Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018

Ştefan Octavian Iosif
April
Streşinile se dezgheaţă,
Picură mărgăritare...
Ce de lume! Ce de viaţă!
Şi ce larma-asurzitoare!
A întinerit natura;
Negustorii zdrenţuroşi
Ţipă cât îi ţine gura:
Hai la ghiocei frumoşi!
În mansardă locuieşte
Un artist. Băiat sărac,
De un ceas se chinuieşte
Ca să vâre aţă-n ac.
Şi cârpindu-i, biet, cum ştie
Pantalonii vechi de dril,
Fluieră de bucurie...
Bine ai venit, april!
ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF 1
APRIL 1
NICOLAE VASILE 3
APRILIE. LUMINEAZĂ-TE, RENAȘTE ȘI ZBOARĂ! 3
NOAPTEA DE FLORII 4
OVIDIU DINICĂ 5
AL CINCILEA ANOTIMP – ANOTIMPUL CU TRIFOI 5
NICOLAE VASILE 6
OMUL DUS DE DORINŢE 6
DAN LUPESCU 9
VASILE PRESCURE, 9
UCENICUL SFÂNTULUI DE LA PRISLOP: ARSENIE BOCA 9
TEODOR DUME 15
TATĂ, E 4 APRILIE 15
PÂRLEA GHEORGHE 16
RONDEL, DE FLORII 16
HRISTOS A ÎNVIAT 16
VĂ AM MEREU ACASĂ 16
NICOLETA MIJA 17
ȘOPTESC... 17
PRINTRE VALURI 17
AURELIA ALBATROS 18
TRECUTELE ZVÂCNIRI 18
SĂ POT ZBURA CU GÂNDUL 18
ANIŞOARA IORDACHE 19
COD ROȘU 19
LUNGU LENUŞ 20
INTERVIU CU POETA VALENTINA BECART 20
SILVIA GIURGIU 25
CONDAMNARE(PART.23) 25
MARIA GIURGIU 27
UN TEZAUR CONDAMNAT SĂ FIE ÎNGROPAT ÎN UITARE 27
NIŢU CONSTANTIN 31
CĂLĂTORII GEODEZICE, UNGARIA, HUNII (01) 31
ANNA BLUR (BLUROFFIVES) 36
SECRETUL PLANETELOR GEMENE (12) 36
PARTEA XII – TAINE 36
AUREL CONŢU 42
PAGINI DE JURNAL (VI) 42
PAUL ROTARU 45
AȘ FI... 45
ROMAN T. FLORIN 47
EMOŢIA ŞI MESAJUL POEZIEI ÎN RAPORT CU STILISTICA ŞI PROZODIA (2) 47
NICOLAE VASILE 57
CLUBUL 57
PUIU RĂDUCAN 61
YAHA CĂLARE PE DĂDĂ 61
RODICA BOGDAN 64
1 APRILIE – PĂCĂLELI DE-A LUNGUL TIMPULUI (COLAJ) 64
ÎNTÂI APRIL 64

2
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

3
ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018
editorial 3-4
Nicolae Vasile
Aprilie. Luminează-te, renaște și
zboară!
Venită după lunile iubirii și femeii, aprilie, dacă au
vreun fundament aceste zile, debutează cu păsările și
păcălelile, ambele sărbătorindu-se chiar în prima zi a
acestei lunii. Ce or avea în comun acestea, poate doar
ideea că ambele zboară!... O putem defini și luna
zborului!...
Astrologic, această lună se află sub semnul
Berbecului și al Taurului, două zodii mult mai decise
decăt cele anterioare, mult mai preocupate de atingerea
unor ținte.
Denumirea latină, Aprilis, vine de la cuvântul
latinesc aperio, aperire - a deschide, deoarece acum se
deschid mugurii tuturor plantelor. Înainte de anul 700
î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul
roman și avea doar 29 de zile. După ce Iuliu Cezar a
introdus calendarul iulian, în anul 45 î.Hr., luna aprilie
mai obținea o zi în plus, urmând să aibă 30 de zile și
devenea a patra lună a anului.
În România, luna aprilie, în limbajul popular
popular, care este de multe ori mult mai sugestiv, se
numește florar, datorită înfloririlor care se petrec în
această perioadă.
Un simbol combinat, al florilor care acoperă tot
pământul, pe de o parte, dar și o premoniție a patimilor
Domnului, pe de altă parte, îl reprezintă Sărbătoarea
Floriilor, sau Floriile, care se sărbatoresc în duminica
dinaintea marii sărbători a reînvierii, care este Paștele,
simbolul cel mai profund al creștinismului, care are loc
în luna aprilie. Acesta este momentul mântuirii omului
în urma sacrificiului lui Iisus Hristos:
Universul şi cu Domnul,
au găsit calea cu omul,
şi în sprijin ca să-i vină,
au revărsat spre el lumină!
Lumina, simbol de armonie
între Univers şi Dumnezeu,
i-a dat un sprijin pe veşnicie,
omului şi celor din jurul său.
Omul, supus voinţei divine,
nu-nţelegea lumina de unde vine,
nu cunoştea structura ei profundă,
ce știm acum, că e materie și undă.
Cerul, vrând să-l mântuiască,
lumina sfântă să i-o dăruiască,
periodic, i se arată şi renaşte,
aşa apărut-a ideea de... Paşte.
(Descoperirea lui Dumnezeu, din
volumul Universul Ciclic, Nicolae
VASILE)

4
Florile care se pun peste tot în această zi, pot fi
interpretate atât ca flori de bucurie, prin prisma
renașterii naturii, dar și de înmormântare, prin prisma a
ceea ce urma să vină:
Noaptea de Florii
În Noaptea de Florii, fără a mă aștepta,
m-a sunat Dumnezeu, ca să-mi spună ceva:
Ia-ți inima și creierul, veniți la Mine, împreună,
zi ce vrei, dar Mie să nu îmi spui vreo minciună!
Poți aduna multe, bune și rele, în inima ta,
poți s-o ții ferecată sau s-o dai altcuiva,
dar fericit nu vei fi, nici nu mai încerca,
să-ți clădești fericirea pe nenorocirea cuiva!
Vezi ce faci, viața cum vrei s-o petreci,
să nu ocupi, prematur, locul tău cel de veci!
(Grădina Domnului, Nicolae VASILE)
Așa cum se zice în popor că „nu lipsește martie din
Post”, putem parafraza, cu o eroare acceptabilă, că „nu
lipsește Paștele din aprilie”. După ce ne-am înfierbântat
prea tare cu iubirea, în februarie, și ne-am păcalit cu
femeile, sau ele cu noi, în
martie, vine aprilie cu
luminarea, reînvierea și
începutul unui nou zbor.
Aprilie este o lună cântată
de poeți. Rainer Maria RILKE,
Alexandru MACEDONSKI,
Ștefan Octavian IOSIF,
Constanța BUZEA, Alecu
DONICI etc. au scris despre
această lună, dar și pe Ion Luca
CARAGIALE l-a inspirat, în
teatru.
În „Noaptea de aprilie”,
Alexandru MACEDONSKI
spunea:
A! de n-ai uita nimica din
momentele trecute,
Dacă noaptea de aprile ți-a
rămas în suvenir,
Vino, vom sorbi din cupa
fericirilor pierdute.
Zilele vor curge line după-al
nopților delir!
Iar, Alecu DONICI, în „Zi
întâi aprili”, continua:
Nu știu, zău, pe ce temeiuri
Zi întâi a lui Aprili
S-au menit din obiceiuri
A fi zi de amăgiri.
Să lăsăm florile să
înflorească, să lăsăm păsările să
zboare, să-i dorim omului să
reînvie, toate, în aprilie!

5
eveniment literar 5-6
Ovidiu Dinică
Al cincilea anotimp – Anotimpul cu
trifoi
Într-un proaspăt debut de primăvară (02.04.2018),
poezia Marianei Moga a poposit la Râmnicu Vâlcea, oraș
medieval în straie noi. La Biblioteca Județeană „Antim
Ivireanu”, poeta, recent laureată a Ligii Scriitorilor din
România, a lansat, în organizarea Societății Culturale
„Anton Pann”, volumul de poezii Anotimpul cu trifoi,
apărut la Editura Inspirescu, în anul 2017.
Evenimentul a adus în sala bibliotecii iubitori de
poezie din țară dar și din Republica Moldova. Din
Curtea de Argeș a participat Marian Ghiță, directorul
bibliotecii din localitate, din Drobeta Turnu-Severin,
poeta Gabriela Mimi Boroianu, iar din Republica
Moldova, Diana Zlatan Ciugureanu, președintele
Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română.
Manifestarea a fost moderată de poetul Nicu
Cismaru care s-a aflat la ultima sa participare în calitate
de președinte al Societății Culturale „Anton Pann”.
Poeta Gabriela Costescu, președinte al Asociației
Literare „Creneluri Sighișorene”, a deschis prezentarea,
descriind în culori calde bucuria prieteniei cu poeta.
Profesoara Antonia Badea, cu o fină introspecție a
versurilor, ne-a introdus în universul poetic al autoarei,
aducând la rampă tema timpului, surprinzând astfel
elementul cheie al cărții. Analiza obiectivă a poeziilor a
fost făcută de prof. dr. Mihaela Rădulescu care a reliefat
diversitatea tematică, abordată curajos de autoare,
mergând de la Divinitate până la efemeritatea timpului.
În volumul de față cuvintele într-o transhumanță
asumată parcurg orizonturi de trăiri sublime. „Cuvintele
au trecut în lumea zborului” ne spune poeta, „timpul s-a
scurs dinspre răsărit către apus” menționează tot ea. Al
cincilea anotimp, identificat de autoare ca anotimpul cu
trifoi, sintagmă care dă și numele volumului, este
dimensiunea în care intrăm într-o cuvenită procesiune a
cuvintelor.
Auditoriul a fost răsfățat prin rularea unor scurte
filme realizate cu versurile autoarei, precum și de
recitarea actorului Cristian
Alexandrescu. Poetul Nicolae
Nistor ne-a mărturisit că poeta
nu are niciun secret pentru el,
fiind unul dintre mulții lectori
care-i apreciază sincer
versurile.
Diana Zlatan Ciugureanu
a adus cu sufletul său lumina
spațiului moldovenesc în anul
Centenarului Marii Uniri, iar
Alin Cucurezan, poet în „Umbra
Tăcerii”, nume ce-l poartă
volumul său, a descris
atitudinea fermă a autoarei în
lumina cuvintelor.
Întâlnirea s-a finalizat cu
așteptatul moment al
socializării unde s-au schimbat
cărți, nu numai de vizită, dar și
cu sesiunea de autografe pe
care Mariana Moga le-a
acordat, moment surprins și în
fotografii.

6
eseu 6-14
Nicolae VASILE
Omul dus de dorinţe
eseu (din Reinventarea omului)
Ca om de tehnică, inventator, dascăl am fost tentat
să cred că omul nu are limite în inventivitatea lui, de
câte ori a mai depaşit câte o barieră. Dar există o latură a
creativităţii pe care omul nici măcar nu şi-a imaginat-o
şi anume auto-reproducerea creaţiilor sale. Omul a creat
atomobile, avioane, roboţi, dar nu a reuşit, nici n-a
încercat, nici măcar nu şi-a imaginat reproducerea
acestora dintr-un fel de sămânţă. Samovarul nu s-a
născut, n-a crescut şi n-a devenit locomotivă. Dumnezeu
a creat omul, animalele, plantele şi acestea se reproduc,
cresc, trăiesc şi mor. La fiecare trecere de la o fază la
alta, aceste creaţii au dorinţa de a fi mai bine în faza
urmatoare şi se adaptează la condiţiile mereu
schimbătoare. Chiar şi la moarte omul speră să-i fie mai
bine după. Dorinţele ne diferenţiază pe noi, creaţii ale
lui Dumnezeu, de creaţiile noastre, invenţiile noastre,
oricât de complicate ar fi acestea. Tot dorinţele, însă, ne
şi îndepartează de Dumnezeu. Religiile de tot felul au
încercat să propovăduiască omul fără dorinţe lumeşti.
Acestea au creat Raiul, sau altceva similar, ca răsplată a
acceptării lipsurilor din timpul vieţii. A fost un eşec. S-a
creat un om ineficient. Socialismul a încercat la fel să
promoveze omul fără dorinţe inventând“omul unic într-
un“comunism biruitor. A fost alt eşec. S-a creat un
sistem ineficient bazat pe oameni fără iniţiativă.
Capitalismul de cumetrie a exacerbat dorinţele. Să
deducem că s-a terminat cu ineficienţa?
Modele triunghiulare, de
poziţionare a omului în raport
cu ceea ce îl înconjoară fizic şi
psihic, mai există, unul religios,
“În numele Tatălui, al Fiului şi
al Sfântului Duh, care sună mai
degrabă ca trei instanţe
succesive în faţa bietului om,
sau altul, filozofic, care
defineşte condiţiile de echilibru
ale omului, “Împăcarea cu
Mine, cu Lumea şi cu
Dumnezeu.
Acestea presupun omul
fatalmente pasiv, fără o direcţie
a sa de acţiune.
În modelul propus, între
Bine, Rău şi Dumnezeu, ca
repere, omul intervine ca factor
activ, prin dorinţele şi
năzuinţele sale, care îl
motivează în evoluţia sa.
Fiecare om evoluează pe
parcursul vieţii sale într-un
triunghi format din Bine şi Rău,
două laturi pământeşti, finite, şi
o a treia latură divină, care nu
poate fi evaluată, este totul sau
nimic, zero sau infinit, dar care
poate fi adesea înlocuită cu ceva
mai puţin divin, măsurabil,
finit, pământean.
Acest triunghi imaginar
evoluează, formând un “tunel
al timpului“ specific fiecărei
persoane, căpătând o formă cu
secţiune constantă sau
variabilă, după cât de stabile
sunt cele trei laturi, fiind drept
sau curbat, continuu sau
strangulat, dacă vreuna din
laturi poate fi zero sau infinit,
răsucit, atunci când laturile fac
permutări între ele.

7
Binele din acest model este prietenul din tine sau
din afara ta. Prietenul, dacă există, are o mai mare
stabilitate, aparent nu trebuie întreţinut, poţi fi deschis
faţă de el, el se poate supăra, dar nu dispare.
Răul este duşmanul din tine sau din afara ta.
Duşmanul, de asemenea, este stabil, este un concurent,
nu poţi fi deschis faţă de el, este de regulă supărat doar
şi pentru că exişti, dacă un motiv mai concret nu are.
Prietenul şi duşmanul se pot schimba între ei, dacă
interesele reciproce evoluează, dar rămân entităţi finite
şi continue.
În acest model, Dumnezeu poate fi chiar El sau
prin înlocuitori. Înlocuitorii pot fi aleşi de cel în cauză
sau pot fi autointitulaţi, proveniţi din poziţii sau
preocupări aferente zonei infinitului. Dacă Dumnezeu a
creat omul, înlocuitorii vin tot din aria creaţiei, de genul
iubire (creează speranţă), părinţi (creează copii, nepoţi),
copii, nepoţi (creează viitor), artişti (creează opere de
artă), savanţi (creează cunoştinţe), inventatori (creează
lucruri noi) etc.
Pot fi şi entităţi negative gen ură, inventatori de
lucruri negative etc.
Pot fi înlocuitori şi anumite seturi de reguli, coduri
de conduită etc.
Acest model triunghiular al existenţei explică
sugestiv câteva situaţii limită.
Omul simplu, cel“cu frica lui Dumnezeu, nu are
de regulă pornirea spre înlocuitori, latura divină din
modelul triunghiular, credinţa, este pentru el infinită.
Pentru un moment dat, secţiunea tunelului devine, în
acest caz, un triunghi cu o latură infinită, ceea ce
înseamnă două semidrepte în prelungire, unite totuşi în
punctul de zero comun. Binele şi Răul sunt în acest caz
bine delimitate între ele. Pentru o perioadă mai lungă de
timp, porţiunea aceasta din tunel se extinde pe
orizontală şi devine un plan. Este cazul logicii bivalente,
logica clasică (logica terţiului exclus), despre care s-a
crezut mult timp că este unica.
Ateul, cel “fără Dumnezeu“ şi fără înlocuitori ai
lui Dumnezeu, este reprezentat de două segmente de
dreaptă suprapuse (Binele şi Răul se confundă),
provenite dintr-un triunghi cu o latură egală cu zero.
Aceştia nu fac deosebirea între Bine şi Rău. În acest caz,
tunelul se strangulează, de asemenea, similar cazului
precedent, dar devine o bandă de lăţime finită. Este
cazul logicii monovalente. Nu există decât o valoare şi
aceea “sunt eu, aceasta este
logica acestei categorii. Ce cred
eu nu este sfânt; că nu cred în
sfinţi, nu este nici bine, nici rău,
pentru că acestea se confundă,
dar poate fi şi bine, şi rău, în
funcţie de conjunctură.
Un exemplu sugestiv îl
constituie o bună parte dintre
politicieni, dacă îi judecăm prin
prisma logicii bivalente.
Paradoxal, faţă de
principiile morale, aceştia sunt
oamenii cei mai de succes. Dacă
îi vom judeca prin prisma
logicilor polivalente, vom vedea
că lucrurile stau altfel.
O a treia categorie o
reprezintă omul complex. Omul
complex este reprezentat de
triunghiul complet, finit, Bine-
Rău-Înlocuitor de Dumnezeu.
Este cazul când ne alegem “un
înlocuitor temporar al lui
Dumnezeu, pe cineva în care să
credem, ceva ce să dorim foarte
tare, ceva către care să năzuim.

8
Este cazul logicii trivalente, pe care Ştefan Lupaşcu
(mare epistemolog român, care a trăit în Franţa) a
denumit-o logica terţiului inclus, iar Grigore Moisil
(mare matematician român) a generalizat-o la logicile
polivalente, care au stat la baza actualelor moderne
logici fuzzy.
Unde este Dracul în acest model?
Pornind de la un banc referitor la reclama unei
firme de telefonie mobilă, răspunsul ar fi că este
aproape, este peste tot, este cu noi, este în noi. Ce spune
bancul?
– Vezi telefonul ăsta mic? Cu el poţi vorbi cu
oricine, chiar şi cu Dracul. Chiar şi cu Dumnezeu.
– Vrei să încerci?
– Da. Vreau să vorbesc cu Dracul.
– Formează 666.
Formează el 666, răspunde Dracul, vesel, cu mare
chef de vorbă. Au tot vorbit cam o oră.
– Vreau şi cu Dumnezeu.
– Formează 777.
Formează el 777, răspunde foarte sobru Dumnezeu.
Omul se fâstâceşte, se pierde şi închide repede telefonul.
Să fi vorbit câteva secunde.
– Extraordinar! Cred că costă enorm?
– Formezi 888 şi afli.
Formează 888 şi primeşte automat răspunsul.
Prima convorbire 4 Euro, a doua convorbire 1000 Euro.
– Păi, cum? Prima a durat aproape o oră, iar a
doua câteva secunde.
– Formezi 999 şi afli.
Formează 999 şi primeşte
explicaţia. Prima convorbire,
“local call, a doua convorbire
“long distance call.
Nu tot ce vorbeşte vesel şi
mult reprezintă binele.
În cazurile limită, modelul
triunghiular Bine, Rău,
Dumnezeu, devine:
– Când lipseşte Răul,
Binele se suprapune cu
Dumnezeu şi este Raiul pe
Pământ. Toţi văd numai partea
bună a lucrurilor;
– Când lipseşte Binele,
locul lui Dumnezeu e luat de
Dracul, care se suprapune cu
Răul şi este Iadul pe Pământ.
Toţi văd numai partea rea a
lucrurilor;
– Când lipseşte Dumnezeu
şi nici nu există un înlocuitor
provizoriu, atunci Binele se
suprapune cu Răul, nu se mai
face deosebirea între bine şi
rău.
Este cazul ateilor.
– Când lipsesc două laturi,
automat a treia este egală cu
zero; triunghiul se reduce la un
punct, iar tunelul se reduce, în
timp, la un fir. Se spune că totul
se ţine într-un fir“ de aţă.
Evoluţia prin acest tunel
este împinsă, în timp, de
năzuinţe, de dorinţe personale
materiale, spirituale,
sentimentale, sexuale etc. Se
cunosc cazuri celebre de
oameni foarte longevivi, cu
mare putere de creaţie la vârste
foarte înaintate, a căror
deosebită eficienţă s-a explicat
prin manifestarea unor dorinţe
puternice de mărire, de

9
susţinere a familiei, dorinţe sexuale.
Se ştie, de la unul dintre nepoţii săi, că titanul
electrotehnicii româneşti, Nicolae Vasilescu-Karpen, o
personalitate de prim rang la nivel internaţional,
persecutat şi de legionari şi de comunişti, şi-a crescut
singur cei doi nepoţi, la o vârstă de peste 80 de ani, fără
surse stabile de existenţă, cu pensia blocată şi dat afară
de la Academia Română. În tot acest timp, el a creat în
continuare, iar la peste 90 de ani se uita cu binoclul la
un cămin de fete vis-à-vis de locuinţa sa. Ascunderea
binoclului era singura cauză pentru care se supăra pe
nepoţi.
Omul simplu poate trăi fără năzuinţe; este adevărat
că este neproductiv pentru alţii, dar el nu dă o
importanţă prea mare ineficienţei sale. Pentru el,
năzuinţa supremă este de natură divină.
Ateul, de asemenea, poate trăi fără năzuinţe,
uneori chiar foarte bine şi foarte productiv pentru el,
dar foarte rar util pentru alţii, pentru societate, nefiind
supărat deloc din această cauză.
Omul complex pendulează între Dumnezeu şi
înlocuitorii temporari ai acestuia, făcând corect
diferenţa dintre Bine şi Rău, dar nu poate merge înainte
fără dorinţe foarte puternice. Este adesea foarte
productiv pentru alţii, pentru societate, mai puţin
pentru el. Pentru el, satisfacţia constă în îndeplinirea
dorinţelor, năzuinţelor, ceea ce îl şi aduce adesea în
conflict deschis cu Dumnezeu, motiv pentru care şi
recurge temporar la înlocuitori.
Pentru oricine este un eveniment primul premiu,
prima femeie, prima plecare în străinătate, prima carte
publicată, primul brevet, prima realizare artistică etc.,
dar aceştia vor şi a doua oară şi a treia oară, şi a „n”-a
oară.
În sistemul de coordonate spaţiu-timp, aceste
reprezentări de “tuneluri“ se derulează în paralel, se
ating, se încrucişează, se mai întrerup, încep altele.
Fiecare cu lumina sau apocalipsa lui. Este greu de
imaginat o conjunctură care să le întrerupă pe toate
odată. Şi chiar dacă ar exista, tot ar trebui să urmeze
ceva şi după aceea.
Dan Lupescu
despre…
Naşterea în cer a Profesorului
Arhimandrit
Vasile Prescure,
Ucenicul Sfântului de
la Prislop: Arsenie
Boca
Coperta primă a nr.
101/noiembrie 2015 al
revistei,,Lumea Monahilor”,
supratitrată „De la literă la
Duh”, m-a frapat prin
fotografia – în linii severe, dar
având o tainică vibraţie şi un
ritm interior (nu cromatic) de
icoană bizantină – de pe al
cărei „soclu” mă străfulgera,
sec, o ştire şocantă: „In
memoriam Vasile
Prescure. Un munte de
moralitate”.

10
Îl cunoscusem în primăvara anului 2001, pe când
Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
Naţional Dolj îşi conjuga eforturile cu acelea ale
Mitropoliei Oltenia, pentru a urni din loc greul rădvan al
deblocării birocraţiei, în vederea alocării fondurilor
necesare continuării restaurării Bisericii Mânăstirii
Sadova – ctitorie a Boierilor Craioveşti, atestată prin
actul din 20 august 1530 al Domnitorului Vlad
Înecatul, „clădită din nou” (scrie în jurnalul său de
călătorie, la 1655, sirianul Paul de Alep) de Matei
Basarab, la 1633 pe locul vechii ctitorii a
strămoşilor săi: Craioveştii”.
În secolul al XVII-lea, un alt călător, turc de astă-
dată: Evlia Celebi numeşte „grădini de rai” aceste
„clădiri impunătoare (n.n. ziduri de fortăreaţă,
paraclis, chilii, de la Sadova) ale mânăstirilor
craiului Matei”.
Însuşi academicianul Răzvan Theodorescu,
ministrul „itinerant” de resort, a ţinut să viziteze acest
sfânt locaş, în prima decadă din august 2001, pentru a se
convinge de starea lui de conservare şi a estima
dimensiunea fondurilor ce se cuveneau a fi alocate de
urgenţă.
Foarte zgârcit la vorbă, dar cu privire scrutătoare,
care te citea până în străfunduri –, Părintele Egumen al
Sadovei, Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei: Vasile
Prescure, de o smerenie aparte, părea umbra
misterioasă a Voievodului fondator, care veghea –
totuşi, cu ochi vultureşti şi auz de extremă fineţe – să nu
se aducă vreo atingere, oricât de mică (fie şi numai în
planul discuţiilor, ipotezelor, sugestiilor), odorului de
nepreţuit ce traversase patru secole de istorie
tumultuoasă şi pe care îl avea în grijire: Biserica Sfintei
Mânăstiri de aici.
Frunzărind revista
„Lumea monahilor” –
condusă inspirat de Răzvan
Bucuroiu şi de Cristian
Curte –, aveam să constat că
grupajul cel mai semnificativ,
pe deplin meritat, este dedicat
regretatului Vasile Prescure:
12 pagini din 62, format A5.
Cele două evocări – semnate de
Arhimandrit Ioachim
Pârvulescu, Stareţ al
Mânăstirii Lainici şi Exarh al
Arhiepiscopiei Craiovei (din
2009), respectiv, de George
Crăsnean – sunt însoţite de
şapte fotografii-document şi de
o Cronologie, binevenite
întrutotul.
Ne luăm îngăduinţa de a
spicui, mai întâi, din evocarea
„Părintele profesor şi
Arhimandrit Vasile
Prescure – un munte de
moralitate”, scrisă de
monahul Ioachim
Pârvulescu. Născut la 11
octombrie 1927 (în satul Boholţ,
comuna Beclean, judeţul Braşov
– în Ţara Făgăraşului), Vasile
Prescure urmează cursurile
primare în cătunul natal (1935-
1942), deprinde tainele muzicii
psaltice la Şcoala de cântăreţi
bisericeşti din Sibiu (1943-
1946), promovează două clase
la Liceul „Radu Negru” din
Făgăraş, apoi îşi satisface
stagiul militar, până în 1949.
Cinci ani (’49-’54) este
seminarist la Cluj, iar alţi patru
(’54-’58) student la Institutul
Teologic din Sibiu.
La doi ani de la obţinerea
licenţei în Teologie, se înscrie la
Magisteriu în Bucureşti –

11
cursuri de doctorat specifice domeniului –, în 1963
adjudecându-şi titlul ştiinţific/academic de Magistru în
Teologie. Răstimp de mai bine de un sfert de secol
(1965-1991) a fost profesor titular al cursurilor de
Dogmatică şi Morală ortodoxă la Seminarul
Teologic din Craiova., unde – în 3 octombrie 1978 – este
hirotonit diacon celib pe seama acestui seminar. Dintre
cei peste o mie de preoţi pe care i-a avut elevi aici, cinci
au urcat înalte trepte arhiereşti: ÎPS Teofan –
Mitropolitul Moldovei; ÎPS Irineu – Mitropolitul
Olteniei; ÎPS Ioan – Mitropolitul Banatului; PS
Nicodim, Episcopul Severinului; PS Gurie –
Episcopul Devei şi Hunedoarei.
La 19 decembrie 1981 – după ce Vasile Prescure
împlinise vârsta de 54 de ani – este tuns întru
monahism, de stareţul de la Lainici şi Exarhul de atunci
al Arhiepiscopiei Craiovei: Părintele Caliopie
Georgescu. Peste cinci luni, la 10 aprilie 1982 este
hirotonit de vrednicul de pomenire Înalt Prea Sfinţitul
Părinte Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, ca
ieromonah al Mânăstirii Lainici. Devine protosinghel
după aproape patru luni, la 8 august 1982, pentru ca –
la 27 octombrie 1984 – să fie ridicat la rangul de
arhimandrit. După pensionarea de la Seminarul
Craiova, a fost stareţ al Mânăstirii Coşuna-Bucovăţul
Vechi (1992-2000), apoi egumen al Mânăstirii Sadova
(2000-2009). În tot acest răstimp (1992-2009), vreme
de 17 ani, i s-a încredinţat demnitatea de Exarh al
Arhiepiscopiei Craiovei.
Împletind şi despletind fuiorul biografiei
părintelui Vasile Prescure –, stareţul de Lainici,
Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, reliefează:
„Părintele Prescure şi-a dorit a îmbrăţişa viaţa monahală
încă din tinereţile sale, mai cu seamă după discuţia pe
care a avut-o, la vârsta de numai 16 ani, cu Părintele
Arsenie Boca. Decretul 410 din 1959, care a dat afară
călugării din mânăstiri, l-a oprit, o vreme destul de
îndelungată, să devină monah (deşi el, în lume fiind,
ducea o viaţă ascetică, de călugăr). S-a resemnat
până la 54 de ani, dar s-a mai nevoit încă 34 de ani în
monahism, după aceea”.
După ce trece în revistă o suită de detalii din
biografia profesională a comemoratului (de exemplu: în
1983-84, regretatul Nestor Vornicescu nu a reuşit să-
l promoveze Episcop-Vicar al Craiovei, autorităţile
nefiind de acord pe motiv că
Vasile Prescure… nu făcuse
nici un compromis cu ele!;
„paradoxal, tocmai pentru că
nimeni nu-i găsea vreun cusur,
părintele a rămas doar un
simplu profesor”) –, Ioachim
Pârvulescu scoate în evidenţă
bogata activitate publicistică a
părintelui profesor, ale cărui
studii şi articole de certă
valoare au văzut lumina
tiparului în publicaţiile de
specialitate ale Bisericii
Ortodoxe Române.
Vasile Prescure este şi
autorul a două volume de
referinţă: „În duhul
credinţei şi al evlaviei
ortodoxe” (Editura
Mitropoliei Olteniei, 2006),
respectiv, „Viaţa şi
învăţătura Părintelui
Arsenie Boca” (Editura
Episcopiei Hunedoarei, 2014).

12
„În anul 2010, un dor şi o dorinţă irezistibilă îl fac
să vină la Prislop, lângă Părintele său iubit, Arsenie Boca
– subliniază, în continuare, arhimandritul Ioachim
Pârvulescu – l-a preţuit foarte mult şi l-a purtat în inimă
întreaga-i viaţă, încă din tinereţe, de când s-a spovedit la
marele părinte al neamului românesc. O relaţie tainică l-
a făcut pe părintele Arhimandrit Vasile Prescure să-şi
ducă somnul cel de veci alături de mormântul Sfântului
Ardealului.”.
Urmează alte şi alte amănunte pline de substanţă şi
de tâlcuri multiple – pe care, din lipsă de spaţiu, nu le
mai amintim. Nu avem, însă, cum să refuzăm cititorilor
revistei noastre plăcerea de a savura câteva pasaje din
finalul măiastrei evocări scrise de Exarhul
Arhiepiscopiei Craiovei, Ioachim Pârvulescu, şi publicate
în atât de româneasca revistă „Lumea monahilor”:
„Părintele profesor Arhimandrit Vasile Prescure a fost o
personalitate extraordinar de verticală, foarte
corectă, dreaptă, tranşantă, ireproşabilă, care nu
a ştiut ce este acela compromisul – indiferent de natura
sa. A fost un om de o moralitate exemplară – aş zice
că a fost un munte de moralitate! –, cum eu n-am
mai întâlnit şi nu ştiu dacă voi mai întâlni. Poate că într-
acest fel s-a asemănat cu mentorul său duhovnicesc,
Părintele Arsenie. Era ca un profet al Vechiului
Testament. Întotdeauna spunea lucrurilor pe nume,
indiferent cine era în faţa lui. Nu se temea de nimic
pe lumea asta, ci numai de Hristos, pe care L-a
propovăduit cu foarte multă acrivie şi patos şi
pentru care a avut şi multe de suferit (…)”.
După o serie de alte detalii, autorul rememorează –
cu abia drapată emoţie – anii de seminar (1986-1991),
când l-a avut profesor şi duhovnic: „La orele de
Catehism şi Dogmatică, parcă aveam un sfânt în
faţa noastră. Era o plăcere
mare să-l asculţi, pentru că el
era Profesorul prin
excelenţă. (…) Trăia ce spunea
şi spunea ceea ce trăia, iar noi
simţeam prezenţa harului
Duhului Sfânt cum învăluia
toată clasa.”.
Din cea de-a doua
evocare: „Arhimandritul
Vasile Prescure, ucenicul
Sfântului Ardealului şi
duhovnicul Prislopului
(1927-2015)”, scrisă de
George Crasnean – evocare
la fel de densă în idei,
consistentă şi expresivă,
vibrând şi luminând aidoma
unei aureole de înger, precum
mărturia Stareţului de Lainici:
Ioachim Pârvulescu –, ne
rezumăm la a selecta câteva
aşchii de lumină.
Înainte de toate, motoul,
din Fericitul Augustin:
„Înţelepciunea adevărată nu stă
în discuţii şi vorbe învăţate, ci
în smerenie”.
Apoi, finalul şapoului: „se
cuvine ca măcar acum să fie
întru totul lăudată această
tăcere şi vieţuire smerită şi
nerisipită a celui care a fost
Părintele Arhimandrit Vasile
Prescure”. În finalul celui de-al
doilea paragraf, George
Crasnean precizează: „Grăind
înţelept la căpătâi despre
însingurarea şi smerenia lui,
Preasfinţitul Gurie al
Hunedoarei (care i-a fost elev
la Seminarul de la Craiova)
zicea că Părintele Prescure

13
«a fost un pustnic în mijlocul oraşului»”.
La fel de semnificative sunt şi secvenţele din partea
ultimă a paragrafului al treilea, după ce – în context – se
menţionează că ex-ucenicul Prescure şi-a petrecut
ultimii cinci ani din viaţa pământeană la Mânăstirea
Prislop, în apropierea mormântului duhovnicului său
din tinereţe: Arsenie Boca şi în duhul acestui mare
cititor de suflete, umanist şi enciclopedist, acum şi în
următoarea sută de ani încă prea puţin cunoscut: „Şi,
deşi puhoi de lume s-a revărsat în ultimii ani la Prislop,
„lumea nu l-a cunoscut”, căci el întru tăcere petrecea şi
din chilia sa arar ieşea. Iosif (care este fratele părintelui
Visarion din Kapsala Athosului) spune că Părintele
Prescure l-a învăţat să „nu mai vorbească pe
lângă”, ba chiar nici despre Dumnezeu să nu grăiască
multe, ca nu cumva să greşească în cele rostite. „Taci
tu, ca să vorbească faptele tale!”.
Deşi mărturisirea pe care i-a făcut-o Părintele
Vasile Prescure, acum trei ani, autorului celei de-a doua
evocări din „Lumea monahilor”, George
Crasnean, este plină de sevă, ca şi scrisoarea pe care
acesta a primit-o, în august 2012, de la cel de curând
adormit întru Domnul –, facem un salt tocmai la
penultimul paragraf, citând mărturisirea celui care „i-a
înfipt crucea la căpătâi”: Nicolae Burdea, care-l preţuia
mult pe Părintele Prescure pentru că „era omul
faptei”. Iată citatul: „Fiind profesor atâţia ani (…),
părintele a învăţat că pe Dumnezeu Îl slujeşti mai bine
prin faptă, decât prin vorbe şi de aceea a ales tăcerea
în locul cuvintelor”.
George Crasnean conchide: „Întâistătătorul
Episcopiei Hunedoarei, Preasfinţitul Gurie Georgiu,
a sintetizat: „El a trecut la Domnul, lăsând în
urmă un model de smerenie şi de viaţă
duhovnicească autentică”.
Rostim şi noi, alături de cei doi autori şi de toţi cei
ce l-au respectat, admirat şi iubit pe Părintele Vasile
Prescure: Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii să-l
hodinească!
Nu putem încheia fără a sublinia că, abia acum,
înţelegem de ce Părintele Vasile Prescure ne-a
încredinţat cu mare greutate, după ani de insistenţe din
partea noastră, inclusiv la Prislop, un riguros şi
amănunţit istoric al Mânăstirii Sadova (Dolj), pe care l-
am publicat în revista
„Lamura”, ediţia din iunie
2011, în paginile 25-26 (format
A3, tabloid).
În vara anului 2010,
revenind spre Craiova – de la
Festivalul Internaţional al
Cinecluburilor, organizat în
seculara cetate a metalurgiei
româneşti Oţelul Roşu (aşezare
urbană ce a purtat numele
regelui Ferdinand, până în
1948) – am făcut, de la Haţeg, o
buclă până la Prislop, împreună
cu prietenii Romulus Turbatu şi
George Obrocea. Nu aveam de
gând să înnoptăm la Prislop, ci
doar să vizităm sfântul
aşezământ, mormântul
duhovnicului vizionar Arsenie
Boca şi să lăsăm, pentru
biblioteca Mânăstirii,
exemplare din patru-cinci ediţii
ale revistei „Lamura”.
Căutând-o pe Maica
Stareţă (conform sugestiilor

14
oferite de măicuţa de la chioşcul de cărţi şi odoare
sfinte), am dat… nas în nas cu Părintele Vasile
Prescure. De fapt, în curte, el ne-a zărit cel dintâi şi, cu
un larg, luminos zâmbet lăuntric, ne-a îmbrăţişat, cu
imensă bucurie tăcută şi smerenie radiind energie
pozitivă reconfortantă, cu aura unei profunde blândeţi
de sorginte celestă. A ţinut să afirme aproape
instantaneu, citindu-ne mirarea întâlnirii în spaţiul
transilvan, ci nu în Oltenia: „Din această vară, nu mai
sunt stareţ la Sadova. M-am retras aici. Am 83 de ani,
ceva probleme de sănătate şi am venit la Prislop, să fiu
cât mai aproape, pentru totdeauna aproape, de
învăţătorul şi duhovnicul meu: Arsenie Boca, adică de
acela care, în urmă cu 63 de ani, mă spovedea pentru
întâia oară…”.
Fostul egumen al Mânăstirii Sadova (Dolj) ne-a
îndrumat, din nou, către chioşcul cu cărţi sfinte şi
exegeze teologice, îndemnându-ne să cumpărăm
monumentalul volum „Calea Împărătească” de
Arsenie Boca.
Privindu-ne fix în străfundurile sufletului, cu ochii
săi de un albastru fără de sfârşit, albastrul
firmamentului divin, Părintele Vasile Prescure ne-a
îndemnat, abia şoptit, ca pentru a ne atrage şi mai tare
atenţia, pentru a da şi mai mare greutate cuvintelor sale:
„Să citiţi cartea aceasta pe îndelete. Încet. Lent. Ca să
aveţi răgazul pătrunderii sensurilor ei. Apoi să o recitiţi,
din când în când… Numai aşa veţi înţelege duhul
gândirii vizionare şi trăirea duhovnicească a părintelui
meu, Arsenie Boca, în egală măsură om de ştiinţă,
cărturar… Un enciclopedist, nu doar un erudit… Vă veţi
convinge.”
Cu bonomie ortodoxă şi cu iubire creştinească
surâzătoare, abia ţinută în frâu, am străbătut, apoi,
împreună, curtea Mânăstirii
Prislop. Ne-a condus la
mormântul Sfântului
Ardealului, Arsenie Boca,
dându-ne, discret, sfielnic,
sfaturile strict necesare pentru
paşii pe care se impunea să-i
urmăm, în rugăciunile noastre,
în aprinderea câtorva
lumânări…
Am coborât, ulterior, fără
grabă, la Maica Stareţă, căreia i-
am dăruit reviste şi câteva cărţi,
aduse special de la Craiova.
Dădeam ghes să ne luăm rămas
bun şi să plecăm în drumul
nostru. Nu am scăpat, însă, de
invitaţia Maicii Stareţe de a
adăsta la masa de prânz,
împreună cu Părintele Vasile
Prescure. Timp de circa o oră,
cât a durat masa, colocviul
nostru creştinesc a fost învăluit,
parcă, de o străvezie hlamidă,
dincolo de care palpita,
învăluitor şi ocrotitor, spiritul
lui Arsenie Boca.
În precipitarea noastră,
dinspre final, nici nu prinsesem
de veste că Soarele îşi văzuse de
drum şi trecuse de miezul zilei.
… De atunci, am tot tânjit
să mai dăm o fugă până la
Prislop, însă nu am mai făcut-o.
Nu-i târziu nici acum, dar… cu
Părintele Vasile Prescure nu
vom mai putea grăi decât în
gând, sub mestecenii aceia
magici, de acolo, de lângă
mormântul său, îngemănat – în
veşnicie – cu acela al Sfântului
Ardealului: Arsenie Boca.
Dumnezeu să-i lumineze!

15
poezie 15-20
Teodor Dume
tată, e 4 aprilie
azi îţi vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toţi oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama şi-a înghiţit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
la naşterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenţei tale şi că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu ştiu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ţi-a rupt din trunchi
ce să-ţi mai spun...
fotografia de pe noptiera
din camera de oaspeţi
am înrămat-o în lacrimi şi
va curge mereu înspre suflet
deasupra fântânii
veghează soarele
are mult prea mult
sânge în priviri
şi pare trist şi flămând
să mai ştii că
în patul tău de două persoane
nu mai doarme nimeni
fără tine nu mai suntem noi
toate lucrurile sunt mici
întâmplător sau nu
Dumnezeu priveşte şi tace
acum eu sunt cel care trudeşte
prin casă
liniştea înspăimântă
din când în când
mă urc în pod şi privesc poarta
printre crăpăturile ţiglei
dar să ştii că
am lăsat-o întredeschisă
pentru ziua în care o să vii
să-mi spui
La mulţi ani!

16
Pârlea Gheorghe
Rondel, de Florii
E larmă în surdină, de Florii,
În inima-mi ce se despiatră,
Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii
Și în cetatea ce mi-i vatră.
Parcă Îți văd asina ce Te poartă
Și-alaiul ce-Ți zidește temelii –
E larmă în surdină, de Florii,
În inima-mi ce astăzi se despiatră,
Aud cântările în chinovii,
Simt că învie Marea Moartă,
Aclamă vocile cu mii și mii,
Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă.
E larmă în surdină, de Florii…
Hristos a Înviat
Aştept în prag Lumina Învierii
Cu jindu-agricultorului ce-aşteaptă
Să se-mplinească spicu-n miezul verii.
Şi urc emoţia din treaptă-n treaptă,
Crescându-mi ca o pâine bucuria,
Ştiind că Azi a Înviat Mesia!
*
Simtcăşi voi, confraţiimeicreştini,
Sunteţipătrunşi de ai coroanei spini,
Dar Azi urcăm din hăul decăderii
Trăind Minunea Sfântă-a Învierii.
Veniţi, urcaţi spre înălţimi!,
Nu vă-ndoiţi şi nu priviţi în jos!
S-aude-un cor de serafimi:
„A Înviat din morţi Iisus Hristos!”
Vă am mereu acasă
Nu-s singură, feciorul meu,
Nu-ţi fă tu griji că îmi lipseşti,
În casă eu te am mereu –
Dar nu uita: trimite-mi veşti!
*
Nici tu, odorul meu, Ioana,
N-ai grijă, zău, tu eşti cu mine,
Am chipul tău, precum icoana –
Ci numai spune-mi de ţi-e bine!
*
Nici tatăl vostru nu-mi lipseşte,
Chiar dacă n-are să mai vină,
Căci duhul lui trebăluieşte
Prin cele colţuri de grădină.
*
Nu-s singură, copiii mei,
Vă am mereu acasă
Cu tot cu scumpii nepoţei –
Doar daţi-mi veşti, că-mi pasă…
*
Iar când o să aveţi răgaz,
Nu ocolesc, ci vă spun drept,
Cu lacrimile pe obraz:
Eu stau în prag şi vă aştept…

17
Nicoleta Mija
Șoptesc...
Privirea ta cu iubire mă descântă,
Cuvintele în suflet frumos cântă.
Gândul mă poartă pe același drum,
Simt al petalelor minunat parfum.
Adun în vers numai iubire, te privesc,
Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.
Îmi amintesc mereu prima ninsoare,
Prin voalul iernii prind o rază de soare.
Aș vrea să culeg câteva stele rătăcite,
Cântecul zboară printre multe cuvinte.
Ochii tăi dragi cu iubire iar mă privesc,
Încă mai simt sub tălpile mele nisipul
A scris printre valuri tainic și vântul.
Iubirea în suflet frumos am înrămat,
Departe de valul mării mai înspumat.
Un pescăruș pe mare atentă privesc,
Un fulg plutește prin aer atât de ușor,
Trăiesc, privesc cerul senin cu mult dor.
O poveste pe un țărm încălzit de soare,
Alt pescăruș zboară iubite în depărtare.
Printre amintiri atentă în caiet privesc,
Printre valuri
Alergăm fericiți pe nisipul fierbinte,
Iubirea nu are nevoie de cuvinte.
În ochii mei iubite vezi mereu marea,
Când este furtună își schimbă culoarea.
Ne contopim cu valurile înspumate,
Pe strune de chitări frumos cântate.
Soarele apune acum liniștit în mare,
Doar o barcă vine din depărtare.
Aleargămareadupănoivaldupăval,
Îmiașeziîncetpeumerisearaunșal.
Ne ating ușor doaradieride seară,
Privim cerul plinde stele într-o vară.
Aduni câteva scoici în mici salbe,
Seaudecânteculvaluriloratâtdealbe.
Doarpescărușii în zborse mai joacă,
Printrevalurivântul nuvrea să tacă.
Netrezimîmbrățișațipenisipînzori,
Se aude doar cântecul unei chitări.
Pe cerul senin marea pune culoare,
Se agită vântul printre valuri tare.
Îmi doresc să rămânem mereu aici,
Printre valuri să fim ai mării amici.
Numaisoarele,mareaînspumatășinoi,
Săalergămpenisipulfierbinteamândoi.

18
Aurelia AlbAtros
Trecutele zvâcniri
Au înflorit castanii
și totu-i sărbătoare,
au înflorit castanii
în parcuri cu-amintiri
căutând în zări albastre
trecutele zvâcniri,
au înflorit castanii,
flăcări arginti,
sfidând vremelnicia
în freamăt de poveste
în primăvara plină cu iubiri...
Au înflorit castanii,
policandre verzi
în care ard chemări firești,
ca în fiecare an
în lumea asta mare,
încărunțiți de floare
au un singur gând,
vor sta înfipți acolo
privind nedumeriți
cum mișună perechi,
perechi de îndrăgostiți.
Au înflorit castanii
în primăvară ca freamătul
unei mari iubiri
ce înflorește-n fiecare an,
și totu-i sărbătoare,
hai vino, mână-n mână,
la nunta lor cea mare
pe care ne-o dorim.
Să pot zbura cu
gândul
Mi-e dor
să te cuprind în brațe,
cu gândul meu nebun,
să-ți ating în taină chipul
mângâindu-ți tâmplele
atinse-n timp de viață,
să te aștern în suflet
ca pe-un pom
ce înflorește-n primăvară...
Mi-e dor
de tot ce înseamnă, tu,
de visele ce pendulează
între mister și adevăr
când planetele se mișcă...
Mi-e dor, mi-e dor,
de-amurgul ce-mi atingea aripa
să pot zbura,
depășind frumos prezentul,
căci viața se grăbește, rapidă
caravană, grăbită ca și apa,
rapidă ca și vântul și ne învață:
Trăiește-ți clipa, căci clipa este viața!

19
Anişoara Iordache
cod roșu
destrămată și remodelată-i imaginea–
nefiresul din puzzle
nu poate reda unitatea
cod roșu
voci demonice
păsări ucise
împușcături la școală
trăgătorul s-a amestecat cu mulțimea
nesocotind nașterea
vechiul ceas e
înțepenit între chei –
nerăbdarea a fost trasă pe roată
cod roșu
pesticide și ierbicide de-a valma
utilizând un aplicator de polen
robo-albinele-s
în acțiune
în punctul de ruptură:
la trompeta
„you raise me up” –
nimic nu tulbură adâncurile
cod roșu
singura
normă de comportament
e imaginația
între hiene
omul
are dreptul să devină
ce dorește
dimineață de sfârșit
de martie –
gândul bun
altoit în lumină
cod roșu
praguri tot mai mari
de trecut
Loghin sutașul
cere ostașilor
răsplata
pentru dragostea lui
pentru Iisus Hristos

20
interviuri 20+25
Lungu Lenuş
Interviu cu poeta Valentina Becart
Lenuș Lungu (L.L.): Ce ne puteți spune despre
d-voastră?
Valentina Becart (V.B.): O întrebare, în
aparență simplă, dar care devine mai complexă atunci
când trebuie să faci mărturisiri. Arunci o privire în jurul
vieții tale și începi să cauți: locul pentru altare și
ofrandele aduse, locul pentru prăbușiri și lumânări
arse...
„În mărturisirea de credință literară” (un
„document de conștiință colectivă” conceput și orânduit
de Artur Silvestri, scriam: „într-un moment de
neatenție, mama m-a născut...” Și, astfel, pe 12 aprilie
1961, primeam în dar un certificat de naștere. Locul
nașterii: localitatea Hălăucești, județul Iași, la o distanță
de 3 km de Mircești, locul unde s-a născut poetul
pastelurilor, Vasile Alecsandri.
Am urmat școala generală în localitatea natală,
liceul în orașul Roman, jud. Neamț, apoi cursurile
facultății I.A.N.B. București. Am primit repartiție la
Tulcea, cu două luni înainte de așa zisa revoluție. Apoi,
silențios, tot ce a fost înfăptuit înainte de acest
„cutremur social”... a început să se prăbușească, fără loc
de întoarcere.
Au fost perioade tulburi, când mulți, destui de
mulți, și-au pierdut funcțiile și locurile de muncă. În
ziua în care a scris pe cartea mea de muncă „șomer”, îmi
amintesc (de nu mi-aș aminti) ce senzație stranie m-a
cuprins. Atunci când funcționara a pus ștampila, (cu
indiferență și plictiseală), pentru câteva momente, mi-a
apărut în fața ochilor o sală imensă în care subsemnata
era singura inculpată și condamnată la moarte lentă...
Apoi, în jurul meu au început să
se prăbușească, ca după un
cutremur de 9 grade pe scara
Richter, clădirile, pământul,
viața, totul.
Mi-am revenit când cineva
a venit cu un pahar cu apă și
mi-a arătat un scaun...
Sigur, au urmat câteva zile
când am rămas în pat, uitându-
mă în tavan, într-un singur
punct... Visul meu! Visul pe
care mi-l clădisem atâția ani,
mă sacrificasem..., și acum nu
puteam accepta asemenea
„sentință”. Dar, cu voie sau fără
voie, viața bătea la ușă și
trebuia să fac față următoarelor
bătălii.
Dacă aș fi știut ce mă
așteaptă, mai bine rămâneam
așa, „încremenită”... „Ce nu te
ucide, te face mai puternic”
Până aici, până în această clipă,
am reușit. Nu știu ce va fi
mâine.
(L.L.): Cum vedeți poezia
în literatura română de azi?
(V.B.): Se scrie mult.
Uneori, bine și elevat, versurile
fiind pline de rod și înțelesuri
profunde, alteori, maniera în
care se scrie e un fel de
dadaism, asocieri de cuvinte
care șochează, un amestec de
gând steril și trăire îmbâcsită de
noroi.
„Poezia bună produce o
„revoluţie a limbajului poetic”.
Poezia bună este, cum spune tot
domnul Soirs ceva mai sus în
aceeaşi însemnare, emoţie pură
şi idee; poezia mare schimbă un
limbaj (şi, odată cu el, o lume)”
(Marin Mincu).”
Timpul este un judecător
sever, care separă, decantează
nisipul, lăsând la suprafață un
strat subțire, aurifer. Aceea va fi
poezia care contează.

21
Cu toată stăruința unor critici (nu dăm nume, se
știu...) de a aduce în plină lumină anumiți poeți, scriitori
(e și cazul poetului Mircea Cărtărescu) efortul lor a fost
zădărnicit de cernerea nemiloasă a timpului, timp care
nu s-a lăsat „corupt”... Cum se scrie?
Se scrie cu calm, cu delicatețe, se scrie cu
înverșunare, cu dorința de a epata. Să fie scris!
Dacă nu reții un vers, o idee, dacă nu te străfulgeră
o emoție, din tot ce scrie un poet, atunci, poetul
respectiv este sortit uitării.
Cine mai stă să descifreze hățișul expresiilor,
mereu mai alambicate, mereu mai lipsite de „esență”
umană.
Apropo: am citit de „Proiectul Mars One”, „ce
vizează trimiterea în anul 2024 a unui echipaj de
astronauţi pentru a coloniza planeta roşie. (Marte).
Călătoria va fi într-un singur sens, dus...”
Mă întreb, rămânând în sfera poeziei, cum va
arăta Muza în acel spațiu arid, lipsit de verdele naturii,
de culorile mirifice ale florilor, fluturilor, de farmecul
anotimpurilor.
Ceva, cumva... asemănător cu multe scrieri
„pământești”, dar, poate, lipsite de coruptibilitate, de
interesele unor grupuri.
(L.L.): Ce scrieți acum și ce planuri de viitor
aveți? Aveți o bogată operă literară. Ce ne puteți spune?
(V.B.): Dacă nu scriu... mi se pare că mi-am irosit
timpul inutil. Rutina zilnică mă determină să ascult cu
mai multă atenție zgomotul silențios, abia perceptibil, al
nisipului din ceasornice. Sigur, sufletul se înfioară...,
caută repede hârtia și creionul. Ca o evadare, ca o
salvare!
Anul trecut (nu mai amintesc și de celelalte
apariții, sunt în publicații, pe internet) am editat 2
volume de poezie: „Renaște-mă un nou poem” și
volumul „Cântec de ape” (volum bilingv – română-
engleză). În anul 2018, cât mai curând, va vedea lumina
tiparului volumul de poeme „Jumătate umbră, jumătate
cuvânt”, cu o prefață semnată de poetul Daniel Corbu.
(L.L.): Ați obținut numeroase premii literare
precum și (premiul) Medalia Virtutea Literară. Vă
simțiți împlinită? Ce ne puteți relata?
(V.B.): Mult prea laudativă întrebare. O medalie e
doar un simbol. M-am bucurat s-o primesc. Cineva ar
spune: fii modest, n-ai voie! Ocolesc astfel de persoane.
Până la urmă, trecuseră aproape 10 ani de când am pus
prima „cărămidă” pentru inființarea Ligii Scriitorilor. O
organizație culturală, la urma urmei. Trebuia să pleci de
undeva, să te „manifești” în plan literar – până să ajungi
mai spre vârf. Unii s-au așezat
de-a curmezișul și nu poți trece.
Dacă crezi în tine și în tot ce
faci, poți să depășești anumite
obstacole. Încerc să fiu subtilă...
Este adevărat, am primit
câteva premii. Mărturisesc că,
la un moment dat, îmi doream
nespus să primesc un premiu.
De ce? Pentru a mă convinge pe
mine că nu este atât de inutil...
ceea ce fac, că a scrie poezie nu
echivalează cu o crimă... Pentru
unii (culmea ironiei, apropiați)
poezia trebuia scrisă în incinta
clădirii de la Mărcuța... I-am
iertat!
Sigur, e loc de mai bine,
de mai frumos, de mai elevat...
Împlinită?
Nu știu dacă îmi pot însuși
acest termen, dar, cu siguranță,
mai stăpână pe teritoriul meu.
Am oscilat mult, am avut temeri
(mai am, dar mai puține) și, cu
voință, cu tenacitatea unei
menghine, am strâns poezia cu
ușa și am determinat-o să-și
scoată vălurile. Încă mai am de

22
lucru! Mi-am încercat condeiul și în critica literară. Nu
știu de ce! Dar, pot mărturisi, îmi plăcea să răscolesc cu
„mâinile goale” prin focul din sufletul colegilor mei de
condei. Era o provocare...
Da. Sunt mai aproape de esența poeziei, de
înțelegerea metaforelor subtile care o însoțesc. Eu pot,
eu vreau... și acest lucru îmi conferă o anumită
siguranță, o încredere către „împlinire”...
(L.L.): Cum vă împărțiți între poezie și munca de
redactor?
(V.B.): Am fost redactor la revista Moldova
Literară, o vreme. Redactorul șef al revistei, după mai
multe încercări... a renunțat să se mai ocupe de acest
lucru. Din punctul meu de vedere, era absolut necesar.
Nu înțeleg, și n-am să înțeleg niciodată, cum nu găsești
gramul de rațiune, de înțelepciune atunci când ești
depășit de situație, când ceasul biologic îți arată că ai
trecut de 80 de ani... să predai ștafeta. Unele persoane
nu pot renunța, pur și simplu, la iluzia unei funcții.
Revista a fost preluată de o altă persoană, și-au băgat
„nasul” alții, aceștia nefiind în contact, zilnic, cu poezia...
Nu doresc să intru în amănunte! Dincolo de
strălucirea etalată... există și snobismul, nimicnicia,
caracteristice ale speciei umane.
Eu mi-am adus aportul, atât cât s-a putut. Ca să
existe continuitate trebuie să pleci de undeva, dintr-un
punct. Acest lucru se uită! Nimic de făcut... Eu îmi văd
de moșie... și de cărțile cărora urmeză să le dau viață, să
le aduc la lumină. Fiecare zi ne întâmpină cu ceva nou,
mereu mai incitant, mai imprevizibil.
(L.L.): Ce ne puteți spune despre romanul „Ora de
cumpănă”, cu titlul inițial „Viața furată”?
(V.B.): Am reluat munca la romanul „Ora de
cumpănă”, inițial „Viață furată.” (început în anul 2004).
Căutând pe internet anumite informații, am găsit
următoarele date: „Romanul Viaţa furată al scriitorului
ceh Karl Josef Benes (1896-1969) s-a bucurat de la
apariţie (1935) de un mare
succes, fiind reeditat şi tradus
în numeroase limbi, ecranizat
în distribuţii prestigioase (una
dintre versiuni o are
protagonistă pe Bette Davis).”
În cazul acesta, am fost
nevoită să găsesc alt titlu. Era
absolut necesar!
Fragmente din roman
sunt scrise pe mai multe caiete,
așteptând să fie șlefuite și, mai
apoi, să formeze întregul. Este
un roman realist, rupt din
existență, roman din care nu
lipsește drama, iubirea,
tragedia. Desigur, autorul este
implicat (cel mai frecvent),
propria experiență de viață
constituind un deosebit
material, material care să-i
confere autenticitate.
După ce mama a plecat
spre o nouă dimensiune..., m-
am gândit că ar trebui să scriu
ceva despre acel timp
patriarhal. Astfel, a început să
se contureze volumul „Scrisori
către neant” (pentru mama), în
care fac un fel de „remember” a
timpului în care ea, mama, a
fost prezentă.
De asemenea, am în lucru
o piesă de teatru: „Bietul poet”
(Lansare de carte) (un pamflet).
Este scrisă, dar mai are nevoie
de îmbunătățiri.
În paralel, lucrez la o
antologie de poezie, scriu note
de lectură pentru anumiți
prieteni condeieri, recenzii
pentru cărți de poezie, pentru
diverse romane. Fac acest lucru
dintr-o pasiune nevinovată...
Sigur, nu pot sta tot timpul cu
nasul în cărți... Viața își cere
drepturile și eu trebuie să
răspund. Mai mult decât atât,
nu poți să scrii când dorește
cineva. Trebuie să ai o anumită
stare, dispoziție. Sunt perioade

23
lungi când nu mă pot apropia de masa de scris. Scrisul
nu-ți oferă siguranța zilei de mâine. Doar bucuria unei
clipe. Atât! Nimic mai mult...
Ah! Există o categorie de scriitori (nu prea mulți)
care au prins un loc bun la masa Muzei... și se ospătează
cu cele mai deosebite „bucate”... Nu se sfiesc... Greu,
greu de ajuns acolo...
(L.L.): Sunteți o poetă de seamă a literaturii,
poeziile d-voastră fiind adevărate bijuterii. De ce poetă?
Ce v-a inspirat?
(V.B.): Voi ocoli, cumva, răspunsul. Nu-mi asum
mai multe merite decât cele existente. Să nu stârnesc
„mânia” vreunui zeu... Departe de mine acest lucru!
Am pornit pe acest drum sinuos, abrupt, prăpăstios
al cetății... cu o voință nebunească. Nu-i cunoșteam
primejdiile. Pășeam cu o candoare desăvârșită.
Eram fascinată de poezie, de cei care scriu, de artă,
în general. Aveam impresia, uneori, că aceștia (poeți,
pictori) nu sunt reali, că fac parte dintr-o altă lume.
Citeam, cu emoție, orice carte de poezie. Vibram
puternic și furtuna își făcea apariția.
Despre ce vorbim aici? Despre sensibilitate... Am
avut și am o sensibilitate exacerbată. Uneori,
distrugătoare...
Am început să versific din clasa a IV-a. În clasele
VI – VIII am scris poezie cu vers alb. Caietele cu poezii
le țineam ascunse într-o lădiță, în podul casei. Să nu
cumva să dea mama peste ele. Era atâta treabă de
făcut... și mie îmi ardea de poezie!
Și, meditând asupra lucrurilor, realizez într-un
târziu – că cea vinovată de poezie era mama!
Acum, când nu mai este, mi-o amintesc atât de
bine! Parcă o aud: „Valentina, ia vino să-ți arăt o floare!
Doamne, ce culori frumoase are.” Și toată se îmbujora,
în timp ce-mi arăta, cu mâna tremurândă, floarea...
Sufletul i se umplea parcă de acea frumusețe...
„Uite. A înflorit liliacul. Adu câteva crenguțe și le
pune în vaza din casă. Doamne! Ce parfum!”
Acum știu bine: mama este „vinovată” de acest
zbucium și această suferință a mea – numită Poezie.
În preajma poeziei găsești o altă lume, una pe care
ți-o construiești singur. Te desprinzi de real și ancorezi
în infinitul impalpabil. Poți oferi gândului, sufletului,
libertatea pe care și-o dorește. Poți evada... din temnița
trupului – și acest sentiment este sublim, este unic.
Sigur, aici vorbim de poezie și nu de „iarbă”. E o
diferență!
Nu există un șablon
pentru poezie, astfel că, într-o
asemenea situație,
subiectivismul poate hălădui în
voie prin arenele unde s-au dus
lupte, dar, în final, a rămas
vântul să fluiere a pagubă...
(L.L.): Cum de ați trecut
de la poezie la proză?
(V.B.): Am vibrat în fața
poeziei. Rămân fidelă poeziei.
Cu toate acestea, viața nu este
doar vibrație și visare. Fiecare
zi te provoacă, te aruncă într-o
bătălie. Ești hăituit..., trebuie să
alergi pentru ați câștiga
existența. Suferințele, bolile nu
te ocolesc. Și aici intervine
partea prozaică a vieții. Proza îți
oferă o mai mare libertate de
exprimare. De ce proză?
Vrei să așterni pe hîrtie
întâmplări din viața ta, a
prietenilor, să povestești despre
lucrurile care se întâmplă în
jurul tău.
„Caracterul prozei
presupune existența unei voințe
de construcție ample, întinse,
apte de a cuprinde tipologii

24
diferite, acțiune, conflicte, deznodăminte (elemente care
sunt prezente și-n cazul poeziei, și-n teatru, dar altfel, cu
totul altfel)...”
Tehnica, stilul... vor conferi valoare scrierii.
Cititorul? Rezistența în timp? Nu știu... Eu nu pot fi
decât subiectivă. N-am cum altfel. Efemerul tuturor
lucrurilor ticăie, ascuns, în sângele meu. Viața omului,
de o valoare extraordinară, constituie materialul cel mai
bogat pentru creațiile mele. De asemenea, natura.
(L.L.): În încheiere, ce transmiteți cititorilor
revistei Cronos și Taifas literar?
(V.B.): Mai întâi, doresc s-o felicit pe cea care
administrează site-ul Cronopedia, care a adus la lumină
revista Cronos și Taifas literar, nimeni alta decât poeta
Lenuș Lungu. Nu știu dacă o cunoașteți...
Într-o bună zi, a hotărât că vrea să înființeze și să
administreze un site de literatură. Zis și făcut! Nimic nu
este ușor, mai ales atunci când lucrezi cu oamenii, cu o
varietate de caractere.
Dar iată ce ne spune Lenuș Lungu:
„Am înființat revista Cronos deoarece azi, mai mult
ca oricând, e nevoie să promovăm valențele pozitive ale
poporului român, ale frumosului din artă, societate,
natură, receptate, evaluate și cultivate la nivelul
sensibilității, al raționalității și al creativității.
Pot spune că revista Cronos invită cititorul într-o
călătorie în lumea artelor vizuale, a prozei, a poeziilor,
interviurilor, jurnalelor, reprezentând orice zonă a
culturii.”
Într-o perioadă tulbure, când interesele sunt cu
totul altele, mai sunt oameni curajoși, devotați care nu
renunță la visul lor. În cadrul acestui site, și în paginile
revistei, sunt promovate cărțile apărute, evenimentele
importante: lansări de carte,
expoziții de pictură, festivaluri
de poezie etc.
De altfel, Lenuș Lungu,
împreună cu echipa
redacțională, a organizat astfel
de evenimente, a coordonat
apariția unor antologii. Am
scris o prefață pentru o astfel de
antologie. Așadar, am avut
ocazia... să pătrund în
laboratorul unde poetul
creează: chiar în miezul
sufletului, în mijlocul tuturor
frământărilor, acolo unde
focurile mocnesc, așteptînd să
se transforme în vâlvătaie, în
vers, în emoție pură.
Nimic nu se poate realiza
fără o echipă valoroasă,
devotată, pasionată. Iată
echipa:
REDACŢIA REVISTEI
CRONOS: Director-fondator:
Lenuş Lungu; Director: Nicolae
Vasile; Redactor şef: Muntean
Ioan
Redactori: Gabriela Mimi
Boroianu, Lenuş Lungu;
Secretar de redacţie: Gabriela
Mimi Boroianu; Grafica: Ioan
Muntean (selectare foto web),
Matei Ioaniţiu; Coperţi: Ioan
Muntean, Rodica Bogdan;
Tehnoredactare: Ioan Muntean;
Corectura: Gabriela Mimi
Boroianu.
Felicitări tuturor, multă
putere de muncă și creație,
multă răbdare... că doar cu
răbdare poți face lucruri mari.
Sunteți minunați! Să dați
formă și culoare, zi de zi,
frumosului din jurul vostru.

25
proză 25-31
Silvia Giurgiu
Condamnare(part.23)
Într-una din zilele următoare, când o pace
aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla
ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor
două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe
care glaciala doctoriță refuza să le asculte și care
manifestau o grijă și o compasiune înduioșătoare, ce ar
fi înmuiat și inima unui bloc de piatră, izbucni într-un
apel asurzitor. Amneris, care ațipise în sfârșit, după ore
de agitație și frecușuri ce o epuizaseră pe Lucia, tresări
violent, simțindu-se invadată de o iritare nestăpânită,
pe care o revărsă asupra nefericitei asistente, fulgerând-
o cu privirea-i de oțel.
Aceasta nu mai contenea cu scuzele în timp ce
dădu pe silențios cu degete tremurânde, afurisitul
angrenaj. Citi umilită cuvintele agresive și jignitoare pe
care ochii aceia teribili le formulau cu o ușurință
incredibilă.
– Ai dreptate! Sunt tot ce spui tu, dar te rog,
calmează-te! Am uitat să reduc volumul tabletei!... Era
Amedeo... Nu-i răspund? Știi bine că nu va înceta să
sune! Sigur că am dat pe silențios dar dacă sună cineva
important? Ok, nu te interesează! Vrei să citești
mesajele nepoatei tale? Nu! Ok, i le voi arăta Ambrei!...
Eii, cum să nu i le arăt! se înfurie brusc, Lucia. Nu-mi e
de ajuns mojicia ta? Termină dracului cu insultele! Cine
te crezi, să mă tratezi așa?
Clocotind de mânie, femeia îi întoarse spatele și
trase din priză calculatorul care scuipa foc și pară.
– Unealta asta demonică nu va mai exprima
deocamdată lipsa ta de educație și bun simț! urlă ea.
Poți să te holbezi cât vrei! Ești o vrăjitoare! Asta ești!...
Am să distrug programul acesta diabolic și voi spune că
l-am distrus din ignoranță! Nu meriți răbdarea și
ajutorul nostru! Vei rămâne în muțenie absolută o
vreme iar între timp, eu voi demisiona din serviciul tău
mizerabil, Machiaveli care ești!
Blânda și răbdătoarea femeie pierduse complet
controlul și enevarea extremă îi provoca o stare de rău
fizic. Lacrimile începură să-i înțepe ochii și se îndepărtă
rapid pentru a nu-i mai da doctoriței și satisfacția asta.
Nici nu mai privi în direcția ei, de teamă să nu cadă iar
victimă compasiunii ridicole care o determina să rămână
alături de fiara asta de om, în ciuda tuturor caznelor la
care o supusese în toți acei ani.
Niciodată nu izbucnise așa. Dar
nu-i părea rău!
Odată calculatorul redus
la tăcere, liniștea ce se
așternuse în casă se prelingea
ca un balsam binefăcător peste
mintea Luciei. Era hotărâtă să
vorbească cu Ambra despre
toată nebunia aceea și dacă nu
vor fi în stare să rezolve cumva
situația, ea va demisiona.
Mașinăria aceea devenise un
instrument de tortură pentru ei
toți, dar nimeni nu îndrăznea să
o înfrunte pe Amneris. Cu
ajutorul ei, preluase din nou
controlul și se folosea de el, în
cel mai abject și scandalos mod.
Astfel că Lucia îi puse gând rău.
„Acum ori niciodată!” își
spuse ea. Cu pași siguri și
apăsați redeschise Tobii
Communicator sub privirile
îngrozite ale lui Amneris, pe
care le simțea ca pe niște cuțite
fierbinți ce-i sfâșiau spinarea,
dar pe care le ignoră,
reprimându-și un fior prelung,
apoi dispăru în coridor unde se

26
afla tabloul de energie și cu o șurubelniță desfăcu
capacul ce-i dezvălui o rețea de conductori electrici.
Surâse încântată de perspectivă, dar se întoarse în
apartament, ferindu-se să privească „laserul” uman care
ardea invizibil pe fotoliul ortopedic din salon și trase din
priză toate aparatele vitale care asigurau existența
bolnavei, pentru a nu le distruge sub șocul teribil al
scurt-circuitului pe care avea să-l provoace. Nu avea de
gând să-i riște viața amărâtei. Știa că ventilatorul îi
poate asigura oxigenul necesar pentru două ore, în caz
de vreo pană de curent, așa că avea timp suficient să
cheme tehnicianul și restul familiei, pentru a repune
totul în ordine. Lăsă în priză doar calculatorul blestemat
și cu o mișcare expertă provocă un scurt-circuit de toată
frumusețea. O scurtă explozie și un fum înecăcios invadă
încăperea.
Lucia deschise ferestrele în grabă și băgă din nou
în priză toată aparatura existentă în casă, apoi dădu
câteva telefoane și așteptă liniștită ajutoare. Se simțea
împăcată, răzbunată, mulțumită... Surâse cu ochii
închiși și se lăsă legănată de liniștea binecuvântată care
îi mângâia simțurile. O privi cu coada ochiului pe
Amneris, dar o văzu stinsă, redusă la tăcere, învinsă...
Nu mai simți compasiune. Își întoarse privirea de la ea,
fără niciun sentiment. Simțea că făcuse ce trebuie. Nu
mai erau șanse ca Tobii Communicator să fie reparat și
nici altul nou, nu era posibil de obținut. Acest tip de
aparate destinate bolnavilor cu incapacitate de
comunicare trebuiau furnizate de ministerul sănătății
după lungi demersuri, comisii medicale, aprobări și
proceduri birocratice, care necesitau luni sau chiar ani
până să ajungă la cine trebuie.
Știa bine cât se zbătuseră Carla și Ambra pentru a
obține doctoriței acest privilegiu și mai știa că acest
aparat, aproape că le-a distrus viața, după ce Amneris a
învățat să-l folosească. Se îndoia serios că vor mai mișca
vreun deget pentru a readuce în casă un alt dinosaur de
acest fel. În sfârșit... liniște...
Într-o jumătate de oră
casa se umplu de viață și
activitate. Daunele ciudatului
incident au fost reparate cât ai
bate din palme dar calculatorul
ghinionist a fost aruncat la fier
vechi. La întrebările ce i-au fost
puse, Lucia a dat explicații
valide și lucide care nu au trezit
nimănui niciun fel de bănuieli.
Nu putu să nu-și sufoce un
zâmbet, când observă zelul cu
care cele două, mamă și fiică își
confecționară o părere de rău
prost alcătuită, care nu reuși să
convingă pe nimeni cu
autenticitatea ei îndoielnică. Se
înghesuiau amândouă cu
consolările, dar Amneris nici
măcar nu le privea. Fruntea îi
era brăzdată de două cute
adânci care îi întunecau chipul
palid, mai mult ca oricând. Nu
avea ochi pentru nimeni de
acum și parcă reintrase în
catalepsie. Dacă furia ei ar fi
putut deveni materială, ar fi
ucis fără ezitare ființa care o
aruncase din nou în hăul fără
fund al neputinței și tăcerii.
Nu catadicsea să-și
reproșeze în vreun fel
comportamentul care provocase
deznodământul acela. Acum
mintea ei și toată conștiința de
care dispunea era prinsă în
caruselul urii fără margini și
unei dorințe de răzbunare, de
proporții apocaliptice, care o
devora pe dinăuntru, celulă cu
celulă, neuron cu neuron... Nu
mai avea arme, nu mai avea
control... Nici măcar nu
denunțase pe ucigașul răbdător
care aștepta pe undeva pe
aproape să o anihileze. Își
savurase puterea nou câștigată
cu atâta lăcomie și plăcere,
încât nu considerase necesar să
se grăbească iar acum nu mai
avea arme.

27
Maria Giurgiu
Un tezaur condamnat să fie
îngropat în uitare
(Din vol. de povestiri „Copilărie între real și
fantastic” – editura Armonii Culturale-2017)
A existat de veacuri în cultura satelor românești,
un gen de repertoriu popular, de muzică românească
rurală, locală, ce s-a transmis exclusiv, pe cale orală.
Muzica aceasta lăutărească creată de rapsozi anonimi
din rândul populației de la sate și de lăutari, care au fost
mereu custozii acestui gen de creație este pe cale de
dispariție azi în România. Creațiile lăutărești sunt
cântece, doine, balade hore, ce oglindesc toate tipurile
de trăiri sufletești, sentimente izvorâte direct din
sufletul românilor de la sate și au fost create chiar de
lăutari. Erau cântate de lăutari, fie ei țigani ori români,
la cererea românilor participanți la nunți, botezuri, moț
la clăci organizate în sat pentru executarea diverselor
activități rurale, ca: torsul, cusutul, curățatul
porumbului după știuleți, scărmănatul lânii și lista ar
putea continua.
Lăutarii indiferent de etnie dețineau și poate mai
dețin încă, pe acolo, pe unde mai supraviețuiesc acest
prețios repertoriu popular transmis din generație în
generație doar pe cale orală. Repertoriul acesta de
muzică românească, nu țigănească, rurală locală,
cântată pe la nunțile și botezurile de români, veche de
sute de ani, în care sunt exprimate sentimente,
evenimente de viață autentică românească, e vivace
bogată în trăire și expresie, precum însăși viața
românului, agitată și în continuă frământare. Azi e
subestimat și e pe cale de dispariție.
Lăutarii sunt unici custozi de, doine, balade vechi,
hore, sârbe romanțe fie de dor de iubire de jale și de
orice alt foc ce a pârjolit inima românului în existența sa
continuă pe aceste meleaguri românești.. Ei au creat și
au știut mereu cânta, improviza, compune cu sentiment
și după ureche, conform cu trăirile solicitanților, care
erau românii și care le doreau cântate, de lăutari pentru
ei, la petrecerile lor. Muzica aceasta nu a fost studiată în
școli, nu a fost compusă pe partituri și pusă pe note, pe
portativ. Ea a circulat doar oral și a fost parte din viața
românilor. E autentică și valoroasă, ne reprezintă
spiritul, intensitatea trăirilor vieții noastre, a
sentimentelor, fie ele de iubire, de ură, de dor, de jale, e
izvorâtă direct din suflete de români.
Nefiind scrisă, ca să nu
dispară, ea ar trebui să fie
transmisă tinerilor. Nu mai e
cerută azi muzica lăutărească,
cântată după ureche, de către
locuitorii mai tineri, ai satelor.
Nu o mai cunosc și nu o
apreciază neînțelegându-i
valoarea reală. Timpul artei
autentice a lăutăriei practicate
de legendarul Barbu Lăutaru,
Fărâmiță Lambu și alții ca ei
este apusă. Cei care se
consideră promovatori ai
culturii autentice românești
unde sunt ei oare? Manelele nu
sunt un gen de muzică
românească, care să îi
reprezinte pe români, viața
cultura și tradiția lor. E muzică
țigănească. Promovează
incultura și prostul gust. Acea
muzică veche ce era mult
cântată de țiganii lăutari, însă
era românească neaoșă, rurală
și multe din piese aveau specific
regional.
Țin minte că la nunta mea,
eu fiind fată de la țară și la
nunțile surorilor și fraților, am

28
avut taraful cu lăutarii, din satul nostru. Erau lăutari
prețuiți pentru că își făceau bine meseria, fiind buni
cunoscători ai repertoriului și ai datinilor.
Bătrânul se chema Mitică B. și cânta la vioară, la
țambal. Taraful era format de membrii familiei sale: fii,
un văr care s-a stins și acela, nepoții. Fii săi, trăiesc încă
și cred că nu au uitat să cânte acele piese dar nu au mai
transmis învățătura copiilor lor, pentru motivul
menționat mai sus. Ei s-au apucat de alte meserii, ca să-
și câștige traiul. Unul cânta la țambal, altul la acordeon,
altul la vioară după moartea tatălui lor. Fiecare din ei
cântau însă și din gură tocmai aceste creații de care am
vorbit mai înainte. Până acum treizeci de ani erau încă
solicitate de participanții la petreceri. Fiind interesați să
nu-și piardă faima și clienții, lăutarii cunoșteau bine tot
repertoriul, erau și inventivi creând și ei unele piese,
potrivite unor momente pe care le lansau cu ocazia
acestor petreceri și dacă aveau succes, cu atât mai bine
căci solicitanții le dădeau bacșiș. Clienții lor mulțumiți
dădeau acel bacșiș, pe deasupra câștigului, care îl
primeau, de la cel care îi angajase să cânte la petrecerea
de nuntă, botez sau moț.
Azi nunțile se fac la salon, se cântă alte genuri de
muzică și cu precădere manelele. Această muzică veche
românească, e tot mai abandonată și marginalizată, în
mod voit. Se pare că unii ar dori să uităm cine suntem și
ceea ce este cu adevărat trist este că nu facem nimic să
schimbăm lucrurile. De aceea a ajuns pălinca
ardelenească, sarmalele, micii, branduri ungurești,
bulgărești, sau mai știu eu, ale cui.
Lăutarii erau și personajele de pe la nunți și
botezuri, care știau, cum trebuie să se facă treburile la o
nuntă, ca să fie în concordanță cu tradițiile.
Ei știau să-l sfătuiască pe solicitantul serviciilor lor,
ce mâncare se gătește la masa fedeleșului, care se făcea
la ginere în noaptea dinaintea nunții; ce muzică de
întâmpinare a diferitelor personaje invitate să ia parte la
nuntă, trebuie cântată; Seara
când tinerii însurăței plecau cu
bradul și cu udatul în sat, din
poartă în poartă cu ploștile și
invitau tinerii la brad, cum e
datina în satul meu, ei însoțeau
alaiul, sfătuiau cum se
procedează, sfătuiau tineretul la
gătitul bradului, așa cum se
practică în părțile Argeșului; ce
anume trebuie să se
confecționeze pentru a se pune
în brad, fiecare ciucure, mărul
din vârful bradului, având o
anume semnificație pe care ei o
știau, căci știau mai bine decât
oricare altul datinile.
Spre exemplu mărul din
brad, este o tradiție antică,
practicată de pelasgi, strămoși
ai dacilor. Densusianu spune în
preistoria dacilor, că atunci
când fetele îndrăgeau un flăcău,
îi dăruiau alesului inimii, un
măr. Dacă ne amintim de
basmele din copilărie, de fiecare
dată, fiica împăratului era
invitată să arunce mărul de aur
alesului inimii sale, din
mulțimea tinerilor pretendenți
la mâna sa, care treceau pe sub
fereastra ei. Mărul era nelipsit
când se duceau pețitori la casa
fetei alese. Dacă fata accepta
mărul semnificația era că
accepta pe cel pentru care era
pețită și mărul, se punea în
bradul de nuntă. Puțini sunt cei
care mai cunosc aceste
străvechi tradiții și
semnificațiile lor.
Lăutarii din sat erau
solicitați chiar de socrii, care nu
erau întotdeauna avizați, să-i
sfătuiască ce meniu trebuie
servit la masa de gătitul
bradului, în noaptea dinaintea
nunții, (e obiceiul prin părțile
comunei Uda de Argeș să se
servească cu acea ocazie, ciorbă

29
de bureți, făcută din măruntaie de porc sau vită; ficat,
bojoc, inimă rinichi, fierte, apoi tocate și adăugate
împreună cu zarzavat pentru realizarea ciorbei; mezel și
varză cu carne sau sărmăluțe) știau ce și când, să cânte și
lista ar putea să continue căci în trecut o nuntă prin
părțile noastre dura trei zile și se făcea conform cu
datinile…
Când mirii soseau de la biserică lăutarii sfătuiau
soacra mare cum trebuie să întâmpine tinerii însurăței;
Se punea un scaun la intrarea în casa mirelui pe care se
așternea un ștergar, sau o cergă, mireasa urca pe acel
scaun înainte să pășească pragul noii sale case, după ce
soacra mare înainte să treacă peste scaun înlănțuia după
gât împreună pe mire și mireasă cu o maramă sau un
prosop cusut. Astfel înlănțuiți, mireasa trecea peste
scaun, apoi soacra îi punea pe cap colacul miresei
rupându-l în două, dând să mănânce din el mai întâi
mirilor, după care îl împărțea celorlalți nuntași din alai.
Ea primea în casă pe miri cu pâine și sare pe un platou
și un pahar cu vin.
Acesta era ritualul de întâmpinare care în cazul că
cineva nu-l cunoștea, cu siguranță i-l explica lăutarul în
detaliu, intrând în obligația sa.
Să faci o nuntă la țară pe atunci, nu era mereu
avantajos, dar oamenii țineau mult la aceste rânduieli.
Cum spune o zicală a românilor, „obrazul subțire cu
cheltuială se ține”.
Ceea ce e uimitor, e că în occident, în America,
Italia, Franța, Japonia și prin alte multe țări
îndepărtate, un taraf românesc binecunoscut de
generațiile din anii 1990 și de mai înainte chiar, Taraful
din Clejani, au avut un succes fantastic și continuă să fie
foarte adulați și prețuiți și azi deși, cei bătrâni sau stins
din viață.
Se pare că în familiile bătrânilor lăutari, tinerii au
abandonat această meserie, nemaifiind motivați s-o
învețe. Spun ei, că printre românii de la sate care erau
cei ce-i solicitau cândva să le cânte la petreceri, azi nu
mai are căutare. În timp ce taraful acesta era și este încă
considerat un mit viu, un lucru senzațional în
îndepărtatul occident, unde au fost premiați cu cele mai
prestigioase premii, în România nu erau luați în seamă.
Discurile cu ei au luat primul loc, în colecția de aur a
discurilor de la Geneva prin anii 1986-1990 (date mai
precise se pot găsi pe Youtube în documentarul realizat
despre Taraful din Clejani – Povestea ultimei generații,
din colecția Adevărul) la noi nici nu se pomenește măcar
numele lor. Care să fie cauza? Ar scădea oare valoarea
manelelor și a tuturor chiciurilor subculturale care au
umplut scenele românești și le-ar detrona?
Americanii când au văzut
pe scenele lor acest taraf, erau
atât de uimiți că așa ceva mai
există și i-au primit cu aplauze
și mult entuziasm. Le părea
incredibil că acești lăutari
cântau după ureche, fără
partituri și note, nu era
îmbrăcați în costume naționale
și nu foloseau un dirijor de
orchestră.
Erau priviți ca un fel de
fosile vii, descinse din trecut
ceva care la ei dispăruse de mai
mult de o sută de ani. Lumea
admira, muzica lor și la
spectacole sălile erau pline,
aplauzele îndelungi și biss-urile
nenumărate. Pe scenele lumii
îndepărtatului occident
autenticitatea lor exercita o
putere de fascinație incredibilă.
Se minunau cum în timp
ce cântau, coborau printre
rânduri, se mișcau încontinuu
printre meseni, dedicând
cântece personajelor principale
de la petrecere. Procedau ca și
în țară, la nunți când
improvizau, făceau dedicații

30
persoanelor de vază, (nunul mare, socrii mari și mici,
ginerele, mireasa) satisfăceau cererile mesenilor, care
pretindeau să li se cânte, în schimbul bacșișului.
Cei mai bătrâni dintre lăutari, nici să scrie sau să
citească nu știau. Cu toate acestea acei străini i-au primit
cu mare entuziasm și cu aplauze îndelungi, pe cele mai
mari scene din orașele lor supercivilizate, ca pe niște
personaje coborâte din mituri și legende, din alt timp și
alt spațiu. Au strălucit pe scenele lumii supercivilizate a
occidentului, fascinându-i pe toți cu autenticitatea și
talentul lor pe scene, uimindu-și auditoriul. Străinii i-au
îndrăgit, i-au apreciat și-i venerează încă, pentru că
peste secole au rămas autentici, așa cum pe la ei nu mai
există azi. Astfel de relicve au dispărut de secole în țările
lor.
I-au considerat ca fenomenul, JONNY DEEP.
Managerul lor Stephane Caro i-a făcut cunoscuți lumii
sub numele de TARAFUL HAIDUCILOR DIN CLEJANI
(Informațiile despre Taraful din Clejani sunt inspirate
din documentarul numit mai sus – Povestea ultimei
generații, din colecția Adevărul.ro).
Noi românii acasă la noi, ne rușinăm, să ne arătăm
interesați și entuziasmați de lucrurile autentice, ce le
deținem încă. Le aruncăm ca pe niște lucruri fără
valoare, la cimitirul de vechituri. Deși ne văităm că
suntem săraci, preferăm să promovăm nonvalorile. Unii
ca ei ar trebui să fie finanțați, să formeze în școli, noi
generații de artiști, care să se reproducă în spectacole
culturale pe la serbările tradiționale, să li se facă mai
multă publicitate și în afara hotarelor. Mă întreb, de ce
ne lamentăm în van, dacă necazurile și greutățile nu ne
deschid ochii, să valorificăm și să scoatem în evidență ce
avem de valoare?
E o inestimabilă comoară nevalorificată, tocmai
autenticitatea aceasta a lucrurilor simple, ce ne-au fost
transmise din bătrâni și pentru
care alții în țări îndepărtate, ca
Japonia, China, America au
îndrăgit numele României. Ei
ne-au perceput ca un popor cu
o veche cultură, unde încă mai
supraviețuiește și azi autenticul
pe care ei pun atât de mare preț
și pentru care plătesc cu mulți
bani, îl tratează cu mult respect
și sunt dornici ca să se poată
bucura de el.
Păcat, că la noi se ignoră
multe lucruri ce ne-ar putea
aduce, respect și bunăstare, ca
popor.
Peste două, trei sute de
ani vom începe și noi să-l
remarcăm și să-l dezgropăm
prin situri arheologice? De ce
nu acum, când mai trăiesc încă,
vreo câteva exemplare dintre
cei ce l-au conservat?
Tradițiile autentice
românești dacă românii ar
învăța să le prețuiască, să le
valorifice și perpetueze pentru
generațiile viitoare, ar putea fi
un filon de aur. Ar merita o
șansă din partea celor care sunt
abilitați să promoveze și să
conserve tezaurul nostru de
cultură străvehe, de a crea o
școală unde să se învețe
promovarea și conservarea
autenticului și i-ar face lobi,
acolo unde s-a văzut, că este
apreciat, peste așteptările
noastre. Nu sunt o expertă în
materie și am exprimat aici în
felul meu, entuziasmul și
emoția ce mi le-au incitat
vizionarea acelui film
documentar, mai sus citat, care
mi-a împrospătat amintirile.

31
note de călătorie 31-36
Niţu Constantin
Călătorii geodezice, Ungaria, Hunii
(01)
Moto:
„Cândva...
Îşi călăreau în linişte măgarii
Toţi înţelepţii, până la Cristos.
De când au devenit măgari husarii,
Toţi înţelepţii lumii merg pe jos.”
epigramă de Sandor Petofi din Din epigramiştii
lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Introducere
Am aflat din surse confidenţiale că, după ce
colindasem prin Eurasia de la Marea Nordului la
Oceanul Pacific, urma să plec şi mai pe lângă noi, în
Ungaria, la o consfătuire tehnico-ştiințifică, la analiza
modului de colaborare pentru rezolvarea unei teme de
cercetare privind automatizarea construcţiei hărţilor şi
planurilor topografice. Cu această ocazie sunt verificate
şi omologate diferite faze ale temei, cu părţi realizate în
diferite ţări şi asamblate într-un tot unitar.
Colaborarea tehnico-ştiinţifică avea loc între
serviciile geodezice civile şi militare ale ţărior est-
europene (foste socialiste). Din partea armatei române
eram doi delegaţi, colonelul dr. Marton, şeful
laboratorului de cercetare şi subsemnatul. Referitor la
originea etnică maghiară a colonelului Marton aveam să
îmi pun numeroase întrebări. Era un specialist de
excepţie, după mine cel mai bun specialist al ţării
noastre în fotogrammetrie.
Și ca să fiu bine înțeles, puteți citi ce înțeleg eu prin
etnii și naționalități, cu un simplu clic pe această
expresie. Acolo am definit etnia, naționalitatea,
naționalitatea conlocuitoare. Așa că toți venim de
undeva, unii nici nu știm precis de unde. Iar
naționalismul trebuie bine definit, să nu „sărim gardul”!
Ca să fim riguroși, recurgem iar la dicționare. Așa aflăm
că: NAȚIONALÍSM s. n. Ideologie și politică derivate din
conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX
la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea
națiunilor și statelor naționale.
Din fr. nationalisme; sursa:
DEX '09 (2009).
Dintr-un dicționar
specializat aflăm că:
NAȚIONALÍSM (<fr. {i}) s. n.
Ideologie și politică derivate din
conceptul de națiune, cu
diferite accepțiuni, în funcție de
condițiile istorice și de
obiectivele forțelor politice. În
sec. XVIII-XX, n. a contribuit la
cristalizarea conștiinței
naționale și la formarea
națiunilor și statelor naționale,
mai întâi în Europa, iar apoi în
Africa, Asia și America
Centrală. În cursul dezvoltării
sociale, n. s-a manifestat și se
manifestă cu exaltare excesivă a
superiorității unei națiuni față
de altele și sub forma
exclusivismului național în
raport cu alte naționalități,
îmbrăcând adesea forme de
șovinism, rasism și
hegemonism, care au condus la
crearea premiselor izbucnirii

32
unor conflicte interne și interstatale; sursa: DE (1993-
2009). Despre formele de manifestare a șovinismului ar
fi multe de spus.
Felul cum au fost tratați românii din teritoriile în
care locuiau oferă destule exemple de intoleranță a celor
ce stăpâneau aceste teritorii, mai ales în Transilvania și
nu numai. Să ne amintim doar de cele trei națiuni
favorizate, ungurii, germanii și secuii, în dauna națiunii
majoritare a românilor. Dar ia să definim noi și
șovinismul: ȘOVINÍSM s. n. Ideologie și politică de
ațâțare a urii și dușmăniei între națiuni și popoare, de
propagare a ideii superiorității unei națiuni asupra
altora, de promovare a exclusivismului și intoleranței
naționale; naționalism extremist. – Din fr. chauvinisme.
sursa: DEX '09 (2009). Originea e simplă – după
numele lui Neculai Chauvin, un naiv și viteaz soldat al
primei republici franceze și al primului imperiŭ francez,
pus pe scenă de Scribe în piesa Soldatu plugar,
reprezentată la Paris la 1831). Patriotizm exagerat;
sursa: Scriban (1939).
Cum ne-am cunoscut eu şi colonelul Marton, de
care aminteam? Eram în penultimul an al facultăţii de
construcţii şi geodezie, la Academia Militară din
Bucureşti. Domnia sa, ca cercetător ştiinţific, ne-a
predat magistral cursul de aerotriangulaţie (cu metode
de determinare a coordonatelor punctelor prin
măsurători pe fotograme preluate dintr-un vehicul
spaţial – avion, satelit etc.).
Mi-a recomandat să adâncesc cunoştinţele de
limbă engleză, ceea ce am şi făcut, iar pentru lucrarea de
licenţă să studiez erorile de poziţie ale punctelor
înregistrate pe fotograme, acceptând să-mi fie
conducător ştiinţific. Lucrarea de licenţă a avut un mare
succes şi a fost, pe lângă diploma de merit şi titlul de şef
al celor două promoţii din martie şi august 1973 de
ingineri militari, un punct forte în admiterea mea ca
cercetător ştiinţific în centrul de
cercetări ştiinţifice de geodezie
şi topografie militară, chiar în
laboratorul condus de colonelul
dr. Marton.
Ulterior, colonelul Marton
avea să fie comandant
(director) al centrului de
cercetări, inclusiv conducătorul
meu la doctorat, cu teza „Pachet
de programe pentru construcţia
automatizată a hărţilor”. Aşa că
nu pot fi considerat naţionalist
român, ci o persoană care crede
că ungurii din Transilvania sunt
buni cetăţeni români, integraţi
în societatea română şi cărora
aici le e locul. Că sunt „instigaţi”
de unii, e cu totul altceva!
Dar, cu mulţi prieteni
unguri, mai am o glumă. Cu un
ungur te înţelegi uşor, dar cu
doi nu, că pun la cale de o
„minoritate”. Aşa glumeam eu
cu colonelul Marton, care de
multe ori îmi zicea când
doream să aflu ceva de la el
„Niţule, mă tragi la limbă!”.
Sau, la câte o petrecere, mă
punea să cânt ce romanţă
românească vreau eu, părându-
i rău că nu ştiam maghiara, să
„îi zic ceva” de dor şi de inimă
albastră...
Relaţiile cu ungurii din
România erau, aşadar, normale.
Cu specialiştii militari din ţara
vecină, nişte oameni minunaţi,
mă cunoscusem în alte
consfătuiri tehnico-ştiinţifice
care au avut loc în
Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria,
Coreea de Nord sau în alte ţări.
Cu problemele ştiinţifice ale
temelor internaţionale de
rezolvat nu aveam probleme
deosebite, eram în grafic şi
rezolvasem fazele la timp.
Cu profesorul și comandantul meu prin lume

33
Mai trebuia să mă pun la punct cu cunoştinţele
despre ţara vecină şi am trecut imediat la treabă. Că
urma să merg și în 1990, apoi ca turist de mai multe ori,
când, în sfârșit, aveam și eu dreptul să merg cu familia
în țări străine...
Hunii
Şi totuşi, cine sunt ungurii? Sunt aceiași cu hunii?
În secolul al V-lea în Europa au venit hunii, călăreţii
apocalipsei, care au umilit Roma, Parisul sau
Constantinopole. Apăruţi din stepele Asiei, au muşcat
adânc din inima Europei. Călăreţi desăvârşiţi, cu
proviziile de carne ţinute sub şa, înarmaţi cu arcuri şi
săgeţi, au lovit ca fulgerul. Pe unde au năvălit nu a mai
rămas piatră peste piatră… Au ucis bărbaţii, au siluit
femeile, au înrobit copiii și tinerii, au ars și jefuit cetăţi,
oraşe, sate. Au distrus totul în calea lor.
Cu ochii înguşti şi capete ţuguiate grotesc, hunii
căutau noi păşuni pentru turme. Trufaşul imperiu
roman, la acea dată împărţit în două, avea să fie zguduit
de cei mai dificili războinici.
Confederaţia triburilor hune, cu populaţie turcică,
era cuprinsă intre Carpaţi, Caucaz, Altai, Siberia şi
Persia. Au declanşat prima expansiune în Europa,
mânaţi de o secetă cruntă. În drumul spre vest, au
înfrânt succesiv alanii (din sciţi, singurul popor de etnie
iraniană din Europa), triburile ostrogoţilor, regatul
armean, ajungând până în Siria (că sirienii și alți arabi
au încercat în acești ani în țara lui Orban, asta e o altă
problemă).
Hunii vin din Asia
Caii le erau necesari pentru migraţie, transport
(„turism”), vânătoare, comerţ şi evident, război. Băieţii
huni învăţau concomitent mersul şi călăria,
confecționarea arcului și săgeților, tragerea cu arcul,
aruncarea suliței…
După formarea imperiului hun, regele Attila avea
30.000 de luptători, jumătate fiind pedestraşi germanici
şi ostrogoţi. Hunii aveau un respect deosebit faţă de
războinici (or fi ştiind Băsescu, Boc, Ponta, Dragnea,
Tăriceanu, Igaș?). Chiar şi luptătorii duşmani care
dăduseră semne de vitejie erau onoraţi de huni, și
fiindcă ne ocupăm noi de toponime, de ce să nu ne
ocupăm și de nume? Attila ar avea sensul denumirii de
tată, asemănătoare cu cea din limba gotică, și unele
limbi slave (vezi în rusă oтeц, pronunțat: [ateț], sau
termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în
ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume
proprii turcice ca Atatürk sau
Almatî (Alma-Ata) și în
denumirea de dregătorie turcă
medievală „atalîk”. Un alt sens
ipotetic ar fi o înrudire cu
numele vechi turcic al fluviului
Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul
acesta numele ar însemna „Râu
mare”, numit de noi acum
fluviu. Așa că numele de
persoane și numele de locuri
sunt strâns legate între ele!
În sursele germanice,
Attila este menționat ca Etzel în
epopeea-legendă Cântecul
Nibelungilor (Nibelungenlied),
ca Atli în legenda nordică
„Volsunga Saga” și ca Attilius în
„Thidrekssaga”; în germana
veche, „Attli” însemna „tatăl”
sau „ăl bătrân”. După o altă
ipoteză, mai comună, Attila ar fi
diminutiv al cuvântului „tată”,
însemnând „tătucul”. Alte
cronici presupun că Attila
Hunul, (406-453 d.H) ar fi fost
de neam finic (finlandez), dar
Attila, „biciul lui Dumnezeu”

34
noi ne îndoim. Că finicii tot de prin Asia vin...
Attila a condus confederaţia pe cele mai înalte
culmi. În timpul domniei sale, efemerul Imperiu hun se
întindea din Germania până la Munţii Urali, şi de la
Dunăre până la Marea Baltică. Atilla era o întrupare a
cruzimii şi a rapacităţii. Epopeea lui Attila începe odată
cu alianţa făcută de unchiul său, regele hun Rua cu
conducătorul legiunilor romane, generalul Flavius
Aetius. Rua plănuia o invazie masivă în Imperiul Roman
de Răsărit (Bizantin). Spre norocul romanilor, Rua a fost
lovit de fulger în timp ce călărea prin stepă. Nepoţii lui
Rua, fraţii Attila si Bleda au moştenit în egală măsură
tronul.
Attila a aranjat ca fratele său să fie ucis „accidental”
la o vânătoare, după care şi-a concentrat atenţia spre
romani. Civilizaţia romană prezenta încă multe tentaţii
pentru el, pentru care atacase graniţele imperiului,
forţându-i pe romani să semneze tratatul ruşinos de
pace de la Margus (în prezent Pozarevac), în care
romanii se obligau nu doar să le plătească hunilor 115
kilograme de aur, ci să-şi deschidă pieţele comerţului cu
hunii. După acest scucces, porneşte o campanie de
cucerire în est, subjugând triburile popoarelor
migratoare care „făceau turism” prin zonă.
Întors în Panonia, unde hunii se stabiliseră atraşi
de câmpiile care le ofereau o imagine familiară stepelor,
Attila a turbat de furie deoarece romanii nu şi-au plătit
tributul. În plus, episcopul din Margus trecuse Dunărea
si jefuise mormintele nobililor huni. Armata romană era
prea slabă pentru a stăvili puhoiul hun.
Oraşe precum Margus (Požarevac, Serbia),
Sigindunum (Belgradul de azi) au căzut unul după altul.
Romanii au impus un armistiţiu urgent în anul 441, dar
războiul a reînceput doi ani mai
târziu. Căpetenia hunilor se
îndreapta spre sud, incendiind
Sardica, Filipopolis şi
Arcadiopolis.
Hunii au atins și zidurile
Constantinopolelui, înfrângând
armata imperială chiar lângă
capitală. Asediul cetăţii s-a
dovedit lipsit de succes pentru
huni, care l-au abandonat.
Attila îşi continuă expediţia de
jaf şi cucerire zdrobind armata
împăratului roman Teodosius
în bătălia de la Chersonesus.
Hunul primeşte două tone de
aur pe loc de la romani (o fi
oare din cel luat de Traian de la
daci?), plus promisiunea că-i
vor plăti anual alte 700 de
kilograme de aur.
Odată deschis apetitul
hunilor pentru bogăţii, Attila
porneşte iarăşi o expediţie, în
urma căreia, conform unei
cronici galice, a ars peste 70 de
oraşe. Incântat de succese, este
animat de cucerirea Imperiului
Roman de Apus, invadând
Galia în anul 451, în drumul lor
hunii distrugând şi localităţile
Germaniei de azi.
Attila era însoţit de aliaţii
săi, gepizii, ostrogoţii, rugienii,
scirienii, herulii, turingienii,
alanii si burgunzii. A urmat
căderea oraşelor Metz şi Paris.
A rămas deopotrivă în legende
şi în istorie modul în care
generalul Aetius, nimeni altul
decât fostul prieten din
copilărie al lui Attila, l-a oprit
pe acesta din urmă în bătălia de
la Câmpiile Catalanice.
Imperiul lui Attila

35
Avem şi aici o întâmplare nostimă. Prin anii ‘80,
cumpăram săptămânal Gazeta literară. Într-o luni, a
apărut articolul „Hunii la Paris”. Aveam publicaţia pe
birou. În cameră a intrat colonelul Marton, pentru a
discuta cu mine nişte probleme curente de rezolvat. A
citit titlul şi m-a întrebat despre ce e vorba. I-am
răspuns că nu citisem articolul. Luat cu treburile, nu am
observat dispariţia de pe birou a săptămânalului. Un
coleg binevoitor, P.V., l-a luat şi l-a dus să îl „arate”
şefului D.T.M., generalul maior Dragomir. Acesta, l-a
citit pe sărite şi l-a chemat pe colonelul Marton, să îi
arate ce scrie despre huni. Colonelul Marton, care știa că
eu aveam revista, a crezut că eu am dus publicația
generalului. Aveam să lămurim problema abia peste un
an şi să tragem concluzia asupra „turnătorului”. Al
dracului regim draconic cu turnători ordinari! Dar de
morţi, „numai de bine!”
Pentru a-şi sărbători victoriile, Attila organizează o
petrecere rară, al cărui punct culminant îl reprezentă
nunta sa cu mai tinerica (precum pupila unuia
Dragnea), pe nume Ildiko, de neam germanic. După
noaptea nunţii, Attila a murit după o beţie cruntă şi o
hemoragie internă. Sfârşitul său a însemnat sfârșitul
imperiului. După funeralii au început luptele interne
între fiii săi Elak, Dengizik și Ernak. Anul următor,
odrasele „nomenclaturistului” Attila au fost înfrânte în
bătălia de la Nedao de către ostrogoţii și gepizii conduşi
de Ardaric, nimeni altul decât cel mai bun general al lui
Attila. Hoardele hune s-au retras în dezordine în părţile
sciţilor unde au dispărut brusc.
Kutriguri și utiguri, nicio urmă de unguri
Multe popoare migratoare au încercat să-şi
revendice originea direct din sadicii huni. Triburile
turcice ale proto-bulgarilor au avut cele mai strânse
legături cu hunii refugiaţi din Europa. Relaţia dintre
huni şi bulgarii de pe Volga a mers aşa de bine, încât cele
două etnii au făcut o alianţă. Noua entitate politică s-a
numit iniţial Onoguria, apoi Utiguria, devenind în final
Kutriguria. Kutrigurii au atins maximul de dezvoltare
sub hanul Kubrat, după care au dispărut din istorie fiind
cuceriţi de către Gok-turci, strămoşii direcţi ai
otomanilor. Insă în vremurile apropiate, cea mai
vehementă asociere cu hunii a venit din partea șogorilor
unguri! Apropierea între unguri şi huni este însă mai
mult decât forţată, dacă ţinem cont de adevărul istoric,
chiar dacă Hungaria începe cu Hun!
În primul rând, hunii erau
neam turcic, vorbitor de limbă
turcică. Și zic unii că din limba
hună s-ar fi păstrat doar 3
cuvinte mari și late, recte
Medos, Strava şi Kamos, care
nu au corespondent în limba
maghiară. Noi nu ne
pronunțăm! Mai studiem…
Însuşi numele Attila are
rezonanţă în limbile turce. În
unele dialecte turcice, termenul
„Atil” are sens de verb și
semnifică „a ucide” (dar în
turcă se zice öldürmek!). Hunii
aparţineau etnic ramurii
turcilor oguzi, din care mai fac
parte bulgarii, avarii, khazarii și
ciuvaşii. Maghiarii au fost la
rândul lor un popor nomad al
stepelor de origine asiatică, dar
de etnie ugrică. Să nu se fi
combinat ei pe după Urali
triburile ugrice cu cei din
triburile turcice?
Al doilea argument, mai
rezonabil, este acela de ordin
temporal. Maghiarii s-au
Arcaşul hun

Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018

Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

La actualidad más candente (14)

Similar a Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018

Similar a Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018 (20)

Más de Ioan M.

Más de Ioan M. (20)

Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018