proba de fond la Campionatele
Naţionale de şosea
- locul 3 la Campionatele Naţionale de
ciclocros.
20. Pentru gemenii americani Bob
şi Mike Bryan tenisul are deja o
pagină specială în istoria sa. Ei
sunt deţinătorii recordului de victorii la
dublu în circuitul ATP. Pe 1 august, la Los
Angeles, cei doi, jucând finala cu numărul
100 a carierei, au câştigat cel de-al 62-lea
titlu, stabilind un record absolut al întrece-
rilor de dublu din circuitul ATP. Precedentul
record, 61 de victorii, aparţinea legendari-
lor australieni Todd Woodbridge şi Mark
Woodforde.
“E un record la care nu ne-am gândit
vreodată că vom ajunge. Când ne-am în-
ceput carierele, acum 12 ani, acest record
era precum Muntele Everest pentru noi.” a
spus Mike. Emoţiile momentului i-au făcut
pe americani să piardă primul set în faţa pe-
rechii Eric Butorac şi Jean-Julien Rojer. “Am
fost nervoşi, îmi simţeam mâna ca de jeleu”
a completat Brian.
Cei doi fraţi au câştigat pentru a şasea
oară turneul de la Los Angeles, disputat
în apropierea reşedinţei lor din Camarillo.
Familia, prietenii, cei mai importanţi oa-
meni din viaţa lor erau acolo. Nimic să-şi
dorească în plus într-o astfel de zi. Recordul
celor doi a ajuns deja la 64 de victorii şi 102
finale ATP şi se pare că nu se va opri aici.
Chiar dacă au 32 de ani, Mike şi Brian
vor să doboare şi alte recorduri. Cel mai
important, cel al titlurilor de Grand Slam.
Deocamdată au câştigat 8, jucând 16 fi-
nale. Mark Woodford are, alături de Todd
Woodridge, 11 victorii. Ultimul are însă 16
titluri de Grand Slam în palmares, ultimele
5 alături de Jonas Bjorkman. Oricum, fraţii
Brian au deja alte recorduri: singura pe-
reche învingătoare în mai mult de 600 de
NOU RECORD
ATP LA DUBLU
meciuri la profesionişti, singura cu 7 finale
consecutive de Grand Slam, între 2005 şi
2006. Niciunul dintre ei nu-şi poate imagi-
na cariera fără celălalt. Când erau copii, pă-
rinţii le-au interzis să joace competitiv unul
împotriva celuilalt, iar la juniori i-au obligat
să câştige alternativ meciurile jucate oficial.
Au crescut fără televizor şi jocuri video,
s-au antrenat câte 4 ore zilnic
supravegheaţi de tatăl lor. Ca majoritatea
gemenilor, aproape totul îl fac împreună iar
pe terenul de tenis e deja legendă sincroni-
zarea lor şi identitatea mişcărilor. Mai mult,
extrem de rar folosesc semnale ale mâinilor
sau schimbă vreo vorbă pe teren. E ca şi
cum ar fi împreună un singur organism.
Unul care tinde spre perfecţiune, cel puţin
pe terenurile de tenis.
21. Reprezentantele sexului frumos şi-au făcut loc cu tenacitate în discipline ce păreau destinate
doar bărbaţilor. Rând pe rând în fotbal, box, rugby sau automobilism au apărut femei care nu
doar s-au adaptat rigorilor jocului dar şi-au pus amprenta în discipline unde puţini le-ar fi dat
şanse de reuşită. Ultimul bastion cucerit de fete îl reprezintă săriturile cu schiurile.
Şi fetele pot să sară
Februarie2009,cuunanînaintede
Jocurile Olimpice de la Vancouver.
În camera unui hotel din oraşul ceh
Liberec, unde este cazată delegaţia america-
nă participantă la CM de schi nordic, Lindsay
Van îşi face migăloasă unghiile. Are mâna
unei domnişoare care vrea să arate perfect
la întâlnirea cu un tânăr chipeş. În realitate
este un exerciţiu de imagine inutil, căci la
„rendez-vous” fata va purta mănuşi, aşa că
nimeni nu îi va putea admira manichiura.
Peste mai puţin de două ore, Lindsay va fi în
aer, la propriu, plutind peste trambulina din
Liberec într-un zbor care îi va aduce medalia
de aur la sărituri cu schiurile feminin.
Spectatorii care au venit să vizioneze în
premieră proba feminină la un Campionat
Mondial au privit cu uimire cum făpturi cu
centrul de greutate jos prin definiţia mamei
natură au fost capabile să sară peste 93 m,
pe o trambulină având punctul K la 90 de
metri. Lindsay a câştigat aurul cu o săritu-
ră de 97,5 m în manşa secundă, primind
pentru stil note comparabile cu cele ale lui
Simon Ammann sau Gregor Schlierenzauer
când cele două vedete sunt într-o zi bună.
Ulrike Graessler din Germania a avut două
sărituri constante în jurul a 93 m, iar nor-
vegiana Anette Sagen a aterizat la 94 m în
manşa finală, completând un podium isto-
ric. Competiţia a fost o adevărată lovitură de
imagine, posturi din întreaga lume relatând
că şi fetele sunt capabile să sară cu schiurile.
Şi încă bine!
Visspulberat
Experimentul numit sărituri cu schiu-
rile feminin a fost demarat de Federaţia
Internaţională de specialitate (FIS) după
anul 2000, când au început să fie organizate
etape de Cupă Continentală. Ideea a prins
repede, iar în 2006, când FIS a decis să in-
cludă proba fetelor în programul CM de la
Liberec, în lume erau deja sute de săritoare
care practicau acest sport în mod organi-
zat. În acelaşi an, CIO a primit o solicitare
oficială pentru includerea probei feminine
de sărituri în programul Olimpiadei de la
Vancouver, iar şansele de reuşită păreau
foarte bune. Numai că CIO a spus un mare
NU, motivând că există prea puţine sportive
cu adevărat valoroase. „Această probă nu va
figura în programul Jocurilor Olimpice, în-
trucât nu dorim ca valoarea medaliilor să fie
diluată”, a explicat sec Jacques Rogge.
Decizia a fost unanimă, iar bătălia părea
pierdută iremediabil. Numai că săritoare-
le au decis să lupte pentru a avea şansa să
guste din gloria olimpică. CIO a respins
propunerea cu patru ani în urmă, dar între
timp în proba feminină se cristalizase o elită
care a arătat de ce este în stare la Mondiale
şi s-a considerat îndreptăţită să meargă la
Vancouver.
Cum forul de la Lausanne nu putea fi
acţionat în judecată, fetele au apelat la o
găselniţă, chemând în instanţă comitetul
de organizare de la Vancouver (VANOC),
pe motiv că încalcă paragraful 15 din Carta
Drepturilor şi Libertăţilor cetăţenilor cana-
dieni, întrucât găzduieşte probe masculine
la sărituri, dar le interzice pe cele feminine.
Pe lista reclamantelor s-au înscris 15 sporti-
ve, în frunte cu medaliatele la CM, iar sen-
tinţa s-a dat în iunie 2009 şi a fost destul de
interesantă: judecătorul a admis că fetele
sunt discriminate, însă a adăugat că vinovat
este doar CIO şi că acest for nu este guver-
nat de respectiva Cartă. Apelul a fost pierdut
în noiembrie, anul trecut, astfel că Lindsay,
Ulrike, Anette şi toate celelalte au trebuit să
se împace cu ideea că vor fi doar spectatoa-
re la JO.
Din toată această bătălie au rămas un film
documentar emoţionant produs de actriţa
Virgina Madsen, „Fighting Gravity”, şi pro-
misiunea FIS că va face o altă încercare de
a convinge CIO să includă proba feminină
în programul Olimpiadei de la Soci în 2014.
Până atunci însă, unele dintre sportive s-ar
putea să devină mame sau să dispară din
prim-planul unei discipline care devine
atractivă pentru tot mai multe puştoaice -
inclusiv în România – dornice de senzaţii tari.
Paradoxal, în momentul în care a început
concursul olimpic la trambulina K-95 de la
Vancouver, recordul acesteia era deţinut de
Van, cu o săritură de 105,5 m reuşită la Cupa
Continentală...
Nu au fost mulţi săritori care au depăşit
această lungime, Simon Ammann câştigând
titlul olimpic cu o încercare de 108 m.
LIBEREC, CEHIA: ULRIKE GRAESSLER (GER), LINDSEYVAN (SUA), ANETTE SAGEN (NOR)
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 41EUROSPORTEUROSPORT40 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
22. În prima duminică de octombrie premiul“Qatar Arc deTriomphe”aduce în scenă pe hipodromul Longchamp cei mai rapizi cai pursânge.“L’Arc”se
aleargă pe iarbă pe o distanţă clasică de 2400 de metri. Startul se dă de lângă Moulin, apoi pista urcă uşor până la Porte de Boulogne, coboară şi
porneşte spre o curbă de-abia sesizabilă, pentru a ieşi pe o linie dreaptă lungă de 533 de metri până la primul potou. Recordul probei este deţinut
din 1987 de Peintre Célèbre în 2’24”60.
Naşterea Premiului“Arc deTriomphe”pe 3 octombrie 1920 a prelungit viaţa Marelui Premiu al Parisului, devenind după 89 de ani cea mai mare
cursă hipică de plat internaţională rezervată cailor de plus 3 ani. Un mare eveniment are şi premii totale uriaşe 4 500 000 euro, cu o repartizare a
banilor în funcţie de valoare: primul 57.14%, al doilea 22.86%, al treilea 11.43%, locul patru 5.71%, locul cinci 2.86%. În plus, condiţiile de organi-
zare şi amenajările tehnice sunt ultramoderne: plecarea din boxe, cronometraj electronic, fotofiniş numeric color, control televizat cu 6 camere.
După cursă sunt selecționaţi caii cei mai apţi pentru ameliorarea rasei, valoarea din competiţie măsurându-se ulterior şi în amploarea succesului pe
care laureatul îl transferă urmaşilor. Şase învingători ai celebrei curse şi-au văzut descendenţii imitându-i: Biribi (Le Pacha), Djebel (Coronation), Ri-
bot (Molvedo şi Prince Royal II), Seabird (Allez France), Rainbow Quest (Saumarez) şi ultimul, din prezent, Montjeu (Hurricane Run). (Ivonne Ghiță)
3 octombrie 2010PREMIUL ARCULUI DETRIUMF QATAR
23. Toţi cei 5 copii ai familiei
Ehning au învăţat echitaţie la
Südlohn, un mic orăşel din lan-
dul Renania de Nord–Westfalia. Marcus,
cel mai mare dintre frati, a început la 7 ani
să descopere ce înseamnă să faci pasiu-
ne pentru cai atunci când l-a încălecat pe
“Narmit”, primul său ponei.
A primit o dată şi un premiu speci-
al pentru realizarea unui parcurs, chiar
dacă a căzut de pe cal de trei ori. Când
a crescut, primul cal adevărat de care a
avut grijă a fost “Metaxa”, foarte dragă
lui. Atunci când a aflat că va fi vândută,
Marcus a aprins o lumânare în fiecare
seară, rugându-se sa nu îi fie luată şi şi-a
petrecut timpul stând lângă ea în grajd.
Tatăl lui Marcus „a primit mesajul“ şi a re-
ziliat contractul. De atunci, tânărul călăreţ
a învăţat ce înseamnă să preţuieşti un cal
şi cum poţi să te legi sentimental de el.
Apoi, a venit rândul lui “Starlight”, res-
ponsabil pentru primul succes interna-
ţional al germanului - a câştigat primele
medalii de aur cu echipa la Europenele
din 1990/91. La vârsta de şaisprezece ani,
Marcus a făcut tranziţia de la ponei la caii
adulţi. Cu „Orchidee” şi „Talan”, a obţinut
medalia de aur la Campionatul European
de patru ori în perioada de juniorat.
O mulţime de reuşite a avut şi cu
„Opium”, printre care câştigarea Cupei
Naţiunilor şi a Marelui Premiu de la
Varşovia. Astăzi, calul în vârstă de 26 de
ani se bucură de o binemeritată pensio-
nare pe păşunea din domeniul Ehning. Au
urmat succese internaţionale cu „Costa”
şi „Antares”. Odată cu sosirea în 1998, de
Crăciun, a lui “For Pleasure” - un armăsar
Hanoverian cu un talent imens pentru să-
rituri, o prezenţă şi un caracter minunat -
a început şi povestea adevaratului succes.
Astăzi, Marcus concurează la cel mai
înalt nivel în concursurile de sărituri pes-
te obstacole cu „Sandro Boy”, „Sabrina”,
„Vulkano”, „Leconte” şi „Plot Blue” care
îi aparţin, dar şi cu „Nolte’s Küchengirl”,
antrenată pentru Grand Prix-uri de
Johannes, fratele său.
După victoria din finala Cupei Mondiale
de la Geneva de la începutul lui 2010,
când a devenit primul triplu câştigă-
tor din istorie cu trei cai diferiţi, Marcus
Ehning a participat la opt dintre cele
nouă etape Global Champions Tour (GCT)
- competiţie considerată a fi Formula 1 a
săriturilor peste obstacole - cu “Sabrina”,
“Plot Blue” şi “Nolte’s Küchengirl”. Deşi
Europa a fost inima operaţională a circu-
itului, ultima etapă s-a derulat în Brazilia,
în urma căreia s-a stabilit Campionul GCT
2010, în funcţie de punctele acumulate în
etapele precedente.
Aşadar, în ultima etapă de la Rio de
Janeiro, care a fost divizată în două
Marcus Ehning - unul
dintre cei mai buni călăreţi
din lume, o personalitate
apreciată în lumea ecvestră,
pentru care echitaţia se
bazează pe respect şi
armonie cu calul. Chiar
dacă nu este numărul unu
mondial, la cei 36 de ani
a scris o pagină de istorie
devenind în august 2010
câştigătorul celui mai
mare premiu în bani oferit
vreodată în competiţiile de
sărituri peste obstacole, la
Global Champions Tour.
OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 45EUROSPORT
24. EUROSPORT46 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
manşe, călăreţii au avut misiunea difici-
lă de a trece fără greşeală peste obsta-
colele ridicate la 1,60m. Responsabil de
traseu a fost Uliano Vezanni. Germanul
Ehning figura printre favoriţi alături de
compatriotul său Marco Kutscher şi de
belgianul Jos Lansink, campion mondial
en titre. Kutscher pe “Catoki” a doborât
două obstacole şi a părăsit concursul;
şansa lui Lansink s-a spulberat când calul
său “Spender” a dat jos două bare. Doar
Ehning a reuşit să se califice în manşa se-
cundă a finalei fără nici un punct de pe-
nalizare, concurând ultimul dintre cei 18
calificaţi. Trebuia doar să termine între
primii trei pentru a-i sufla lui Kutscher ti-
tlul suprem.
La baraj au intrat şapte cupluri cal-că-
lăreţ. Irlandezul Denis Lynch cu armăsarul
său de 11 ani “All Inclusive” a intrat al doi-
lea pe parcurs stabilind cel mai rapid timp
33.5s şi zero puncte penalizare. La fel de
curat au terminat şi Edwina Alexander
(AUS) cu “Cevo Itot de Château” şi Carlos
Ribas (BRA) cu “Ronaldo”, dar cu timpi
inferiori. Ehning a trecut linia de sosire
cu zero penalizari şi cu 22 de sutimi mai
puţin decât irlandezul. Cu un cal precum
“Nolte’s Küchengirl”, a avut un parcurs
perfect. Fâcând uz de fuleul mare al iepei,
nu a părut a se grăbi aşa cum au făcut-o
adversarii săi, iar galopul maiestuos spre
ultimul obstacol i-a adus victoria.
Din cele opt etape precedente ale GCT
2010 Marcus Ehning nu câştigase nici una.
“Küchengirl”, protagonista episodului de
care toată lumea vorbeşte, este un su-
perb exemplar de 13 ani din rasa Bavaro,
fiica lui “Lord Z” şi mama lui “Cambridge
Cole”. Ambiţioasă, “Nolte’s Küchengirl”
şi Marcus Ehning au fost imperiali la Rio.
Nici o greşeală!
Marcus Ehning a câştigat cel mai mare
premiu individual din toate timpurile,
dintre toate disciplinele olimpice ecves-
tre. Ca lider al clasamentului şi campion
al Global Champions Tour 2010 a primit
un cec de 300 000 €. Şi ca şi cum nu ar
fi fost suficient, a câştigat şi Grand Prix-ul
brazilian, plus premiul pentru cel mai bun
călăreţ.
În total şi-a adjudecat 430 000€. Nimeni
nu a obţinut atât de mult în vreun con-
curs de sărituri peste obstacole în istoria
acestui sport, Ehning declarându-se “un
pic mai fericit” cu suma primită. Imediat
după concurs Marcus şi-a găsit timp să
răspundă şi întrebărilor mele.
De ce este Marcus Ehning „the best
of the best”?
- Pentru că am fost norocos să intru ul-
timul în baraj şi ştiam că am un cal mai
rapid cu care să îl depaşesc pe Denis
(Lynch), dar încă nu pot crede tot ce mi
s-a întâmplat. TitluI show-ului (n.r.: Cel
mai bun călăreţ de la Athina Onassis
International Show), victoria de la Grand
Prix şi titlul de campion GCT... este fantas-
tic. Mi-am asumat toate riscurile în baraj
şi totul a mers perfect.
Pentru viitorul sportului ecves-
tru, unei competitii precum Global
Champions Tour i-a trebuit mult timp
ca să atragă atenţia lumii asupra fru-
museţii săriturilor peste obstacole.
- GCT a schimbat perceptia asupra
acestui sport, iar creşterea premiilor în
bani din acest an îi va face pe unii propri-
etari mai interesaţi să investeascâ în cai şi
călăreţi. Acest interes poate genera mai
mult sprijin pentru multi dintre cei care
sunt impicaţi, cu siguranţă.
Care este cea mai importantă calita-
te pe care o apreciezi la un cal atunci
când ţi-l alegi drept partener de
concurs?
- Sunt interestat de caracterul lor şi
dacă pot să stabilesc o relaţie, o chimie cu
ei. Este mult mai important decât înălţi-
mea la care sar peste obstacole.
În concursul de la Rio, care a fost cel
mai dificil sau special moment ?
- Atunci când m-am uitat la ecranul din
arenă după încheierea barajului şi am vă-
zut că am câştigat.
Care este cel mai bun cal cu care ai
concurat vreodată?
- Când am evoluat ca sportiv individual
- “Sandro Boy”, dar toţi sunt diferiţi şi spe-
ciali în felul lor. Relaţia pe care o dezvolt
cu caii este partea mea favorită din acest
întreg.
Ce program de antrenament vei
avea pentru următoarele săptămâni
până la Jocurile Mondiale Ecvestre
Alltech din Kentucky?
- Voi participa cu „Plot Blue” în două
mici concursuri înainte de a călători în
America.
25. 5 - Punta del Este
Circuitele stradale sud-americane au
găzduit, încă din anii ’30, curse ce reuneau
piloţi de Grand Prix la volanul modelelor
de Grand Prix importate din Europa. Unul
singur avea însă să degaje savoarea şi aerul
de vacanţă monegasc: cel desenat într-o
staţiune uruguayană aşezată pe o limbă de
pământ ce înaintează în Atlantic: Punta del
Este.
După ce Formula 2 argentiniană a de-
barcat ani de zile la Punta del Este, a venit
apoi rândul campionatului sud-american
de Superturisme (1999). Astăzi Formula
Renault argentiniană şi excelentul campi-
onat sud-american de turisme TC2000 îşi
derulează, la finele verii australe, propriile
etape pe circuitul de 3,4 kilometri ai unei
staţiuni luate cu asalt de jumătate de mili-
on de turişti.
4 - Macau
În anii '80, singura cursă asiatică - în afara
Japoniei – ce şi-a asigurat o reuşită la ni-
vel internaţional a fost Grand Prix-ul de la
Macau. Născut ca urmare a rivalităţii între
doi oameni de afaceri locali – Teddy Yip şi
Bob Harper – circuitul de 6,12 km şi-a croit
un solid renume. În 1954 avusese loc prima
cursă pe străzile din Macau, iar o dată cu
rivalitatea Yip – Harper competiţiile au că-
pătat o altă dimensiune.
Harper şi Yip (ulterior, patron al echipei
de F1 Ensign) aveau amândoi ambiţia şi ba-
nii pentru a alinia echipe în diversele com-
petiţii de monoposturi din Europa şi Statele
Unite. Din 1970 au organizat pe străzile din
Macau curse din Formula Libre. Turismele
au rulat şi ele acolo din 1972 însă abia cu tre-
cerea la Formula 3 Macau şi-a cucerit locul
pe harta motorsportului internaţional.
În 1983, primul Grand Prix de F3 a fost
câştigat de un tânăr brazilian de 23 de ani,
AyrtonSenna.Apoi,de-alungulanilor,puşti
precum Michael Schumacher (1990), David
Coulthard (1991) sau Ralf Schumacher şi-a
deschis drumul spre glorie prin victorii în
Grand Prix-ul de F3 de la Macau.
3 - Long Beach
La jumătatea anilor ‘60, Long Beach,
orăşel situat la periferia Los Angeles-ului,
n-avea nimic grozav. Abia în 1974, o dată cu
demararea unui program regional de câte-
va miliarde de dolari, centrul Long Beach-
ului avea să îşi înceapă dezvoltarea.
Britanicul Chris Pook a venit cu ideea de
a transforma Long Beach într-un Monaco al
vestului, prin organizarea unui Grand Prix
stradal. Pook a convins primăria de benefi-
ciile unui asemenea iniţiative şi, în toamna
lui 1975, Formula 5000 a avut un circuit di-
ficil, plin de denivelări şi viraje foarte lente,
care traversau zona portului până pe linia
dreaptă de pe Ocean Boulevard.
De anul imediat următor până în 1983
Formula 1 avea să viziteze an de an circu-
itul. Cu reputaţia consolidată, Long Beach
şi organizatorii cursei au hotărît să nu mai
răspundă pretenţiilor financiare formulate
de Bernie Ecclestone. Prin urmare, la fai-
ma Long Beach-ului aveau să contribuie
ChampCar-ul, apoi IndyCar şi American Le
Mans Series.
Traseul stradal a atras investitori:
Convention & Entertainment Center a fost
inaugurat în 1982, în 1989 a fost dat în fo-
losinţă Los Angeles World Trade Center iar
în 1995 avea să fie inaugurat noul Acvariu
oceanic – piesa centrală a unei investiţii to-
tale de 650 de milioane de dolari. În mai pu-
ţin de trei decenii, Long Beach chiar fusese
transformat într-un Monaco al Vestului.
2 - Surfers’ Paradise
Cunoscută astăzi pentru reuşita fabulo-
sului proiect al Grand Prix-ului nocturn de
la Singapore, D3 Motorsport Development
şi-a câştigat reputaţia în 1988 când a dema-
rat construcţia unui circuit urban la 78 de
kilometri sud de Brisbane, într-o destinaţie
de vacanţă de pe malul Pacificului.
Surfers Paradise avea să găzduiască
ChampCar-ul şi IndyCar-ul american din
1991 până în 2009 şi să se constituie într-
o veritabilă referinţă în materie de circuite
urbane. Cu două luni înainte de fiecare cur-
să, 2515 ziduri de beton sunt instalate de-a
lungul celor 4,47 kilometri cât măsoară tra-
seul. Sunt instalate tribune cu o capacitate
de 11 500 de locuri, 10 kilometri de garduri
şi 7 pasarele suspendate plus sisteme tem-
porare de energie electrică şi telecomuni-
caţii. Locul se transformă într-un paradis
tehnologic şi într-o referinţă logistică.
Ca orice traseu urban, şicanele, virajele
lente şi denivelările asfaltice sunt la ordi-
nea zilei, însă savoarea şampaniei la Surfers
Paradise rămâne inegalabilă.
1 - Monaco
Principatul Monaco îşi clădise deja ima-
ginea glamour încă din 1863, o dată cu
inaugurarea celui mai cunoscut cazino din
lume. Apoi, în aprilie 1929, preşedintele
Automobil Clubului Monegasc, Anthony
Noghes, a pus în practică ideea organiză-
rii unui Grand Prix pe străzile din Monte
Carlo. O primă ediţie câştigată de un anu-
me Williams... Modelul său, un Bugatti Type
35B, era vopsit în „British Racing Green”, ce-
lebrul verde britanic de competiţie.
În 1950 a fost introdus în programul ediţi-
ei inaugurale a Formulei 1. „Locul acesta ne
oferă de fiecare dată mai mult decât îi ofe-
rim noi”, spunea Bernie Ecclestone despre
Monaco. Pe bună dreptate!
E cel mai important Grand Prix al anului
în F1, oferă cea mai bună vizibilitate actori-
lor şi produsului de marketing pe care ban-
cherul Formulei 1 îl promovează. Nu-i de
mirare că, până astăzi, taxa de înscriere în
calendarul F1 – cifrată între 5 şi 30 de mili-
oane de dolari anual – este nulă pentru
Monaco.
circuite urbane (II)
Din numărul precedent, ne-am propus o trecere în revistă a celor mai cunoscute zece circuite citadine
existente astăzi în motorsport. Istoria, caracterul exotic, competiţiile găzduite şi – nu în ultimul rând –
spectacolul oferit; toate au reprezentat criterii de selecţie aleTop 10-ului nostru.
PUNTA DEL ESTE
MACAU
LONG BEACH
MONACO
SURFER’S PARADISE
26. Brian BattistonE e un american de 31 de ani fără o
carieră strălucitoare în tenis: locul 853 la individual şi
119 la dublu fiind cele mai bune clasări ale sale. Are
totuşi toate şansele să intre în istoria acestui sport, după ce a
apărut pe teren cu o rachetă cu două mânere.
Prin mai, la Openul Tunisiei, Brian și fratele său Dan au ju-
cat la dublu şi în sferturi au eliminat favoriţii #4 ai concursului,
Carsten Ball şi Lester Cook, cu
6-4, 6-3. Primul avea să declare
după înfrângere: “E incredibil. Am
cheltuit 10 000 de dolari pentru a
veni aici, la acest turneu, ca să fiu
eliminat de doi tipi cu rachete cu
două mânere. Ce fel de circ mai e
şi ăsta!?”
ATP a omologat noua rachetă
după ce a solicitat diferite modi-
ficări, mai ales la racordaj. Nimic
de contestat în ceea ce priveşte
mânerele, dispuse perpendicular
pe faţa rachetei, în formă de V.
Spectatorii Open-ului Castilla y
Leon, de la Villa de El Espinar, cel
mai mare turneu Challenger ATP
din lume, s-au frecat şi ei la ochi în
august, atunci când Battistone a
apărut pe teren cu o rachetă total
neobişnuită. Uimirea a continuat
atunci când Brian servea: ţinea
racheta în mâna stângă, el fiind
dreptaci, arunca cu dreapta min-
gea în sus, muta racheta în dreap-
ta şi efectua o săritură cu elan, ca
la serviciul de volei. Serviciile sale
ating astfel chiar şi 220 km/h. În
plus, spune jucătorul, echilibrul
este vizibil îmbunătăţit şi “pot
lovi corect orice minge doresc să
lovesc, ceea ce nu reuşeam cu o
rachetă normală”
Brian Battistone a călătorit între
2003 şi 2005 în Brazilia într-o
Misiune a Mormonilor. Acolo l-a
întâlnit pe canadianul Lionel Burt,
care, în dispute amicale de tenis, a
observat cât de dificil era pentru
american să lovească în mingile
care-i veneau pe rever. Aşa că i-a
propus într-o zi să folosească invenţia sa, o rachetă cu două mâ-
nere. Atât de bine s-a simţit şi de încrezător, încât, după mai
multe teste, după diverse îmbunătăţiri şi acordul ATP, Brian s-a
decis să revină în circuitul profesionist şi să joace cu noua sa
rachetă, denumită “The Natural”. Alături de fratele său Dan de-
ţine jumătate dintre acţiunile companiei care produce racheta,
vânzând în primele şase luni ale acestui an peste 100 de bucăţi,
la preţul de 200 de dolari fiecare.
Racheta cu două mânere
EUROSPORT50 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
27. Schimbarea la faţă a fost
bine analizată de către Federaţia
Internaţională a Automobilului
(FIA), care prin această modificare de regu-
lament intenţionează să-şi intensifice acţiu-
nile de reducere a costurilor, dar şi de inten-
sificare a competiţiei. S-a păstrat tracţiunea
integrală, dar maşinile vor fi mai mici şi mai
ieftine, iar în premieră se va folosi concep-
tul de motor universal. Obiectivul forului
de la Paris este unul simplu şi clar: trebuie
amplificată disputa între echipe şi piloţi, iar
sportul trebuie revoluţionat.
Dacă este să fim obiectivi, noua genera-
ţie World Rally Cars are ca punct de porni-
re actualul regulament Super 2000, numai
că motorul atmosferic, cu capacitatea de
2000 centimetri cubi, a fost înlocuit cu un
propulsor turbo de 1,6 litri, cu injecţie di-
rectă, adică acelaşi care va trebui să existe
şi în echiparea noilor omologări de la clasa
S2000. Este ceea ce se numeşte motorul
universal, un concept dezvoltat de FIA şi
care urmează a fi folosit într-o multitudine
de competiţii, începând cu Campionatul
Mondial de raliuri şi World Touring Car
Championship (WTCC) din 2011.
Iniţial, FIA propusese ca noua generaţie
de modele WRC să fie echipate cu motoare
atmosferice de doi litri, la fel precum „sura-
tele” Super 2000, iar trecerea la propulsoa-
rele turbo de 1,6 litri să se facă odată cu sta-
giunea 2013. Schimbarea de plan a avut ca
motiv dorinţa de aliniere la tendinţa pieţei,
acolo unde motorul universal este utilizat
la scară largă.
De valul modificărilor nu scapă nici
şasiurile, care vor fi mult mai mici decât la
actuala generaţie World Rally Cars. Astfel,
constructorii sunt obligaţi să utilizeze mo-
dele mici - aşa că Ford a optat pentru Fiesta
- testat deja un sezon în Intercontinental
Rally Challenge (IRC) - iar Citroën pentru
DS3. Care a fost motivul pentru care s-a op-
tat pentru maşinile mici? Sunt convenabile
şi pentru FIA, şi pentru producători pentru
că sunt mai prietenoase cu mediul înconju-
rător şi au mai mare priză la public.
Iar când vine vorba de şasiu, FIA nu face
rabat la capitolul siguranţă, mai ales că am
văzut şi în 2010 câteva accidente uluitoare
în WRC, cum a fost cel al lui Mikko Hirvonen
în Finlanda. Preşedintele Comisiei Tehnice
FIA, Jacques Berger, a militat chiar pen-
tru păstrarea principalelor elemente de
securitate de la modelele de serie, cum
ar şasiul ranforsat de oţel. El a explicat că
noile automobile au un cockpit precum al
maşinilor de dimensiuni mai mari şi nu se
doreşte ranforsajuli de la nivelul montan-
tului B. Singura excepţie a fost scoaterea
barelor din uşi, pentru a face loc spumei de
absorbire a energiei, element care fereşte
echipajul de traume serioase în cazul im-
pactului lateral cu, spre exemplu, un copac.
Pleacă Pirelli,
revine Michelin
Valul schimbărilor nu a evitat producă-
torii de pneuri care furnizează cauciucuri
în Campionatul Mondial. După ce a fost
unic furnizor în ultimii trei ani, Pirelli a luat
decizia de a se retrage din WRC, mişcare
de aşteptat după ce italienii au luat locul
japonezilor de la Bridgestone în Formula 1.
Aşa că Mondialul de raliuri a avut nevoie de
un alt furnizor de pneuri, loc ocupat acum
de Michelin, care revine în elita acestei dis-
cipline. Compania din Hexagon s-a retras
în urmă cu cinci ani, moment în care locul
său a fost luat de BF Goodrich, divizie tot a
mărcii franceze, după care FIA a impus un
unic furnizor în WRC. Pe lângă Michelin, nu
este exclus să vedem şi alţi producători im-
plicaţi în Campionatul Mondial, pentru că
FIA doreşte să existe o mai mare asociere
cu tehnologiile relevante pentru producția
de serie, motorsportul să fie privit ca o dis-
ciplină care protejează mediul, dar şi să se
menţină un nivel redus al costurilor. În plus,
amatorii vor avea o mai mare libertate în
alegerea pneurilor.
Se trece la raliuri
de două zile?
Pe lângă dispariţia motoarelor turbo
de doi litri, formatul existent în prezent -
de trei zile - poate fi o altă modificare pe
care lumea raliurilor o va resimţi odată
cu intrarea în noua eră a Campionatului
Mondial. Astfel, organizatorii etapelor din
WRC vor avea mai multă flexibilitate din
partea FIA pentru ca întrecerile să bene-
ficieze de „un caracter unic”, aşa cum do-
reşte forul mondial. Concursurile pot avea
o durată de două, trei sau patru zile, dar
condiţia obligatorie este ca ele să se înche-
ie sâmbătă sau duminică. Iar primul pas a
fost făcut de Raliul Finlandei din acest an,
care a durat doar două zile, iar formatul a
avut un ecou pozitiv în rândul fanilor şi al
sportivilor. Iar organizatorii întrecerii din
Ţara celor 1.000 de lacuri au confirmat că
În momentul în care Raliul Marii Britanii va ajunge la final, Campionatul Mondial de Raliuri
spune adio actualei generaţii de modele cu motoare turbo de doi litri care au făcut legea pe
speciale din 1997. Noul val - tot turbo, dar cu numai 1,6 litri - este pregătit să atace elita
raliurilor şi să ofere un spectacol de înaltă clasă, chiar dacă mulţi spun că noile WRC nu sunt
nimic altceva decât evoluţii ale versiunilor Super 2000.
WRC intră
într-o nouă eră
EUROSPORT52 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
