Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizații neguvernamentale.

1. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
PrefaŃă
În România, tranziŃia către o societate democratică a fost un proces lipsit de
continuitate şi dificil de cele mai multe ori, acŃiunile organizaŃiilor neguvernamentale fiind
îngreunate de un mediu legislativ incomplet, de suport financiar limitat, de experienŃă redusă
în ceea ce înseamnă dezvoltarea organizaŃională, mai ales a structurilor de conducere şi relaŃia
cu membri, precum şi dificultăŃi în formarea unor reŃele de suport/sprijin sau a unor coaliŃii
durabile pentru derularea unor activităŃi de advocacy şi de reformare a politicilor publice. În
anii ce vin, resursele de finanŃare din partea donatorilor internaŃionali pentru organizaŃiile
neguvernamentale se vor reduce treptat, scena se va schimba. Acest fapt va produce dificultăŃi
mai ales organizaŃiilor care se ocupa de supravegherea şi influenŃarea politicilor publice.
Începand din 1993, World Learning a implementat programe finanŃate de AgenŃia
Statelor Unite pentru Dezvoltare InternaŃională prin care s-a acordat asistenŃă organizaŃiilor
neguvernamentale din România. Aceste programe, printre care amintim: programul
Democracy Network, programul Romanian American Sustainable Partnership şi ChildNet, au
ajutat organizaŃiile neguvernamentale să-şi construiască sau să-şi consolideze identitatea
organizatională şi capacitatea manageriala şi să dezvolte parteneriate strategice. Programul de
Consolidare a CapacităŃii SocietăŃii Civile a continuat aceste eforturi în perioada 2005-2007 şi
încheie o perioadă de 14 ani de prezenŃă World Learning în România.
Premiza componentei de advocacy a Programului de Consolidare a CapacităŃii
SocietăŃii Civile a fost aceea că pentru a avea o democraŃie funcŃională şi o administraŃie
publică receptivă la dorinŃele cetăŃenilor este vital să existe organizaŃii ale societăŃii civile
capabile să monitorizeze instituŃiile publice şi să mobilizeze cetăŃenii în dezbaterea politicilor
publice.
Prin seria de advocacy a colecŃiei de ghiduri practice World Learning doreşte să vină
în sprijinul organizaŃiilor care vor să îşi consolideze capacitatea de advocacy şi de
monitorizare a politicilor publice. Cele două ghiduri vă pot ajuta în dezvoltarea relaŃiilor
organizaŃiei cu mediul extern, în atragerea sprijinului necesar pentru a milita eficient şi
eficace pentru cauza beneficiarilor voştri şi a promova cu succes acele schimbări de politici
publice care sunt necesare în viziunea acestora.
1

2. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
2

3. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Monitorizarea implementării politicilor publice
- Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale -
Cuprins pag.
Introducere 5
Capitolul 1 - Delimitări conceptuale privind monitorizarea implementării politicilor publice 7
1.1. Monitorizarea implementării politicilor publice – componentă a activităŃii de 9
advocacy
1.2. Monitorizarea implementării politicilor publice – etapă în procesul politicilor 10
publice
1.3. Monitorizarea implementării politicilor publice – supravegherea şi 14
responsabilizarea autorităŃilor şi administraŃiei publice
Capitolul 2 – Monitorizarea implementării politicilor publice 25
2.1. Cum determinăm ce monitorizăm? 28
2.2. Pe cine monitorizăm? 41
2.3. Cum monitorizăm? 44
2.4. Cum ne asigurăm că avem rezultate? 54
2.5. Ce urmează după monitorizare? 57
Bibliografie 61
3

4. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Pictograme utilizate
DefiniŃie
Linii directoare
Important de reŃinut
Exemple. Cazuri de bună practică
Întrebări frecvente
Punct de reper
Cadru legislativ
Bibliografie
4

5. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Introducere
OrganizaŃiile neguvernamentale se diferenŃiază, cel mai uşor, în funcŃie de scopul
activităŃii lor. O asociaŃie profesională sau un club de bridge are un scop mai degrabă
intrinsec, urmărind satisfacerea cerinŃelor, intereselor şi/sau nevoilor tuturor membrilor acelei
organizaŃii. Prin contrast, o fundaŃie pentru protecŃia drepturilor copilului sau o coaliŃie de
organizaŃii pentru promovarea principiilor de bună guvernare are un scop evident extrinsec,
urmărind satisfacerea nevoilor unor segmente mai largi de populaŃie. Cu cât segmentul de
populaŃie deservit este mai larg, mai mare, mai puternic ori mai relevant pentru subiectele
care se află pe agenda publică a momentului, cu atât mai pronunŃat devine şi caracterul
extrinsec al activităŃilor acelei organizaŃii.
Ghidul de faŃă se adresează mai ales celei de-a doua categorii, deşi este posibil ca
unele din organizaŃiile cu scop intrinsec să utilizeze câteva din sfaturile practice cuprinse în
paginile ce urmează, atunci când obiectivele lor strategice se intersectează cu sfera de
activitate a autorităŃilor publice.
Astfel, unele organizaŃii neguvernamentale îşi asumă rolul de „câine de pază”
(watchdog), într-un anumit domeniu de politică publică, în interesul ori în serviciul unui
anumit segment de populaŃie. Ca orice „câine de pază” (watchdog), asemenea organizaŃii
„urmăresc” cu atenŃie (monitorizează) orice mişcare în evoluŃiile decizionale şi legislative din
domeniul de interes, „mârâie şi latră” (semnalează) la apariŃia oricăror pericole care ameninŃă
drepturile, interesele sau bunăstarea segmentului de populaŃie deservit şi, eventual, „muşcă”
(acŃionează) orice „agresor” al acelor drepturi (fie dând în judecată agresorii, fie exprimându-
şi făŃiş opoziŃia faŃă de un anumit curs al evenimentelor, fie influenŃând procesul decizional
într-o direcŃie „benignă” pentru segmentul de populaŃie deservit).
Cu cât este mai important segmentul de populaŃie ori domeniul de politică publică
abordat, cu atât creşte şi nivelul de aşteptare faŃă de organizaŃiile watchdog, în sensul de a
putea face dovada expertizei şi profesionalismului evaluărilor şi a soluŃiilor alternative pe care
le propun la problemele identificate în performanŃa/activitatea autorităŃilor publice.
Astfel, organizaŃiile neguvernamentale ajung să deservească şi să promoveze interese
publice, iar monitorizarea politicilor publice devine parte integrantă din activitatea de
advocacy—influenŃarea deciziilor şi politicilor publice în deservirea interesului public
identificat ca fiind de importanŃă strategică pentru îndeplinirea misiunii/viziunii organizaŃiei.
Paralel cu această evoluŃie, organizaŃiile respective urmăresc nu doar modul în care
posibilii „agresori” (responsabili din cadrul autorităŃilor publice vizaŃi de activitatea de
monitorizare pentru posibile abuzuri, încălcări ale drepturilor cetăŃenilor, ineficienŃă, corupŃie
etc.) îşi duc la îndeplinire răspunderea individuală, ci şi responsabilitatea întregului sistem (de
persoane, instituŃii, proceduri, norme şi sancŃiuni) care trebuie să dea socoteală de corecta
implementare a politicilor publice. Acolo unde identifică deficienŃe şi/sau insuficienŃe ale
sistemului, unele din aceste organizaŃii contribuie cu soluŃii de reformă, eventual prin
intermediul unor campanii/eforturi de advocacy. Unele organizaŃii se implică direct în
elaborarea actelor normative şi/sau a politicilor publice, discutând nemijlocit cu factorii
decizionali, alte organizaŃii fac presiuni la adresa decidenŃilor, expunându-le public
deficienŃele, în atenŃia alegătorilor sau acŃionează direct în instanŃă, urmărind să invalideze
deciziile eronate ale decidenŃilor.
Ghidul de faŃă porneşte de la premisa că monitorizarea din partea structurilor societăŃii
civile şi căile de acŃiune ce urmează monitorizării propriu-zise vor consolida modul de
5

6. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
implementare a politicilor publice şi vor accelera cu siguranŃă ritmul în care instituŃiile
centrale şi locale se vor eficientiza şi se vor reforma.
Prin caracterul său de ghid practic, acest „manual” intenŃionează să motiveze, să
orienteze şi să asiste, organizaŃiile neguvernamentale în întreprinderea demersurilor complexe
de monitorizare a implementării politicilor publice. Astfel, organizaŃiile societăŃii civile vor
putea contribui cu feedback avizat, complet şi relevant în etapa de evaluare a politicilor
publice, îşi vor întări poziŃia de putere conferită de expertiza deŃinută şi, pe termen lung, vor
servi mai bine şi mai sustenabil interesele beneficiarilor şi membrilor lor şi binele public per
ansamblu.
Ghidul se concentrează pe aspectele practice ale activităŃii de monitorizare a
implementării politicilor publice pentru a servi drept linie directoare organizaŃiilor ce vor să
iniŃieze sau să perfecŃioneze modul de derulare al unor astfel de demersuri.
Primul capitol al ghidului este axat pe delimitări conceptuale privind monitorizarea
implementării politicilor publice, în timp ce partea a doua a ghidului prezintă dimensiunile
practice ale procesului şi aduce în discuŃie mai multe exemple din experienŃele de
monitorizare ale organizaŃiilor neguvernamentale din România.
Nu doar adoptarea unei anumite politici publice, ci şi implementarea ei trebuie să fie
în atenŃia organizaŃiilor neguvernamentale şi să facă obiectul strategiei lor de relaŃionare cu
autorităŃile publice. Monitorizarea şi evaluarea implementării politicilor publice sunt
importante pentru a stabili măsura în care o politică publică odată adoptată este realmente
pusă în practică, îşi îndeplineşte obiectivele şi are rezultate din perspectiva îmbunătăŃirii
condiŃiilor sociale şi economice ale grupurilor-Ńintă vizate – beneficiarii pentru care poate au
militat organizaŃiile neguvernamentale în campaniile lor de advocacy.
În mod tradiŃional, organizaŃiile neguvernamentale şi alte grupuri de interes din
România s-au concentrat pe demersuri de influenŃare a politicilor publice în etapele de
identificare a problemei – formulare a politicii publice – decizie, contribuind foarte activ şi la
dezvoltarea mecanismelor ce să le faciliteze această implicare. Din păcate, un număr foarte
redus de organizaŃii se interesează îndeaproape de implementarea politicilor publice şi de
monitorizarea etapelor de implementare – evaluare a politicilor publice. Astfel, nu există
feedback consistent / avizat / informaŃii relevante pentru îmbunătăŃirea eficienŃei şi eficacităŃii
implementării politicilor publice – etapă ce rămâne în continuare punctul nevralgic în orice
reformă iniŃiată în România ultimilor ani.
6

7. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Capitolul 1 – Delimitări conceptuale privind monitorizarea implementării politicilor
publice
Dacă discutăm despre guvernare şi modalităŃile prin care organizaŃiile
neguveramentale se pot implica în procesele de monitorizare a politicilor publice, este nevoie
să delimităm conceptual câteva din premisele acestui ghid practic.
Bunăoară, pentru a putea explora şi/sau identifica nişele de acŃiune
ale organizaŃiilor societăŃii civile, în contextul politic, este util să privim
guvernarea drept măsura în care actorii sociali, atât cei publici, cât şi cei
privaŃi, demonstrează că au capacitatea şi interesul de a-şi lua şi îndeplini
angajamente, de a livra un minimum acceptabil (ca volum şi calitate) de
servicii publice şi de a da socoteală de propria lor performanŃă.1
Considerând aspectele menŃionate în partea introductivă, punctăm faptul că, în relaŃia
dintre autorităŃi şi societatea civilă, nu toate organizaŃiile au acelaşi nivel de implicare, ori
aceeaşi intensitate a implicării:
Nu toate organizaŃiile cu scop de activitate orientat spre binele public îşi propun să
monitorizeze politici publice, pentru că nu toate aceste organizaŃii se consideră
organizaŃii de tip watchdog;
Totodată, nu toate organizaŃiile de tip watchdog fac un efort conştient şi structurat
de monitorizare a politicilor/instituŃiilor publice;
Nu în ultimul rând, nu toate organizaŃiile watchdog care monitorizează politici
publice îşi propun să se implice ulterior în activităŃi de advocacy, de promovare a
unor soluŃii la problemele pe care le identifică.
Dintr-o altă perspectivă, relaŃionarea dintre societatea civilă şi
autorităŃile statului depinde şi de modalitatea de organizare a statului, de
calitatea cadrului legislativ şi de cutumele ori tradiŃiile care lasă canalele
de comunicare mai mult sau mai puŃin deschise/permisive/permeabile. În
esenŃă, putem simplifica modelele de relaŃionare până la susŃinerea
părerii că există două sisteme de organizare a statului, pe care le putem
numi opuse doar ca exerciŃiu de retorică:
1. Modalitatea de funcŃionare a statului minimal, anglo-saxon, îşi trage
seva din scrierile lui John Locke şi John Stuart Mill. În esenŃă,
cetăŃenii creează statul pentru a se pune la adăpost, pentru a le fi mai
bine. Mandatul dat decidentului este să urmărească punerea în
aplicare a principiului utilitarian—cel mai mare bine pentru cel mai
mare număr de persoane, respectiv cel mai mic rău pentru cel mai
mic număr de persoane. Decidentul are obligaŃia de toleranŃă în faŃa
tuturor punctelor de vedere expuse, urmând să aleagă o direcŃie de
dezvoltare sau reformă pe baza principiului utilitarian.
În acest sistem, nu există decât interese private aduse laolaltă,
decidentul având datoria de a le cântări şi determina direcŃia
rezultantă, în conformitate cu principiul deja expus. Oricine îşi
poate propune să aducă un subiect pe agenda publică, iar
1
Nash, Robert, Alan Hudson & Cecilia Luttrell. 2006. “Mapping Political Context—A Toolkit for Civil
Society Organisations” London, UK: Overseas Development Institute. [accesat pe 8 septembrie 2006 la
www.odi.org.uk/rapid/publications/documents/political_context_toolkit_web.pdf]
7

8. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
promovarea acelui subiect este perfect legitimă, oricând.
Promovarea intereselor se face de jos în sus, iar activitatea de lobby
este modalitatea prin care aceste interese sunt promovate pe agenda
publică şi/sau prin care decidentul este influenŃat/convins în
determinarea celui mai mare bine ori a componenŃei celui mai mare
număr de persoane.
2. Prin contrast, statul paternalist, european-continental, îşi găseşte
rădăcinile în scrierile lui Jean-Jacques Rousseau şi Immanuel Kant.
În acest caz, dându-şi seama că nu pot avea grijă de ei înşişi,
cetăŃenii creează statul cu scopul de-a avea un părinte ocrotitor.
Mandatul dat decidentului Ńine intrinsec de interesul naŃional,
deciziile fiind chemate să răspundă la testul imperativului
categoric—întotdeauna trebuie făcut ceea ce este corect în abstract,
fără a se lua în calcul efectele deciziei, pentru că simpla respectare
a acestui imperativ va conduce, în timp, la consecinŃele corecte,
aşteptate, congruente cu interesul naŃional.
În acest sistem, decidentul are datoria să apere interesul naŃional de
orice interferenŃe cu interesele private, având chiar obligaŃia de a
denunŃa imediat orice încercare privată de influenŃare a deciziei—
prin extensie, de influenŃare a interesului naŃional. Nici un interes
privat nu poate prima asupra interesului naŃional - pe cale de
consecinŃă, nimeni în afara decidentului nu poate aduce un subiect
pe agenda publică. Mai mult decât atât, toate subiectele aflate pe
agenda publică sunt prezumate a fi de interes naŃional, iar încercările
de a promova alte interese sunt profund nelegitime, uneori chiar
ilegale şi sancŃionabile penal.
Pentru a nu greşi în identificarea mijloacelor pentru atingerea
obiectivului, decidentul creează mecanisme de consultare de sus în
jos cu factorii interesaŃi. Activitatea de advocacy proprie
organizaŃiilor care funcŃionează în acest sistem nu este altceva decât
o modalitate de reprezentare a unor interese, cel mai adesea publice,
cu unicul scop posibil de a ajuta decidentul în determinarea celui
mai bun mijloc pentru îndeplinirea/atingerea interesului naŃional.
Aşadar, să urmărim cum anume se leagă monitorizarea politicilor publice de întregul
efort de advocacy: de bună seamă, cele mai eficiente organizaŃii cu agendă de advocacy sunt
cele care au activat ca organizaŃii watchdog un timp îndelungat şi au monitorizat mai multe
cicluri de politici publice, pe temele şi domeniile de interes pentru segmentele de populaŃie pe
care aceste organizaŃii le deservesc.
Odată ce organizaŃia a clarificat ce vrea să obŃină prin intermediul demersului
de advocacy pe care îl iniŃiază, trebuie să evalueze corect situaŃia în care se
găseşte. Pentru a influenŃa procesul de politici publice la nivel naŃional,
regional şi local, un element extrem de important este înŃelegerea cât mai
bună a oportunităŃilor din mediul politic, social, economic etc. Cunoaşterea
mediului este un prim pas pentru asigurarea succesului oricărui efort de
advocacy. Din această perspectivă, monitorizarea implementării politicilor
publice este o sursă valoroasă de informaŃii şi poate constitui primul pas al
demersurilor de advocacy ale societăŃii civile.
8

9. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
1.1. Monitorizarea implementării politicilor publice – componentă a activităŃii de
advocacy
Procesul de advocacy poate fi divizat în trei etape distincte, chiar independente:
1. Colectarea de Prima etapă, cea a colectării de informaŃii, este o activitate
informaŃii cvasi-permanentă care permite şi/sau circumscrie o identificare
sumară a problemei, formularea de obiective, analizarea
factorilor interesaŃi şi explorarea mai multor soluŃii alternative.
Combinarea sau rearanjarea acestor piese ale mozaicului
permite identificarea susŃinătorilor şi a adversarilor, dar şi
constituirea de coaliŃii.
2. Comunicarea internă A doua etapă, cea de comunicare internă, se referă la scurte
negocieri periodice sau temporare, care au loc în cadrul (sau
împreună cu membrii) grupului/coaliŃiei susŃinătoare, dând
naştere unei soluŃii acceptate de comun acord şi unui mesaj
comun, solid, coerent şi indestructibil. Doar atunci când toŃi
membrii susŃinători sau promotori ai coaliŃiei vorbesc pe o
singură voce, problema are şansa de a fi promovată în mod
eficient pe agendă; doar atunci se poate trece la testul celei de-a
treia etape.
3. Persuasiunea externă Persuasiunea externă reprezintă întâlnirea decisivă cu factorii
de decizie, momentul propice pentru influenŃarea deciziei. Pe o
problemă dată, această a treia etapă este, în mod normal,
limitată într-un segment de timp foarte bine definit (câteva
săptămâni sau luni), întrucât factorii de decizie avuŃi în vedere
se confruntă cu multe probleme simultan, respectiv trebuie să
prezinte rezultate cât mai repede cu putinŃă.
Monitorizarea implementării politicilor publice ca metodă de advocacy asigură un
avantaj net în înŃelegerea problemei vizate în toată complexitatea sa, asigură astfel, în
demersul persuasiv, credibilitatea soluŃiilor promovate şi consolidează expertiza organizaŃiei.
Cu ajutorul informaŃiilor care se pot obŃine prin monitorizare, organizaŃiile vor fi mai eficiente
în demersuri viitoare de implicare în procesul decizional‚ în iniŃiative viitoare de advocacy.
Totodată, această evaluare iniŃială a realităŃilor şi mecanismelor mediului politico-
administrativ este importantă pentru a orienta eforturile de advocacy ale
organizaŃiilor/reŃelelor care dispun de resurse limitate al căror impact trebuie să-l maximizeze.
Astfel, cunoştinŃele şi expertiza în domeniul politicilor publice sunt hotărâtoare în
conceperea demersului de advocacy, iar evaluarea riguroasă a contextului politicii publice de
interes este importantă pentru că va determina direcŃia eforturilor campaniei.
9

10. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
1.2. Monitorizarea implementării politicilor publice – etapă în procesul politicilor publice
Scopul final al unei campanii de advocacy se referă la influenŃarea/îmbunătăŃirea de
politici publice.
Astfel, este necesar ca iniŃiatorii campaniei să cunoască foarte bine ceea ce vor să
modifice – fiecare etapă a procesului de politici publice, fiecare funcŃie se caracterizează prin
activităŃi specifice în cadrul autorităŃii publice (de exemplu elaborarea deciziei de către
cabinetele ministeriale, adoptarea deciziei, gestionarea de către birocraŃie), şi/sau în jurul
autorităŃii publice (acŃiune colectivă, grupuri de presiune, campanii de mediatizare).
Politicile publice reprezintă totalitatea activităŃilor desfăşurate de administraŃia
publică centrală de specialitate în scopul soluŃionării problemelor de politici
publice2 identificate3;
Procesul politicilor publice cuprinde totalitatea etapelor care, odată parcurse,
au ca rezultat final rezolvarea unei probleme de interes public. Etapele
procesului politicilor publice reprezintă diferite stadii, concretizate în activităŃi,
prin care trece o problemă de politici publice, din momentul în care ea este
semnalată (din interiorul sau din afara sistemului administraŃiei publice) şi până
la rezolvarea acesteia.
Succesiunea etapelor procesului politicilor publice reprezintă ciclul de politici
publice prezentat în figura ce urmează:
Ciclul de politici publice
În acest model,
Stabilirea agendei se referă la procesul prin care problemele vin în atenŃia
organelor de decizie ale statului;
2
Problema de politici publice reprezintă o situaŃie socială, economică sau ecologică care determină o stare de
insatisfacŃie şi care necesită intervenŃia administraŃiei publice centrale de specialitate, în măsură să identifice şi
să asigure cadrul juridic necesar implementării unei anumite soluŃii. De exemplu: poluarea, aglomeraŃia din
închisori, traficul, morbiditatea etc.
3
Hotărârea de Guvern nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind formularea, monitorizarea şi
evaluarea politicilor publice
10

11. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Formularea politicii se referă la procesul prin care opŃiunile politice sunt
formulate în cadrul organelor de decizie ale statului;
Luarea deciziilor se referă la procesul prin care organele de decizie ale statului
adoptă un curs anume al acŃiunii sau non-acŃiunii;
Implementarea politicii se referă la procesul prin care organele administraŃiei
publice pun politica în aplicare;
Monitorizarea şi evaluarea politicii se referă la procesele prin care rezultatele
politicii sunt monitorizate atât de către indivizi provenind din structurile de stat cât
şi cei care provin din societatea civilă.
Fiecărei etapa îi sunt asociate un sistem de acŃiune specifică, actori şi relaŃii, mize şi
structuri sociale. De interes pentru obiectivul prezentului ghid sunt etapele implementării
politicilor publice şi cea a monitorizării şi evaluării:
Implementarea politicilor publice constă în totalitatea activităŃilor prin
care o opŃiune de politică publică este pusă în aplicare prin adoptarea unui
act normativ, respectiv prin elaborarea şi aplicarea unui plan de acŃiune
corespunzător4.
Planul de acŃiune este dezvoltat în momentul în care soluŃiile propuse de actul
normativ sunt transformate în măsuri administrative concrete.
Echipa tehnică (colectivele specializate din cadrul autorităŃilor
publice iniŃiatoare) care elaborează acest document trebuie să integreze în
structura lui următoarele componente:
AcŃiuni principale necesare implementării;
Termene de realizare (eşalonarea în timp a acŃiunilor);
Repartizarea sarcinilor în cadrul instituŃiei;
Rezultatele intermediare ale activităŃilor desfăşurate, precum şi a
datei până la care acestea urmează a fi realizate;
Riscurile pe care le presupun respectivele activităŃi (posibile
întârzieri sau piedici ce ar putea apărea pe parcursul desfăşurării
activităŃilor);
Instrumentele de tehnică managerială care vor fi utilizate pentru
obŃinerea rezultatelor;
Cheltuielile estimate ca necesare pentru desfăşurarea acŃiunilor;
Calendarul raportărilor ce vor fi făcute decidentului politic din
cadrul autorităŃii publice iniŃiatoare. Prezentările sunt similare unor
rapoarte periodice şi conŃin informaŃii cu privire la cursul acŃiunilor,
precum şi rezultatele intermediare obŃinute.
Monitorizarea şi evaluarea politicilor publice
Monitorizarea – activitatea de colectare de informaŃii în legătură cu modul
în care este implementată politica publică;
Evaluarea – formularea unor concluzii pe baza rapoartelor de
monitorizare şi a analizelor suplimentare care stabilesc, în special,
impactul politicilor asupra grupurilor Ńintă.
4
Secretariatul General al Guvernului, Unitatea de Politici Publice – “Ghid privind elaborarea, implementarea si
evaluarea politicilor publice la nivel central”, Bucureşti, 2004
11

12. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Activitatea de monitorizare trebuie percepută ca o activitate cu caracter permanent pe
perioada implementării unei politici publice ce urmăreşte cu precădere:
Colectarea de date pentru a permite o evaluare corectă a realităŃii şi a efectelor
implementării unei politici publice, atât în timpul implementării acesteia, precum
şi după ce acest lucru a fost realizat;
Identificarea la timp a erorilor de implementare sau a unor efecte neprevăzute ale
politicii publice, care ar putea conduce la o reevaluare de substanŃă şi de formă a
politicii publice implementate.
Prin monitorizare sunt obŃinute date importante privind acea politică publică şi care
pot fi utilizate pentru a o evalua şi/sau a o influenŃa/corecta/schimba.
Monitorizarea constantă şi evaluarea politicilor publice asigură informaŃii despre
modul în care:
ActivităŃile realizate pe durata procesului de implementare a politicii publice
corespund cu cele planificate în funcŃie de criteriile de selecŃie, dar şi de obiectiv,
ActivităŃile realizate pe durata procesului de implementare a politicii publice au
dus la soluŃionarea problemei pentru care a fost formulată acea politică,
Cei care trebuiau să beneficieze de aceasta au beneficiat cu adevărat.
De asemenea, ca şi delimitare conceptuală, este importantă distincŃia dintre
monitorizare şi audit. Deşi există multe conexiuni între monitorizare şi auditare, ele nu se
identifică:
Auditul este o activitate care compară „ce este” cu „ce ar trebui să fie“, iar
Monitorizarea se concentrează asupra „identificării şi măsurării empirice a
ceea ce s-a întâmplat în realitate”5.
De exemplu, un auditor poate afla că, deşi legislaŃia prevede că biroul de relaŃii cu
publicul al unei instituŃii este deschis pentru lucrul cu publicul doar 3 ore pe zi, deşi legislaŃia
prevede că acesta ar trebui să fie deschis 8 ore. Monitorizarea merge dincolo de primele
constatări, cercetează cauzele şi poate arăta că schimbările legislative recente au mărit
încărcarea angajaŃilor biroului respectiv (mai multe raportări, mai multe formulare etc.), fără a
se suplimenta personalul, astfel încât nu este posibilă îndeplinirea concomitentă a acestor
sarcini de către angajaŃii biroului respectiv.
Obiectul monitorizării nu este acela de a face aprecieri, evaluări, ci mai curând de a
stabili premisele factuale pe care se bazează activitatea propriu-zisă de evaluare a acelei
politici. Fără informaŃii rezultate din monitorizare, evaluatorul s-ar găsi în situaŃia de a cerceta
o “cutie neagră”, neavând posibilitatea de a determina care aspect al intervenŃiei a fost eficace
şi care nu.
Demersurile de monitorizare se derulează în funcŃie de nevoile de informare ale celor
care evaluează, ale celor care conduc desfăşurarea politicii, ale celor care finanŃează, precum
si ale tuturor celor implicaŃi. Ideal este ca activităŃile de monitorizare, să acopere integral
cererile acestor grupuri, dar în practică, din cauza limitelor de timp şi de resurse, se recurge la
o prioritizare a obiectivelor monitorizării.
5
Miroiu, A., Rădoi, Mirelle, Zulean, M. – „Politici publice”, Editura Politeia - SNSPA, Bucureşti, 2002, pag.
197
12

13. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
În procesul de politici publice, monitorizarea îndeplineşte patru
6
funcŃii :
1.ConcordanŃă: pe baza monitorizării se poate determina dacă
acŃiunile celor care aplică acea politică publica sunt conforme cu
standardele si procedurile cuprinse în reglementările existente;
2.Auditare: monitorizare permite să se determine dacă resursele şi
serviciile care vizau un anumit grup Ńintă au ajuns efectiv la
acesta;
3.Contabilizare: monitorizarea produce informaŃii folositoare în
identificarea şi măsurarea schimbărilor economice şi sociale care
rezultă în urma implementării unei politici publice;
4.ExplicaŃie: monitorizare furnizează de asemenea informaŃii care
ajută la explicarea diferenŃelor în efectele unor politici publice.
Monitorizarea vizează în general unul sau mai multe domenii ale
funcŃionării unei politici7:
Utilizarea bunurilor sau serviciilor furnizate priveşte, pe de o
parte, felul în care populaŃia Ńintă participă în acea politică şi,
pe de altă parte, diferenŃele între membrii unor grupuri diferite
în felul în care beneficiază de acel bun sau serviciu, rezistenŃa
la aplicarea acelei politici etc.;
Monitorizarea funcŃiilor organizaŃionale ale unei politici se
concentrează asupra felului în care implementarea acelei
politici este organizată astfel încât să îşi îndeplinească sarcinile
esenŃiale. O atenŃie specială e acordată problemelor apărute în
procesul de implementare şi care împiedică oferirea bunului
sau serviciului respectiv către populaŃia Ńintă;
Monitorizarea rezultatelor aplicării politicii publice constă în măsurarea
şi raportarea indicatorilor relevanŃi. Pentru aceasta e necesar să se
identifice acei indicatori care pot fi măsuraŃi într-un mod rutinier şi care să
conŃină informaŃie relevantă, semnificativă privind efectele implementării
acelei politici.
Măsurarea progresului unei politici publice este un proces mai complex, care depinde
în principal de stabilirea şi dezvoltarea unor indicatori bine determinaŃi.
La nivel internaŃional, în teoria şi practica evaluării, indicatorii sunt
clasificaŃi în:
Indicatori de rezultate imediate (output indicators), ce măsoară
rezultatele fizice,
Indicatori de rezultat (result indicators), care permit măsurarea
beneficiului real al rezultatelor imediate asupra grupului Ńintă,
Indicatori de impact (impact indicators), ce măsoară rezultatele în
timp.
6
ibidem, pag. 149
7
ibidem, pag. 150
13

14. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
În plus, indicatorii sunt cantitativi şi calitativi, dar multe dimensiuni relevante
reprezintă calităŃi care nu pot fi măsurabile. Există limite incontestabile ale cuantificării,
deoarece există dimensiuni non-calitative, cum ar fi cele legate de echitate şi dreptate. Cu
toate acestea, indicatorii de performanŃă, pentru că determină care este progresul pe calea
atingerii obiectivelor, identifică aspectele complexe ale problemei şi contribuie la mai bun
management al resurselor.
Calitatea resurselor de date folosite la evaluare depinde de indicatorii corect stabiliŃi şi
de frecvenŃa colectării informaŃiilor pentru măsurare şi evaluare. Totuşi, controlul nu este atât
de neutru sau de tehnicist cum s-ar putea crede - indicatorii au adesea o nepermisă încărcătură
cu valori politice: cine stabileşte criteriile pentru măsurarea performanŃei, cum se calculează,
cine adresează întrebările, care este perioada selectată pentru evaluare, cine hotărăşte ce se
înŃelege prin eficienŃă” şi ”eficacitate”, cum se operaŃionalizeză acestea etc.
Un alt factor foarte important care influenŃează calitatea planificării şi evaluării
este cel reprezentat de abilităŃile şi competenŃele celor care elaborează
politicile publice în cadrul administraŃiei publice.
ExperienŃa şi cultura procesului de elaborare a politicilor publice nu pot fi
dobândite în urma unui curs de formare, a folosirii unui manual sau pe
parcursul unui an de zile. ExperienŃa mai multor Ńări în ceea ce priveşte
eforturile pentru planificarea politicilor publice pe bază de dovezi şi
gestionarea performanŃei indică faptul că se poate ajunge la un nivel
satisfăcător al calităŃii acestor exerciŃii numai după a doua şi a treia perioadă de
derulare a ciclului de politici publice.
Sistemele bune de formulare a politicilor publice sunt elaborate prin încercări
şi ajustări, eforturi şi greşeli, încercând pas cu pas să se ajungă la o mai bună
calitate şi la modelele ideale reprezentate în teoriile privind analiza politicilor
publice.
1.3. Monitorizarea implementării politicilor publice – supravegherea şi responsabilizarea
autorităŃilor şi administraŃiei publice
În esenŃă, funcŃionarea instituŃiilor publice, care constituie sistemul de administrare al
unui regim democratic depind, într-o foarte mare măsură, de modul în care se înŃelege
conceptul de responsabilitate. La rândul său, responsabilitatea este un concept care se află în
strânsă interdependenŃă cu reprezentativitatea demnitarilor care conduc instituŃiile publice şi
cu mecanismele prin care demnitarii şi funcŃionarii publici dau socoteală de acŃiunile lor în
faŃa comunităŃii pe care o deservesc. Odată aleşi sau numiŃi în fruntea instituŃiilor publice,
aceştia răspund de acŃiunilor lor în faŃa legii, prin intermediul mecanismelor de verificare şi
contrapondere care îi Ńin să dea socoteală de faptele lor – caracteristică a bunei guvernări.
Orice actor interesat în mecanismele democratice de verificare şi contrapondere poate
monitoriza, pe baza informaŃiilor disponibile, măsura responsabilităŃii demnitarilor şi
funcŃionarilor publici din orice instituŃie publică.
DemocraŃia implică un sistem complicat de verificare şi contrapondere reciprocă între
puterile statului - executivă, legislativă şi judecătorească. Totuşi, faŃă de dictatură, pe lângă
aceste trei puteri ale unui sistem clasic, observăm că, în democraŃie, prind contur "instituŃii"
specializate, cum ar fi avocatul poporului, curtea constituŃională şi curtea de conturi, dar şi
sectorul privat, presa şi societatea civilă. Unele politici publice sunt supuse monitorizării şi
evaluării de către organisme independente (de exemplu, de organizaŃii neguvernamentale,
14

15. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
asociaŃii profesionale, think-tank-uri8 etc.), care încearcă astfel să atragă atenŃia asupra unor
aspecte ale acelor politici publice.
De asemenea, stimularea responsabiltăŃii demnitarilor şi funcŃionarilor
publici şi a atitudini acestora de persoane în slujba cetăŃenilor, în slujba binelui
public se poate face printr-un mix de instrumente:
Coduri de conduită,
LegislaŃie,
Monitorizare şi evaluare,
Consolidarea implementării legislaŃiei,
Audit şi control intren,
Audit şi control extern.
Aceste instrumente, utilizate integrat, stimulează procesul de reformă,
contribuie la creşterea transparenŃei politicilor şi a gradului de responsabilizare
a instituŃiilor implicate.
Guvernarea modernă necesită pe lângă folosirea instrumentelor tradiŃionale privind
responsabilitatea - inspecŃie, control şi audit – şi alte instrumente cum ar fi evaluarea
performanŃei la toate nivelurile, în corelare cu performanŃa programului şi eficacitatea politicii
publice prin realizarea constantă de monitorizări şi evaluări. Aceste instrumente sunt
denumite „pe bază de dovezi” - concepute pentru a informa managerii din sectorul public pe
parcursul implementării politicii publice, pentru a îmbunătăŃi calitatea serviciilor furnizate şi
livrate şi pentru a evalua impactul pe termen lung.
Cele mai eficiente, utile şi cunoscute sunt:
a. Demersurile de monitorizare a macropoliticilor publice, monitorizare realizată
de organisme internaŃionale în domenii precum: traficul de fiinŃe umane,
energia nucleară, corupŃie etc. Rezultatele monitorizării şi evaluării au un
impact direct, vizibil asupra programelor mari de finanŃare a guvernelor de
către organismele internaŃionale şi asupra priorităŃilor finanŃatorilor şi
donorilor internaŃionali;
b. Demersurile de monitorizare a micropoliticilor publice (programe, proiecte
rezultate din opŃiunile de politică publică), monitorizare realizată de organizaŃii
locale, regionale, naŃionale. Rezultatele monitorizării şi evaluării au un impact
direct, vizibil asupra unor aspecte concrete din legislaŃia vizată.
Actorii implicaŃi în monitorizarea implementării politicilor publice pot fi
identificaŃi analizând o matrice cu următoarele 3 dimensiuni:
Impactul problemelor de politici publice,
Interesul de soluŃionare a problemelor de politici publice,
Capacitatea de monitorizare a modului de soluŃionare a
problemelor de politici publice.
8
Conform www.wikipedia.org, think tank este un termen ce caracterizează o asociaŃie sau o organizaŃie de
persoane specializate sau chiar o singură persoană competentă care oferă, de regulă gratuit, informaŃii necesare
pentru a crea, amplifica, diminua, înlătura, organiza sau optimiza un anume compartiment funcŃional al
societăŃii, aşa cum ar fi optimizarea structurii militare, economice, politice, culturale la nivel local, regional,
statal, continental sau chiar la nivel global.
15

16. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Principalele instituŃii care trebuie să desfăşoare activităŃile de monitorizare şi
evaluare sunt cele ale aparatului de stat, direct implicate în implementarea
politicilor publice.
Hotărârea de Guvern nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind
formularea, monitorizarea şi evaluarea politicilor publice prevede că
monitorizarea politicilor publice se desfăşoară la nivelul tuturor autorităŃilor
administraŃiei publice centrale (art. 18), conform metodologiei de monitorizare
descrisă în Propunerea de Politici Publice (art. 19). UnităŃile de Politici Publice
din cadrul autorităŃilor administraŃiei publice centrale au obligaŃia de a elabora
rapoarte periodice de monitorizare, dar activităŃile de monitorizare şi evaluare pot
fi subcontractate şi altor organizaŃii din mediul privat, nonguvernamental, din
mediul academic şi de învăŃământ superior (art. 21).
Politicile creează un cadru prin care aparatul de stat afectează vieŃile a milioane de
oameni. Implementarea politicilor publice este un element esenŃial în care rolul administraŃiei
este decisiv dar, şi la această etapă, organizaŃiile neguvernamentale trebuie să îşi definească
foarte clar mijloacele de acŃiune.
Deşi sunt multe voci ale societăŃii civile sceptice în ceea ce priveşte amestecul ONG-
urilor în implementarea de politici susŃinând că nu este treaba ONG-urilor, ci în momentul în
care o chestiune devine lege, atunci trebuie să intervină instituŃiile plătite şi abilitate.
Nu doar influenŃarea adoptării politicii publice, ci şi implementarea ei trebuie să facă
obiectul unei strategii de relaŃionare cu autorităŃile publice. Monitorizarea şi evaluarea
implementării politicilor publice sunt importante pentru a stabili măsura în care o politică
publică şi-a îndeplinit obiectivele şi pentru a clarifica care este meritul şi valoarea rezultatelor
din perspectiva îmbunătăŃirii condiŃiilor sociale şi economice ale grupurilor-Ńintă vizate –
beneficiarii pentru care poate au militat organizaŃiile neguvernamentale în campaniile lor de
advocacy. În esenŃă, eficienŃa demersului de advocacy se măsoară nu prin modificarea
legislativă propriu-zisă, ci prin impactul ei real asupra vieŃii beneficiarilor întrucât printr-o
campanie de advocacy, organizaŃia încearcă să obŃină îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii unui grup
de oameni.
Astfel, nu este de dorit o atitudine pasivă sau o atitudine critică „de pe margine”.
Implicarea reprezentanŃilor societăŃii civile în etapa de implementare se poate realiza
constructiv prin:
Monitorizarea modului de implementare şi diseminarea observaŃiilor,
concluziilor;
Monitorizarea activităŃii reprezentanŃilor „noştri” din instituŃiile publice şi
ulterior intervenŃia în etapa de evaluare cu recomandări şi propuneri
fundamentate, constructive de ameliorare a situaŃiei. În acest caz,
monitorizarea nu este un scop în sine, ci face parte dintr-un demers de
advocacy, fiind urmată de acŃiuni ample de comunicare externă şi persuadare
în etapa de evaluare şi feedback din ciclul de politici publice.
Monitorizarea etapei de implementare este esenŃială pentru îndeplinirea misiunii
organizaŃiei şi atingerea obiectivelor sale (de advocacy), întrucât astfel se poate asigura că
politica publică vizată, prin modul în care este pusă în practică, serveşte intereselor
beneficiarilor/clienŃilor/publicului organizaŃiei. Monitorizarea şi evaluarea implementării
politicilor publice sunt importante pentru a stabili măsura în care o politică publică şi-a
16

17. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
îndeplinit obiectivele şi pentru a clarifica care este meritul şi valoarea rezultatelor din
perspectiva îmbunătăŃirii condiŃiilor sociale şi economice ale grupurilor-Ńintă vizate –
beneficiarii pentru care a militat organizaŃia neguvernamentală în campania de advocacy.
Aşa cum există un sistem de verificare şi contrapondere între puterile statului—
legislativă, executivă şi judecătorească, există şi un mecanism de apreciere a performanŃelor
în cadrul de analiză a guvernării, aşa cum am sugerat la începutul capitolului. Veriga cea mai
slabă a acestui mecanism de apreciere reciprocă a performanŃelor este dată, în România, de
slaba relaŃionare a societăŃii civile cu mediul de afaceri. Totuşi, rămâne de interes, pentru
acest ghid, să vedem ce anume din activitatea sectorului public poate fi monitorizat de
organizaŃiile neguvernamentale şi de ce ar întreprinde un astfel de demers:
De ce să monitorizeze organizaŃiile neguvernamentale implementarea politicilor
publice?
Din punct de vedere strategic, relaŃionarea la mediul extern organizaŃiei şi
monitorizarea schimbărilor din mediul extern, inclusiv a politicilor publice ce
afectează domeniul său de activitate, oferă informaŃii valoroase managementului
organizaŃiei. Astfel, se poate realiza o mai eficientă poziŃionare a organizaŃiei în
noile condiŃii de mediu, ce să-i permită îndeplinirea misiunii şi a obiectivelor sale.
Pentru organizaŃiile care au în zona strategică urmărirea intereselor de grup ale
membrilor/clienŃilor/beneficiarilor lor (de exemplu: asociaŃiile profesionale),
monitorizarea implementarea politicilor publice ce afectează interesele acestora
Ńine în mod direct de îndeplinirea misiunii organizaŃiei.
AsociaŃia MagistraŃilor din România este o asociaŃie profesională care aspiră să
reprezinte, laolaltă, interesele judecătorilor şi procurorilor. Deşi multe interese
profesionale ale acestor două categorii de magistraŃi sunt divergente, există şi
un număr de „revendicări” comune, cum ar fi cele de natură salarială. Evident,
o asociaŃie profesională nu ar trebui să se ocupe de revendicările salariale, însă
nu există un sindicat al magistraŃilor. Urmărind efectele politicii salariale
stimulative, creată special în beneficiul magistraŃilor anticorupŃie, în sânul
întregului corp profesional, AMR a observat apariŃia unor discrepanŃe între
membrii corpului magistraŃilor (2003-05) şi a iniŃiat consultări cu factorii
decizionali pentru corectarea acestora (2005-06). Neprimind un răspuns
favorabil pe căi administrative, unii membri ai AMR au recurs la rezolvarea
situaŃiei pe cale jurisdicŃională, apelând atât la Consiliul NaŃional pentru
Combaterea Discriminării, cât şi la instanŃele de judecată. Demersul asociativ
a fost mai degrabă ineficient, însă membrii individuali au avut câştig de cauză,
iar politica salarială a fost modificată, în cele din urmă.
AcŃiunile de monitorizare a instituŃiilor publice şi mai ales monitorizarea modului
de implementare a politicilor publice consolidează expertiza organizaŃiilor şi le
asigură un avantaj net în înŃelegerea problemei vizate în toată complexitatea sa
asigurând astfel legitimitatea şi credibilitatea soluŃiilor promovate în cadrul
campaniilor de advocacy.
Monitorizarea instituŃiilor publice reprezintă o sursă de informaŃii despre
mecanismele legislativ-administrative şi poate oferi o imagine de ansamblu asupra
provocărilor şi scurtciurcuitelor din sistemul public. Astfel, organizaŃiile vor deŃine
17

18. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
în procesul de advocacy informaŃii utile factorilor de decizie şi profesionist
organizate.
De ce este necesară monitorizarea implementării politicilor publice de către
societatea civilă?
Realitatea confirmă că foarte puŃini demnitari au atitudinea de “reprezentant al
cetăŃenilor, lucrător în slujba lor, a binelui public”. Este nevoie de „supraveghere
externă, independentă” pentru a responsabiliza administraŃia publică.
Monitorizarea din partea structurilor societăŃii civile, în rolul lor de „paznici ai
democraŃiei”, va constitui o presiune constantă şi va accelera cu siguranŃă ritmul în
care instituŃiile centrale şi locale vor reforma şi vor consolida modul de
implementare a politicilor publice.
Parlamentarii - lucrând din greu sau abia muncind?
Plecând de la premiza că un Parlament mai responsabil se construieşte
şi în afara clădirii Camerei DeputaŃilor sau a Senatului României, Institutul
pentru Politici Publice (IPP), în parteneriat cu AsociaŃia NaŃională a
Birourilor de Consiliere pentru CetăŃeni (ANBCC) şi AgenŃia de Monitorizare
a Presei (AMP) au monitorizat absenŃele şi cheltuielile parlamentarilor în
vederea unui Parlament mai transparent şi mai responsabil. Partenerii au
monitorizat un eşantion de parlamentari din 12 circumscripŃii electorale
(Alba, Arad, Bihor, Brăila, Braşov, Covasna, Cluj, DâmboviŃa, Iaşi, Prahova,
Satu Mare, Timiş), atât la nivel central cât şi local.
Ca urmare a informaŃiilor colectate de monitorii locali şi a datelor
obŃinute în urma monitorizării presei locale, au fost redactate 12 rapoarte
locale9. Rapoartele locale, lansate în cele 12 circumscripŃii monitorizate, au
prezentat activitatea deputaŃilor şi senatorilor în judeŃele în care au fost aleşi,
cuprinzând şi o serie de informaŃii practice, destinate cetăŃenilor, referitoare la
activitatea birourilor parlamentare. Scopul rapoartelor locale a fost de a face
cunoscută cetăŃenilor activitatea reprezentanŃilor aleşi şi de a prezenta
modalităŃile prin care cetăŃenii pot să colaboreze şi să interacŃioneze cu
parlamentarii. În plus, prin intermediul acestor rapoarte, s-a dorit încurajarea
cetăŃenilor să se implice într-un proces de monitorizare continuă a birourilor
parlamentare.
IPP urmăreşte să sprijine cetăŃenii în a evalua obiectiv în ce măsură
parlamentarii aleşi în circumscripŃia (judeŃul) lor îşi îndeplinesc corespunzător
mandatul de reprezentare şi merită, pe cale de consecinŃă, un nou vot la
următoarele alegeri. Cu alte cuvinte, datele colectate în sprijinul acestui raport
pun în evidenŃă cu obiectivitate pe aleşii din Parlament care caută să îşi
îndeplinească responsabilităŃile de reprezentare asumate (angajându-se în
întâlniri cu alegătorii în plan local, elaborând proiecte de lege plecând de la
chestiunile sesizate, etc.) şi îi expun pe aceia care se eschivează, deliberat sau
nu, de la sarcinile pe care munca de parlamentar le implică. Având ca
principală convingere faptul că un parlamentar ar trebui să fie mult mai
preocupat de activitatea din teritoriu, demersul în care organizaŃiile partenere
9 Rapoartele locale sunt disponibile pe site-ul www.ipp.ro
18

19. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
s-au angajat doreşte să supună atenŃiei publice şi acele cazuri de
comportament corespunzător din activitatea parlamentarilor din afara clădirii
Parlamentului.
Trebuie menŃionat că scopul acestui proiect nu este exclusiv de
sancŃionare a aleşilor ci, mai presus de toate, îşi doreşte să responsabilizeze
atât cetăŃenii cât şi parlamentarii pentru a contribui eficient la procesul
complex care îl reprezintă exercitarea mandatului reprezentativ de către
senatori şi deputaŃi.
www.ipp.ro/cummuncescparlamentarii/
Monitorizarea din partea structurilor societăŃii civile are rolul de a detecta nereguli,
de a semnala ilegalităŃi ce afectează interesele/încalcă drepturile
membrilor/clienŃilor/beneficiarilor/totalităŃii cetăŃenilor;
Centrul de Resurse Juridice raportează starea de fapt observată de
monitorii săi în perioada decembrie 2006 – martie 2007, în 15 instituŃii
medico-sociale din judeŃele Buzău, Hunedoara, Arad, Bihor, Mureş, Vâlcea,
Sibiu, MehedinŃi, GalaŃi, NeamŃ, Giurgiu şi Cluj.
Vizitele de monitorizare neanunŃate au demonstrat că rareori personalul
acestor instituŃii cunoştea prevederile legale în materia drepturilor omului
şi/sau standardele de calitate în domeniu. La fel, mulŃi dintre beneficiarii
acestor instituŃii fie ei copii sau adulŃi au sesizat echipelor de monitorizare o
serie de abuzuri la adresa drepturilor omului în aceste instituŃii.
Procesul de monitorizare a vizat în principal evaluări cu privire la:
- gradul de deschidere al instituŃiilor medico-sociale către
organizaŃiile neguvernamentale care desfăşoară activităŃi în
domeniul protecŃiei drepturilor persoanelor cu dizabilităŃi;
- mecanismele şi procedurile de înregistrare şi soluŃionare a
plângerilor şi petiŃiilor beneficiarilor/pacienŃilor din instituŃiile
medico-sociale;
- implementarea reglementărilor cu privire la măsurile de
restricŃionare a libertăŃii de mişcare a pacienŃilor/beneficiarilor
rezidenŃi în instituŃiile medico-sociale;
- respectarea celorlalte drepturi ale pacienŃilor/beneficiarilor rezidenŃi
în instituŃiile medico-sociale.
www.crj.ro
Realitatea confirmă faptul că foarte puŃine autorităŃi publice au o idee coerentă
privind impactul real al politicilor publice asupra societăŃii – practica monitorizării
şi evaluării politicilor publice nefiind suficient implementată.
Paginile acestui ghid „instigă” organizaŃiile neguvernamentale să se implice în
monitorizarea politicilor publice tocmai pentru a-şi creşte capacitatea de a relaŃiona cu
decidenŃii din sistemul administrativ. Din moment ce funcŃionarii publici sunt, la rândul lor,
interesaŃi de colaborarea cu societatea civilă, iar politicienii nu au decât de câştigat din
relaŃionarea activităŃii lor politice cu doleanŃele segmentelor de populaŃie deservite de
organizaŃiile neguvernamentale, rezultă că presiunea pe care o pot exercita organizaŃiile
neguvernamentale asupra sistemului decizional şi administrativ nu are decât efecte benefice,
pentru toŃi actorii implicaŃi.
19

20. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Provocările societăŃii civile în monitorizarea implementării politicilor publice:
AutorităŃile publice nu vor accepta uşor implicarea societăŃii civile, cu atât
mai mult cu cât cultura instituŃională în România este o cultură a
centralismului, a controlului administrativ şi este greu să ne imaginăm că
această cultură se poate transforma peste noapte într-una a dialogului şi
cooperării.
Implementarea politicilor publice nu este un proces coerent şi linear. Prin
implementarea politicilor publice, schimbarea este cel mai adesea
multidirecŃională, fragmentată, frecvent întreruptă şi impredictibilă. Modul
cum se stabileşte succesiunea acŃiunilor şi spre ce se îndreaptă atenŃia poate
fi extrem de dificil şi poate varia în timpul procesului de implementare a
politicilor publice.
Procesul implementării politicilor publice nu este sarcina unei singure
agenŃii. În majoritatea cazurilor, politicile publice necesită acŃiunea comună
a diverselor agenŃii sau grupuri. Chiar dacă una dintre acestea este oficial
agenŃia care îndrumă, în realitate nu există entitate individuală
„răspunzătoare” de implementarea politicilor publice Autoritatea şi
responsabilitatea sunt împărŃite între actorii implicaŃi.
Politicile publice implică în general dezavantajarea unor grupuri
concomitent cu avantajarea altor grupuri. Acest lucru presupune faptul că
reformele politicilor publice au adesea un pregnant caracter politic.
Dificultatea obŃinerii resursele necesare implementării politicilor publice.
Realizarea progresului în ceea ce priveşte politicile publice presupune
obŃinerea de noi fonduri, identificarea surselor existente pentru
implementare şi susŃinere dar şi negociere pentru redistribuirea resurselor.
Toate aceste eforturi sunt supuse proceselor asociate formării bugetelor
naŃionale şi curentelor politice schimbătoare.
OportunităŃile societăŃii civile în monitorizarea implementării politicilor
publice:
Tocmai pentru că se simŃea nevoia unei coordonări, la nivel
programatic, a propunerilor de reglementare, în domenii diferite, dar
care suferă, deseori, de probleme comune, a fost adoptată Hotărârea
de Guvern 775/2005. Astfel, organizaŃiile care doresc să
monitorizeze implementarea unei politici publice, au la îndemână o
fişă de politici publice, cu obiective şi indicatori, la elaborarea căreia
pot participa nemijlocit. Atunci când consideră că indicatorii sunt
insuficienŃi sau inadecvaŃi, când performanŃa instituŃiilor publice nu
se ridică la nivelul aşteptat prin Ńintele intermediare (benchmarks)
adoptate, ori când apar distorsionări în mediu, care fac imposibilă
atingerea acestora, organizaŃiile intersate pot semnala deficienŃele şi
pot chema autorităŃile la revizuirea unora din elementele fişei de
politcă publică.
Pentru coordonarea agenŃiilor, instituŃiilor şi/sau departamentelor
care au atribuŃii în implementarea unor măsuri concrete de politici
publice, există felurite şi variate comitete interinstituŃionale. Cele
20

21. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
mai bine cunoscute sunt comitetele interministeriale, al căror număr
ajunsese, în 2005, la peste 300. Activitatea UnităŃii de Politici
Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului a contribuit
la identificarea suprapunerilor şi a dublărilor de atribuŃii între aceste
comitete, conducând la reducerea numărului lor la numai 15, în
cursul anului 2006. Aceste comitete interministeriale au atribuŃii
concret stabilite prin HG 775, însă organisme similare mai există şi
la nivel local—cele mai bune exemple fiind organismele teritoriale
de ordine publică (permanente) şi/sau celulele de criză (temporare
sau periodice, în funcŃie de problemă, anotimp etc.)
Monitorizarea se bazează pe pârghiile prevederilor legale (Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informaŃiile de interes public,
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice
şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, Legea
nr. 52/2003 privind transparenŃa decizională în administraŃia
publică, Legea nr. 571/2004 privind protecŃia personalului din
autorităŃile publice, instituŃiile publice şi din alte unităŃi care
semnalează încălcări ale legii, OUG nr. 45/2003 privind finanŃele
publice locale) - responsabilitatea, mecanismele de consultare,
verificare şi contrapondere, respectiv principiile de eficienŃă,
economicitate şi eficacitate, sunt reglementate suficient de clar
pentru a le putea cere socoteală reprezentanŃilor noştri din instituŃiile
publice.
ReprezentanŃii societăŃii civile au acces la o serie de instrumente în
monitorizarea implementării politicilor publice.
Instrumente în monitorizarea implementării politicilor publice:
1. InformaŃii publice din oficiu
Documentele incluse în categoria informaŃiilor din oficiu (actele normative,
organigrama, bugetul şi bilanŃul contabil, programele şi strategiile) trebuie publicate în
buletinul anual în integralitatea lor şi nu doar ca referinŃe de tip bibliografic. ExcepŃie
10
Reglementat de OrdonanŃa nr. 75/2003 privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor publice de editare a
monitoarelor oficiale ale unităŃilor administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial nr. 619/2003, aprobată
şi modificată prin Legea 534/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 895/2003.
11
Acest lucru trebuie corelat şi cu alte iniŃiative guvernamentale, cum ar fi Titlul al II-lea, „TransparenŃa în
administrarea informaŃiilor şi serviciilor publice prin mijloace electronice” din Cartea I a Legii 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul
de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279/2003, ce urmăreşte
„promovarea utilizării Internetului şi a tehnologiilor de vârf în cadrul instituŃiilor publice”, sau Strategia
Guvernului privind informatizarea administraŃiei publice, aprobată de Hotărârea de Guvern nr. 1007/2001,
publicată în Monitorul Oficial nr. 705/2001, care prevede că „trebuie încurajate crearea arhivelor, garantarea
calităŃii datelor conŃinute şi permiterea accesului larg şi complet la acestea prin intermediul portalurilor de
informaŃii, care uşurează accesul prin Internet şi explorarea bazei de date a administraŃiei publice.” Mai mult,
potrivit Legii 161/2003, entităŃile publice care vor face parte din Sistemul Electronic NaŃional (SEN) sunt
obligate să publice o pagină proprie de Internet în şase luni de la includerea lor în SEN.
12
AsociaŃia NaŃională a Centrelor de Informare pentru CetăŃeni (ANCIC), www.ancic.ro.
13
AsociaŃia NaŃională a Birourilor de Consiliere pentru CetăŃeni, www.robcc.ro.
14
Unele din aceste informaŃii sunt însă exceptate de la comunicarea către cetăŃeni, potrivit legii.
21

22. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
pot face Legile şi Hotărârile de Guvern cu caracter general, care nu sunt specifice
entităŃii respective. Şi acestea pot fi însă redate fragmentar, prezentându-se acele
secŃiuni/articole relevante pentru entitatea publică.
În unităŃile administrativ-teritoriale în care o minoritate naŃională deŃine o
pondere de cel puŃin 20% din numărul populaŃiei informaŃiile din oficiu se vor difuza
şi în limba română şi în limba minorităŃii respective, costurile traducerii fiind suportate
de entitatea publică respectivă.
Accesul la informaŃiile din oficiu va fi permis de către entitatea publică în mod
minimal prin:
publicare, alternativ sau simultan:
- prin afişare la sediul entităŃii; aceasta trebuie realizată într-un spaŃiu
care să permită accesul uşor al cetăŃenilor.
- în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Trebuie avute în
vedere costurile legate de publicarea acestor documente.
- în publicaŃii proprii, cum ar fi buletine informative, broşuri de
prezentare, broşuri speciale care să conŃină buletinul informativ sau
Monitorul Oficial al unităŃii administrativ-teritoriale.10
- în mijloace de informare în masă.
- pe pagina de Internet a entităŃii. Legea 544/2001 introduce prezumŃia
existenŃei unei pagini de Internet a fiecărei entităŃi publice.11
consultare la sediul entităŃii, în spaŃii special amenajate în acest scop. În
acest sens pot fi folosite, de exemplu, spaŃiile şi personalul Centrelor de
Informare pentru CetăŃeni12 sau se pot realiza acorduri cu Birourile de
Consiliere pentru CetăŃeni13, acolo unde acestea există.
2. Liberul acces la informaŃiile de interes public - reglementat în România de Legea
nr. 544 din 12 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23
octombrie 2001. Legea 544/2001 a intrat în vigoare după scurgerea termenului de 60
de zile prevăzut în art. 23. Conform prevederilor aceluiaşi articol, normele
metodologice de aplicare a Legii 544/2001 au fost adoptate prin Hotărârea de Guvern
nr. 123 din 7 februarie 2002 şi au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial nr. 167, adică 8 martie 2002.
Legea 544/2001 defineşte informaŃia de interes public ca fiind orice
informaŃie care priveşte sau rezultă din activităŃile unei autorităŃi publice sau instituŃii
publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare. Din definiŃia
dată de lege informaŃiei de interes public, putem trage următoarele concluzii:
- toate informaŃiile deŃinute de entităŃile publice sunt informaŃii de
interes public14;
- informaŃiile de interes public sunt cele care privesc activitatea unei
entităŃi publice cât şi cele care rezultă din activităŃile respectivei
entităŃi;
- informaŃiile de interes public poate fi sub diverse forme, exprimată în
diverse moduri, sau se poate afla înregistrată pe diverse suporturi.
InformaŃia poate fi cunoscută de către angajaŃii entităŃii publice, fără a fi
stocată într-un document sau poate fi consemnată pe un document. Documentele aflate
în entităŃile publice pot fi sau produse de angajaŃii entităŃii, sau gestionate de entitate,
fiind produse de alte entităŃi, publice sau private şi intrate în gestiunea entităŃii publice
respective în legătură cu atribuŃiile atribuite acesteia de lege.
22

23. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
3. Participarea la şedinŃe publice - toate şedinŃele care sunt necesare pentru
desfăşurarea activităŃii autorităŃii publice respective şi pe care autoritatea respectivă le
declară ca fiind publice. Astfel, definiŃia dată de lege şedinŃelor publice lasă declararea
acestora ca publice la latitudinea entităŃilor publice respective, prin regulamentul lor
de organizare şi funcŃionare.
Legea prevede că anunŃul trebuie adus la cunoştinŃa cetăŃenilor şi asociaŃiilor
legal constituite care au prezentat anterior sugestii şi propuneri, în scris, referitor la
aspectele ce vor fi discutate în cadrul şedinŃei. Legea face aici referire la acele
persoane sau organizaŃii care, folosindu-se fie de dreptul la petiŃie, fie de procedurile
Legii transparenŃei privitoare la consultările asupra proiectelor de acte normative, au
formulat anterior puncte de vedere legate de subiectele de pe ordinea de zi a
respectivei şedinŃe.
ContribuŃiile participanŃilor la şedinŃele publice au doar valoare de
recomandare, adoptarea deciziilor Ńinând de competenŃa exclusivă a autorităŃilor
publice.
4. Participarea la elaborarea actelor normative
Sursele de informare cu privire la proiectele de acte normative supuse
consultărilor sunt:
- anunŃul pe pagina de Internet a entităŃii publice;
- anunŃul afişat într-un spaŃiu accesibil publicului din sediul entităŃii;
- mass-media, dacă aceasta preia anunŃul trimis de entitatea publică
respectivă.
O altă modalitate importantă de a primi informaŃia referitoare la consultările
asupra proiectelor de acte normative este procedura depunerii unei cereri la autoritatea
publică respectivă.
Legea 52/2003, prevede posibilitatea dezbaterii proiectului de act normativ în
cadrul unor întâlniri publice, dacă acestea au fost solicitate în scris de către o asociaŃie
legal constituită sau o altă autoritate publică.
Pe lângă modalităŃile de consultare expres prevăzute de lege, pot fi folosite şi
alte tehnici care pot fi solicitate de cetăŃeni, deşi nu sunt incluse în lege:
- întâlniri în comunitate, organizate de autoritatea publică locală într-un loc
public, în apropierea comunităŃii care va fi afectată de actul normativ
respectiv şi nu la sediul autorităŃii (de exemplu în cazul unor investiŃii
importante);
- consultarea electronică, sub forma unui forum electronic.
23

24. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
24

25. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Capitolul 2 – Monitorizarea implementării politicilor publice
Monitorizarea politicilor/instituŃiilor publice poate constitui:
Una din metodele de colectare a informaŃiilor în cadrul campaniilor de
advocacy;
Una din direcŃiile de acŃiune a organizaŃiei – caracteristică a
organizaŃiilor care se definesc ca şi watchdog („câine de pază”);
O activitate necesară tuturor organizaŃiilor în vederea orientării
strategice şi operaŃionale şi în vederea formulării de programe/proiecte
întrucât presupune informare permanentă şi analiza mediului extern.
Pentru organizaŃiile de tip watchdog monitorizarea are 3 componente distincte:
1. Detectarea/identificarea de aspecte neobişnuite referitoare la performanŃa şi/sau
integritatea uneia sau mai multor instituŃii publice:
- abateri de la standardele stabilite de lege,
- operaŃiuni dincolo de lege,
- rezultate sub aşteptări,
- implicarea neobişnuită a unor actori,
- influenŃe nepotrivite.
2. Expunerea publică a abaterilor, a abuzurilor, a slabei performanŃe - diseminarea
observaŃiilor/concluziilor, semnalarea autorităŃilor publice competente etc.;
3. Remedierea neregulilor constatate:
pe termen scurt - prin:
- sesizarea autorităŃilor abilitate,
- reclamaŃii administrative,
- acŃiuni în instanŃă etc.
pe termen lung – prin Advocacy:
- formulare de soluŃii/propuneri de reformare;
- promovarea soluŃiilor/propunerilor de reformare;
- persuadarea decidenŃilor să încorporeze reformele propuse în politicile
publice.
Aceste obiective ale activităŃii de monitorizare a politicilor publice au în general un
caracter permanent la organizaŃiile watchdog.
În funcŃie de obiectivele fixate se pot identifica următoarele nivele ale activităŃii de
monitorizare a politicilor/instituŃiilor publice:
25

26. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Primul nivel: Detectare - Expunere
O astfel de abordare are Transparency International - România:
Centrul său de AsistenŃă AnticorupŃie pentru CetăŃeni oferă asistenŃă şi
consiliere specializată victimelor şi martorilor faptelor de corupŃie sau
abuzurilor din sectorul public, cu privire la procedurile administrative şi
juridiciare de plângere. Centrul reŃine indiciile, îndruma petenŃii, transmite
cazurile autorităŃilor şi monitorizează modul de soluŃionare a acestora,
întocmeşte rapoarte periodice şi face publice cazurile monitorizate - nu se
poate pronunŃa în locul organelor de cercetare penală sau disciplinară cu
privire la existenŃa sau inexistenŃa certă a faptelor de corupŃie. Centrul
susŃine poziŃii publice de prezentare a cazurilor de corupŃie numai pentru a
milita pentru soluŃionarea acestora.
Al doilea nivel: Detectare – Expunere - Advocacy
Dacă nivelele activităŃii de monitorizare se corelează cu etapele ciclului de advocacy
descris în cadrul primului capitol, se obŃine următoarea schemă integrată a relaŃionării
acŃiunilor de monitorizare cu procesul de advocacy:
26

27. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
RelaŃionarea cu ciclul de advocacy indică faptul că monitorizarea nu este un scop în
sine, ci este continuată - în cadrul demersurilor de advocacy - de comunicarea externă a
rezultatelor, de dezvoltarea de recomandări şi persuadrea factorilor de decizie/de execuŃie.
Pe acest concept, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a dezvoltat o
metodologie ciclică de prevenire şi combatere a corupŃiei în administraŃia
publică locală în cadrul programului propriu de integritate publică. Astfel,
CRJ a desfăşurat, sistematic, activităŃi de monitorizare a aplicării în practică a
Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei,
prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, inclusiv a reglementărilor privind
incompatibilităŃile şi conflictele de interese.
Metodologia Centrului de Resurse Juridice de consolidare a aplicării cadrului legal
www.crj.ro
27

28. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Pentru elaborarea procesului de monitorizare este necesar să răspundem la
următoarele întrebări:
Cum determinăm ce monitorizăm?
Pe cine monitorizăm?
Cum monitorizăm?
Cum ne asigurăm că avem rezultate?
Ce urmează după monitorizare?
ale căror răspunsuri surprind dimensiunile cele mai importante ale
viitorului demers:
2.1. Cum determinăm ce monitorizăm?
Politica publică presupune o parte de conŃinut şi o parte de proces. Monitorizarea
politicilor publice trebuie să se concentreze pe ambele aspecte.
Răspunsul la întrebarea „ce monitorizăm” începe cu conŃinutul politicii publice care
poate fi regăsit în acte normative/legislative, proceduri interne ale autorităŃilor publice,
programe de finanăare sau acorduri cu instituŃii internaŃionale. Acestea includ într-o formă sau
alta obiective, Ńinte, puncte critice, rezultate aşteptate, înfiinŃarea unor noi
entităŃi/departamente, planuri de acŃiuni etc - elemente care trebuie identificate şi avute în
vedere în momentul stabilirii obiectivelor de monitorizare.
Elementele ce decurg din partea de proces a politicii publice – descris în cadrul
primului capitol – pot determina dezvoltarea unor direcŃii/obiective de monitorizare
referitoare la:
28

29. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
Factorii de decizie din cadrul unei organizaŃii neguvernamentale întâlnesc numeroase
probleme din societate ce afectează organizaŃia sau beneficiarii ei.
În practica organizaŃiilor neguvernamentale, răspunsul la întrebarea Cum
determinăm ce monitorizăm? trebuie să considere mai multe aspecte precum:
1. Misiunea organizaŃiei;
2. Interesele/problemele specifice ale beneficiarilor organizaŃiei;
3. PerformanŃa instituŃiilor publice;
4. Dimensiunile bunei guvernări;
5. Obiectivul de advocacy al campaniei (dacă este cazul unei activităŃi de
monitorizare din cadrul unei campanii de advocacy);
6. Procesul de reformare (dacă este cazul unei activităŃi de monitorizare
ulterioare campaniei de advocacy).
1. Misiunea organizaŃiei;
Misiunea organizaŃiei reprezintă un prim filtru de analiză şi criteriu de selectare a
domeniului de politică publică abordat.
2. Interesele/problemele specifice ale beneficiarilor organizaŃiei;
Al doilea filtru vizează problemele beneficiarilor organizaŃiei. OrganizaŃia
monitorizează acele probleme cu care se confruntă beneficiarii/membrii săi şi se preocupă de
rezolvarea acestora. Problema pe care organizaŃia o va avea în vedere poate fi:
generală - situaŃie generală care afectează/va afecta în mod defavorabil
comunitatea
specifică - o sursă precisa de insatisfacŃie care afectează/va afecta
comunitatea căreia organizaŃia, prin misiunea sa, i se adresează, care poate
fi parte a unei probleme mai largi.
Vă recomandăm să vă concentraŃi activitatea pe o problemă cat mai specifică asupra
căreia organizaŃia ar putea avea un impact.
Etape în alegerea unui subiect specific de politică publică ce urmează să fie
monitorizat :
RememoraŃi acel scurt enunŃ care descrie organizaŃia
1. Cum definiŃi misiunea
prezentând: scopul ei, metodele generale de lucru,
organizaŃiei dumneavoastră ?
valorile morale promovate.
2. Care sunt clienŃii organizaŃiei
Cine beneficiază de pe urma activităŃii dumneavoastră?
dumneavoastră ?
3. Cu ce probleme se confrunta Ce deficienŃă generală afectează activitatea sau viaŃa
organizaŃia sau clienŃii ? acestora? AlegeŃi o problemă prioritară!
DescompuneŃi problema generală în componentele ei
determinante sau caracteristice. AlegeŃi o problemă
4. Din ce probleme specifice este
specifică!
formată problema generală?
Criterii de alegere a problemei specifice:
Este problema specifică percepută ca atare de
29

30. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
un mare număr de persoane?
Este problema specifică prioritară?
Poate fi problema specifică rezolvată?
Există potenŃialul de a motiva oamenii în
scopul rezolvării ei?
Care este impactul (direct sau indirect) al
rezolvării/nerezolvării problemei asupra
dezvoltării organizaŃiei?
După rezolvare clienŃii vor trăi/activa mai
bine?
Cât costă rezolvarea/nerezolvarea problemei
specifice (bani, oameni, echipament etc.)?
5. Ce politică publică Este vorba de o lege, hotărâre de guvern, regulament
reglementează problema intern? Este necesară elaborarea uneia noi, modificarea
specifică? uneia existente sau implementarea ei eficientă?
6. Care sunt factorii care decid
Cine a elaborat politica publică respectiva? Cine poate să
asupra politicii publice
o creeze/ schimbe/implementeze?
identificate ?
Pentru a ilustra aspectele ce Ńin de considerarea misiunii organizaŃiei şi a
intereselor/problemelor specifice ale beneficiarilor, facem în cele ce urmează referire la un
studiu de caz prezentat prin intermediul grilei de analiză descrisă anterior:
Studiu de caz:
Academia de Advocacy (Timişoara)
AlianŃa Antreprenorială - Responsabilitate şi dezvoltare în Regiunea
V-Vest a României (2004)
www.advocacy.ro
Campanie/proiect
AlianŃa Antreprenorială—Responsabilitate şi dezvoltare în Regiunea V-Vest a
României (2004)
OrganizaŃii implicate
- iniŃiator/implementator: Academia de Advocacy (Timişoara)
- parteneri implicaŃi în activităŃi punctuale: FundaŃia pentru o Societate Deschisă,
FundaŃia A Treia Europă (Timişoara), Facultatea de Psihologie-Sociologie a
UniversităŃii de Vest şi ConfederaŃia Întreprinzătorilor Particulari din JudeŃul
Timiş
Context
1. Misiunea Academia de Advocacy este o organizaŃie-expert care ajută sectorul
organizaŃiei privat să îşi reprezinte eficient interesele şi să influenŃeze procesul de
elaborare a deciziilor şi politicilor publice, respectiv sprijină
demersurile mediului de afaceri de amendare a politicilor publice
relevante şi de participare a întreprinzătorilor privaŃi la elaborarea
deciziilor publice.
2. ClienŃii Mediul de afaceri—întreprinderi mici şi mijlocii, industriaşi,
organizaŃiei femei antreprenori/manageri, camera de comerŃ, industrie şi
30

31. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
agricultură, agenŃi imobiliari
DecidenŃii politici din legislativul României şi din structurile
administraŃiei publice locale, în special din judeŃele Arad,
Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, care compun Regiunea de
Dezvoltare V-Vest a României
3. Problema InsuficienŃa mijloacelor/mecanismelor de reprezentare şi exprimare a
generală a nevoilor mediului de afaceri în procesul decizional, la nivelul
clienŃilor formulării, adoptării şi implementării politicilor publice de dezvoltare
economică şi/sau antreprenorială.
4. Problema Nivelul scăzut de transparenŃă şi responsabilitate în relaŃiile dintre
specifică comunitatea de afaceri şi parlamentarii din Regiunea Vest nu le
permitea decidenŃilor politici din judeŃele respective să îşi asume
priorităŃile generale ale sectorului privat, în sensul dezvoltării
economice a Regiunii.
5. Politica
Reprezentarea politică a intereselor mediului de afaceri, cu privire la
publică
dezvoltarea economică regională, în Parlamenul României
vizată
6. Factorii 42 de deputaŃii şi senatorii care au fost aleşi în circumscripŃiile
decizionali electorale (judeŃene) ale Regiunii Vest,
Organele de conducere ale filialelor judeŃene din Regiunea
Vest ale celor 6 partide parlamentare,
180 de lideri ai comunităŃii de afaceri din Regiunea Vest
7. Subiectele Formularea soluŃiilor alternative menite să maximizeze capacitatea
de politică actelor normative adoptate de Parlament de a răspunde nevoilor
publică antreprenoriale de dezvoltare economică regională
8. Obiectivul Modalitatea în care parlamentarii aleşi din Regiunea Vest au susŃinut
monitorizăriiinteresele generale ale sectorului de afaceri şi/sau iniŃiativele de
dezvoltare regională, pe durata legislaturii 2000-2004
9. Indicatori & a) Activitatea parlamentară din ciclul electoral 2000-2004;
metodologie b) PriorităŃile de dezvoltare economică regională ale sectorului
privat;
c) Principiile directoare şi priorităŃile proantreprenoriale ale
Uniunii Europene;
d) IntervenŃiile parlamentare (luări de cuvânt, interpelări,
declaraŃii politice, voturi exprimate) ale celor 42 de
parlamentari aleşi din Regiunea Vest;
e) Indexul proantreprenorial creat pe baza raportului dintre toate
iniŃiativele unui parlamentar şi cele dedicate susŃinerii
intereselor şi/sau priorităŃilor sectorului privat.
Nevoile şi priorităŃile sectorului de afaceri au fost riguros identificate
prin analize economice şi sociologice, reunite într-o cercetare intitulată
IniŃiativă privată şi regionalizare economică. Cercetarea a fost
preponderent, dar nu exclusiv, cantitativă. În activitatea
parlamentarilor au fost urmărite iniŃiativele (proiecte de legi,
amendamente, interpelări, declaraŃii politice) care vizau reducerea
fiscalităŃii, relaxarea regimului contractelor de muncă, reducerea
corupŃiei, stimularea competitivităŃii, debirocratizarea şi simplificarea
legislaŃiei, dezvoltarea unei culturi antreprenoriale şi promovarea
spiritului antreprenorial, creşterea accesului la finanŃare, stimularea
cercetării ştiinŃifice şi, în special, a celei care poate fi fructificată
31

32. Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizaŃii neguvernamentale
economic.
10. ActivităŃi & Constituirea AlianŃei Antreprenoriale
rezultate Realizarea cercetării privind nevoile şi priorităŃile sectorului
privat din Regiunea Vest
Identificarea tipurilor relevante de intervenŃie parlamentară,
care pot fi monitorizate
Identificarea surselor de informaŃii pentru fiecare astfel de tip
de intervenŃie parlamentară
Elaborarea unui ghid de raportare a iniŃiativelor şi/sau
intervenŃiilor parlamentare la nevoile şi priorităŃile sectorului
privat (indexul proantreprenorial)
Solicitarea şi colectarea informaŃiilor necesare, respectiv
obŃinerea prin observare directă a acestor informaŃii
Interpretarea sistematică a datelor/informaŃiilor obŃinute şi
calcularea indexului proantreprenorial pentru fiecare
parlamentar, grup politic şi circumscripŃie electorală (judeŃ)
Elaborarea unui set de recomandări privind îmbunătăŃirea
mijloacelor/de reprezentare a nevoilor şi priorităŃilor de
dezvoltare economică regională, ale sectorului privat, la nivelul
platformelor şi programelor electorale ale partidelor politice
Înaintarea raportului de monitorizare şi a setului de
recomandări în atenŃia factorilor decizionali (3.6) şi a clienŃilor
vizaŃi (3.2)
Publicarea rezultatelor sub forma unui raport de monitorizare,
însoŃit de raportul de nevoi, în cadrul conferinŃei regionale
PriorităŃile unui parlament proantreprenorial
Includerea nevoilor identificate în platformele electorale din
2004 ale unor partide, respectiv transformarea acestora în
priorităŃi ale politicii publice de dezvoltare economică, incluse
în programul de guvernare 2004-2008
Dezvoltarea unui mecanism de consultări periodice, pe teme de
antreprenoriat şi dezvoltare regională, între parlamentarii şi
mediul de afaceri din Regiunea Vest
Continuarea iniŃiativei de monitorizare
În 2005, Academia de Advocacy a extins instrumentul de monitorizare asupra
activităŃii parlamentarilor din toate regiunile de dezvoltare. În alte iniŃiative paralele
(2003-2005), AsociaŃia pentru Implementarea DemocraŃiei şi site-ul e-DemocraŃie.ro
au elaborat ghiduri pentru creşterea transparenŃei şi responsabilităŃii decizionale, la
nivelul legislativului. Nu în ultimul rând, Institutul pentru Politici Publice a promovat
o modificare a Regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, privind
introducerea votului (electronic) nominal—mai întâi la şedinŃele în plen, apoi la cele
din comisiile permanente. Actualul nivel de transparenŃă a procesului decizional din
cadrul legislativului permite monitorizarea aproape completă a activităŃii
parlamentare, pe aproape orice dimensiune şi/sau direcŃie de politică publică.
Concluzii/lecŃii învăŃate
Examinarea detaliată a cifrelor care cuantifică ansamblul intervenŃiilor parlamentarilor
din circumscripŃiile electorale ale Regiunii Vest arătau, destul de limpede, că
susŃinerea intereselor generale ale sectorului privat nu constituia o prioritate pentru
majoritatea senatorilor şi deputaŃilor monitorizaŃi. Rezultă că responsabilitatea faŃă de
32