1. Masurarea rezistentei prizelor de pamânt
Priza de pamânt este un dispozitiv prin intermediul caruia se realizeaza o legatura electrica
conductoare directa cu pamântul a carcaselor metalice ale masinilor si aparatelor electrice sau
a unor noduri (puncte) ale retelelor electrice pentru asigurarea functionarii corecte ale acestora
si cu scopul protejarii personalului de exploatare impotriva tensiunilor accidentale care pot sa
apara in functionare normala sau in regim de avarie.
Dupa modul de realizare ele pot fi:
- naturale (elemente metalice ale constructiilor din beton armat, mantalele metalice ale
cablurilor subterane, conductele instalatiilor de apa sau gaze etc.);
- artificiale (realizate din tevi de otel zincat sau de cupru sau chiar din table de otel zincat sau
de cupru).
Dupa complexitate, se clasifica in:
- simple (singulare) - realizate dintr-un singur corp conductor (electrod) ingropat in pamânt;
- multiple - obtinute prin legarea electrica cu ajutorul unor conductoare de mica rezistenta a
mai multor prize simple de tipuri diferite.
Rezistenta unei prize de pamânt trebuie sa aiba o valoare cât mai mica, astfel incât caderea
de tensiune pe aceasta rezistenta sa fie sub limita periculoasa pentru electrocutare. Intrucât
aceasta rezistenta depinde de elementele constructive ale prizei, conductibilitatea electrica a
solului (prin umiditate si sarurile continute, temperatura) este necesara masurarea periodica a
acestor rezistente.
Masurarea rezistentei electrice a prizelor de pamânt se face numai in c.a. pentru a evita
efectele de polarizare a solului, de corodare si electroliza care ar avea loc daca s-ar utiliza c.c.
Pentru determinarea rezistentei electrice a unei prize de pamânt (P) este necesara o alta
priza, auxiliara (PA) pentru a se inchide circuitul de masurare. Daca se considera ca intre P si
PA se aplica o tensiune continua U, variatia potentialului electric de-a lungul liniei care uneste
prizele P si PA apare ca in fig. 4.17,b. Cu exceptia zonelor de raza r, care depinde de
dimensiunile prizei si de conductivitatea solului, potentialul prizelor ramâne practic constant.
Rezistentele prizelor sunt:
(4.68)
(4.69)
unde:
UP, UPA sunt tensiunile prizelor fata de pamânt;
IP, IPA curentii care circula prin prizele P, PA.
Se constata ca practic, la o distanta de 20 m de priza, densitatea curentului dispersat in
pamânt este neglijabila, astfel ca este necesar ca distanta dintre P si PA sa fie de 40 m.
Pentru masurarea diferentei de potential dintre priza si pamânt se foloseste o a treia priza,

2. numita priza sonda S, amplasata in zona de potential nul. Cele trei prize P, S, PA pot fi situate
in linie dreapta sau in vârfurile unui triunghi.
Metoda ampermetru - voltmetru
Tensiunea alternativa de alimentare se obtine cu transformatorul T. Pentru o masurare
precisa este necesar ca RV sa fie cât mai mare fata de RS. In acest caz RP se determina cu
relatia:
(4.70)
Daca aceasta conditie nu este indeplinita, UP este:
(4.71)
O alta metoda este metoda celor trei masuratori, sau varianta Nippold, utilizând fie metoda
ampermetru - voltmetru, fie metoda puntii de c.a., prin legarea succesiva, doua câte doua, a
prizelor P, S, PA′. Metoda este greoaie si destul de imprecisa.
Metoda de compensatie
Este metoda cea mai practica, utilizata pe scara larga (fig. 4.19).
Tensiunea alternativa este furnizata de un convertor static. In secundarul unui transformator
de curent TC se monteaza o rezistenta R0 de valoare cunoscuta. Prin deplasarea cursorului
rezistentei R0 se obtine echilibrul puntii (curent nul in detectorul de nul N).
(4.72)
(4.73)
Daca raportul de transformare al transformatorului de curent este 1:1, atunci:
(4.74)