SlideShare una empresa de Scribd logo

Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018

•
•
Ioan M.
Ioan M.

Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018; - ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198; Fondată la Constanţa, noiembrie 2015; REDACŢIA REVISTEI: Director-fondator: Lenuş Lungu; Redactor-şef: Gabriela Mimi Boroianu; Redactor: Costel Avrămescu; Tehnoredactor: Ioan Muntean; Corectori: Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean; Redactori: Lenuş Lungu, Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean, Puiu Răducan, Costel Avrămescu; Grafică, coperţi, ilustrare: Ioan Muntean – prelucrare foto web.

Entretenimiento y humor
1 de 48
Descargar para leer sin conexión
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 2 coperta2 p2 tema lunii- autori clasici - amintiri Alexandru Philippide Crinul Paharnic alb, Crin blând, domol îmi varsă Parfumul tău, căci inima mi-e arsă. Mireasma ta puternică şi moale Îmi dă fiorul sânurilor goale De pe vitralii, Scăldate-n adieri de evantalii. Miresme moi ca mâinile, mărunte Ca zâmbetele, lunecaţi pe frunte; În jurul meu plutiţi ca nişte ape; Lăsaţi pe ochi molatice pleoape, Pe buze albe sărutări, pe gene Odihna unui vis, şi ca un zbor Răcoritor De albe pene, Învăluiţi-mi fruntea c-un fior. Alb menestrel al lunei, sprinten Crin, Îndeamnă gândul meu spre visuri bune, De visul rău mă vindecă deplin, În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune. Din furca ta să torc un alb fuior De moi miresme-n albă despletire, Să simt în mine ca o fulguire Cum se destramă albul tău fior. Înspre apus fereastra s-a deschis. Covorul, molcom lac de lână moale, Răsfrânge-amurgu-n cutele-i domoale. Din furca ta torc alb fuior de vis. În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune, De visul rău mă vindecă deplin, Îndeamnă gândul meu spre visuri bune, Alb menestrel al lunei, sprinten Crin. Octavian Goga Noi La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe... Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare... La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul... Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii... Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi...
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 3 editorial 3-4 Puiu Gheorghe Răducan Lasă-l!! De multe ori, de cele mai multe ori când greutățile apăsătoare mă sufocă, merg la mânăstirea Cozia, ca și acum de altfel. La vecernie am adormit adânc în fața altarului. Am adormit rugându-mă! Un zgomot liniștit mi-a „circulat” prin trup. Printre miros de smirnă, tămâie și lumânări, aud cum îngerii se neliniștesc în icoane. Cu mâna umbră la ochi, citesc pisania bătrână și pictura veche din naos și pronaos. Îngerii coborau din rame să adune praf de păcate din florile covorului de pe dușumea. Adunau și se rugau. Mă rugam și eu fără să-i văd. Câțiva arhangheli au adus o măsuță și au așezat-o în fața altarului. Se pregăteau să-l primească pe Domnul! Și, iată, Domnul, a venit! Cu barbă mare, albă, ochi albaștrii pătrunzători, haine vechi, ponosite, zdrențuite și mâinile încrucișate, privește adânc în bolta mănăstirii. Se uita spre boltă și murmura o rugăciune făcându-i pe toți sfinții de pe pereții bătrâni să coboare la slujba de seară. Și eu mă rugam! Deodată, Domnul s-a așezat la măsuța ridată de vremuri adânci, adusă de arhangheli. Citea, iar sfinții pereților și îngerii din rame, în genunchi, se rugau. Duhul lui Mircea asculta de sub piatră vecernia condusă de Domnul. Ce s-a dus timpul! De-abia au trecut 600 de ani de când marele voievod a fost adus aici. Frumușică cifră, 600! Parcă ieri s-a-ntâmplat! Mă-nchin și mă rog, pe când afară (vorba lui Grigore Alexandrescu de deasupra muzeului… „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.”, Oltul se reazemă de zidul sfintei mănăstiri. În plină slujbă dumnezeiască, un înger cu haine rupte, se apropie de mine și mă poftește afară. – De ce, îngân eu copleșit de teamă furibundă? Am venit să mă rog! – Degeaba te rogi, vei primi doar ceea ce meriți! – Știu, îngerule, dar eu nu mă rog pentru mine! Mă rog să-i ierte Domnul pe ceilalți! Să-i ierte și să-i ajute! Merge și-i spune asta moșului ce conduce slujba. Lasă-l, îl aud pe Domnul! Zic și eu… în gând, Doamne, de-mi asculți ruga, înseamnă că te uiți și la mine! Of, Cozie, Cozie, casa mea! Bătrână ca Mircea mă primești să recit cu pioșenie rugăciuni… Iartă-i, Doamne! Ajută-i, Doamne! Moșul continua să se roage, sfinții și îngerii îmbrăcați în haine rupte de vremuri multe se rugau, se închinau. Văzându-i lacrimile șiroind în barbă, m-am apropiat de Domnul să i le
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 4 șterg. Cu prosop de borangic și cu mâneca ștergeam cu teamă și sfială lacrimile Domnului. În urma lor, ce credeți că am observat? Erau poeziile mele, Mama și Tata. Primăvară cânt de flori Mi se dezbrăcă de iarnă, timpul primăverii. În Aurora-i specifică, Prințesa Verde intră galeșă pe gura de râu cu Săptămâna Patimilor în ilicu-i verde. Își flutură liturgic rochița verdelui crud cu dinții de miel. Dinspre livada pestriță, un pâlc de muguri tocmai s-a repezit pe crengi somnoroase în mireasmă de anotimp nou. În cântece de Înviere, sosește-n toiagul de trandafir smirna și culoarea ce va învelii ouăle Sfintelor Paște. La verdele pomilor și al ierbii încă lucrează Domnul la o acuarelă de colecție. Rândunicile își aranjează rochițele, cucii își scot din vechile scorburi ecourile lăsate la iernat, pe care le prepară apoi în cântece de vestire a Imensului verde. Nerăbdători, bobocii florilor de caiși, de cireși se zbat în așternuturi. Greu mai pot fi stăpâniți în acoperișul maternal. Soarele le mângâie genele. Ating cu sfială fereastra casei și-n rugăciune angelică, cu ochii-n roua lacrimii, întreabă somnoroși: De ce a trădat Iuda? Baba iarnă și-a lepădat blana. Zdrențe, zdrențe se mai zăresc pe la dosuri de dealuri. Bătrână, cu vremuri multe-n iarmaroace reci, se retrage-n bârlog pentru primăvărat, vărat și tomnat. Acum iezii țâștesc prin țancuri. Verdele cu dinții de miel se rostogloește-n văzul ochilor și-n aburul pământului. Multe zbateri în Săptămâna Patimilor… Va învia Hristos? Da! Hristos a Înviat! O, ce zile luminoase! – colind pascal - O, ce zile luminoase! O, ce Paşti mari şi frumoase! O, ce zile mari şi sfinte! O, ce Paşti noi şi sfinţite! Slavă Domnului! Slavă Domnului! Paştile cele de taină Paştile fără prihană Paştile Izbăvitorul Hristos Răscumpărătorul Slavă Domnului! Slavă Domnului! Paştile care-au deschisu Raiul cel ce-a fost închisu Paştile ce îi vestescu Pe creştini de le cinstescu Slavă Domnului! Slavă Domnului! O ce Paşti cu bucurie Şi cu mare veselie Grabnic toţi săraci cu gândul ‘Naintea lor tresăltându Slavă Domnului! Slavă Domnului! Noi, creştinii cei de rându, Pliniri semnelor văzându, Cu cântări ne veselimu Creştineşte prăznuimu Slavă Domnului! Slavă Domnului! Azi, la sfânta Înviere, Avem mare mângâiere Şi zicem toţi împreună „Slavă Lui!”, cu voie bună, Slavă Domnului! Slavă Domnului! Doamne, Te milostiveşte, Şi pe noi ne-nvredniceşte Raiul toţi să-l dobândimu Şi în veci să Te mărimu Slavă Domnului! Slavă Domnului!
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 5 poezie 5-17 Lenuș Lungu Viaţă şi natură Gândurile-mi rătăcesc într-un labirint întunecat singură între viaţă şi natură unde totul este alb şi plin de flori inima se pierde-n ceaţă eu doar privind în gol sufletul mi-a fugit din trup zboară prin văzduh cu degetele aş vrea să cuprind nemărginirea şi-mi apare-n faţă moartea ce-mi cere să o urmez cu buzele tăcute o clipă de răgaz să-mi dea să răsfrâng curcubee de culori şi fum să te îmbrăţişez în timp ce luna îmi acoperă lumina am gust de pământ şi miros de mare transformată-n umbră şi spumă. Mă pierd Mă pierd într-un vârtej magic ce mi-a acoperit pleoapele vise dantelate pe marginea clapelor de pian mă atrage orgasmatic în mii de bucăţele oglinda opacă pictez noaptea cu pensula umedă emoţiile din mine îmi dezlănţui inima dansez cu pasiune în pielea spatelui tău modelându-mi trupul de plastelină după forma pulsului tău să-ţi dau iubire pe sub pleoapele ca două aripi de fluture să fixez cerul să fur infinitului un grăunte de nor să-l imortalizez în culoarea ochilor tăi să te privesc şi ochii mei să-ţi spună cât TE IUBESC Dedicaţie specială Suflet la ţărm de mare Mi-am ancorat sufletul la ţărm de mare am pictat speranţele-n culori mi-am sculptat dorurile pe tărâmul tăcerii am cules fire de nisip dintr-un buchet de amintiri străbat cărarea frunzelor de toamnă în râuri de soare printr-o simfonie în valuri de fantezie.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 6 Gabriela Mimi Boroianu Nostalgiile cuvintelor (1) a mai trecut o zi așa cum trec zilele cu nostalgii cu renunțări iar eu un grăunte de nisip în clepsidra vieții cad așa în acceptare iar și iar așteptând cu fiecare cădere întâlnirea cu ultimul zbor... până mă frâng și rămân agățată ca un măr în copacul cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță numai dorul tău roade și roade ca un vierme în sufletul meu închis în el ca într-un cocon... şi pietrele Cetății tac și tace și vântul ce-ți purta vorbele numai Dunărea își leagănă ofurile în doinirea valurilor şi zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aștept să-mi vină rândul să-mi crească aripi în piept desferecând o poartă dincolo de care tu mă vei aștepta ca un anotimp al împlinirilor Nostalgiile cuvintelor (2) aș vrea să uit cine sunt să uit că doare acea parte din mine ce se încălzea sub umbra degetelor tale și mă ascund în cărți și rătăcesc printre rânduri furând identitatea personajelor femeia cu o mie de vieți cei drept mă mai încurc uneori în fustele de epocă ori simt fiorii morții când aud tăișurile spadelor încrucișându-se dar mă mut pe pagina cealaltă sau intru în cuprinsul altei cărți ca inelele sub scoarța unui copac şi știu că undeva între două coperți voi găsi căldura unei îmbrătișări și mă voi înveli în moliciunea unei șoapte de iubire atât cât să mă mint că n-am murit și eu...
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 7 Ovidiu Dinica Şoaptele Dumnezeu a făcut lumea în șase zile și în cea de-a șaptea s-a odihnit poetul a luat stelele de pe cer una câte una până a curățat cerul de pieptul ascuțit al acestora apoi cuvintele le-a împăturit unul câte unul până ce literele au strigat în noapte ca într-un vis al nașterii visele au venit unul către altul într-un poem scris cu pleoapele dimineții Fotograful în spatele aparatului de fotografiat parcurg timpul la pas subconștientul acoperă liniștea într-un cocon de imagini gata să inunde obiectivul culori ce transformă realitatea într-o frescă ipostaze ce stau la rând să înfierbânte emoția să-ți prindă nervii în bucla imaginarului mintea forțează creierul să viseze sunt o faclă ard dioptrii în metafore pe fruntea încrețită vanitatea semnează efemer centrifuga creierul suferă în centrifuga gândului cere un gram de oxigen hrănit cu iluzii luptă cu magia vieții să înlăture coșmarul din stradă răgnete în apus straturi ale emoției ventilate cu mintea pervers îmbâcsită să alerg cad în glastra cu inimi răpuse Animalul m-ai îmbogățit cu lacrimi vijelii se întrec să sugrume cordul marea mă împinge în larg ca pe o epavă asaltată de vânt lupt să ajung la suprafața cuvintelor tornade îmi mătura sufletul să-l scufunde sub vina de a te cunoaște imputabile distorsiuni servești la cina de taină sunt animalul pe care-ți verși nervii dintr-o desagă prea grea să mi-o vâri în inimă
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 8 Veronica Șerban Sâmbăta lor, amestec de dor Prima dată când blidarul din lemn de brad respiră ușurat e în sâmbăta lor de odihnă; luăm prânzul mare împreună cu stâlpul casei în capul mesei. Cu pestelca ei nouă, cea de duminică, primită în dar de la mama, umbra bunei şterge închipuite urme de praf de pe căni, ulcele, străchini din lut şi linguri aurii din lemn de tei. Chipul bunicii, cel mai adesea senin cu buzele darnice în zâmbete, s-a încruntat o singură dată, când a pus să se acrească borșul, în rest numai lumină. Odată cu mama toate neamurile știute și neștiute, strigate pe nume, desfăcute de ţărână, dau năvală la masă cu capetele plecate; li se iartă pe rând toate greşelile până la cele mai mici păcate iar casa toată se umple de-o mireasma aleasă, cea pe placul Lui, şi de dulci amintiri. Ciorba clocotește în burțile încăpătoare ale blidelor de lut. Polonicul darnic, tăcut, umple strachina până în buza crâmpoţită înnecând porumbei, păuni, brazi şi frunze. Nu se zgârcește cu nimic cu nimeni; toţi primesc la fel și zamă și carne și țăieței iar smalţul sfârâie de plăcere. Doar eu cotrobăi printre tocmaci să descopăr păunul prins în hora de flori, împodobesc vârfuri de brad cu nori, dezvelesc aripile porumbeilor lipsiţi de culoare şi zbor aşa cum făceam şi altă dată, dar acum mai îngândurată. Parcă vie, strângându-şi pruncul la piept, dintr-o icoană cenuşie, milostivă Maica Domnului, mă priveşte cu simpatie şi lacrimi în ochi. La lumina pe jumătate galbină a lumânărilor din ceară de albină dezlegat la limbă vinul nou, plescăind înspumat, sporovăişte în căni desperecheate lovindu-se coate în coate cu lutul învechit şi ars, din vas. Încerc să-mi imaginez ce gândeşte mama văzându-mă pe mine în locul ei rostind Tatăl nostru. Râuri de sare fierbinţi mă inundă. Le las să mă frigă. Le gust să nu se răcească. Ce amestec tulbur şi îmbătător, şi ce foame de ei, dureroasă şi, ce dor! Răbdător Dumnezeu ne numără, nu ne împarte, din doi în doi, din cinci în cinci, din şapte în şapte, de la oraşe şi sate; suntem toţi la masa frăţească. În sfârşit, sâmbăta aceasta, pot să plâng cât vreau, pe săturate.
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 9 Maria Giurgiu Vrăjitorul tenebrelor Mă privește sceptic iar duhul sorții se preumblă umbre pe cerul nopții și șoapte sinilii se ascund în ungherele anilor tulburi se înclină amenințător balanța dezechilibrelor în lume un duh întunecat răpește zâmbetele însorite din ochii oamenilor desenând în schimb măști de clowni triști un vrăjitor nebun pe-o mătură călare trasează cărări zănatice pe cerul nopilor cu stele proferează blesteme și prevestiri rele e vrăjitorul tenebrelor, joacă la zaruri șansele oamenilor, viitorului îi stropește fața cu sânge și durere. A răsărit steaua lui din groapa lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate din gânduri negre, plânsul celor loviți de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra archanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul. Răscumpărarea Luminii A fost răstignită Mila Pe brațele lebedei De trei zile piroanele îi țintuiesc aripile Suferința nu află îndurare Și ochii îi plâng sânge; Sacrificiul Fiului Sfânt Răscumpărate Păcatele clipelor pe pământ Cerul plânge graalul se umple Din chivot sângele s-a transformat În picături de îndurare În nopțile și zilele patimilor Cad în genunchi mii de stele albastre rătăciri trecătoare Cer iertarea păcatelor lumii Pâlpâiri de lumină se roagă-n altare Jelesc în prohoduri făcliile Picături de ceară și smirnă Mir și tămâie în genunchi cad celebrând Învierea cu miile. De pe Golgota urcată pe cruce Rugăciunilor le cresc aripi În zbor Își întind brațele șoptind Viers de milostenie și iubire Orgoliile se-ndoaie și se topesc patimi Morântul Sfânt se deschide Îngerul Domnului coboară Mortea e înfrântă Cântările îngerilor și ale lumii Laolaltă mânile-și strâng Un lanț infinit de lumină Unește cer și pământ Întunecimile se aprind Spiritele rele se ascund Uniți în iubire de Domnul Și rugă noi toți Stele căzătoare Clipiri trecătoare Curgem Fluviu de lumină În crugul dintre cer și pământ Pe aripa Flăcării-Lebădă.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 10 Florin T. Roman Dedicaţie Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele ca o ardere de tot pe altarul veşnicei recunoştinţe. Hai, vino, poposeşte în lacrima umilei regăsiri, şterge sudoarea de pe fruntea-mi chinuită de frământări cu adierile primăvăratice ale firii, dă-mi să beau din cupele iertării dulcele nectar al binecuvântării şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că nu poţi culege poamele-învierii decât cu mâinile cu care-mparţi iubirea. Protest din flori de măr Puteţi să smulgeţi carnea din codrii ce mai sunt, să vindeţi foarte ieftin străbunii din mormânt, Puteţi să rupeţi pagini din a Istoriei carte, să sugeţi încă sânge dintr-un popor pe moarte, Puteţi să zdrobiţi munţii, să prădaţi veşnic ţara, dar nu puteţi să ţineţi în lanţuri primăvara! Ecoul cuvintelor ce învie Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid din nou rănile timpului, cum se deschid din nou rănile timpului şi sângerează frunze îngălbenite, must înroşit, melancolie, lumină crepusculară, amintiri de vară, poezie… Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid iarăşi rănile cerului, cum se deschid iarăşi rănile cerului şi lăcrimează ploaie rece, negură, întristare, păsări călătoare, melancolie, rugăciuni de sfinţi, raze de soare cu dinţi, poezie… Pe fereastra acestei toamne tac şi privesc cum se deschid din nou rănile timpului şi sângerează, cum se deschid iarăşi rănile cerului şi lăcrimează, precum Hristos când a murit Lazăr un pic… şi nu pot să fac nimic. Numai că din sânge de timp şi din lacrimi de cer, după fiecare dezgheţ de omăt şi cuvinte, iarăşi şi iarăşi, tandru, cuminte, înmuguresc, înfloresc şi rodesc crucile mormintelor, iar eu simt cum îmi cresc aripi de primăvară când ascult cu inima ecoul cuvintelor: „Lazăre! Vino afară!”
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 11 Aurelia AlbAtros Iar îmi strecori în suflet primăvara Uneori îmi vine să cred că mantia de flori a primăverii e-o intrare în lumea de la început în care toate lucrurile înfloresc împreună fără ca ele să fie conștiente. Nimic nu-i prea mult când pe cap ai iarna în plete și în suflet ai veșnic primăvara... Primăvara ne înverzește până în străfundul sufletului și fiecare floare ce înflorește ne dăruiește reînflorirea cu fascinatele ei splendori iar sufletului îi dăruim soare și zâmbete printre flori. Iar îmi strecori în suflet primăvara un anotimp de mulți visat, cu flori ce-mi dăruiesc dor, zbor, eternă primăvară. Iubiţi, primăvara a sosit! Ai văzut, primăvara cum apare ca o taina, cu flori multe-ascunse-n haina? Când pe pleoape te alintă spre un vis, ghiocei, zambile, toporaș cu rochițe, toate numai volănaș, vor să prevestească reînflorirea și iubirea. Zumzet și ciripit de păsări printre zarzări și cireși pe-a lor crengi de floare pline cântec nou de primăvară pentru mine, pentru tine... când iubim. Inima nebună, în zborul ei, uită de dureri și zile neînsorite căci primăvara are mii și mii de mângâieri! O altfel de poveste Când razele soarelui dansau în râu ai vrut să pleci fără să simți unduirea lor, sau... n-ai vrut să crezi în ele, crezând că-s trubaduri la vremuri rele?!... Am stat ascunsă-n voaluri de zefir, cu-n zâmbet în tăcere, am fredonat un cântec, Love doesn't ask why iubirea nu întreabă „de ce?”, vine dintr-o dată și pleacă la fel... Fiind de modă veche, povestea mea e o altfel de poveste, vis lângă vis voi strânge, să fac din ele o comoară, tipărind-o în mine o voi citi în vremuri grele.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 12 Ioan Muntean este dulceaţa sălbăticiei noastre aşa cum suntem întrețesuţi în firele noastre de tapiserie spartă te iau ca aleasa mea atât comoara mea cât și travestirea mea te văd în culorile păcatului nostru cum îmi scoţi hainele și intri în pielea mea eşti modul în care țin lama lemnul negru din mâinile tale din care îmi scoţi cu blândeţe numele în tot ceea ce nu pot spune și în ceea ce nu voi înțelege niciodată sunt umbre de pe fața ta iar secretul vocii tale mă leagă aici și îmi sigilează soarta știu că nu am de ales oamenii oamenii au voie să te părăsească oamenii au voie să se destrame cu tine oamenii au voie să te iubească dar nu vor să fie cu tine oamenii au voie să vorbească cu tine oamenii au voie să-și pună fericirea înaintea ta și să facă ceea ce îi face fericiți chiar dacă nu te includ pe tine oamenii au voie să plece de la tine oamenii au voie să se îndrăgostească de altcineva oamenii au voie să nu te dorească în viața lor oamenii au voie să facă tot ce vor ei înșiși și să devină versiunea lor înșiși care încearcă să fie atât de greu de iubit nu fi amar cu cineva care încearcă să fie fericit te rog să mă iei cu tine pentru întunericul necunoscut această lume strălucitoare este neplăcută şi în lumina zilei se ascund păcatele ei nearătate nu sunteți binecuvântați sunteți pierduți și nevrednici dar v-am văzut cicatricile și nu mă înșel te rog, ia-mă cu tine acolo unde a dărui sună acasă prefer să fiu blestemat decât salvat și singur ia ia mâncărimea din piept, ia mișcările din suflare, ia amorțeala din gât, ia inima pe care am scris-o ia stutter și blushing, ia zdrobirea de neoprit, ia tremurul în glasul meu ia și lipsa de a alege ia pentru tine azi melancolii private doar culese de crini ce se duşmaneau precum voia a ta greutate gândul mă duce departe spre ora şase seara eu scriu doar noaptea uşoare braţe purifică manastirea cea sfânta din preajmă şi tresaltă cu mine în dimineaţa în care lucrurile merseseră bine iar matematica din prisos zboară mai repede ca avioanele mă mir veşnic şi respir oxidate miresme cu sfaturi înţelepte azi mi-am vindecat gândul
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 13 Eugenia Rada Ioniță La o parte Nu mai sunt albăstrele ca altădată, în tenebre, bocetul clocotea fără odihnă, deasupra se întristau stelele și pe furiș picurau câte o lacrimă. Lemnul putrezise demult, clipele nu se puteau ajunge și țipătul ardea fără încetare semănând amurgul în poeme. Cândva Aerul a înghețat, pulberea soarelui, vrajă nestinsă făcea vatră în mijlocul deșertului. Te pierdeai între semne și spații... Într-o ușoară umbră albastră începea sfârșitul și golul în zvâcniri sticloase de ape. Nu ere nimeni. Tăceri cioplite de timp se așezau ca statuile-n parcuri. Între țărmul de ieri și cel de astăzi plecau și veneau păsările. Nuntă În lutul proaspăt rădăcina stânjenelului își făcuse cuib. Pământul se cununa cu iarba, copacii sfătuindu-se în liniște pentru o casă... În ploaie, stropii ștergeau blestemele ce îndoiau genunchii. Atâta căldură în brațele rădăcinilor și pământul răbdător cuprindea amintirile... Lumină Peste tufișurile de la marginea satului noaptea și-a aprins becurile. Sunetele spicelor erau hohote neauzite de lume, portrete arse de vară. Un vis sfărâmat de arcul urii pe care imperiul furtunii îl lasă în cale. Nu a fost așa! Cuvintele neîmplinite se agățau cu disperare de melancolia ghimpilor Numai la un hotar spre dimineață în carnea plină de răni, răsărea stingher trandafirul.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 14 Cornelia Diţa Plouăăă! Peste partea mea de lume, plouă azi ploaie curată, peste partea ta de lume, o fi noapte întunecată? Nu știu ce-aș putea să-ți spun, despre ploaie, despre lume, despre câte au un nume, cine-i rău sau cine-i bun... Știu doar c-am rămas mirată, și tăcută ca înserarea, dar să nu mă-ntrebi vreodată, de ce-mi place mie ploaia...! De-o vreme... Stricam și iar țeseam pănză albă de vise ca într-o Odisee... de-o vreme, doar priveam, eu... eu, nu nu te mai aștept, Ulise! Eu te-am uitat, tu te-ai pierdut, nici nu ai mai spus demult, „așteaptă-mă, femeie!” Și vise întregi am destrămat, le-am făcut ghem, le-am înnecat, nici nu știam că te-ai pierdut, dacă privirea m-a durut tu, n-ai știut...! Poate pe mal, s-a rătăcit vreun vis, din toate câte le-ai ucis fără vreun zgomot, fără amare șoapte, și-e noapte, Ulise, e noapte! Acum spun doar vezi-ți de drum, că amară ți-a fost așteptarea femeie ce te-ai hrănit cu vise, ca într-o ODISEE...! Mă recunoşti? Bună seara, Mărită Primavară, Mă recunoști?... sunt doar o rândunică-ntârziată, Rătăcită prin gânduri, parcă am fost plecată, Dar m-am întors cu vântul, mirosind a tămâioară...! Bună seara, iubită Primavară, ca un clopot ce bate tare, inima-mi vestește sarbatoare! Hai, iartă Mărită, o rătăcită, parcă am fost o veșnicie călătoare...! Primește-mă, sunt cocorul tău întârziat, și-n zborul meu, priveam tot verdele din sat, Dar cum să fi lipsit când clopote bat? Nu vezi?... și sufletul meu, cu tine a-nviat! Lumina Lui...! Ce ciripit și cânt e-n slăvile de sus, ce pace este-n cer și pe pământ, în ziua asta sfântă, când a înviat ISUS, se aude răsuflarea primăverii, în fiece cuvânt! Și firele de iarbă parcă rostesc cuvinte, azi fiecare suflet fruntea își coboară, s-asculte răsuflarea celor din morminte, azi, când Duhul Sfânt prin aer zboară! Azi, bate toaca și clopotele toate, azi, ziua strălucește de lumină, cuvântul LUI până la noi răzbate, și-n fiecare arde scânteia LUI divină!
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 15 Paul Rotaru Îngerii nu sunt nemuritori Deși creația de față este o variațiune la poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe și la nuvela „Micul Arhimede” de Aldous Huxley, totodată aceasta se bazează pe un fapt real. Era duminică, pe la amiază, Aproape de sfârșitul lui april, Când dintre nori mă urmărea o rază Sfioasă și cu zâmbet de copil. Trăiam o primăvară timpurie, Când pomii înfloreau cununi de zori, Pământul se trezea de simfonie Sub ochii mei senini și visători. Un glas în cântec vine de afară: Copilul de vreo patru anișori, Făcându-mă să cred – a câta oară? – Că îngerii nu sunt nemuritori... Vreo trei mătuși îl ascultau uimite Ca pe-un modern și dulce menestrel, Urzind cu toate planuri încâlcite Pentru atunci când fi-va măricel. Din Mozart fredona cu veselie Concertul pentru horn în Fa major; Asupra lui plutea în ironie Un straniu corb pe nume Nevermore... Odaia se lărgește dintr-o dată, Iar cântecul se scurge pe pereți, Se face o cupolă luminată Sub care vin din depărtări poeți. Minunea crește, lumea se preschimbă – Doar ochii de copil o pot privi. Mătușile grăiesc ciudată limbă, Neînțeleasă inimilor vii. — Ia uite, spune Safta, reproduce Concertul pentru horn în Fa major Și are eleganța unui duce – Copilul se va face dirijor! Sub violină Faust se ascunde, De Goethe prima oară temător. Divinul Dante în salon pătrunde, Purtând pe umeri corbul Nevermore. — Va fi poet! se bucură Gherghina, Luceferii îl vor purta spre cer, Acolo unde, veșnică, lumina Va întări cuvântul efemer! O colivie goală se arată. Spre ea privește corbul croncănind. De-acolo iese Allan Poe deodată, Cu umbre care ochii îi cuprind. — Copilul are largă perspectivă, Grăi Eufrosina mai încet. În epoca aceasta fugitivă Va reuși fiind un arhitect! În colivie corbul se așază, Părând a-și face cuibul pentru somn;
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 16 De fericire însă lăcrimează, Mințindu-se că astăzi este om. Copilul azvârli cu nepăsare Arcușul, cartea, cubul în pridvor. Privind către fereastră, spune tare: — Eu nu vreau altceva decât să zbor! Mătușile rămân preocupate, Aprinse toate-n dialogul lor. În colivie pasărea se zbate, Cu ciocul ține ritmul Nevermore. O mână invizibilă pe clape Apasă un requiem amorțit. Pe ziduri notele încep să sape Un drum spre universul inedit. — În viața asta scurtă și nedreaptă, Voi învăța vreodată cum să zbor? Răspunde Amadeus: — Niciodată! Iar corbul ține ritmul Nevermore. Copilul dă din mâini lângă fereastră. Requiemul se schimbă în cuvânt: — Aceasta este ironia noastră, De-a nu putea fugi de pe Pământ. Când bolta se făcu din nou albastră, Iar Soarele zâmbi de după nori, Copilul a căzut de la fereastră, Căci îngerii nu sunt nemuritori… Femei pioase leșinau de-a rândul Văzând sicriul gol sosit în prag – Aproape c-a încremenit și vântul Cu trupul nepoțelului cel drag… Groparii sapă, cioclii se închină, Prelatul perorează plictisit. Un clopot tânguiește în surdină, Iar cimitirul doarme liniștit. Pământul a primit la sân speranța, Suspin de Mozart, înger muritor. O va visa poate pe Baba-Cloanța, Va fi printre luceferi zburător. Dar nu mai e decât o amintire Concertul pentru horn în Fa major, O primăvară fără strălucire, Flămândul cioclu, corbul Nevermore. Trecură ani. Mătușile pioase Sub candelă așază un portret. Nepotul lor de douăzeci și șase De ani, azi ar fi fost un arhitect. Poate poet, cum își dorea Gherghina, Sau poate elegantul dirijor. Sub ochi li se cutremură lumina Și-o vorbă neînțeleasă: Nevermore! Cutremurate de o presimțire, Femeile se-nchină pe covor, Grăind cuvinte pentru pomenire – Portretul le privește sfidător. Pianul, partiturile, vioara În urmă cu o vreme-au licitat, Dar sărăcia tot își prinse ghiara De visul lor odată spulberat. La ușă se arată un sinistru Gângav și chel, ca o tenebră-n vânt, Trimis de către-al Cultelor ministru Ca să perceapă taxa pe mormânt. Dar ele nu au nici de pomenire Un ban să dea, căci Statul le-a luat Orice venit. Și doar o amintire Le-mpovărează traiul maculat. Oricâte raze luminează cerul, Oricât s-ar îmbrăca Pământu-n flori, De-atunci aud în jurul meu refrenul Că îngerii nu sunt nemuritori…
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 17 Eugen Dulbaba Avertisment Parfumul tău Vapori de amărăciune Răspândeşte Apropierea sinceră O alungi Căci pielea îţi e Parfumul „însăşi” (însuşi) Avertisment Pentru adevărata Îmbrăţişare. Rime din Capriciu Nu îl văd pe Cioran Să scrie un roman Şi nici pe Brătianu Asemenea lui Pătrăşcanu Îl ştiu doar pe Urmuz Cum ronţăie din cucuruz Pe Eminescu care a iubit O Veronică până la sfârşit. Vorbesc Vorbesc cu muştele Ca să mă ierte Nu le-am vrut Prin jur Prejur Contur Să îndur Existenţa cea bâzâitoare A lor Vorbesc şi le aud Vorbesc şi mă aud Vorbesc… Idei îmi vin Rămân în poposire Apoi se zboară Ca muştele Se zboară Se întorc Depun…concluzii Pentru o nouă ipoteză. * Vorbesc la aer Respirarea lui Poate-mi va inspira IDEEA. Fără amin Pe mâna închinului Ce este închinare Jumătate doar Se scurge uneltirea De curând Ce va fi împlinită La curtea Marilor Cuceritori Veniţi cu asalt Să îi numească Pe nenumiţii Ştiuţi de mâna cu închin Fără amin.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 18 proză 18-36 Cepeha I. Mihai Azi, în cartier (5) Ilie ia, totuşi, pet-ul într-o plasă şi se înfiinţează la uşa frizeriei lui Beni. Nu-i era lui de tuns, cât nevoia de a mai schimba o vorbă cu cineva, iar „la Beni” e singurul loc unde îi poate întâlni pe cei din cartier. Tot aici mai poposesc profesori şi funcţionari răblăgiţi de naveta prin satele din zonă. Gara fiind în apropiere, iar capătul de linie al microbuzelor în spatele ei, în fiecare după-amiază zona colcăia de lume. Asta caută Ilie. Există şi o crâşmă, dar lui nu-i plac beţivii. Unul din principiile la care ţine fiind acela de a nu da ţigări sau băutură nimănui, mai ales celor tineri care au mai rămas şi care, neavând alte treburi, zac pe la mese cu o cafea sau o bere luată pe datorie ce urmează a fi plătită din pensia părinţilor. Acum, în prăvălia lui Beni sunt două persoane cunoscute. Colea boschetarul se odihneşte pe banchetă. Îi despicase nişte lemne lui Beni şi intrase pentru a se încălzi. Pe scaunul de lucru, domnişoara profesoară Gina îşi reface machiajul în încercarea de a-şi ascunde cei cincizeci de ani de singurătate. Îl vede pe Ilie în aglindă: – Măi Ilie, tu n-ai treabă acasă? Aproape de fiecare dată când trec pe-aici, apari şi tu. Pun pariu că ai ceva de băut în traistă. – Am. Vrei? – Aş! De-aia n-are ursu’ coadă. – Cum adică? – Toate lucrurile rele din lume vin de la voi şi de la băutură. – Cu tot respectul, domnişoară, de-aia nu v- aţi măritat pănă acum? – Şi de asta, dar nu-i treaba voastră. – Încă o dată, cu tot respectul, dar istoria ne arată că lucrurile stau altfel, adică invers. – Vezi? Aşa credeţi voi. Să-ţi spun ce mi-a făcut masculul primar azi, ca să vezi că am dreptate. – Murim de curiozitate! – Lasă băşcălia şi fii atent. Am terminat orele la 12 şi am ieşit la „ia-mă nene”, altfel trebuia să aştept cursa de patru. – E de înţeles, o susţine Beni. – O dubiţă care adusese marfă la bufet, tocmai se pregătea de plecare. Şoferul m-a primit în maşină, numai că, din crâşmă apare domn’ primarele cu încă doi şi mă debarcă pe motiv că maşina este rezervată autorităţilor, ca în război... – Nu se poate! se indignează cei trei în cor. – Ba da. Mi-am promis că, la prima întâlnire când nu va mai fi primar, am să-i trag un pumn în bot, fără avertisment. – Aoleu! Exact asta-i trebuie! se declară Ilie de acord. – Şi mai sunt şi altele, dar n-am timp acum, am de dat nişte meditaţii. Trecând pe lângă Colea spre uşă, îi aruncă: – Şi tu, mai spală-te, că puţi! Iese înclinându-se cu o mână pe clanţă: – La revedere, nătângilor! Beni aruncă un pieptene în urma ei şi rosteşte enervat: – Femeia asta detestă toţi bărbaţii! Cine se crede cucoana? Câtă desconsiderare! Nu m-ar mira să fie lesbiană. Colea, afectat şi el, dar din alt motiv: – Put? – Puţi, mă, puţi! îl asigură Ilie întinzându-i o cană cu bere, încălcându-şi, astfel, principiile. Dacă vii pe la mine, am să-ţi dau un rând de haine de-ale mele, ca să poţi să le speli pe cele de pe tine. Apoi către Beni: – Ţie nu-ţi dau bere că mai ai treabă. Şi aşa te paşte un Parkinson de toată frumuseţea. – Nici nu-mi trebuie, îmi cumpăr singur dacă am nevoie. – Şi ce te-ai imflamat aşa? – Că vorbeşti prostii. Acum, dacă tot sunteţi aici, am o treabă cu voi.
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 19 – Tu mereu ai treabă cu alţii, fiindcă nu ştii să faci nimic altceva decât să tai părul. – Nici nu-mi trebuie să ştiu mai mult. – Normal. Sunt destui proşti care să muncească în locul tău. Spune ce treabă ai cu noi?. – Am comandat mai demult o cutie mare din lemn şi mi-a venit azi. Trebuie s-o bag în pod. – Hai!! Unde-i? – Veniţi cu mine! Ies în curte. În şopron, frumos ambalat în plastic, un sicriu negru smoală şi frumos nevoie mare. – Cred că a costat o groază de bani, se miră Costea. Puteam să-ţi fac şi eu unul mai ieftin. – Te pomeneşti că ai stabilit şi data când ai de gînd s-o mierleşti. – Nu, dar vreau să fiu pregătit din toate punctele de vedere. Doar ştii că nevasta m-a abandonat şi s-a mutat cu fiică-mea în casa din fundul curţii. Nici nu vor să audă de mine. – Am văzut eu ceva perdele mişcându-se pe- acolo. – Mă spionează. – Dar de ce crezi că te-au lăsat de capul tău? – Nu ştiu. De scorpii! – Eu cred că din cauză că eşti cumplit de zgârcit. Unde ai dosit averea adunată şi din cauza căreia nu poţi dormi noaptea? – Asta nu pot să spun. – Te-ai gândit că după ce dai ortu’ popii, nevasta va demola totul ca să-ţi afle comoara? – N-o să găsească nimic. – Găseşte sau nu, ţie la ce-ţi foloseşte? – Aşa, ca s-o pedepsesc pentru tot ce mi-a făcut o viaţă întreagă! A fost o curvă, iar fiică- mea nu e a mea! – Dar la ce i-ai făcut tu, ca s-o aduci în stare de aşa ceva, te-ai gândit? – Mă, ce faci tu cu mine aici? Puneţi obiectul în picioare lângă cruce şi valea. – Uite la el! Are tot tacâmul! Eşti un bou, mare de tot! Colea: – Eu, dacă aş avea o nevastă, aş pupa-o şi în cur. Ştiţi voi ce înseamnă să te duci la culcare fără să ai pe nimeni şi nimic în preajmă. Te uiţi în oalele îngheţate şi goale, bei o cană de apă şi te culci cu ochii în tavan până adormi de epuizare. – Păi, ai spus că ai lampă şi radio pe baterii. – Culcaţi-vă voi cu radio, să vedem, vă ţine de foame şi de cald? – Cine crezi că-i de vină, Colea? întreabă Ilie. – Nu dau vina decât pe mine. Dumnezeu să-i ierte pe ceilalţi. Mă scol dimineaţa şi ce fac? Nimic. De unde s-o apuc? N-am nici buletin, că nu mă ia nimeni în spaţiu. Când ai mei au vândut tot, am rămas fără adresă şi poliţia îmi dă câte o adeverinţă de urgenţă, adată la patru ani, ca să pot vota. Între timp au revenit în salon, dacă acea încăpere de patru pe patru metri poate fi numită aşa. Pe scaunul de lucru aştepta, răsfoind o revistă porno din arsenalul lui Beni, alt cadru didactic întârziat, domnul Pop.
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 20 – Care-i nevoia, domn’ profesor? îl ia Beni în primire. – Nevoia e că trebuie să mă plâng cuiva ca să nu fac atac cerebral de necaz. – Suntem aici să plângem împreună, domn’ profesor. – Lasă-mă Ilie cu domn’ profesor. Sunt un rahat cu perje, sau, mai bine, un vidanjor. – Aşa rău, domn’ profesor? – Da, măi, oameni buni, aşa rău! Noi, cadrele didactice, suntem ultimii oameni. – Fă-ne să înţelegem, îl roagă Ilie. Mai devreme a fost pe aici domnişoara Gina şi avea şi dânsa nişte plângeri... – O ştiu şi o cred. Voi îl ştiţi pe Buliga, primarul? – Nu-l ştim. O fi acelaşi ca al domnişoarei... – Tot ăla, dă-l în mă-sa! Eu şi Gina suntem în aceeaşi comună, dar la şcoli diferite şi primarul peste amândoi. – Rău trebuie să fie individul dacă a reoşit să supere două... – Ieri a fost Duminică... – Şi mâine e marţi. – N-am chef de glume. Dacă vreţi să ascultaţi, bine, dacă nu, plec! – Am înţeles. Ziceţi! – Ieri a fost nuntă la cămin. – Asta-i frumos. – Voi aţi fost vreodată la o petrecere la ţară? Ilie: – Eu am fost, în tinereţe. – Eu n-am fost nicăieri, niciodată, se laudă Colea. – Eu nu mai ţin minte, zice şi Beni. – Tu nu ţii minte decât paralele, îl taxează Ilie. Ştiu că nimeni nu se duce la budă noaptea pe întuneric şi fiecare îşi face nevoile de jur împrejurul clădirii. – Şi acum e la fel, continuă domn’ pro0fesor. Oameni buni, vine primarul la directoare şi-i spune că Duminica viitoare are nu ştiu ce festivitate la cămin şi că trebuie igienizată zona. Ghiciţi ce? – Habar n-avem! – Eu sunt singurul bărbat din şcoală... Ilie: – Aţi primit o sarcină. – Exact! Aveam oră de chimie şi am fost trimis să analizez câcatul din jurul căminului cultural sau cum s-o fi numind el acum, că nimeni nu mai ştie de nimic decât de socoteala lui. – Şi? – Şi ce? Înarmaţi cu lopeţi şi roabe, am executat lucrarea. Mă jur! Cănd individul ăsta nu va mai fi primar şi-am să-l întâlnesc, îi trag un pumn în nas. fără avertisment. – Până acum tipul şi-a arvunit doi pumni. Ne asociem să-i înmulţim recolta. Nu-i aşa băieţi? Unanimitate. Colea mai şi plusează: – De ce să vă mai obosiţt? Rezolv eu acum şi nu ştie nimeni. – Nu ţi-a bine, băiete? – N-am nimic de pierdut. – Asta aşa-i! se declară cei trei de acord. Ilie: – Măi Costea, să ştii că te invidiez. Tu mori fără să pierzi nimic, iar noi ne dăm de ceasul morţii că ce are să se întâmple după ce o mierlim. Eu vă zic: nimic! Lumea va merge mai departe în prostia ei până când cineva se va hotărî să rezolve problema şi să facă să dispară mizeria asta de lume. Acum eşti tânăr şi într-o clipă te trezeşti bătrân. Eşti atât de obosit de viaţa asta de doi bani, încât nu te mai sperie moartea. De ce s-or fi chinuind oare oamenii să adune averi când nu iau nimic cu ei? Mă auzi, Beni? Beni îşi face de lucru cu sculele şi tace. Colea: – Măi Beni, dacă lumea asta merge tot aşa, într-o zi am să vin să-mi tai gâtul ca să scap. Beni: – Sunteţi amândoi nişte idioţi.
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 21 Adrian Scriminț Răzbunarea ciudată (nuvelă în trei părţi) (tragicomedie neagră, partea întâi) Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contra firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate paharele de plastic pe care le întâlnea în cale, doar ca să își alunge gândurile năvalnice care îi bubuiau în creieri, a răzbunare irealizabilă și a neputință. Mâna înfiptă în piept cu promptitudine îl opri din tumultul resentimentelor adunate de peste zi. De la teneșii albi care scânteiau prin pâcla întunecimii fragile, râvniții șalvari bufanți aduși pe sub mână din Turcia, mândrul tricou al unei echipe naționale de fotbal, ca atunci când își ridică complet din pământ ochii să dea de chipul radios și rânjetul sincer al unui bun amic, pe care nu îl mai văzuse cu anii. Schiță cu greu un zâmbet anemic, care nu avu deloc puterea să îi acopere amărăciunea de pe față, și Drăgan, zis și Cimpoieșul, prietenul lui pe care nu îl mai văzuse cu anii, remarcă cu ușurință lucrul acesta. După ce îi scutură cu energia unui vechi tovarăș umerii, îl întrebă cu cel mai nedisimulat entuziasm: – Ce mai faci, Mihăiță, mamă??? Mă recunoști? Sunt eu, mă, Drăgan Cimpoieșu’! Se distanță cu doi pași ca să îl admire de la distanță, așa cum ar fi contemplat un tablou. – Te-ai schimbat frățică, te-ai maturizat! Se repezi din nou spre el, îmbrățișându-l din răsputeri. Îl săruta pe frunte cu atâta patos, ca și cum s-ar fi despărțit la tren de propria iubită. Deși gura îi emana o doză sănătoasă de spirtoase, Cimpoieșu nu se clătina, doar ochii îi prinseră pe loc luciul melancoliei de odinioară, de când băteau coclaurile și săreau gardurile stadioanelor la meciuri fără ca să își plătească biletul. Ce prietenie, ce relații... Îi ținea capul în cangea pălmoacelor, ca pe cel mai prețios lucru de valoare. – Daca-i ști ce mult mă bucur să te văd, Mihăiță, mamă!... – Și eu mă bucur! îl încredință, cu un glas stins, și niște ochi care nu se străduiau să îi camufleze tristețea. De la cap, Drăgan Cimpoieșul îi trecu la umeri, și i-i scutură cu bărbăție. Îl podidi plânsul, unul deosebit de sincer, întâlnit doar la beție, și începu să îi justifice de ce tocmai lui, ca onorabil șef de galerie, de tonul căruia ascultau cu toții, fără prea multă crâcnire, i se întâmpla acest lucru: – Mă, Mihăiță, mă, te văd cap de afiș la teatru, te- am văzut chiar dând interviuri la posturile locale, săream ca apucatu’ și lăsam biliardul cât colo, răcnind la tovarășii cu care m-am obișnuit să-mi fac veacul: „Ăsta-i Mihai Soțu, cel de care râdeam ca proștii în copilărie că ne polua auzu’ cu canto clasic, de strigam după el: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do…; de îl consideram fetița școlii, și ia uitați unde a ajuns, colindă țările, cucerește teatru după teatru, țară după țară, iar din noi ce s-a ales? Stăm ca tâmpiții și inundăm speluncile, șomăm, iar preocuparea noastră principală este să ne aliniem în rând, ca fericitu’ care are semințe să ni le toarne cu porția fiecăruia în palmă. Ne-am tot obișnuit cu întrebatu’: Care mai ai, bă, semințe? Dă, bă, și mie câteva!” Dragan Cimpoieșul plângea ca atunci când era luat cu forța în armată, iar plânsul i se stingea treptat când citea printre lacrimi nefericirea celuia pe care îl avea în față. Își șterse ochii și își recăpătă același glas strident, cu care era obișnuit cartierul, glasul cu care făcea ordine și disciplină atunci când îl supăra vreun locatar, cântându-i cutezătorului la fereastră „Corul Vânătorilor” cu bâta de baseboll în mână: – Ce te supără, mă, Mihai?... că mă lasă inima, fac dracului infarct la „ăi”, treizeci de ani ai mei!
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 22 – Lasă!… dădu a neputință din palmă. Drăgan îl cuprinse și mai vârtos de umeri, dispărându-i subit toată beția: – Mihai, tu nu îmi mai pari copilu’ vesel pe care îl știam odinioară. Sper ca starea asta a ta să fie doar de astăzi. Ce-i cu tine? Mie nu-mi ascunde nimeni nimic, niciodată. Și să știi, că eu când îmi dau silința, ajut pe toată lumea! Râse de îmbărbătarea lui, și Drăgan, zis și Cimpoieșul, nu își dădea seama dacă acest râset era a simpatie sau a batjocură. Îl văzu pe urmă dezaprobându-l cu un gest dat cu adâncă lehamite, ca abia pe urmă să îl audă: – Nu ai cum să mă ajuți în cazul ăsta, Drăgane, mamă! Cimpoieșul își umflă pieptul cu un aer încărcat de orgoliu, se înfofoli ca un păun, după care îl contrazise: – Ia să auzim de asta, uimește-mă! Mihai Soțu își dezlănțuia cu greu zgârcenia graiului, urmărind cu neliniște fiecare autobuz care oprea și părăsea stația de călători, ca abia apoi să grăiască: – Știi că am fost plecat doisprezece ani din țară. Am cântat pe marile scene ale Europei Centrale. Aș fi stat și acum, dacă nu m-aș fi aflat la buza șanțului victimizării sociale. Soția mea a rămas cu bună știință gravidă, iar cei din teatrul însoritei țări de pe malul Adriaticii nu au știut să aprecieze lucrul ăsta, confundând sacra pepinieră culturală cu un bar striptease, așa că ne-au dat pe amândoi afară, la pachet, că nu aveau nevoie de oameni fericiți care voiau să își întemeieze o familie, să le stea prin concedii medicale, ci aveau nevoie de oameni care să le muncească. Așa că adio roluri, public, înalt statut artistic, respect… a trebuit să mă întorc pe pământurile natale, ale făgăduinței, să-mi iau în piept viața și să mă confrunt cu sărăcia lui Dumnezeu și-a lu’ Maica Dommnului. Mi s-au șters cu buretele toți anii petrecuți acolo, a trebuit să o iau cu totul de la început, și crede-mă că e mult mai greu pe la noi decât pe dincolo, trezești suspiciuni, toți au impresia că te-ai întors din străinătățuri cu aere de zeu, deși nu faci deloc strădanii ca să le demonstrezi lucrul ăsta, și m-au încredințat, ca să îmi fie cu învățătură de minte, și nu care cumva să uit lucrul ăsta, că aici soarele se învârte în jurul teatrelor, și nu teatrele în jurul soarelui… Se lăsă tăcerea, sporadic deranjată de tramvaiul care ducea spre case ultimii călători. – Stai greu cu reacomodarea! constată Cimpoieșul, scrutându-l cu milă printre ochii senini. Timpu’, deși în cazu’ ăsta se mișcă cel mai greu, este cel mai bun doctor! – Asta a fost o paranteză, ca să mă ajute să îți fiu cât mai explicit… Ani de zile am obținut recunoștința instituțiilor prin care am lucrat, plachete, medalii, laude în fața comunității… iar acum sunt de-a dreptul șocat… – Cum așa? îl trăgea Drăgan de limbă. – Am răcit… Am cântat la o acțiune de binefacere a bătrânilor cu parkinson. Tratamentul lor e costisitor, și m-au rugat să îi onorez cu prezența, să le cânt câteva canțonete, și să vezi ce s-a întâmplat… În graba lui de a ajuta un prieten pe care nu îl mai văzuse cu anii, Cimpoieșul trăgea urgent concluzii: – Ceee??! Nu te-au plătit?... Morții ma-mii lor. Stai că le pun eu o taxă de protecție… să vezi ce-am să le fac! Să nu mă mai numească ei Cimpoieșu’, dacă... Pe Mihai Soțu îl apucă pentru prima oară râsul, și își flutura cu negație degetul: – Nu au nimic de-a face cu toate astea, săracii, le-am cerut doar un pahar cu apă rece, l-am băut, și m-a lăsat gâtul, am răgușit. Problema cea mare este că peste câteva zile ar fi trebuit să cânt în Traviata. M-am dus la biroul directorului ca să îi explic problema. – Și? începu pe Cimpoieș să îl intereseze din ce în ce mai mult situația. – S-a lăsat urât de tot. Mi-a chemat șeful de compartiment, maestrul de cor, regizorul de culise, și față de dânșii m-au făcut de toată ocara. – Dar stai, mă, cum adică...— glasul voluminos prevestea ivirea unor momente grave — voi nu aveți voie să vă îmbolnăviți??! – E puțin mai greu... Din cauza partidului și a conducătorului iubit, artiștii fug peste hotare mâncând pământul, numai și numai ca să rămână cât mai departe de sacrele noastre meleaguri, așa cum am făcut și eu dealtfel — îi explica Cimpoieșului în parabole, uitând pe deplin de gradul lui de inteligență. – Păi și care-i neajunsul la toate astea? Să dea Dumnezeu să plece cu toții, și să nu se mai întoarcă. Să-i lovească necruțător puterea banului, să-i încovoaie, să câștige de o sută de ori mai mult decât aici. Crede-mă că aș fi plecat și eu, dar... — dădu din palmă a lehamite — dacă nu aș fi fost numit pe județ șeful galeriei Câinilor Negri — și zicând acestea ochii Cimpoieșului scăpărau de mândrie — m-aș fi cărăbănit și eu demult!...
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 23 Se opri ca să se uite după ce anume tot scruta Mihai. Văzu un ultim troleu, aproape gol, ce își fereca ușile și se îndrepta spre capătul de linie. – Păi, și atunci vă înlocuiți, ce boala faceți? aștepta Cimpoieșul lămurirea. – He, he... — râse a comicăreală. Nu le convine... Decât să cheme vreun gast de la trei sute de kilometri depărtare și să îl plătească cvatriplu, mai bine preferă să mă acuze de sabotarea spectacolelor, și crede-mă, nu am niciun suport, niciun ajutor, lucrez într-o instituție fără sindicat, fără regulamente de ordine interioră, pfoai de capul meu... M-a amenințat că mă mută din oraș cu tot cu familie! Drăgan îi întoarse spatele și, de necaz, își trase în frunte o pălmoacă atât de răsunătoare, de aproape că și-o frânse. – Așa ceva nu se poate... Să-mi facă ei una ca asta... Mă oftic, să moară mama, să nu mă numesc eu Cimpoieșu, dacă te mint! După acest jurământ ferm, se învârtea dezorientat, dorind să își dezvăluie indignarea cuiva anume, însă nu reuși încă să și-o dezvăluie nimănui, mulțumindu-se să își îndrepte chipul spre prietenul pe care nu și-l mai văzuse cu anii, și să îi asculte mai departe păsul. – Înțelegi tu, Cimpoieșule, întotdeauna pe unde m-am peregrinat, am fost un adevărat exemplu de muncă și seriozitate pentru toți colegii, am primit laude, recunoștințe, m-am întors în țară cu recomandare de la ministrul culturii, și uite ce pățesc aici, m-au băgat ăștia în concluzii pripite, în acuz de lene, de puturoșenie, de sabotare a bunurilor demersuri ale instituției... Dintr-o dată chipul lui Mihai Soțu luă schimonoseala unui suferind de ulcere și gastrite: – De lehamite și greață, am ieșit din teatru în plin toi al repetițiilor, și m-am dus direct la Oficiul Forțelor de Muncă. Duduia de la ghișeu m-a primit ca pe un zeu. Așa se uita la mine, cu niște ochi atât de sinceri, de ziceai că vede un extraterestru. Mi-a explicat așa, cu o față de-a dreptul senilă, cât de mult apreciază ea teatrul, că mă știe de la spectacolele de operă în care am jucat până acum și de prin interviurile date pe la televizor, că am o viață de stârnit invidie, mai că nu mi-a zis că-i de huzur, că îmi venea să o trimit de urgență în proveniența de origine, și mai că nu mi-a început să-mi plângă atunci când i-am solicitat cu un ton răstit, controlat cu greu de rafalele de mânie, să îmi caute pe loc un post de șofer, de curieriat internațional dacă se poate. M-a întrebat așa, cu un chip senin, zâmbitor, de sectantă, de martoră a lui Iehova, chiar mi-a luat mâinile într-ale sale: „Cum se poate așa ceva? Împrieteniți-vă cu urcușurile și coborâșurile dumneavoastră!” I-am zis: „Haide doamnă, mă luați acum cu consilieri psihologice!... Pe Cimpoieș îl apucară aceeași draci, cu un vădit semn de ofuscare. Pentru un scurt timp îl abandonă pe Mihai cât colo, și se deplasa fără niciun scop, și către nicio direcție. Arse un pumn în primul obiect pe care îl întâlni în cale, în cutia metalică, de culoare galbenă, înjurând indirect în acest fel serviciile poștale. – Bă, să mor eu, să îmi facă una ca asta, să se comporte în halu’ ăsta cu Mihăiță al meu, păi vin la ea și îi arunc în aer birou’, ți-o fac șomeră, să moară mama! Mihai râdea pe sub mustață. Îl scruta pe sub sprâncene pe cel căruia îi aduse pentru prima dată în acea zi nefastă zâmbetul pe chip. – Și ce ți-a mai zis, mă, Mihai? Că mă duc la ea și-i fac birou’ praf. Să vezi ce pumn îi trag, de-i scurtez gâtu’!... brava Cimpoieșul. – Mi-a zis să trag de meseria mea și cu dinții. Ar avea ei nevoie de șoferi de carieră internațională pe autocamioane, dar pentru asta am nevoie de niște cursuri. M-a mai atenționat că voi lipsi de acasă cu săptămânile — ceea ce mi-ar fi convenit de minune — dar vezi tu care-i problema, până îmi iau brevetele îmi trec nervii și dracii pe pămpălăul ăla al meu de director, și rămân mai mult ca sigur pe marea scenă
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 24 din provincie... Drăgan rămase visător. Țintea adânc văzduhul, și aștepta ca răspunsurile să îi vină de acolo. – Păi așa să și faci! îi răspunse cu o voce cam gâtuită. Dă-le dracului de camioane, că m-am săturat și eu de ele. Le repar de mă apucă zbâții. Noroc cu galeria, cu Câinii Negri, că altfel înnebuneam și mai tare decât am făcut-o până acum. Brusc, chipul matahalei se lumină în semiobscuritatea serii. Cu o mică întârziere, depărtările văzduhului îi trimiteau răspunsul. Cu aceleași mișcări, necoordonate, de titirez care își termina rotațiile, Cimpoieșul își schimba isterizat direcțiile, căutând să i se descarce sufletește cuiva anume. – Moaaa, moaaa, să vezi ce-i fac pămpălăului, să vezi ce idee mi-a venit!! Găsi și persoana căreia să i se descarce sufletește. Când trecu pe lângă el, trase un pumn în pașnica cutie poștală, de sperie biata bătrână întârziată de pe la cumpărături sau de pe la vreo rudă. În graba cu care își accelerase pașii, bătrâna nu se mai încumetă să și-i înfrâneze și să își culeagă mărul care îi sărise din plasă și se despărțise sprinten de celelalte. – Păi îi omor, mă, îi spintec, îi nimicesc, să nu mă mai numesc eu Cimpoieșu’ dacă te mint! Să-mi facă ei una ca asta prietenului meu... Atât ideile care îi bubuiau în cap, cât și boarea răcoroasă a serii ce se așeza peste oraș, păreau să îl lniștească. Își prinse apoi ca îmbărbătare prietenul de umeri: – Ia zi-mi tu mie, care ți-e următoru’ tău spectacol? Nu îl surprindea întrebarea, sau se străduia să o trateze cu importanță, de îi răspunse atât de repede: – Nabucco. Uite, e chiar acolo un afiș!... Decizia finală a Cimpoieșului veni la fel de repede: – Pentru prima dată în lunga lor viață, băieții mei se vor delecta cu teatru, cu muzică bună, de calitate. Dar o vom face în felu’ nostru!... Mihai Soțu scoase niște schimonoseli mai puternice decât zâmbetul, ce băteau în râsete. Oare Cimpoieșul îi era forța divină ieșită în cale ca să îl binedispună, să îl însenineze?! Lăsă această ciudățenie la voia sorții, căci uneori considera că era mult mai bine să te lași de bunăvoie în forța valurilor ei. Pentru o secundă, Drăgan Cimpoieșu vru să își întindă brațul a despărțire, însă se răzgândi subit: – Mihăiță, mamă, nu te-am întrebat, ești cam departe de casă, ia zi-mi, de unde vii? – De la teatru. Am avut nevoie de două ore de reculegere ca să îmi golesc din cap gândurile care îmi dădeau năvală. Chipul Cimpoieșului se înnegri, iar corpul mătăhălos al acestuia se chirci de indignare: – Adică... ai străbătut pe jos mai mult de trei sferturi din oraș?! Tăcerea lui Mihai îi confirma presupunerile. Cimpoieșul îi întoarse a necaz spatele, își trânti pălmoacele în cap, de parcă tot cerul i-ar fi căzut peste creștet. – Moaaa — se exterioriza a disperare — să-mi facă ei una ca asta, să-l pună pe cel mai stimat artist al meu, că pe altu’ nici că-l cunosc, să se deplaseze pe jos ca pe ultimu’ târtan?!! Dă-o dracului de treabă! exclamă încet, ca pentru el însuși, ca pentru sufletul sensibil care îi chinuia capul mătăhălos. Dă-o dracului de treabă, băăă!!! se puse pe răcnit, și urletul care îi evada din plămâni îi dirija pumnii ce se porniseră pe lovit cutia poștală, care scotea mugete de indignare, rămânând turtită și neputincioasă la ghioagele ofuscatului. Secu se simțea oarecum stingherit de prietenul care i se întoarse din adâncurile amintirilor sale și, întovărășit de un zâmbet schițat cu exagerare, sincer doar pe jumătate, se pregătea definitiv de despărțire, pe când Cimpoieșu, era preocupat de ceva anume, scrutând cu niște ochi pătrunzători depărtarea orizontului. – Stai puțin, Mihai! Își ridică brațul de-asupra capului, și pocni din degete, așa cum era obișnuit să facă atunci când sesiza vreo ignoranță sau întârziere din partea chelnerului: – Taxi!!! Autoturismul Tico frână cu scrâșnete nărăvașe. – Mihai — i se adresă coordial, ca și cum, în acea seară, acelea i-ar fi fost ultimele cuvinte — e târziu, mai ai încă vreo patru stații de autobuz de făcut pe jos până când ajungi acasă. Țin morțiș să te văd ajuns cu bine până acolo... Îl prinse de cot, poftindu-l cu amabalitate către minusculul autovehicul de culoare galbenă, însă Soțu i se opuse cu hotărâre: – Cimpoieșule, îți apreciez sincerele demonstrații de amabilitate, dar eu sunt artist bugetar român, la boală. Dacă aș fi avut bani, mi-aș fi găsit momentele de reculegere ca să îmi alung gândurile din cap în
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 25 taxi, e simplu, nu? Cimpoieșu se ofensă. Își împlântă mâinile în șolduri și îl scrută cu ofuscare. După câte momente îi spuse, cu un timbru gros și vitejesc al vocii: – Iar eu sunt doar un mecanic auto, care nu se lasă călcat în picioare nici de cea mai a dracului formațiune evazionistă a unei națiuni: statu’! O să vadă ei TVA... ciuciu de la mine. Hai, Mihai, hai la taxi — îi reprinse cu bruschețe, însă și cu o doză proporțională de amabilitate brațul — n-aș vrea să mă superi! Experiența vieții și intuiția nevăzută îl sfătuiră să i se supună, căci știa că nu ar fi avut șanse să i se subtilizeze prin intermediul unor scuze ieftine, iar Cimpoieșul, continua să îi acorde importanță, îi deschise el însuși portiera din față, din partea dreaptă, o închise apoi cu blândețe, îi făcu pe urmă un semn insistent cu palma în dreptul ferestrei semideschise, atenționându-l că va prelua el toate grijle. Vânjosul ocoli prin față taxiul care își pusese motorul în funcțiune, și i se adresă șoferului prin fereastra în totalitate deschisă: – Domnu’, vă rog să îl transportați pe cel mai bun prieten al meu pe care nu l-am mai văzut de doișpe ani, mare artist al teatrului „Muzicant”, până pe Aleea Brazilor număru’ nouă! Taximetristul fu destul de vigilent ca să nu despăturească bancnotele mototolite, ca nu cumva să își facă darnicul plătitor să se răzgândească, ci le îndesă la repezeală în torpedoul ordonat al mașinii. – Îmi face o mare onoare! se grăbi să îl asigure fericitul șofer. – Și încă ceva — îl opri Drăgan pe conducător din demarajul aflat în fază incipientă — să nu cumva să îmi zgâlțâiți prietenul, să îl șifonați în vreun chip, să îl rostogoliți prin taxiu, sau să îl dați cu capu’ de parbriz! Să îl conduceți cu atenție, auziți?... Că e sub protectoratu’ lumii interlope! Mihăiță, mamă — se întoarse către Secu — dacă te zguduie nea taximetriu’ doar un pic, dă un bip, da?... și rezolv eu totu’! – N-o să-l zgudui — râse taximetristul — băieții ăștia protejați de lumea interlopă mi-au fost întotdeauna clienți importanți, darnici, cu bani, ce dracu... Autovehicolul porni lin, și i se îndepărta întocmai unei năluce. Atât Mihai, cât și taximetristul, îl scrutau prin retrovizorul semiîntunecat. Îl vedeau cum cerceta afișul cu litere mari, galbene, ostentative: „NABUCCO”, al impozantului teatru. Îl mai vedeau pe urmă cu se pornea din loc cu pași isterici, schimbându-și brusc și fără vreo coordonare direcțiile. Își trântea din nou pălmoacele în creștetul capului, cu o așa putere, de risca să se autoaccidenteze. Încetul cu încetul, întunericul posomorât al serii începu să îl mănânce. Atât cât îi mai puteau percepe conturul, șters treptat și adus la firava formă a unei mogâldețe, deduceau oarecum că matahala își descărca nervii pe nevinovăția unei cutii poștale, tumefiind-o cu pumnii, iar cutia își îngăima cântecul fiarelor contorsionate cu jale, ascultând supusă exteriorizarea nemulțumitului cu care stătea la taclale: – Pfooai, să-mi facă el una ca asta prietenului meu!! Tu-ți directorașu’ mă-tii, lasă că te aranjez eu!!!... Ploaia măruntă, mohorâtă și la fel de rece ca și norii, contrasta puternic firile celor care năvăleau în teatru, însă cel mai bine de acest lucru își dădeau seama hostesele, observând față de serile obișnuite înfățișări noi, cu comportamente sau personalități diferite. Față de grupul țintă — onorabilul public care îi frecventa de atâția ani sălile, transmițând de-a lungul vremurilor cu fragilitate această tradiție și tinerelor vlăstare, alcătuit din melomani cu vestimentații diferite: de la ținute coat-dress, rochii de seară, fracuri, până la pulovere, cămăși cu carouri, blugi și chiar adidași; formând trepte sociale diferite: intelectuali, edili, studenți, localnici, turiști străini sau autohtoni iubitori ai artei — hostesele observau cu o oarecare undă de mirare revoluționarea unei părți bune din public, mai
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 26 mândru de această dată, și mai cutezător. Indivizii ce-l alcătuiau, și puținele individe, pășeau cu frunțile sus și cu mândrie pe covorul roșu, festiv, al sacrei instituții culturale. Se străduiau să pară sobrii, și totuși din această demnă sobrietate le emanau rânjete hâtre, menite să nedumirească frumoasele persoane care ademeneau publicul înăuntru. Și această nedumerire a bietelor domnișoare, obișnuite cu același public de-a lungul anilor, se accentua și mai tare observând ținutele festive ale acestor semeni: șepci îndesate pe capete sau marame de culori țipătoare, din care predomina roșul jăratic, tricouri mulate, care creionau cu succes burțile proeminente, cămăși în linii sau carouri, combinate în culori roșii și negre, ori până la nuanțele cele mai pițigăiate, pantaloni lungi, sau culmea, scurți, iar picioarele păroase ale celor din urmă se terminau cu adidași, cu ghete, cu pantofi cu ciucurei înflorați la cei mai fițoși dintre dânșii, ori sandale. Se întâlneau din abundeță și șlapii, de culoare roz, aduși de la vecinii turci, sau de la îndepărtații chinezi. Pitorescul grup reușea să stârnească ofuscarea nedumeritelor plasatoare și prin accesoriile cu care erau echipați demnii componenți ai acestuia: un ins oarecare se strecura pe lângă ele cu o minge artex sub braț, cei mai mulți purtau la gât fluiere, îndeosebi puținele fete; cîțiva dintre ei veniseră cu flașnete... Ochii până mai adineaori nevigilenți — căci în tot decursul acestor ani nu avuseră nevoie de prea multă vigilență — ale angajatelor de la intrare, depistară câțiva indivizi cu tobe, iar cei care păreau de drept conducătorii grupului, cei mai țanțoși, și dădeau pe dinafară de mândrie, strângeau în pumnii lor imenși firave sau gigantice vuvuzele. Singurele intervenții ale celor patru suple și înalte domnișoare căre străjuiau intrarea, fură acelea de a rupe din mâinile celor din ciudatul grup biletele, și de a-i pofti cu o doză înjumătățită de politețe să poftească înăuntru. Când le întoarseră din curiozitate ca să citească locurile desemnate, mirarea lor crescu până la limita apogeului, căci fioroșii vizitatori nu aveau cele mai ieftine bilete, cele vizate la balcon, pe margini, unele din cele mai dezavantajoase locuri, ci cele mai scumpe, pe rândurile jumătății din față, așa că domnișoarele cu pricina căzură de acord să nu comenteze nimic împotriva acestei salutare elite, ci să se conformeze fișei postului, care le indica cu o exactitate astronomică să se ocupe cu ruptul biletelor, poftitul onorabilului public în sală, și în caz de nevoie indicatul numărului rândului și a poziționării scaunelor, iar această fișă a postului nu le amintea nicidecum nedumeritelor tinere cum să reacționeze la cei din amintitul grup, care călcau falnici covorul roșu, ronțăind semințe, din buzunarele căscate răsărindu-le berile la cutie, iar brațele, în loc să le fie covârșite cu flori, așa cum cerea protocolul situației, le erau supraîncărcate cu popcorn. Constatară că și dacă ar fi trebuit să intervină, nu ar fi făcut lucrul acesta, căci se considerau ultimele ființe, neimportante și neauzite de nimeni, niște biete studente, colaboratore, care își plăteau cu greu costurile facultăților, cu un salariu dat de-a lungul anilor atât de fix, de stârnea invidia oricărui exercițiu ce prevedea o ireproșabilă exactitate matematică. Îi lăsară în așteptare pe cei doi domni la costum și papion, însoțiți de superbele lor doamne, scăldate în parfumuri îmbietoare, cu ostentativele lor genți decorate cu cristale Svarovsky, urmărind încă traiectoria nehotărâtă a grupului care se împotmolise în foaier. Doi dintre ei își pasau cu capul artexul de la unul la altul, însă atenționarea vehementă a șefului de grup îi făcură de urgență să revină la bunele maniere. Hostesele nu îndrăzniră să intervină pentru a-i îndruma la locurile desemnate de bilete, așa că cei din grup reușiră să rezolve singuri parabola și se îndreptară spre culoarele care îi conduceau spre cele mai bune scaune ale sălii, desemnate deunăzi jurnaliștilor, consilierilor și altor elite înalte. Înaintau cu piepturile răsfirate, cu siguranță și mândrie, iar obrajii le emanau o accentuată voie bună. Nu își puteau masca entuziasmul, pentru că copleșitoarea majoritate a grupului nu mai călcase până atunci într- un lăcaș atât de sacru. Se așezau trântind spătarele scaunelor, ca la stadioane, și comentau cu mirare despre lucrurile înconjurătoare, fără rețineri, sinceri, cu voce tare. Unul era fascinat de cortina catifelată, altul de reflectoare, dându-și cu părerea că totuși cele de pe terenurile de fotbal ar fi mai puternice, o domnișoară pipăia cu timiditate plușul de velur al unui scaun, căci prea mult șalele i se obișnuiseră cu cele confecționate din plastic, un tinerel temerar își scăpase pe jos doza de bere, și acum se târa pe sub scaun să și-o recupereze, alții râdeau de figurile și de ținutele pompoase ale celorlalți indivizi tocilari din public, indecenți costumați ca să frecventeze pompoasele stadioane, alții își aranjau cu ajutorul salivei frizurile și se apucară să flirteze cu melomanele studente pe care le aveau în preajmă. Și totuși, erau printre ei și indivizi conștienți de însemnătatea sobră a situației, cum ar fi fost Drăgan
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 27 Cimpoieșu, liderul lor, exemplul lor vădit, mintea primordială din care emanau pildele principiilor de etică și morală. Cu o sfială aproape școlastică, atinse cocul voluminos al unei doamne, împopoțonat din abundență cu două ace de păr lunguiețe, împreunate în cruce, demn să fie apreciat de orice privitor dinapoia dânsei. Insită cu hotărâre, bătându-i cocul cu finețe, întocmai cum ai face atunci când ciocănești cu vârfurile degetelor în fereastra ghișeului funcționarei care întârzie să apară. Cu bruschețe, melomana i se întoarse, și începu să îl scruteze cu niște ochi iscoditori, care îi țineau locul oricărei replici, iar replica i-o dădu Cimpoieșul, cu delicatețe și timiditate: – Auziți duduie, nu puteți să vă dați puțin cocu’ mai într-o parte, că îmi bruiați priveliștea a jumătate de galerie! Doamna îi zâmbi încurcată, și din postura impozantă își îndesă gâtul în umeri, încercând cumva să pară mai scurtă, încurajată fiind și de râsetele sarcastice ale celor pe care îi avea pe rândul din spate. Cu ofuscare îi privi și fiica acesteia, doar în treacăt, cu niște ochi superbi, albaștri, în care se oglindea parcă un lac cristalin de munte, rece, dar frumos, și ocheada acesteia le trimitea atât dezaprobarea, cât și dezinteresul. Semințele începură să se spargă în danturile neîngrijite a celor din ciudatul grup, cu sunete de pepeni pârguiți. Drăgan Cimpoieșu ținea la educația semenilor lui, mai ales că se aflau într-un lăcaș atât de însemnabil, așa că îi atrase atenția printre dinți primului neatent pe care îl surprinse scuipând cojile pe jos: – Socolovene, fă ca mine, bă, tâmpitule. Îndeasă- ți cojile în buzunare, nu le arunca pe covor, că nu ești la grajduri, ce dracu! Îl auziră și ceilalți, aflați pe cale să își elibereze acelorași destinații cojile făcute grămezi în căușurile palmelor. Cu o precauție vădită și un semn de respect maxim, și le dosiră în jgheburile buzunarelor, complăcându-se de bună voie atmosferei sobre și fastuoase care predomina sala maestrală a teatrului, iar cei care ronțăiau popcornul, culegeau de pe covor florile albe ca omătul, scăpate pe jos cu neîndemânare, suflau peste dânsele cu precauție, și și le introduceau grijulii în gură, ca să demonstreze tuturor că și ei, iubitorii sportului, știau să se comporte în societate. Se agitară cu mult celorlalți când se dădu primul gong și se stinseră mai mult de un sfert din luminile care decorau sala. Parcă se impunea cu mai multă promptitudine și liniștea, mărind tuturor porția nerăbdării. Hostesele călcau parcă pe vârfuri, se auzeau chiar și comenzile regizorului de culise, din fosă instrumentele încetară să își mai isterizeze acordările, ușile care dădeau către foaier prinseră să se închidă cu timiditate, iar ultimii spectatori întârziați se grăbeau din răsputeri să își identifice locurile. Bătu și al doilea gong. Mai rămaseră aprinse doar luminile de serviciu, și cele verzi, inscripționate cu cuvântul... – ...”Ieșire”! descifră cu voce tare unul dintre ei, însă scrutarea înveninată a Cimpoieșului îi calmă de urgență extazul din avânt. – Ce dracu — îl dojenea șeful — suntem aici într- un loc populat de oameni deștepți, nu de corigenți în ale literaturii! Se mai distingeau doar foșnetele celor care se propteau cât mai confortabil în scaune, doamnele care își fixau gentuțele pe pulpe, câte un tușet izolat și, câteo sămânță spartă între dinții vreunui nerăbdător, căci și aceștia, învolburați în bucuria lor reală, încetară cu orice preocupare... va urma...
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 28 Aurel Conţu Pagini de jurnal (IV) Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. – Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? – Poate mă asociați cu altcineva, fandează Voquin, fiindcă n-am avut plăcerea să vă cunosc până acum! Treci pe la mine sau mergem direct la Reims? mă întreabă, depărtându-se de Coulbert. – Cum crezi! – Igrid iese mâine din spital, așa că propun să mergem la Reims! O jumătate de oră de mers. Ne luăm rămas bun de la Coulbert și urcăm în mașină. Ne deplasăm greoi prin traficul de coșmar din centru, dar Voquin pare obișnuit cu asemenea lucruri. – Cum ai călătorit? – Bine, mulțumesc. În orice caz, mai bine decât cu „Princess”! Zâmbește. – Nu-i duci dorul? – Ca să fiu sincer, nu. – Eu abia aștept să plec. Am rezervat deja trei bilete pentru august! – Trei? exclam. Doar nu te gândești să-l iei și pe cel mic? – Dacă merge Ingrid, merge și el. Al treilea era pentru tine! Voquin mă surprinde din nou. – Nu-ți promit nimic. – Sper să-ți placă Château noir! schimbă el vorba. Nu-i ca la Paris, dar e la fel de încărcat de istorie. A fost reședința celebrei Diane de Poitiers, amanta regelui Henric II, dacă ai auzit sau citit pe undeva! Mă uit la el intrigat. - Un castel? Nu-mi permit așa ceva, crede-mă! De unde naiba atâția bani? – N-ai de plătit nimic, mă liniștește el, ocolind să mă privescă în ochi. Am făcut toate aranjamentele necesare (taxe, personal, etc!) pentru o sută de ani, cum ți-am promis! Reims este un orășel de provincie pitoresc (rămas parcă în urma timpului!), dominat de turnurile Catedralei Notre Dame de Reims, locul preferat de încoronare al regilor Franței, care nu-mi displace deloc. Aproape toate clădirile sunt construite din piatră, au ferestre largi, generoase, decorate cu vitralii frumos colorate. Château noir seamănă cu o mică fortăreață medievală, înconjurată de ziduri înalte și groase, de culoare neagră, ca și castelul, de altfel (de unde și denumirea, probabil!), concepută să adăpostească o familie, nicidecum o armată, cum îmi trecuse mie prin minte. În față ne așteptă vreo zece persoane, femei și bărbați, îmbrăcate în costume de epocă. – Cine sunt oamenii aceștia? îl întreb. – Majordomul și tot personalul lui. Castelul are vreo cincisprezece camere, saloane, dependințe și o mică fermă, de care trebuie să se îngrijească cineva. I-am ales personal! – Locuiesc în castel? – Da, au ceea ce francezii numesc „les domestiques”. Nu se cade ca servitorii să stea la un loc cu stăpânii! – Iată-mă și stăpân! – Propietatea e pe numele tău, majordomul îți va înmâna de îndată actele, contractele cu furnizorii și tot ce doreșri! Deja ești stăpân! Generozitatea lui mi s-a părut dintodeauna suspectă. – Poți să-mi spui ce-am făcut ca să merit toate acestea? îl întreb direct, știind că n-am să mai am prea curând ocazia să-l întreb. – N-am avut niciodată un prieten adevărat, îmi răspunde spontan, de parcă s-ar fi așteptat, iar tu îmi ești cel mai bun și apropiat prieten! De asta! Majordomul, în frac, cu mănuși albe, țeapăn ca un englez, îmi deschide cu un gest afectat portiera de la mașină. – Bine ați venit, sir! Vreau să-i întind mâna, dar Voquin mă oprește. – Nu se dă niciodată mâna cu majordomul! Acesta îmi prezintă și restul personalului: bucătăreasa, ospătăresele, șoferul, grădinarul și intendentul, apoi mă invită să intru. Livingul imens, cu pereți de 4-5 metri înălțime și tavanul din grinzi, degajă o senzație ciudată de monumentalitate, de solemnitate, ferestrele decorate cu draperii duble, în diverse culori, sunt de-a dreptul încântătoare, covoarele cu figuri geometrice și motive rustice, mobilierul de secol XVIII, tapițăriile viu colorate, mi se par desprinse din vis. Voquin, care mă însoțise în vizita de acomodare, se pregătește de plecare. – Mâine trec cu Ingrid să te vedem! îmi strigă de
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 29 la volanul mașinii. Odihnă plăcută! Majordomul mă ia imediat în primire. – Îmi puteți spune David, sir! Numele meu este David Carter. – O.K. – Doriți să vă conduc în biroul dvs. de lucru, sir? – Am și așa ceva? – E la câțiva pași. Îl urmez în liniște într-o încăpere la fel de impresionată ca și celelalte, dotată cu tot ce trebuie unui scriitor. David se retrage cu spatele, păstrând un aer ceremonios, plin de respect și demnitate, nu înainte de a mai adăuga o informație. – Masa se servește la douăsprezece fix! Pagini de jurnal (V) Sala de mese este cu adevărat impresionantă. Ferestrele din cele patru părți ale încăperii, acoperite de perdele portocalii, curg până aproape la nivelul pardoselii, creând o admosferă caldă, familială. Masa, întinsă dintr-un capăt în altul, acoperită cu o față de masă albă, brodată, geme sub greutatea porțelanurilor, tacâmurilor din argint, paharelor de cristal, vazelor orientale, pline cu flori, deși iau masa singur. David Carter își arată experiența de fost majordon, împingând rafinamentul la nivel de artă. – Poți să-mi spui și mie de ce ai pregătit o masă pentru o sută de persoane? îl întreb. Nu-mi amintesc să fi invitat pe cineva! – Protocolul, sir! Invitații nici nu contează! – Dar asta înseamnă pagubă! Să știi că nu mai admit asta! – Prea bine, sir! De mâine pregătim per capita. Aveți obiecții în privința meniului? – Nu, rămâne la latitudinea ta. – Am înțeles, sir. Dar ceaiul? Cum preferați ceaiul? – Prefer să fie cafea! Și nu neapărat la ora cinci! – La ora cinci este aproape obligatoriu, monsieur! – Poate să fie și la ora cinci, dacă așa vrei tu, mai adaugă însă o ceașcă înainte de micul dejun, alta înainte de prânz și alta înainte de cină! Și fără ceai! – O.K. sir! Doriți să vedeți actele? – Neapărat. Poți să mi le aduceți chiar acum! Castelul îmi era donat cu titlu gratuit, pe viață, întreținerea revenea pe toată durata donației fostului titular, adică lui Voquin, incluzând obligațiile fiscale, utilitățile, întreținerea, aprovizionarea și personalul. Actul trebuia doar semnat, ceea ce și fac, restul căzând în sarcina lui David, care primise instrucțiunile necesare. – Mai este și aceasta, sir! Este o invitație în limba franceză de la o prințesa, care semnează : Adélaïde de Orléans. – N-o cunosc! zic și-i înapoiez invitația. – Tocmai de asta vă cheamă, sir, îmi explică Dvid. Să vă cunoașteți! E vecina dvs! Îmi amintesc castelul alb din partea de sud a propietății. – Daaa! Și ce mă sfătuiești? – Eu cred că ar trebui să vă duceți. Veți fi surprins. Este nepoata fostei prințese Adélaïde de Orléans. – Aceasta este eticheta? – Între vecini buni se fac asemenea vizite de curtoazie! Nu-i nimic special! Cum este aprope ora precizată de prințesă, îl rog pe David să mă conducă la locul cu pricina. Acesta scoate dintr-un garaj, despre care n-am habar, un Mercedes negru, foarte lung, și mă invită înăuntru. – Este mașina dv. de protocol! mă informează el, văzând nedumerirea de pe fața mea. – Nu puteam merge pe jos? – Ba da, dar face impresie proastă! Fragmente din romanul în lucru, Drumul apelor
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 30 Mihail Toma Zbor de noapte Afară s-a înnoptat și plouă. Stropii de ploaie care se preling pe geam îmi par, acum în amurg, lacrimi: „De nu ai venit? De ce nu ai mai venit?! Eu te aștept, ca la început.” Afară se încălzise binișor, mirosea a vacanță de vară, și mă strigă maică-mea să vin la telefon. − Hai la Putna! − Mergem, Romică! Ne găsim la Autogară? Pe Romeo Cristian Tăbăcaru îl cunoscusem frecventând Casa Pionierilor la Clubul de Electronică și ne-am împrietenit repede, cu atât mai mult cu cât avea acasă un garaj mare, numai al lui, pe care-l transformase în atelier și sală de sport, căci Romică se îngrijea și de aspectul lui fizic. Făcea box, la Clubul Voința și, inerent, m-a cărat și pe mine. Eu, puturos din fire, nu prea mă țineam de programul de forță, compensând în ring prin agresivitate, de unde am și primit eticheta din partea antrenorului: brânză bună în burduf de câine. La Putna, lume puhoi. Găsim cu greu un petic de pământ pe care să întindem cearșaful și, după ce lenevim până ce ne-am pârpălit, ca la rotisor, sub soarele de iunie, ne repezim în apă. Acuma... el la semi mijlocie, eu muscă; el solid, pătrățos; eu ca tras prin inel, el cu strungăreață și ochi verzi, eu cu nasul mare, rupt la box, și incisivii ușor trași în față de la un deget supt pe post de biberon, dar... el, timid și serios, eu cu papagal și mereu pus pe șotii. Ochisem, de când am venit, grupul de fete care zburdau în apă și încep al dirija pe Romică înspre ele. − Ia, fă palmele căuș, îi zic. Nevinovat, ăsta se conformează. Îmi bag laba piciorului drept în treapta făcută de mâinile lui, îmi iau avânt și sar. Pic pe spinare exact între fete, cu un plescăit formidabil, și creez un mic tsunami care a măturat tot în calea lui. Mă salt din apă cu spinarea roșie, dar mîndru nevoie mare de ispravă, și sunt luat imediat în primire de o gașcă de fete murate și nervoase. − N-a fost ideea mea, Romică, prietenul meu, îl indic pe nevinovatul nefericit care tocmai venea spre noi, panicat să nu fi pățit vreo fată ceva. Rânjind diabolic mă afund în apă și încep să înot subacvatic îndepărtându-mă cât mai mult de locul cu pricina. Ies de sub apă în spatele a două matroane care dizlocau echivalentul de apă al unei cisterne și iscodesc pe de după caschetele cu delfini roz pe care le aveau pe cap. Romică, înconjurat, se apără deznădăjduit, tot dând din mâini și ridicând umerii. Îmi frec mâinile, prima etapă a acțiunii a decurs ireproșabil. O iau, pâș, pâș și mă duc la bufetul încropit chiar lângă casa de bilete de la intrarea pe plajă, mă scocior în buzunarul de la slip, și scot o bancnotă udă de 10 lei: − Patru înghețate, vă rog. Când mă vede, Romică se ridică cu o privire cruntă vrând a-mi pune pielea pe băț. Îi pun eu, mai repede, înghețata în mână și trec la a doua etapă: − Hai după mine, nu sta ca un momârlan. Două din fete pe un ceașaf, întinse pe burtică. Mă așez, cu nesimțire, între ele și, când astea se întorc furioase, le întind înghețata: − Romică a vrut să-și ceară scuze, pentru mai devreme... Încolțit, fără replică, se așează și el, în dos, cu slipul încă umed, în nisipul de lângă noi și mușcă din înghețată. − Hai să vă recit ultima mea poezie, le privesc languros pe fete, și Romică dă ochii peste cap. Poezia se pare că le-a plăcut căci fetele încep să se dezmorțească. Mai facem o îmbăiere în care eu o învăț pe Camelia cum să facă pluta, iar Romică explicându-i, doct, celeilalte fete, al cărui nume nu mi s-a lipit de hard, cum se face polarizarea unui tranzistor bipolar. O las pe fătucă să se scufunde, ies din apă, și-l trag deoparte pe Romică: − Mă! Lasă-i dracu' tranzistori că se bolunzește fata! Bag-o în apă, pipăie-o și tu pe-o țâță, bagă-i mîna la merinos, ce dracu! La ce-am venit aici? − Eu am venit să mă bronzez! declară infantil Romică. − Ba am venit la agățat gagici, îi tai macaroana. Treci la arbeit! Le-am mai zis vreo două poezii și treaba nu avansa deloc. Camelia mea după ce a înghițit un kil de apă, pipăită și gâdilată peste tot, nu dădea semne de mai bună purtare, iar fătuca lui Romică ajunsese deja la E=MC2 și privea disperată în jur. Fetele spun că sunt așteptate acasă, că s-a făcut ora mesei și... le conducem stoici. − Nu pe-aici îi drumul... emite Romică și eu îi trag, scurt, una la geoale. − Aici stau eu, se uită Camelia, lung, spre mine.
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 31 O casă cochetă pe poarta căreia iese, dând galeș din coadă, un dulău flocos. − Cuminte, Leu! Sunt prieteni! Întind mâna cu dosu-n sus, Leu o amușinează conștiincios și, declarându-se mulțumit, mă lasă să-l scarchim pe de după urechi. − Acolo, la geamul ăla, e camera mea, îmi șoptește fătuca. − La noapte am să vin la tine, șoptesc la rândul meu, și-i văd sclipirea din privire. Bătrâna Skoda uruie, din lagăre neunse, balansând din groapă-n groapă, spre drumul național care ne va scoate la Focșani, dar eu nu simt nimic, nici lumea care, îngrămădită până la refuz, se agită în tot felul de invective, nici răspunsul, excedat, al șoferului, nici chiar pe Romică care mă tot bâzâie c-o întrebare. Tot sufletul meu e concentrat pe doi ochi căprui și buzele care-mi șoptesc: „Aici stau eu... și te aștept!” E unu noaptea. Blocul a adormit. Ca o fantomă mă strecor în sufragerie. Vitrina cu porțelanuri, caseta de bijuterii, setul al doilea de chei de la Dacie. Deschid, cu mii de precauții, geamul din camera mea, îl încalec și pășesc pe copertina de la intrarea în bloc. Balconul vecinului de la scara doi, grilajul celui de la parter, sunt jos și încerc să-mi liniștesc inima care-mi bate, surd, în piept. Mașina lui tata e tot acolo, în parcare, deschid portiera și mă așez la volan. Una e să conduci o mașină pe câteva drumuri de țară, alta e să... zgomotul făcut de pornirea motorului mi se pare infernal și deja îmi pare că toată lumea a ieșit la geamuri arătându-mă cu mâna. Mușc din buză: „Nu fi idiot!” Îmi pun pălăria de pai, a lui taică-meu, în cap, și, cu speranța că milițienii s-au dus pe la casele lor, intru pe bulevard. La o intersecție, unul rătăcit, care avea deja un pește-n plasă. Trec agale și ridic pălăria așa cum l- am văzut făcând pe taică-meu. GPS-ul intern mă duce exact în fața porții, trag mașina mai în spate, să nu bată la ochi, și mă apropii de gard: − Hău! Se aude un lătrat gros și somnoros. − Sunt eu, Leu! Șoptesc și-i întind mâna printre uluce. Ăsta amușinează și mi-o linge, iar eu nu aștept și sar pârleazul. Îl mai mângăi un pic pe sub falcă și, cu el la picior ajung la fereastră: ciocănesc ușor. Nici o mișcare De-odată mă ia cu transpirații: „Dacă fătuca și bătut joc de tine și iese mă-sa, sau mai rău, taică-su...” Nimic. Leu se gudură la piciorul meu cerând atenție, probabil simțind valul de adrenalină care-mi țâșnește prin toți porii. Mai încerc odată de data asta un ritm: ta, ta, ta...ta! ta, ta! Înăuntru se simte foială, geamul pârâie cu un zgomot înfiorător de vopsele rupte, și un chip adormit apare: − Tu?! Patul ei e ca un puf în care o cufund. N-o văd, dar o simt și buzele mele, lacome, o sărută pe buze, pe gât, coboară spre sâni și le soarbe aroma, ea geme, iar eu insist coborând și mai jos cu palmele ei frământându-mi părul... În brațe o strâng, adânc o pătrund. Gâfâi încet, iar ea preia controlul: − Cum ai venit? Cum de n-a sărit Leu pe tine, ce facem acum? − E doar trei de noapte, și-i singurul fapt care contează, iubirea mea. La vreo câteva săptămâni: − Caterină, vezi că plec cu Mihai la Service, cred că am un por la rezervor... Mă strecor ca o fantomă. Vitrina cu porțelanuri, caseta de bijuterii, setul al doilea de chei de la Dacie... Caseta-i goală. Se aprinde lumina: − Ia să-mi zici tu mie, pe unde te tot frăsui
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 32 noaptea? − Păi... eu, încep cam abrupt. − Mai încet, că se scoală maică-ta și ne-am ratat amândoi! Se scarpină încet pe chelia incipientă, de după mărturisirea mea aproape incoerentă. − Dobitoc nu ești, declară umblând la vitrina cu băuturi. Scoate sticla de Jack Daniel's, mândria lui, și două păhăruțe. Toarnă atent și-mi înmână unul din pahare. Bea! Mă privește pe deasupra paharului: − Da' tâmpit ești! − Cum, mă, continuă fixându-mă pe deasupra paharului, să iei mașina și să te duci la dracu-n praznic? Asta-i una! Dar dacă apărea taică-su și te prindea pe felie, tâmpitule!? Conducere fără permis, una la mână, violare de domiciliu, a doua la mână, act sexual cu o minoră, a treia la mână, școala de corecție te mănâncă și, după ce ieși, la majorat, te mai judecă odată... Ți-ai futut norocul și viitorul, că te-a mâncat între craci! Se face o liniște de s-a auzit cum trage unul apa la etajul trei. Oftează: − Ce n-ai băgat-o și tu în niște tufe... și înainte să răspund, așa ca pe o revelație pe care, brusc a avut- o: Mai știe cineva? − Nu! Cin' să mai știe? − Nu te-ai lăudat...? − Eu?! − Mâine pleci la unchi-tu Alex, la Timișoara. Fă-ți bagajele, stai până la toamnă. O vară, la șaisprezece ani, e ca un secol, la șaizeci... Când am revenit acasă imaginea Cameliei era deja ștearsă, și bine acoperită de vina socială ce-mi mai bântuia insomniile. Apoi, ea s-a ascuns într-un hard din ce în ce mai aglomerat și prăfuit al unei vieți haotice, până azi când lacrimi curg pe geam și ochii ei mă cheamă. Mă scutur de frisonul care m-a cuprins: „La naiba, nu fi laș, măcar acum, în ultimul ceas!” Trec în hol, îmi trag hanoracul și ies în ploaie: − Vin! Vin la tine, șoptesc cu lacrimile ei pe buze. După jumătate de secol, mă întorc la tine! Silvia Giurgiu Condamnare 24 Ursuză și scârbită, Amneris fixa cu încăpățânare plasma imensă din salonul în care își petrecea zilele și se străduia să se refugieze psihic în vidul mintal, pe care îl crease cu ajutorul unor elaborate și complicate tehnici psihologice, dar disperarea și furia ucigașă care o mistuia necontenit îi zădărniceau eforturile și se vedea silită să asculte explicațiile ipocrite ale Ambrei, care pretindea că muta munții din loc pentru a-i procura un alt mijloc de comunicare. Nu putea suporta expresia aceea a surorii de vinovăție și stânjeneală, care îi schimonosea chipul într-un mod atât de evident. Transparența caracterului ei, cândva, într-un trecut îndepărtat, îi provoca doctoriței duioșie și ilaritate. Îi plăcea să o provoace și se amuza copios când o punea în situații penibile pe biata Ambra, incapabilă să mintă cum trebuie. Alungă din minte iritată amintirile care amenințau să îi străpungă învelișul de oțel al inimii și să îi pună în pericol gheața din suflet, care daca s-ar fi topit sub căldura sentimentelor, ar fi înghițit- o ca un torent dezlănțuit. – Se pare că nimic nu mai funcționează cum trebuie în țara asta, de când ai ieșit tu din sistemul medical, Ami! Toată lumea promite câte în lună și- n stele, dar totul rămâne la stadiul de promisiune și nimeni nu își mai bate capul să miște din loc angrenajul asta infernal al birocrației! M-am săturat să tot alerg în dreapta și-n stânga, să sun oameni care se descotorosesc de responsabilități, trimițându-te de la un birou la altul, să mă rog și să mă umilesc la toți incompetenții! Am și eu viața mea, ce naiba! De ce nu vrei să accepți ajutorul celorlalți? Eu nu mai pot! Gata! Faci cum vrei! „Ce dracu pot să fac eu, idioato! urlă Amneris mut, înroșindu-se de furie. Nu vezi că depind total de tine, o incapabilă și o plângăcioasă patologică? Zii mai bine că îți convine de minune situația asta și că nu vei mișca un deget în realitate, pentru a mă scoate din muțenia asta blestemată! Nu vă convine să auziți că sunteți niște sclavi, proști și ipocriți și vreți să vă umpleți burțile și buzunarele cu agoniseala mea, fără să dați în greu! Așteptați să crăp mai repede, ca să vă îmbuibați cu tot ce
anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 33 vă rămâne! Voi crăpa când îmi va sosi ora, dar tu ai să faci cum vreau eu și îmi vei aduce instrumentul ăla nenorocit, chiar de-ar fi să fie ultimul lucru pe care îl vei face în mizerabila ta viață!” Ambra își continua lamentările, aprinzându-se tot mai mult și victimizându-se cu o voce stridentă, care o sotea din minți pe invalidă. De furie și disperare, lacrimile acesteia țâșniră din ochii gri cu irizări metalice, umilind-o și mai tare. Speră ca nimeni să nu i le observe, până va reuși să-și recompună masca impasibilă și dură, pe care o arăta lumii pentru a-și mimetiza frica, durerea și singurătatea. Reuși fără prea mult efort, mai ales că cealaltă era prea preocupată de ea însăși, ca să mai observe reacțiile surorii. Amneris își înghiți amarul și bâjbâi în zadar după firida ei secretă, dar se pare că fusese repudiată și de acolo. Televizorul nu făcea nici el față debitului verbal al Ambrei iar Maria își astupă urechile sugestiv pe la spatele acesteia, făcând o figură complice cu Amneris, care n-o băgă în seamă. Oricât ar fi călcat-o soră-sa pe nervi, niciodată nu încuraja obrăznicia altora la adresa alor săi și o puse la punct pe Maria cu o privire severă și mai lungă ca de obicei. Toată puterea ei spirituală se reflecta în privirea-i hipnotică, tăioasă și fascinantă, cu care încă își mai putea domina supușii. Maria dispăru timorată în bucătăria minusculă unde își făcea de lucru cu branulele bolnavei, pe care le steriliza minuțios, nu atât din conștiinciozitate, cât pentru a se ține departe de privirile cârcotașe ale patronilor. „Hm! bombănea ea. Las-o să o tâmpească de cap! Așa îi trebuie, că prea e trufașă! Dacă îi arăți un pic de solidaritate și compasiune, imediat de trăsnește cu ochii aia de Meduză, care te transformă în stană de piatră! Mie chiar îmi era milă de ea!...” Plânsul refulat îi provocă bolnavei o criză respiratorie violentă, ce puse în alarmă ventilatorul și pe cele două femei care se precipitară în ajutorul nefericitei. În timp ce Ambra o ventila mecanic, Maria o aspira de zor, nereușind să facă față valului de salivă care se revărsa din glandele scăpate de sub control și care o sufocau. Lacrimile îi obturau ochii injectați, chipul îi devenise cianotic iar maxilarele se încleștaseră prinzând între dinți buza inferioară din care curgea sângele negru, prelingându-se pe bărbie și pe piept. Ambra și Maria se luptară să-i desprindă buza din capcana de fier a dinților, martirizându-i maxilarul și reușiră să-i strecoare între dinți suzeta specială care rezista eroic acelor mușcături necontrolate, dar o bucată de carne din buza zdrențuită atârna dezolant între degetele Ambrei. Tentativele lor disperate reușiră să o stabilizeze până la urmă și paloarea mortală luase acum locul cenușiului, care cobora înapoi în tenebrele lacome. Istovită, înfrântă și speriată, Amneris respira din nou cu profundă recunoștință. Lipsa aerului era tortura cea mai cumplită pe care viața o putuse inventa pentru ființa umană. O experimentase de multe ori de-a lungul anilor de boală, dar de fiecare dată crezuse că va fi ultima. De fiecare dată își aducea aminte cine era și o vreme se comporta cum trebuie, dar tiranul din ea se întorcea mereu. Îl accepta cu bucurie și mândrie, îl invoca și se abandona lui cu voluptatea puterii pe care i-o insufla. Era ego-ul ei și lipsa lui o înnebunea.
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018
Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018

Recomendados

CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDACARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZIS
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZISCARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZIS
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZISIBGTV
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleIoana Budeanu
 

Recomendados

CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDACARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZIS
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZISCARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZIS
CARTILE LUI DAN TIPURITA - HETEROZISIBGTV
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleIoana Budeanu
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Nemuritoare1
Nemuritoare1Nemuritoare1
Nemuritoare1Arhip Rodica
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Ioan M.
 
Poezii
PoeziiPoezii
Poeziiadam eva
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
Poeziidememinescu
PoeziidememinescuPoeziidememinescu
PoeziidememinescuCristina Oţel
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIIIBGTV
 
Nemuritoare7
Nemuritoare7Nemuritoare7
Nemuritoare7Arhip Rodica
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlHobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlGeorge Cazan
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”Emanuel Pope
 
Melania Cuc - Poeme
Melania Cuc - PoemeMelania Cuc - Poeme
Melania Cuc - PoemeEmanuel Pope
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIIIBGTV
 
Poeme%20 crestine(1)
Poeme%20 crestine(1)Poeme%20 crestine(1)
Poeme%20 crestine(1)Gavriil Stiharul
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzisGavriil Stiharul
 

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Ioan M.
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIIIBGTV
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlHobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlGeorge Cazan
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”Emanuel Pope
 
Melania Cuc - Poeme
Melania Cuc - PoemeMelania Cuc - Poeme
Melania Cuc - PoemeEmanuel Pope
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIIIBGTV
 

La actualidad más candente (20)

Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poezii
 
Nemuritoare1
Nemuritoare1Nemuritoare1
Nemuritoare1
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poezii
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
 
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
Taifas literar nr. 3 (19), martie 2018
 
Poezii
PoeziiPoezii
Poezii
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
 
Poeziidememinescu
PoeziidememinescuPoeziidememinescu
Poeziidememinescu
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
 
Nemuritoare7
Nemuritoare7Nemuritoare7
Nemuritoare7
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlHobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţii
 
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
„PÂNĂ LA EMINESCU ȘI DE LA EL SPRE NOI”
 
Melania Cuc - Poeme
Melania Cuc - PoemeMelania Cuc - Poeme
Melania Cuc - Poeme
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
 

Similar a Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018

Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Gavriil Stiharul
 
Poeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovPoeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovIoana Baciu
 
0calin filedepoveste
0calin filedepoveste0calin filedepoveste
0calin filedepovestetimucristina
 
0calin filedepoveste
0calin filedepoveste0calin filedepoveste
0calin filedepovestetimucristina
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxChristianCiot
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulGavriil Stiharul
 
Acatist De Multumire
Acatist De MultumireAcatist De Multumire
Acatist De MultumireAlin Cazacu
 
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu Tudor
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu TudorAcatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu Tudor
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu TudorStea emy
 
Cand amintirile...
Cand amintirile...Cand amintirile...
Cand amintirile...Coffemoka
 
Desene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuDesene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuBiblioteci Bihorene
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Elisabeta Boțan
 
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE Emanuel Pope
 

Similar a Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018 (19)

Poeme%20 crestine(1)
Poeme%20 crestine(1)Poeme%20 crestine(1)
Poeme%20 crestine(1)
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzis
 
Psalmi din biblia vietii
Psalmi din biblia vietiiPsalmi din biblia vietii
Psalmi din biblia vietii
 
Mihai eminescu
Mihai eminescuMihai eminescu
Mihai eminescu
 
Iarna
IarnaIarna
Iarna
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
 
Poeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovPoeme Nichita Danilov
Poeme Nichita Danilov
 
Taina fecioarelor
Taina fecioarelorTaina fecioarelor
Taina fecioarelor
 
0calin filedepoveste
0calin filedepoveste0calin filedepoveste
0calin filedepoveste
 
0calin filedepoveste
0calin filedepoveste0calin filedepoveste
0calin filedepoveste
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
 
Acatist De Multumire
Acatist De MultumireAcatist De Multumire
Acatist De Multumire
 
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu Tudor
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu TudorAcatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu Tudor
Acatistul cuviosului Dimitrie cel nou, Basarabov de Sandu Tudor
 
Cand amintirile...
Cand amintirile...Cand amintirile...
Cand amintirile...
 
Desene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuDesene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescu
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019
 
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE
Antologie de poezie 2013 - ZIUA LIMBII ROMÂNE
 
Aveam O Muza
Aveam O MuzaAveam O Muza
Aveam O Muza
 

Más de Ioan M.

Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021Ioan M.
 
Taifas literary magazine 09
Taifas literary magazine 09Taifas literary magazine 09
Taifas literary magazine 09Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021Ioan M.
 
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020Ioan M.
 
Taifas literar, nr. 1/2020
Taifas literar, nr. 1/2020Taifas literar, nr. 1/2020
Taifas literar, nr. 1/2020Ioan M.
 
Taifas literary magazine 2 2020
Taifas literary magazine 2 2020Taifas literary magazine 2 2020
Taifas literary magazine 2 2020Ioan M.
 
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020Ioan M.
 
Nicu doftoreanu tangouri cu de toate
Nicu doftoreanu tangouri cu de toateNicu doftoreanu tangouri cu de toate
Nicu doftoreanu tangouri cu de toateIoan M.
 
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Ioan M.
 
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)Ioan M.
 
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezesc
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezescNicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezesc
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezescIoan M.
 
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019Ioan M.
 
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019Ioan M.
 
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019Ioan M.
 
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019Ioan M.
 

Más de Ioan M. (20)

Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
 
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021
Taifas Literary Magazine No. 12, June, 2021
 
Taifas literary magazine 09
Taifas literary magazine 09Taifas literary magazine 09
Taifas literary magazine 09
 
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021
Taifas Literary Magazine No. 7, January, 2021
 
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...
Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională ...
 
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020
Taifas Literary Magazine No. 6, December, 2020
 
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020
Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020
 
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020
Taifas Literary Magazine no. 4, October, 2020
 
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020
Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020
 
Taifas literar, nr. 1/2020
Taifas literar, nr. 1/2020Taifas literar, nr. 1/2020
Taifas literar, nr. 1/2020
 
Taifas literary magazine 2 2020
Taifas literary magazine 2 2020Taifas literary magazine 2 2020
Taifas literary magazine 2 2020
 
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
 
Nicu doftoreanu tangouri cu de toate
Nicu doftoreanu tangouri cu de toateNicu doftoreanu tangouri cu de toate
Nicu doftoreanu tangouri cu de toate
 
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
 
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)
Mircea Gordan - Nuiaua din pod - poveştile copilăriei - (povestiri)
 
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezesc
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezescNicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezesc
Nicu Doftoreanu - Tangouri potrivite... în stil englezesc
 
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019
Revista Cronos nr. 2 (43), februarie 2019
 
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019
Taifas literar nr. 2 (24), februarie 2019
 
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019
Revista Cronos nr. 1 (42), ianuarie 2019
 
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019
Taifas literar nr. 1 (23), ianuarie 2019
 

Taifas literar nr. 4 (20), aprilie 2018

  • 1.
  • 2. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 2 coperta2 p2 tema lunii- autori clasici - amintiri Alexandru Philippide Crinul Paharnic alb, Crin blând, domol îmi varsă Parfumul tău, căci inima mi-e arsă. Mireasma ta puternică şi moale Îmi dă fiorul sânurilor goale De pe vitralii, Scăldate-n adieri de evantalii. Miresme moi ca mâinile, mărunte Ca zâmbetele, lunecaţi pe frunte; În jurul meu plutiţi ca nişte ape; Lăsaţi pe ochi molatice pleoape, Pe buze albe sărutări, pe gene Odihna unui vis, şi ca un zbor Răcoritor De albe pene, Învăluiţi-mi fruntea c-un fior. Alb menestrel al lunei, sprinten Crin, Îndeamnă gândul meu spre visuri bune, De visul rău mă vindecă deplin, În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune. Din furca ta să torc un alb fuior De moi miresme-n albă despletire, Să simt în mine ca o fulguire Cum se destramă albul tău fior. Înspre apus fereastra s-a deschis. Covorul, molcom lac de lână moale, Răsfrânge-amurgu-n cutele-i domoale. Din furca ta torc alb fuior de vis. În suflet dezmierdări de gheaţă-mi pune, De visul rău mă vindecă deplin, Îndeamnă gândul meu spre visuri bune, Alb menestrel al lunei, sprinten Crin. Octavian Goga Noi La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe... Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare... La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul... Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii... Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi...
  • 3. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 3 editorial 3-4 Puiu Gheorghe Răducan Lasă-l!! De multe ori, de cele mai multe ori când greutățile apăsătoare mă sufocă, merg la mânăstirea Cozia, ca și acum de altfel. La vecernie am adormit adânc în fața altarului. Am adormit rugându-mă! Un zgomot liniștit mi-a „circulat” prin trup. Printre miros de smirnă, tămâie și lumânări, aud cum îngerii se neliniștesc în icoane. Cu mâna umbră la ochi, citesc pisania bătrână și pictura veche din naos și pronaos. Îngerii coborau din rame să adune praf de păcate din florile covorului de pe dușumea. Adunau și se rugau. Mă rugam și eu fără să-i văd. Câțiva arhangheli au adus o măsuță și au așezat-o în fața altarului. Se pregăteau să-l primească pe Domnul! Și, iată, Domnul, a venit! Cu barbă mare, albă, ochi albaștrii pătrunzători, haine vechi, ponosite, zdrențuite și mâinile încrucișate, privește adânc în bolta mănăstirii. Se uita spre boltă și murmura o rugăciune făcându-i pe toți sfinții de pe pereții bătrâni să coboare la slujba de seară. Și eu mă rugam! Deodată, Domnul s-a așezat la măsuța ridată de vremuri adânci, adusă de arhangheli. Citea, iar sfinții pereților și îngerii din rame, în genunchi, se rugau. Duhul lui Mircea asculta de sub piatră vecernia condusă de Domnul. Ce s-a dus timpul! De-abia au trecut 600 de ani de când marele voievod a fost adus aici. Frumușică cifră, 600! Parcă ieri s-a-ntâmplat! Mă-nchin și mă rog, pe când afară (vorba lui Grigore Alexandrescu de deasupra muzeului… „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.”, Oltul se reazemă de zidul sfintei mănăstiri. În plină slujbă dumnezeiască, un înger cu haine rupte, se apropie de mine și mă poftește afară. – De ce, îngân eu copleșit de teamă furibundă? Am venit să mă rog! – Degeaba te rogi, vei primi doar ceea ce meriți! – Știu, îngerule, dar eu nu mă rog pentru mine! Mă rog să-i ierte Domnul pe ceilalți! Să-i ierte și să-i ajute! Merge și-i spune asta moșului ce conduce slujba. Lasă-l, îl aud pe Domnul! Zic și eu… în gând, Doamne, de-mi asculți ruga, înseamnă că te uiți și la mine! Of, Cozie, Cozie, casa mea! Bătrână ca Mircea mă primești să recit cu pioșenie rugăciuni… Iartă-i, Doamne! Ajută-i, Doamne! Moșul continua să se roage, sfinții și îngerii îmbrăcați în haine rupte de vremuri multe se rugau, se închinau. Văzându-i lacrimile șiroind în barbă, m-am apropiat de Domnul să i le
  • 4. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 4 șterg. Cu prosop de borangic și cu mâneca ștergeam cu teamă și sfială lacrimile Domnului. În urma lor, ce credeți că am observat? Erau poeziile mele, Mama și Tata. Primăvară cânt de flori Mi se dezbrăcă de iarnă, timpul primăverii. În Aurora-i specifică, Prințesa Verde intră galeșă pe gura de râu cu Săptămâna Patimilor în ilicu-i verde. Își flutură liturgic rochița verdelui crud cu dinții de miel. Dinspre livada pestriță, un pâlc de muguri tocmai s-a repezit pe crengi somnoroase în mireasmă de anotimp nou. În cântece de Înviere, sosește-n toiagul de trandafir smirna și culoarea ce va învelii ouăle Sfintelor Paște. La verdele pomilor și al ierbii încă lucrează Domnul la o acuarelă de colecție. Rândunicile își aranjează rochițele, cucii își scot din vechile scorburi ecourile lăsate la iernat, pe care le prepară apoi în cântece de vestire a Imensului verde. Nerăbdători, bobocii florilor de caiși, de cireși se zbat în așternuturi. Greu mai pot fi stăpâniți în acoperișul maternal. Soarele le mângâie genele. Ating cu sfială fereastra casei și-n rugăciune angelică, cu ochii-n roua lacrimii, întreabă somnoroși: De ce a trădat Iuda? Baba iarnă și-a lepădat blana. Zdrențe, zdrențe se mai zăresc pe la dosuri de dealuri. Bătrână, cu vremuri multe-n iarmaroace reci, se retrage-n bârlog pentru primăvărat, vărat și tomnat. Acum iezii țâștesc prin țancuri. Verdele cu dinții de miel se rostogloește-n văzul ochilor și-n aburul pământului. Multe zbateri în Săptămâna Patimilor… Va învia Hristos? Da! Hristos a Înviat! O, ce zile luminoase! – colind pascal - O, ce zile luminoase! O, ce Paşti mari şi frumoase! O, ce zile mari şi sfinte! O, ce Paşti noi şi sfinţite! Slavă Domnului! Slavă Domnului! Paştile cele de taină Paştile fără prihană Paştile Izbăvitorul Hristos Răscumpărătorul Slavă Domnului! Slavă Domnului! Paştile care-au deschisu Raiul cel ce-a fost închisu Paştile ce îi vestescu Pe creştini de le cinstescu Slavă Domnului! Slavă Domnului! O ce Paşti cu bucurie Şi cu mare veselie Grabnic toţi săraci cu gândul ‘Naintea lor tresăltându Slavă Domnului! Slavă Domnului! Noi, creştinii cei de rându, Pliniri semnelor văzându, Cu cântări ne veselimu Creştineşte prăznuimu Slavă Domnului! Slavă Domnului! Azi, la sfânta Înviere, Avem mare mângâiere Şi zicem toţi împreună „Slavă Lui!”, cu voie bună, Slavă Domnului! Slavă Domnului! Doamne, Te milostiveşte, Şi pe noi ne-nvredniceşte Raiul toţi să-l dobândimu Şi în veci să Te mărimu Slavă Domnului! Slavă Domnului!
  • 5. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 5 poezie 5-17 Lenuș Lungu Viaţă şi natură Gândurile-mi rătăcesc într-un labirint întunecat singură între viaţă şi natură unde totul este alb şi plin de flori inima se pierde-n ceaţă eu doar privind în gol sufletul mi-a fugit din trup zboară prin văzduh cu degetele aş vrea să cuprind nemărginirea şi-mi apare-n faţă moartea ce-mi cere să o urmez cu buzele tăcute o clipă de răgaz să-mi dea să răsfrâng curcubee de culori şi fum să te îmbrăţişez în timp ce luna îmi acoperă lumina am gust de pământ şi miros de mare transformată-n umbră şi spumă. Mă pierd Mă pierd într-un vârtej magic ce mi-a acoperit pleoapele vise dantelate pe marginea clapelor de pian mă atrage orgasmatic în mii de bucăţele oglinda opacă pictez noaptea cu pensula umedă emoţiile din mine îmi dezlănţui inima dansez cu pasiune în pielea spatelui tău modelându-mi trupul de plastelină după forma pulsului tău să-ţi dau iubire pe sub pleoapele ca două aripi de fluture să fixez cerul să fur infinitului un grăunte de nor să-l imortalizez în culoarea ochilor tăi să te privesc şi ochii mei să-ţi spună cât TE IUBESC Dedicaţie specială Suflet la ţărm de mare Mi-am ancorat sufletul la ţărm de mare am pictat speranţele-n culori mi-am sculptat dorurile pe tărâmul tăcerii am cules fire de nisip dintr-un buchet de amintiri străbat cărarea frunzelor de toamnă în râuri de soare printr-o simfonie în valuri de fantezie.
  • 6. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 6 Gabriela Mimi Boroianu Nostalgiile cuvintelor (1) a mai trecut o zi așa cum trec zilele cu nostalgii cu renunțări iar eu un grăunte de nisip în clepsidra vieții cad așa în acceptare iar și iar așteptând cu fiecare cădere întâlnirea cu ultimul zbor... până mă frâng și rămân agățată ca un măr în copacul cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță numai dorul tău roade și roade ca un vierme în sufletul meu închis în el ca într-un cocon... şi pietrele Cetății tac și tace și vântul ce-ți purta vorbele numai Dunărea își leagănă ofurile în doinirea valurilor şi zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aștept să-mi vină rândul să-mi crească aripi în piept desferecând o poartă dincolo de care tu mă vei aștepta ca un anotimp al împlinirilor Nostalgiile cuvintelor (2) aș vrea să uit cine sunt să uit că doare acea parte din mine ce se încălzea sub umbra degetelor tale și mă ascund în cărți și rătăcesc printre rânduri furând identitatea personajelor femeia cu o mie de vieți cei drept mă mai încurc uneori în fustele de epocă ori simt fiorii morții când aud tăișurile spadelor încrucișându-se dar mă mut pe pagina cealaltă sau intru în cuprinsul altei cărți ca inelele sub scoarța unui copac şi știu că undeva între două coperți voi găsi căldura unei îmbrătișări și mă voi înveli în moliciunea unei șoapte de iubire atât cât să mă mint că n-am murit și eu...
  • 7. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 7 Ovidiu Dinica Şoaptele Dumnezeu a făcut lumea în șase zile și în cea de-a șaptea s-a odihnit poetul a luat stelele de pe cer una câte una până a curățat cerul de pieptul ascuțit al acestora apoi cuvintele le-a împăturit unul câte unul până ce literele au strigat în noapte ca într-un vis al nașterii visele au venit unul către altul într-un poem scris cu pleoapele dimineții Fotograful în spatele aparatului de fotografiat parcurg timpul la pas subconștientul acoperă liniștea într-un cocon de imagini gata să inunde obiectivul culori ce transformă realitatea într-o frescă ipostaze ce stau la rând să înfierbânte emoția să-ți prindă nervii în bucla imaginarului mintea forțează creierul să viseze sunt o faclă ard dioptrii în metafore pe fruntea încrețită vanitatea semnează efemer centrifuga creierul suferă în centrifuga gândului cere un gram de oxigen hrănit cu iluzii luptă cu magia vieții să înlăture coșmarul din stradă răgnete în apus straturi ale emoției ventilate cu mintea pervers îmbâcsită să alerg cad în glastra cu inimi răpuse Animalul m-ai îmbogățit cu lacrimi vijelii se întrec să sugrume cordul marea mă împinge în larg ca pe o epavă asaltată de vânt lupt să ajung la suprafața cuvintelor tornade îmi mătura sufletul să-l scufunde sub vina de a te cunoaște imputabile distorsiuni servești la cina de taină sunt animalul pe care-ți verși nervii dintr-o desagă prea grea să mi-o vâri în inimă
  • 8. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 8 Veronica Șerban Sâmbăta lor, amestec de dor Prima dată când blidarul din lemn de brad respiră ușurat e în sâmbăta lor de odihnă; luăm prânzul mare împreună cu stâlpul casei în capul mesei. Cu pestelca ei nouă, cea de duminică, primită în dar de la mama, umbra bunei şterge închipuite urme de praf de pe căni, ulcele, străchini din lut şi linguri aurii din lemn de tei. Chipul bunicii, cel mai adesea senin cu buzele darnice în zâmbete, s-a încruntat o singură dată, când a pus să se acrească borșul, în rest numai lumină. Odată cu mama toate neamurile știute și neștiute, strigate pe nume, desfăcute de ţărână, dau năvală la masă cu capetele plecate; li se iartă pe rând toate greşelile până la cele mai mici păcate iar casa toată se umple de-o mireasma aleasă, cea pe placul Lui, şi de dulci amintiri. Ciorba clocotește în burțile încăpătoare ale blidelor de lut. Polonicul darnic, tăcut, umple strachina până în buza crâmpoţită înnecând porumbei, păuni, brazi şi frunze. Nu se zgârcește cu nimic cu nimeni; toţi primesc la fel și zamă și carne și țăieței iar smalţul sfârâie de plăcere. Doar eu cotrobăi printre tocmaci să descopăr păunul prins în hora de flori, împodobesc vârfuri de brad cu nori, dezvelesc aripile porumbeilor lipsiţi de culoare şi zbor aşa cum făceam şi altă dată, dar acum mai îngândurată. Parcă vie, strângându-şi pruncul la piept, dintr-o icoană cenuşie, milostivă Maica Domnului, mă priveşte cu simpatie şi lacrimi în ochi. La lumina pe jumătate galbină a lumânărilor din ceară de albină dezlegat la limbă vinul nou, plescăind înspumat, sporovăişte în căni desperecheate lovindu-se coate în coate cu lutul învechit şi ars, din vas. Încerc să-mi imaginez ce gândeşte mama văzându-mă pe mine în locul ei rostind Tatăl nostru. Râuri de sare fierbinţi mă inundă. Le las să mă frigă. Le gust să nu se răcească. Ce amestec tulbur şi îmbătător, şi ce foame de ei, dureroasă şi, ce dor! Răbdător Dumnezeu ne numără, nu ne împarte, din doi în doi, din cinci în cinci, din şapte în şapte, de la oraşe şi sate; suntem toţi la masa frăţească. În sfârşit, sâmbăta aceasta, pot să plâng cât vreau, pe săturate.
  • 9. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 9 Maria Giurgiu Vrăjitorul tenebrelor Mă privește sceptic iar duhul sorții se preumblă umbre pe cerul nopții și șoapte sinilii se ascund în ungherele anilor tulburi se înclină amenințător balanța dezechilibrelor în lume un duh întunecat răpește zâmbetele însorite din ochii oamenilor desenând în schimb măști de clowni triști un vrăjitor nebun pe-o mătură călare trasează cărări zănatice pe cerul nopilor cu stele proferează blesteme și prevestiri rele e vrăjitorul tenebrelor, joacă la zaruri șansele oamenilor, viitorului îi stropește fața cu sânge și durere. A răsărit steaua lui din groapa lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate din gânduri negre, plânsul celor loviți de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra archanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul. Răscumpărarea Luminii A fost răstignită Mila Pe brațele lebedei De trei zile piroanele îi țintuiesc aripile Suferința nu află îndurare Și ochii îi plâng sânge; Sacrificiul Fiului Sfânt Răscumpărate Păcatele clipelor pe pământ Cerul plânge graalul se umple Din chivot sângele s-a transformat În picături de îndurare În nopțile și zilele patimilor Cad în genunchi mii de stele albastre rătăciri trecătoare Cer iertarea păcatelor lumii Pâlpâiri de lumină se roagă-n altare Jelesc în prohoduri făcliile Picături de ceară și smirnă Mir și tămâie în genunchi cad celebrând Învierea cu miile. De pe Golgota urcată pe cruce Rugăciunilor le cresc aripi În zbor Își întind brațele șoptind Viers de milostenie și iubire Orgoliile se-ndoaie și se topesc patimi Morântul Sfânt se deschide Îngerul Domnului coboară Mortea e înfrântă Cântările îngerilor și ale lumii Laolaltă mânile-și strâng Un lanț infinit de lumină Unește cer și pământ Întunecimile se aprind Spiritele rele se ascund Uniți în iubire de Domnul Și rugă noi toți Stele căzătoare Clipiri trecătoare Curgem Fluviu de lumină În crugul dintre cer și pământ Pe aripa Flăcării-Lebădă.
  • 10. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 10 Florin T. Roman Dedicaţie Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele ca o ardere de tot pe altarul veşnicei recunoştinţe. Hai, vino, poposeşte în lacrima umilei regăsiri, şterge sudoarea de pe fruntea-mi chinuită de frământări cu adierile primăvăratice ale firii, dă-mi să beau din cupele iertării dulcele nectar al binecuvântării şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că nu poţi culege poamele-învierii decât cu mâinile cu care-mparţi iubirea. Protest din flori de măr Puteţi să smulgeţi carnea din codrii ce mai sunt, să vindeţi foarte ieftin străbunii din mormânt, Puteţi să rupeţi pagini din a Istoriei carte, să sugeţi încă sânge dintr-un popor pe moarte, Puteţi să zdrobiţi munţii, să prădaţi veşnic ţara, dar nu puteţi să ţineţi în lanţuri primăvara! Ecoul cuvintelor ce învie Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid din nou rănile timpului, cum se deschid din nou rănile timpului şi sângerează frunze îngălbenite, must înroşit, melancolie, lumină crepusculară, amintiri de vară, poezie… Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid iarăşi rănile cerului, cum se deschid iarăşi rănile cerului şi lăcrimează ploaie rece, negură, întristare, păsări călătoare, melancolie, rugăciuni de sfinţi, raze de soare cu dinţi, poezie… Pe fereastra acestei toamne tac şi privesc cum se deschid din nou rănile timpului şi sângerează, cum se deschid iarăşi rănile cerului şi lăcrimează, precum Hristos când a murit Lazăr un pic… şi nu pot să fac nimic. Numai că din sânge de timp şi din lacrimi de cer, după fiecare dezgheţ de omăt şi cuvinte, iarăşi şi iarăşi, tandru, cuminte, înmuguresc, înfloresc şi rodesc crucile mormintelor, iar eu simt cum îmi cresc aripi de primăvară când ascult cu inima ecoul cuvintelor: „Lazăre! Vino afară!”
  • 11. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 11 Aurelia AlbAtros Iar îmi strecori în suflet primăvara Uneori îmi vine să cred că mantia de flori a primăverii e-o intrare în lumea de la început în care toate lucrurile înfloresc împreună fără ca ele să fie conștiente. Nimic nu-i prea mult când pe cap ai iarna în plete și în suflet ai veșnic primăvara... Primăvara ne înverzește până în străfundul sufletului și fiecare floare ce înflorește ne dăruiește reînflorirea cu fascinatele ei splendori iar sufletului îi dăruim soare și zâmbete printre flori. Iar îmi strecori în suflet primăvara un anotimp de mulți visat, cu flori ce-mi dăruiesc dor, zbor, eternă primăvară. Iubiţi, primăvara a sosit! Ai văzut, primăvara cum apare ca o taina, cu flori multe-ascunse-n haina? Când pe pleoape te alintă spre un vis, ghiocei, zambile, toporaș cu rochițe, toate numai volănaș, vor să prevestească reînflorirea și iubirea. Zumzet și ciripit de păsări printre zarzări și cireși pe-a lor crengi de floare pline cântec nou de primăvară pentru mine, pentru tine... când iubim. Inima nebună, în zborul ei, uită de dureri și zile neînsorite căci primăvara are mii și mii de mângâieri! O altfel de poveste Când razele soarelui dansau în râu ai vrut să pleci fără să simți unduirea lor, sau... n-ai vrut să crezi în ele, crezând că-s trubaduri la vremuri rele?!... Am stat ascunsă-n voaluri de zefir, cu-n zâmbet în tăcere, am fredonat un cântec, Love doesn't ask why iubirea nu întreabă „de ce?”, vine dintr-o dată și pleacă la fel... Fiind de modă veche, povestea mea e o altfel de poveste, vis lângă vis voi strânge, să fac din ele o comoară, tipărind-o în mine o voi citi în vremuri grele.
  • 12. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 12 Ioan Muntean este dulceaţa sălbăticiei noastre aşa cum suntem întrețesuţi în firele noastre de tapiserie spartă te iau ca aleasa mea atât comoara mea cât și travestirea mea te văd în culorile păcatului nostru cum îmi scoţi hainele și intri în pielea mea eşti modul în care țin lama lemnul negru din mâinile tale din care îmi scoţi cu blândeţe numele în tot ceea ce nu pot spune și în ceea ce nu voi înțelege niciodată sunt umbre de pe fața ta iar secretul vocii tale mă leagă aici și îmi sigilează soarta știu că nu am de ales oamenii oamenii au voie să te părăsească oamenii au voie să se destrame cu tine oamenii au voie să te iubească dar nu vor să fie cu tine oamenii au voie să vorbească cu tine oamenii au voie să-și pună fericirea înaintea ta și să facă ceea ce îi face fericiți chiar dacă nu te includ pe tine oamenii au voie să plece de la tine oamenii au voie să se îndrăgostească de altcineva oamenii au voie să nu te dorească în viața lor oamenii au voie să facă tot ce vor ei înșiși și să devină versiunea lor înșiși care încearcă să fie atât de greu de iubit nu fi amar cu cineva care încearcă să fie fericit te rog să mă iei cu tine pentru întunericul necunoscut această lume strălucitoare este neplăcută şi în lumina zilei se ascund păcatele ei nearătate nu sunteți binecuvântați sunteți pierduți și nevrednici dar v-am văzut cicatricile și nu mă înșel te rog, ia-mă cu tine acolo unde a dărui sună acasă prefer să fiu blestemat decât salvat și singur ia ia mâncărimea din piept, ia mișcările din suflare, ia amorțeala din gât, ia inima pe care am scris-o ia stutter și blushing, ia zdrobirea de neoprit, ia tremurul în glasul meu ia și lipsa de a alege ia pentru tine azi melancolii private doar culese de crini ce se duşmaneau precum voia a ta greutate gândul mă duce departe spre ora şase seara eu scriu doar noaptea uşoare braţe purifică manastirea cea sfânta din preajmă şi tresaltă cu mine în dimineaţa în care lucrurile merseseră bine iar matematica din prisos zboară mai repede ca avioanele mă mir veşnic şi respir oxidate miresme cu sfaturi înţelepte azi mi-am vindecat gândul
  • 13. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 13 Eugenia Rada Ioniță La o parte Nu mai sunt albăstrele ca altădată, în tenebre, bocetul clocotea fără odihnă, deasupra se întristau stelele și pe furiș picurau câte o lacrimă. Lemnul putrezise demult, clipele nu se puteau ajunge și țipătul ardea fără încetare semănând amurgul în poeme. Cândva Aerul a înghețat, pulberea soarelui, vrajă nestinsă făcea vatră în mijlocul deșertului. Te pierdeai între semne și spații... Într-o ușoară umbră albastră începea sfârșitul și golul în zvâcniri sticloase de ape. Nu ere nimeni. Tăceri cioplite de timp se așezau ca statuile-n parcuri. Între țărmul de ieri și cel de astăzi plecau și veneau păsările. Nuntă În lutul proaspăt rădăcina stânjenelului își făcuse cuib. Pământul se cununa cu iarba, copacii sfătuindu-se în liniște pentru o casă... În ploaie, stropii ștergeau blestemele ce îndoiau genunchii. Atâta căldură în brațele rădăcinilor și pământul răbdător cuprindea amintirile... Lumină Peste tufișurile de la marginea satului noaptea și-a aprins becurile. Sunetele spicelor erau hohote neauzite de lume, portrete arse de vară. Un vis sfărâmat de arcul urii pe care imperiul furtunii îl lasă în cale. Nu a fost așa! Cuvintele neîmplinite se agățau cu disperare de melancolia ghimpilor Numai la un hotar spre dimineață în carnea plină de răni, răsărea stingher trandafirul.
  • 14. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 14 Cornelia Diţa Plouăăă! Peste partea mea de lume, plouă azi ploaie curată, peste partea ta de lume, o fi noapte întunecată? Nu știu ce-aș putea să-ți spun, despre ploaie, despre lume, despre câte au un nume, cine-i rău sau cine-i bun... Știu doar c-am rămas mirată, și tăcută ca înserarea, dar să nu mă-ntrebi vreodată, de ce-mi place mie ploaia...! De-o vreme... Stricam și iar țeseam pănză albă de vise ca într-o Odisee... de-o vreme, doar priveam, eu... eu, nu nu te mai aștept, Ulise! Eu te-am uitat, tu te-ai pierdut, nici nu ai mai spus demult, „așteaptă-mă, femeie!” Și vise întregi am destrămat, le-am făcut ghem, le-am înnecat, nici nu știam că te-ai pierdut, dacă privirea m-a durut tu, n-ai știut...! Poate pe mal, s-a rătăcit vreun vis, din toate câte le-ai ucis fără vreun zgomot, fără amare șoapte, și-e noapte, Ulise, e noapte! Acum spun doar vezi-ți de drum, că amară ți-a fost așteptarea femeie ce te-ai hrănit cu vise, ca într-o ODISEE...! Mă recunoşti? Bună seara, Mărită Primavară, Mă recunoști?... sunt doar o rândunică-ntârziată, Rătăcită prin gânduri, parcă am fost plecată, Dar m-am întors cu vântul, mirosind a tămâioară...! Bună seara, iubită Primavară, ca un clopot ce bate tare, inima-mi vestește sarbatoare! Hai, iartă Mărită, o rătăcită, parcă am fost o veșnicie călătoare...! Primește-mă, sunt cocorul tău întârziat, și-n zborul meu, priveam tot verdele din sat, Dar cum să fi lipsit când clopote bat? Nu vezi?... și sufletul meu, cu tine a-nviat! Lumina Lui...! Ce ciripit și cânt e-n slăvile de sus, ce pace este-n cer și pe pământ, în ziua asta sfântă, când a înviat ISUS, se aude răsuflarea primăverii, în fiece cuvânt! Și firele de iarbă parcă rostesc cuvinte, azi fiecare suflet fruntea își coboară, s-asculte răsuflarea celor din morminte, azi, când Duhul Sfânt prin aer zboară! Azi, bate toaca și clopotele toate, azi, ziua strălucește de lumină, cuvântul LUI până la noi răzbate, și-n fiecare arde scânteia LUI divină!
  • 15. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 15 Paul Rotaru Îngerii nu sunt nemuritori Deși creația de față este o variațiune la poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe și la nuvela „Micul Arhimede” de Aldous Huxley, totodată aceasta se bazează pe un fapt real. Era duminică, pe la amiază, Aproape de sfârșitul lui april, Când dintre nori mă urmărea o rază Sfioasă și cu zâmbet de copil. Trăiam o primăvară timpurie, Când pomii înfloreau cununi de zori, Pământul se trezea de simfonie Sub ochii mei senini și visători. Un glas în cântec vine de afară: Copilul de vreo patru anișori, Făcându-mă să cred – a câta oară? – Că îngerii nu sunt nemuritori... Vreo trei mătuși îl ascultau uimite Ca pe-un modern și dulce menestrel, Urzind cu toate planuri încâlcite Pentru atunci când fi-va măricel. Din Mozart fredona cu veselie Concertul pentru horn în Fa major; Asupra lui plutea în ironie Un straniu corb pe nume Nevermore... Odaia se lărgește dintr-o dată, Iar cântecul se scurge pe pereți, Se face o cupolă luminată Sub care vin din depărtări poeți. Minunea crește, lumea se preschimbă – Doar ochii de copil o pot privi. Mătușile grăiesc ciudată limbă, Neînțeleasă inimilor vii. — Ia uite, spune Safta, reproduce Concertul pentru horn în Fa major Și are eleganța unui duce – Copilul se va face dirijor! Sub violină Faust se ascunde, De Goethe prima oară temător. Divinul Dante în salon pătrunde, Purtând pe umeri corbul Nevermore. — Va fi poet! se bucură Gherghina, Luceferii îl vor purta spre cer, Acolo unde, veșnică, lumina Va întări cuvântul efemer! O colivie goală se arată. Spre ea privește corbul croncănind. De-acolo iese Allan Poe deodată, Cu umbre care ochii îi cuprind. — Copilul are largă perspectivă, Grăi Eufrosina mai încet. În epoca aceasta fugitivă Va reuși fiind un arhitect! În colivie corbul se așază, Părând a-și face cuibul pentru somn;
  • 16. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 16 De fericire însă lăcrimează, Mințindu-se că astăzi este om. Copilul azvârli cu nepăsare Arcușul, cartea, cubul în pridvor. Privind către fereastră, spune tare: — Eu nu vreau altceva decât să zbor! Mătușile rămân preocupate, Aprinse toate-n dialogul lor. În colivie pasărea se zbate, Cu ciocul ține ritmul Nevermore. O mână invizibilă pe clape Apasă un requiem amorțit. Pe ziduri notele încep să sape Un drum spre universul inedit. — În viața asta scurtă și nedreaptă, Voi învăța vreodată cum să zbor? Răspunde Amadeus: — Niciodată! Iar corbul ține ritmul Nevermore. Copilul dă din mâini lângă fereastră. Requiemul se schimbă în cuvânt: — Aceasta este ironia noastră, De-a nu putea fugi de pe Pământ. Când bolta se făcu din nou albastră, Iar Soarele zâmbi de după nori, Copilul a căzut de la fereastră, Căci îngerii nu sunt nemuritori… Femei pioase leșinau de-a rândul Văzând sicriul gol sosit în prag – Aproape c-a încremenit și vântul Cu trupul nepoțelului cel drag… Groparii sapă, cioclii se închină, Prelatul perorează plictisit. Un clopot tânguiește în surdină, Iar cimitirul doarme liniștit. Pământul a primit la sân speranța, Suspin de Mozart, înger muritor. O va visa poate pe Baba-Cloanța, Va fi printre luceferi zburător. Dar nu mai e decât o amintire Concertul pentru horn în Fa major, O primăvară fără strălucire, Flămândul cioclu, corbul Nevermore. Trecură ani. Mătușile pioase Sub candelă așază un portret. Nepotul lor de douăzeci și șase De ani, azi ar fi fost un arhitect. Poate poet, cum își dorea Gherghina, Sau poate elegantul dirijor. Sub ochi li se cutremură lumina Și-o vorbă neînțeleasă: Nevermore! Cutremurate de o presimțire, Femeile se-nchină pe covor, Grăind cuvinte pentru pomenire – Portretul le privește sfidător. Pianul, partiturile, vioara În urmă cu o vreme-au licitat, Dar sărăcia tot își prinse ghiara De visul lor odată spulberat. La ușă se arată un sinistru Gângav și chel, ca o tenebră-n vânt, Trimis de către-al Cultelor ministru Ca să perceapă taxa pe mormânt. Dar ele nu au nici de pomenire Un ban să dea, căci Statul le-a luat Orice venit. Și doar o amintire Le-mpovărează traiul maculat. Oricâte raze luminează cerul, Oricât s-ar îmbrăca Pământu-n flori, De-atunci aud în jurul meu refrenul Că îngerii nu sunt nemuritori…
  • 17. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 17 Eugen Dulbaba Avertisment Parfumul tău Vapori de amărăciune Răspândeşte Apropierea sinceră O alungi Căci pielea îţi e Parfumul „însăşi” (însuşi) Avertisment Pentru adevărata Îmbrăţişare. Rime din Capriciu Nu îl văd pe Cioran Să scrie un roman Şi nici pe Brătianu Asemenea lui Pătrăşcanu Îl ştiu doar pe Urmuz Cum ronţăie din cucuruz Pe Eminescu care a iubit O Veronică până la sfârşit. Vorbesc Vorbesc cu muştele Ca să mă ierte Nu le-am vrut Prin jur Prejur Contur Să îndur Existenţa cea bâzâitoare A lor Vorbesc şi le aud Vorbesc şi mă aud Vorbesc… Idei îmi vin Rămân în poposire Apoi se zboară Ca muştele Se zboară Se întorc Depun…concluzii Pentru o nouă ipoteză. * Vorbesc la aer Respirarea lui Poate-mi va inspira IDEEA. Fără amin Pe mâna închinului Ce este închinare Jumătate doar Se scurge uneltirea De curând Ce va fi împlinită La curtea Marilor Cuceritori Veniţi cu asalt Să îi numească Pe nenumiţii Ştiuţi de mâna cu închin Fără amin.
  • 18. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 18 proză 18-36 Cepeha I. Mihai Azi, în cartier (5) Ilie ia, totuşi, pet-ul într-o plasă şi se înfiinţează la uşa frizeriei lui Beni. Nu-i era lui de tuns, cât nevoia de a mai schimba o vorbă cu cineva, iar „la Beni” e singurul loc unde îi poate întâlni pe cei din cartier. Tot aici mai poposesc profesori şi funcţionari răblăgiţi de naveta prin satele din zonă. Gara fiind în apropiere, iar capătul de linie al microbuzelor în spatele ei, în fiecare după-amiază zona colcăia de lume. Asta caută Ilie. Există şi o crâşmă, dar lui nu-i plac beţivii. Unul din principiile la care ţine fiind acela de a nu da ţigări sau băutură nimănui, mai ales celor tineri care au mai rămas şi care, neavând alte treburi, zac pe la mese cu o cafea sau o bere luată pe datorie ce urmează a fi plătită din pensia părinţilor. Acum, în prăvălia lui Beni sunt două persoane cunoscute. Colea boschetarul se odihneşte pe banchetă. Îi despicase nişte lemne lui Beni şi intrase pentru a se încălzi. Pe scaunul de lucru, domnişoara profesoară Gina îşi reface machiajul în încercarea de a-şi ascunde cei cincizeci de ani de singurătate. Îl vede pe Ilie în aglindă: – Măi Ilie, tu n-ai treabă acasă? Aproape de fiecare dată când trec pe-aici, apari şi tu. Pun pariu că ai ceva de băut în traistă. – Am. Vrei? – Aş! De-aia n-are ursu’ coadă. – Cum adică? – Toate lucrurile rele din lume vin de la voi şi de la băutură. – Cu tot respectul, domnişoară, de-aia nu v- aţi măritat pănă acum? – Şi de asta, dar nu-i treaba voastră. – Încă o dată, cu tot respectul, dar istoria ne arată că lucrurile stau altfel, adică invers. – Vezi? Aşa credeţi voi. Să-ţi spun ce mi-a făcut masculul primar azi, ca să vezi că am dreptate. – Murim de curiozitate! – Lasă băşcălia şi fii atent. Am terminat orele la 12 şi am ieşit la „ia-mă nene”, altfel trebuia să aştept cursa de patru. – E de înţeles, o susţine Beni. – O dubiţă care adusese marfă la bufet, tocmai se pregătea de plecare. Şoferul m-a primit în maşină, numai că, din crâşmă apare domn’ primarele cu încă doi şi mă debarcă pe motiv că maşina este rezervată autorităţilor, ca în război... – Nu se poate! se indignează cei trei în cor. – Ba da. Mi-am promis că, la prima întâlnire când nu va mai fi primar, am să-i trag un pumn în bot, fără avertisment. – Aoleu! Exact asta-i trebuie! se declară Ilie de acord. – Şi mai sunt şi altele, dar n-am timp acum, am de dat nişte meditaţii. Trecând pe lângă Colea spre uşă, îi aruncă: – Şi tu, mai spală-te, că puţi! Iese înclinându-se cu o mână pe clanţă: – La revedere, nătângilor! Beni aruncă un pieptene în urma ei şi rosteşte enervat: – Femeia asta detestă toţi bărbaţii! Cine se crede cucoana? Câtă desconsiderare! Nu m-ar mira să fie lesbiană. Colea, afectat şi el, dar din alt motiv: – Put? – Puţi, mă, puţi! îl asigură Ilie întinzându-i o cană cu bere, încălcându-şi, astfel, principiile. Dacă vii pe la mine, am să-ţi dau un rând de haine de-ale mele, ca să poţi să le speli pe cele de pe tine. Apoi către Beni: – Ţie nu-ţi dau bere că mai ai treabă. Şi aşa te paşte un Parkinson de toată frumuseţea. – Nici nu-mi trebuie, îmi cumpăr singur dacă am nevoie. – Şi ce te-ai imflamat aşa? – Că vorbeşti prostii. Acum, dacă tot sunteţi aici, am o treabă cu voi.
  • 19. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 19 – Tu mereu ai treabă cu alţii, fiindcă nu ştii să faci nimic altceva decât să tai părul. – Nici nu-mi trebuie să ştiu mai mult. – Normal. Sunt destui proşti care să muncească în locul tău. Spune ce treabă ai cu noi?. – Am comandat mai demult o cutie mare din lemn şi mi-a venit azi. Trebuie s-o bag în pod. – Hai!! Unde-i? – Veniţi cu mine! Ies în curte. În şopron, frumos ambalat în plastic, un sicriu negru smoală şi frumos nevoie mare. – Cred că a costat o groază de bani, se miră Costea. Puteam să-ţi fac şi eu unul mai ieftin. – Te pomeneşti că ai stabilit şi data când ai de gînd s-o mierleşti. – Nu, dar vreau să fiu pregătit din toate punctele de vedere. Doar ştii că nevasta m-a abandonat şi s-a mutat cu fiică-mea în casa din fundul curţii. Nici nu vor să audă de mine. – Am văzut eu ceva perdele mişcându-se pe- acolo. – Mă spionează. – Dar de ce crezi că te-au lăsat de capul tău? – Nu ştiu. De scorpii! – Eu cred că din cauză că eşti cumplit de zgârcit. Unde ai dosit averea adunată şi din cauza căreia nu poţi dormi noaptea? – Asta nu pot să spun. – Te-ai gândit că după ce dai ortu’ popii, nevasta va demola totul ca să-ţi afle comoara? – N-o să găsească nimic. – Găseşte sau nu, ţie la ce-ţi foloseşte? – Aşa, ca s-o pedepsesc pentru tot ce mi-a făcut o viaţă întreagă! A fost o curvă, iar fiică- mea nu e a mea! – Dar la ce i-ai făcut tu, ca s-o aduci în stare de aşa ceva, te-ai gândit? – Mă, ce faci tu cu mine aici? Puneţi obiectul în picioare lângă cruce şi valea. – Uite la el! Are tot tacâmul! Eşti un bou, mare de tot! Colea: – Eu, dacă aş avea o nevastă, aş pupa-o şi în cur. Ştiţi voi ce înseamnă să te duci la culcare fără să ai pe nimeni şi nimic în preajmă. Te uiţi în oalele îngheţate şi goale, bei o cană de apă şi te culci cu ochii în tavan până adormi de epuizare. – Păi, ai spus că ai lampă şi radio pe baterii. – Culcaţi-vă voi cu radio, să vedem, vă ţine de foame şi de cald? – Cine crezi că-i de vină, Colea? întreabă Ilie. – Nu dau vina decât pe mine. Dumnezeu să-i ierte pe ceilalţi. Mă scol dimineaţa şi ce fac? Nimic. De unde s-o apuc? N-am nici buletin, că nu mă ia nimeni în spaţiu. Când ai mei au vândut tot, am rămas fără adresă şi poliţia îmi dă câte o adeverinţă de urgenţă, adată la patru ani, ca să pot vota. Între timp au revenit în salon, dacă acea încăpere de patru pe patru metri poate fi numită aşa. Pe scaunul de lucru aştepta, răsfoind o revistă porno din arsenalul lui Beni, alt cadru didactic întârziat, domnul Pop.
  • 20. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 20 – Care-i nevoia, domn’ profesor? îl ia Beni în primire. – Nevoia e că trebuie să mă plâng cuiva ca să nu fac atac cerebral de necaz. – Suntem aici să plângem împreună, domn’ profesor. – Lasă-mă Ilie cu domn’ profesor. Sunt un rahat cu perje, sau, mai bine, un vidanjor. – Aşa rău, domn’ profesor? – Da, măi, oameni buni, aşa rău! Noi, cadrele didactice, suntem ultimii oameni. – Fă-ne să înţelegem, îl roagă Ilie. Mai devreme a fost pe aici domnişoara Gina şi avea şi dânsa nişte plângeri... – O ştiu şi o cred. Voi îl ştiţi pe Buliga, primarul? – Nu-l ştim. O fi acelaşi ca al domnişoarei... – Tot ăla, dă-l în mă-sa! Eu şi Gina suntem în aceeaşi comună, dar la şcoli diferite şi primarul peste amândoi. – Rău trebuie să fie individul dacă a reoşit să supere două... – Ieri a fost Duminică... – Şi mâine e marţi. – N-am chef de glume. Dacă vreţi să ascultaţi, bine, dacă nu, plec! – Am înţeles. Ziceţi! – Ieri a fost nuntă la cămin. – Asta-i frumos. – Voi aţi fost vreodată la o petrecere la ţară? Ilie: – Eu am fost, în tinereţe. – Eu n-am fost nicăieri, niciodată, se laudă Colea. – Eu nu mai ţin minte, zice şi Beni. – Tu nu ţii minte decât paralele, îl taxează Ilie. Ştiu că nimeni nu se duce la budă noaptea pe întuneric şi fiecare îşi face nevoile de jur împrejurul clădirii. – Şi acum e la fel, continuă domn’ pro0fesor. Oameni buni, vine primarul la directoare şi-i spune că Duminica viitoare are nu ştiu ce festivitate la cămin şi că trebuie igienizată zona. Ghiciţi ce? – Habar n-avem! – Eu sunt singurul bărbat din şcoală... Ilie: – Aţi primit o sarcină. – Exact! Aveam oră de chimie şi am fost trimis să analizez câcatul din jurul căminului cultural sau cum s-o fi numind el acum, că nimeni nu mai ştie de nimic decât de socoteala lui. – Şi? – Şi ce? Înarmaţi cu lopeţi şi roabe, am executat lucrarea. Mă jur! Cănd individul ăsta nu va mai fi primar şi-am să-l întâlnesc, îi trag un pumn în nas. fără avertisment. – Până acum tipul şi-a arvunit doi pumni. Ne asociem să-i înmulţim recolta. Nu-i aşa băieţi? Unanimitate. Colea mai şi plusează: – De ce să vă mai obosiţt? Rezolv eu acum şi nu ştie nimeni. – Nu ţi-a bine, băiete? – N-am nimic de pierdut. – Asta aşa-i! se declară cei trei de acord. Ilie: – Măi Costea, să ştii că te invidiez. Tu mori fără să pierzi nimic, iar noi ne dăm de ceasul morţii că ce are să se întâmple după ce o mierlim. Eu vă zic: nimic! Lumea va merge mai departe în prostia ei până când cineva se va hotărî să rezolve problema şi să facă să dispară mizeria asta de lume. Acum eşti tânăr şi într-o clipă te trezeşti bătrân. Eşti atât de obosit de viaţa asta de doi bani, încât nu te mai sperie moartea. De ce s-or fi chinuind oare oamenii să adune averi când nu iau nimic cu ei? Mă auzi, Beni? Beni îşi face de lucru cu sculele şi tace. Colea: – Măi Beni, dacă lumea asta merge tot aşa, într-o zi am să vin să-mi tai gâtul ca să scap. Beni: – Sunteţi amândoi nişte idioţi.
  • 21. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 21 Adrian Scriminț Răzbunarea ciudată (nuvelă în trei părţi) (tragicomedie neagră, partea întâi) Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contra firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate paharele de plastic pe care le întâlnea în cale, doar ca să își alunge gândurile năvalnice care îi bubuiau în creieri, a răzbunare irealizabilă și a neputință. Mâna înfiptă în piept cu promptitudine îl opri din tumultul resentimentelor adunate de peste zi. De la teneșii albi care scânteiau prin pâcla întunecimii fragile, râvniții șalvari bufanți aduși pe sub mână din Turcia, mândrul tricou al unei echipe naționale de fotbal, ca atunci când își ridică complet din pământ ochii să dea de chipul radios și rânjetul sincer al unui bun amic, pe care nu îl mai văzuse cu anii. Schiță cu greu un zâmbet anemic, care nu avu deloc puterea să îi acopere amărăciunea de pe față, și Drăgan, zis și Cimpoieșul, prietenul lui pe care nu îl mai văzuse cu anii, remarcă cu ușurință lucrul acesta. După ce îi scutură cu energia unui vechi tovarăș umerii, îl întrebă cu cel mai nedisimulat entuziasm: – Ce mai faci, Mihăiță, mamă??? Mă recunoști? Sunt eu, mă, Drăgan Cimpoieșu’! Se distanță cu doi pași ca să îl admire de la distanță, așa cum ar fi contemplat un tablou. – Te-ai schimbat frățică, te-ai maturizat! Se repezi din nou spre el, îmbrățișându-l din răsputeri. Îl săruta pe frunte cu atâta patos, ca și cum s-ar fi despărțit la tren de propria iubită. Deși gura îi emana o doză sănătoasă de spirtoase, Cimpoieșu nu se clătina, doar ochii îi prinseră pe loc luciul melancoliei de odinioară, de când băteau coclaurile și săreau gardurile stadioanelor la meciuri fără ca să își plătească biletul. Ce prietenie, ce relații... Îi ținea capul în cangea pălmoacelor, ca pe cel mai prețios lucru de valoare. – Daca-i ști ce mult mă bucur să te văd, Mihăiță, mamă!... – Și eu mă bucur! îl încredință, cu un glas stins, și niște ochi care nu se străduiau să îi camufleze tristețea. De la cap, Drăgan Cimpoieșul îi trecu la umeri, și i-i scutură cu bărbăție. Îl podidi plânsul, unul deosebit de sincer, întâlnit doar la beție, și începu să îi justifice de ce tocmai lui, ca onorabil șef de galerie, de tonul căruia ascultau cu toții, fără prea multă crâcnire, i se întâmpla acest lucru: – Mă, Mihăiță, mă, te văd cap de afiș la teatru, te- am văzut chiar dând interviuri la posturile locale, săream ca apucatu’ și lăsam biliardul cât colo, răcnind la tovarășii cu care m-am obișnuit să-mi fac veacul: „Ăsta-i Mihai Soțu, cel de care râdeam ca proștii în copilărie că ne polua auzu’ cu canto clasic, de strigam după el: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do…; de îl consideram fetița școlii, și ia uitați unde a ajuns, colindă țările, cucerește teatru după teatru, țară după țară, iar din noi ce s-a ales? Stăm ca tâmpiții și inundăm speluncile, șomăm, iar preocuparea noastră principală este să ne aliniem în rând, ca fericitu’ care are semințe să ni le toarne cu porția fiecăruia în palmă. Ne-am tot obișnuit cu întrebatu’: Care mai ai, bă, semințe? Dă, bă, și mie câteva!” Dragan Cimpoieșul plângea ca atunci când era luat cu forța în armată, iar plânsul i se stingea treptat când citea printre lacrimi nefericirea celuia pe care îl avea în față. Își șterse ochii și își recăpătă același glas strident, cu care era obișnuit cartierul, glasul cu care făcea ordine și disciplină atunci când îl supăra vreun locatar, cântându-i cutezătorului la fereastră „Corul Vânătorilor” cu bâta de baseboll în mână: – Ce te supără, mă, Mihai?... că mă lasă inima, fac dracului infarct la „ăi”, treizeci de ani ai mei!
  • 22. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 22 – Lasă!… dădu a neputință din palmă. Drăgan îl cuprinse și mai vârtos de umeri, dispărându-i subit toată beția: – Mihai, tu nu îmi mai pari copilu’ vesel pe care îl știam odinioară. Sper ca starea asta a ta să fie doar de astăzi. Ce-i cu tine? Mie nu-mi ascunde nimeni nimic, niciodată. Și să știi, că eu când îmi dau silința, ajut pe toată lumea! Râse de îmbărbătarea lui, și Drăgan, zis și Cimpoieșul, nu își dădea seama dacă acest râset era a simpatie sau a batjocură. Îl văzu pe urmă dezaprobându-l cu un gest dat cu adâncă lehamite, ca abia pe urmă să îl audă: – Nu ai cum să mă ajuți în cazul ăsta, Drăgane, mamă! Cimpoieșul își umflă pieptul cu un aer încărcat de orgoliu, se înfofoli ca un păun, după care îl contrazise: – Ia să auzim de asta, uimește-mă! Mihai Soțu își dezlănțuia cu greu zgârcenia graiului, urmărind cu neliniște fiecare autobuz care oprea și părăsea stația de călători, ca abia apoi să grăiască: – Știi că am fost plecat doisprezece ani din țară. Am cântat pe marile scene ale Europei Centrale. Aș fi stat și acum, dacă nu m-aș fi aflat la buza șanțului victimizării sociale. Soția mea a rămas cu bună știință gravidă, iar cei din teatrul însoritei țări de pe malul Adriaticii nu au știut să aprecieze lucrul ăsta, confundând sacra pepinieră culturală cu un bar striptease, așa că ne-au dat pe amândoi afară, la pachet, că nu aveau nevoie de oameni fericiți care voiau să își întemeieze o familie, să le stea prin concedii medicale, ci aveau nevoie de oameni care să le muncească. Așa că adio roluri, public, înalt statut artistic, respect… a trebuit să mă întorc pe pământurile natale, ale făgăduinței, să-mi iau în piept viața și să mă confrunt cu sărăcia lui Dumnezeu și-a lu’ Maica Dommnului. Mi s-au șters cu buretele toți anii petrecuți acolo, a trebuit să o iau cu totul de la început, și crede-mă că e mult mai greu pe la noi decât pe dincolo, trezești suspiciuni, toți au impresia că te-ai întors din străinătățuri cu aere de zeu, deși nu faci deloc strădanii ca să le demonstrezi lucrul ăsta, și m-au încredințat, ca să îmi fie cu învățătură de minte, și nu care cumva să uit lucrul ăsta, că aici soarele se învârte în jurul teatrelor, și nu teatrele în jurul soarelui… Se lăsă tăcerea, sporadic deranjată de tramvaiul care ducea spre case ultimii călători. – Stai greu cu reacomodarea! constată Cimpoieșul, scrutându-l cu milă printre ochii senini. Timpu’, deși în cazu’ ăsta se mișcă cel mai greu, este cel mai bun doctor! – Asta a fost o paranteză, ca să mă ajute să îți fiu cât mai explicit… Ani de zile am obținut recunoștința instituțiilor prin care am lucrat, plachete, medalii, laude în fața comunității… iar acum sunt de-a dreptul șocat… – Cum așa? îl trăgea Drăgan de limbă. – Am răcit… Am cântat la o acțiune de binefacere a bătrânilor cu parkinson. Tratamentul lor e costisitor, și m-au rugat să îi onorez cu prezența, să le cânt câteva canțonete, și să vezi ce s-a întâmplat… În graba lui de a ajuta un prieten pe care nu îl mai văzuse cu anii, Cimpoieșul trăgea urgent concluzii: – Ceee??! Nu te-au plătit?... Morții ma-mii lor. Stai că le pun eu o taxă de protecție… să vezi ce-am să le fac! Să nu mă mai numească ei Cimpoieșu’, dacă... Pe Mihai Soțu îl apucă pentru prima oară râsul, și își flutura cu negație degetul: – Nu au nimic de-a face cu toate astea, săracii, le-am cerut doar un pahar cu apă rece, l-am băut, și m-a lăsat gâtul, am răgușit. Problema cea mare este că peste câteva zile ar fi trebuit să cânt în Traviata. M-am dus la biroul directorului ca să îi explic problema. – Și? începu pe Cimpoieș să îl intereseze din ce în ce mai mult situația. – S-a lăsat urât de tot. Mi-a chemat șeful de compartiment, maestrul de cor, regizorul de culise, și față de dânșii m-au făcut de toată ocara. – Dar stai, mă, cum adică...— glasul voluminos prevestea ivirea unor momente grave — voi nu aveți voie să vă îmbolnăviți??! – E puțin mai greu... Din cauza partidului și a conducătorului iubit, artiștii fug peste hotare mâncând pământul, numai și numai ca să rămână cât mai departe de sacrele noastre meleaguri, așa cum am făcut și eu dealtfel — îi explica Cimpoieșului în parabole, uitând pe deplin de gradul lui de inteligență. – Păi și care-i neajunsul la toate astea? Să dea Dumnezeu să plece cu toții, și să nu se mai întoarcă. Să-i lovească necruțător puterea banului, să-i încovoaie, să câștige de o sută de ori mai mult decât aici. Crede-mă că aș fi plecat și eu, dar... — dădu din palmă a lehamite — dacă nu aș fi fost numit pe județ șeful galeriei Câinilor Negri — și zicând acestea ochii Cimpoieșului scăpărau de mândrie — m-aș fi cărăbănit și eu demult!...
  • 23. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 23 Se opri ca să se uite după ce anume tot scruta Mihai. Văzu un ultim troleu, aproape gol, ce își fereca ușile și se îndrepta spre capătul de linie. – Păi, și atunci vă înlocuiți, ce boala faceți? aștepta Cimpoieșul lămurirea. – He, he... — râse a comicăreală. Nu le convine... Decât să cheme vreun gast de la trei sute de kilometri depărtare și să îl plătească cvatriplu, mai bine preferă să mă acuze de sabotarea spectacolelor, și crede-mă, nu am niciun suport, niciun ajutor, lucrez într-o instituție fără sindicat, fără regulamente de ordine interioră, pfoai de capul meu... M-a amenințat că mă mută din oraș cu tot cu familie! Drăgan îi întoarse spatele și, de necaz, își trase în frunte o pălmoacă atât de răsunătoare, de aproape că și-o frânse. – Așa ceva nu se poate... Să-mi facă ei una ca asta... Mă oftic, să moară mama, să nu mă numesc eu Cimpoieșu, dacă te mint! După acest jurământ ferm, se învârtea dezorientat, dorind să își dezvăluie indignarea cuiva anume, însă nu reuși încă să și-o dezvăluie nimănui, mulțumindu-se să își îndrepte chipul spre prietenul pe care nu și-l mai văzuse cu anii, și să îi asculte mai departe păsul. – Înțelegi tu, Cimpoieșule, întotdeauna pe unde m-am peregrinat, am fost un adevărat exemplu de muncă și seriozitate pentru toți colegii, am primit laude, recunoștințe, m-am întors în țară cu recomandare de la ministrul culturii, și uite ce pățesc aici, m-au băgat ăștia în concluzii pripite, în acuz de lene, de puturoșenie, de sabotare a bunurilor demersuri ale instituției... Dintr-o dată chipul lui Mihai Soțu luă schimonoseala unui suferind de ulcere și gastrite: – De lehamite și greață, am ieșit din teatru în plin toi al repetițiilor, și m-am dus direct la Oficiul Forțelor de Muncă. Duduia de la ghișeu m-a primit ca pe un zeu. Așa se uita la mine, cu niște ochi atât de sinceri, de ziceai că vede un extraterestru. Mi-a explicat așa, cu o față de-a dreptul senilă, cât de mult apreciază ea teatrul, că mă știe de la spectacolele de operă în care am jucat până acum și de prin interviurile date pe la televizor, că am o viață de stârnit invidie, mai că nu mi-a zis că-i de huzur, că îmi venea să o trimit de urgență în proveniența de origine, și mai că nu mi-a început să-mi plângă atunci când i-am solicitat cu un ton răstit, controlat cu greu de rafalele de mânie, să îmi caute pe loc un post de șofer, de curieriat internațional dacă se poate. M-a întrebat așa, cu un chip senin, zâmbitor, de sectantă, de martoră a lui Iehova, chiar mi-a luat mâinile într-ale sale: „Cum se poate așa ceva? Împrieteniți-vă cu urcușurile și coborâșurile dumneavoastră!” I-am zis: „Haide doamnă, mă luați acum cu consilieri psihologice!... Pe Cimpoieș îl apucară aceeași draci, cu un vădit semn de ofuscare. Pentru un scurt timp îl abandonă pe Mihai cât colo, și se deplasa fără niciun scop, și către nicio direcție. Arse un pumn în primul obiect pe care îl întâlni în cale, în cutia metalică, de culoare galbenă, înjurând indirect în acest fel serviciile poștale. – Bă, să mor eu, să îmi facă una ca asta, să se comporte în halu’ ăsta cu Mihăiță al meu, păi vin la ea și îi arunc în aer birou’, ți-o fac șomeră, să moară mama! Mihai râdea pe sub mustață. Îl scruta pe sub sprâncene pe cel căruia îi aduse pentru prima dată în acea zi nefastă zâmbetul pe chip. – Și ce ți-a mai zis, mă, Mihai? Că mă duc la ea și-i fac birou’ praf. Să vezi ce pumn îi trag, de-i scurtez gâtu’!... brava Cimpoieșul. – Mi-a zis să trag de meseria mea și cu dinții. Ar avea ei nevoie de șoferi de carieră internațională pe autocamioane, dar pentru asta am nevoie de niște cursuri. M-a mai atenționat că voi lipsi de acasă cu săptămânile — ceea ce mi-ar fi convenit de minune — dar vezi tu care-i problema, până îmi iau brevetele îmi trec nervii și dracii pe pămpălăul ăla al meu de director, și rămân mai mult ca sigur pe marea scenă
  • 24. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 24 din provincie... Drăgan rămase visător. Țintea adânc văzduhul, și aștepta ca răspunsurile să îi vină de acolo. – Păi așa să și faci! îi răspunse cu o voce cam gâtuită. Dă-le dracului de camioane, că m-am săturat și eu de ele. Le repar de mă apucă zbâții. Noroc cu galeria, cu Câinii Negri, că altfel înnebuneam și mai tare decât am făcut-o până acum. Brusc, chipul matahalei se lumină în semiobscuritatea serii. Cu o mică întârziere, depărtările văzduhului îi trimiteau răspunsul. Cu aceleași mișcări, necoordonate, de titirez care își termina rotațiile, Cimpoieșul își schimba isterizat direcțiile, căutând să i se descarce sufletește cuiva anume. – Moaaa, moaaa, să vezi ce-i fac pămpălăului, să vezi ce idee mi-a venit!! Găsi și persoana căreia să i se descarce sufletește. Când trecu pe lângă el, trase un pumn în pașnica cutie poștală, de sperie biata bătrână întârziată de pe la cumpărături sau de pe la vreo rudă. În graba cu care își accelerase pașii, bătrâna nu se mai încumetă să și-i înfrâneze și să își culeagă mărul care îi sărise din plasă și se despărțise sprinten de celelalte. – Păi îi omor, mă, îi spintec, îi nimicesc, să nu mă mai numesc eu Cimpoieșu’ dacă te mint! Să-mi facă ei una ca asta prietenului meu... Atât ideile care îi bubuiau în cap, cât și boarea răcoroasă a serii ce se așeza peste oraș, păreau să îl lniștească. Își prinse apoi ca îmbărbătare prietenul de umeri: – Ia zi-mi tu mie, care ți-e următoru’ tău spectacol? Nu îl surprindea întrebarea, sau se străduia să o trateze cu importanță, de îi răspunse atât de repede: – Nabucco. Uite, e chiar acolo un afiș!... Decizia finală a Cimpoieșului veni la fel de repede: – Pentru prima dată în lunga lor viață, băieții mei se vor delecta cu teatru, cu muzică bună, de calitate. Dar o vom face în felu’ nostru!... Mihai Soțu scoase niște schimonoseli mai puternice decât zâmbetul, ce băteau în râsete. Oare Cimpoieșul îi era forța divină ieșită în cale ca să îl binedispună, să îl însenineze?! Lăsă această ciudățenie la voia sorții, căci uneori considera că era mult mai bine să te lași de bunăvoie în forța valurilor ei. Pentru o secundă, Drăgan Cimpoieșu vru să își întindă brațul a despărțire, însă se răzgândi subit: – Mihăiță, mamă, nu te-am întrebat, ești cam departe de casă, ia zi-mi, de unde vii? – De la teatru. Am avut nevoie de două ore de reculegere ca să îmi golesc din cap gândurile care îmi dădeau năvală. Chipul Cimpoieșului se înnegri, iar corpul mătăhălos al acestuia se chirci de indignare: – Adică... ai străbătut pe jos mai mult de trei sferturi din oraș?! Tăcerea lui Mihai îi confirma presupunerile. Cimpoieșul îi întoarse a necaz spatele, își trânti pălmoacele în cap, de parcă tot cerul i-ar fi căzut peste creștet. – Moaaa — se exterioriza a disperare — să-mi facă ei una ca asta, să-l pună pe cel mai stimat artist al meu, că pe altu’ nici că-l cunosc, să se deplaseze pe jos ca pe ultimu’ târtan?!! Dă-o dracului de treabă! exclamă încet, ca pentru el însuși, ca pentru sufletul sensibil care îi chinuia capul mătăhălos. Dă-o dracului de treabă, băăă!!! se puse pe răcnit, și urletul care îi evada din plămâni îi dirija pumnii ce se porniseră pe lovit cutia poștală, care scotea mugete de indignare, rămânând turtită și neputincioasă la ghioagele ofuscatului. Secu se simțea oarecum stingherit de prietenul care i se întoarse din adâncurile amintirilor sale și, întovărășit de un zâmbet schițat cu exagerare, sincer doar pe jumătate, se pregătea definitiv de despărțire, pe când Cimpoieșu, era preocupat de ceva anume, scrutând cu niște ochi pătrunzători depărtarea orizontului. – Stai puțin, Mihai! Își ridică brațul de-asupra capului, și pocni din degete, așa cum era obișnuit să facă atunci când sesiza vreo ignoranță sau întârziere din partea chelnerului: – Taxi!!! Autoturismul Tico frână cu scrâșnete nărăvașe. – Mihai — i se adresă coordial, ca și cum, în acea seară, acelea i-ar fi fost ultimele cuvinte — e târziu, mai ai încă vreo patru stații de autobuz de făcut pe jos până când ajungi acasă. Țin morțiș să te văd ajuns cu bine până acolo... Îl prinse de cot, poftindu-l cu amabalitate către minusculul autovehicul de culoare galbenă, însă Soțu i se opuse cu hotărâre: – Cimpoieșule, îți apreciez sincerele demonstrații de amabilitate, dar eu sunt artist bugetar român, la boală. Dacă aș fi avut bani, mi-aș fi găsit momentele de reculegere ca să îmi alung gândurile din cap în
  • 25. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 25 taxi, e simplu, nu? Cimpoieșu se ofensă. Își împlântă mâinile în șolduri și îl scrută cu ofuscare. După câte momente îi spuse, cu un timbru gros și vitejesc al vocii: – Iar eu sunt doar un mecanic auto, care nu se lasă călcat în picioare nici de cea mai a dracului formațiune evazionistă a unei națiuni: statu’! O să vadă ei TVA... ciuciu de la mine. Hai, Mihai, hai la taxi — îi reprinse cu bruschețe, însă și cu o doză proporțională de amabilitate brațul — n-aș vrea să mă superi! Experiența vieții și intuiția nevăzută îl sfătuiră să i se supună, căci știa că nu ar fi avut șanse să i se subtilizeze prin intermediul unor scuze ieftine, iar Cimpoieșul, continua să îi acorde importanță, îi deschise el însuși portiera din față, din partea dreaptă, o închise apoi cu blândețe, îi făcu pe urmă un semn insistent cu palma în dreptul ferestrei semideschise, atenționându-l că va prelua el toate grijle. Vânjosul ocoli prin față taxiul care își pusese motorul în funcțiune, și i se adresă șoferului prin fereastra în totalitate deschisă: – Domnu’, vă rog să îl transportați pe cel mai bun prieten al meu pe care nu l-am mai văzut de doișpe ani, mare artist al teatrului „Muzicant”, până pe Aleea Brazilor număru’ nouă! Taximetristul fu destul de vigilent ca să nu despăturească bancnotele mototolite, ca nu cumva să își facă darnicul plătitor să se răzgândească, ci le îndesă la repezeală în torpedoul ordonat al mașinii. – Îmi face o mare onoare! se grăbi să îl asigure fericitul șofer. – Și încă ceva — îl opri Drăgan pe conducător din demarajul aflat în fază incipientă — să nu cumva să îmi zgâlțâiți prietenul, să îl șifonați în vreun chip, să îl rostogoliți prin taxiu, sau să îl dați cu capu’ de parbriz! Să îl conduceți cu atenție, auziți?... Că e sub protectoratu’ lumii interlope! Mihăiță, mamă — se întoarse către Secu — dacă te zguduie nea taximetriu’ doar un pic, dă un bip, da?... și rezolv eu totu’! – N-o să-l zgudui — râse taximetristul — băieții ăștia protejați de lumea interlopă mi-au fost întotdeauna clienți importanți, darnici, cu bani, ce dracu... Autovehicolul porni lin, și i se îndepărta întocmai unei năluce. Atât Mihai, cât și taximetristul, îl scrutau prin retrovizorul semiîntunecat. Îl vedeau cum cerceta afișul cu litere mari, galbene, ostentative: „NABUCCO”, al impozantului teatru. Îl mai vedeau pe urmă cu se pornea din loc cu pași isterici, schimbându-și brusc și fără vreo coordonare direcțiile. Își trântea din nou pălmoacele în creștetul capului, cu o așa putere, de risca să se autoaccidenteze. Încetul cu încetul, întunericul posomorât al serii începu să îl mănânce. Atât cât îi mai puteau percepe conturul, șters treptat și adus la firava formă a unei mogâldețe, deduceau oarecum că matahala își descărca nervii pe nevinovăția unei cutii poștale, tumefiind-o cu pumnii, iar cutia își îngăima cântecul fiarelor contorsionate cu jale, ascultând supusă exteriorizarea nemulțumitului cu care stătea la taclale: – Pfooai, să-mi facă el una ca asta prietenului meu!! Tu-ți directorașu’ mă-tii, lasă că te aranjez eu!!!... Ploaia măruntă, mohorâtă și la fel de rece ca și norii, contrasta puternic firile celor care năvăleau în teatru, însă cel mai bine de acest lucru își dădeau seama hostesele, observând față de serile obișnuite înfățișări noi, cu comportamente sau personalități diferite. Față de grupul țintă — onorabilul public care îi frecventa de atâția ani sălile, transmițând de-a lungul vremurilor cu fragilitate această tradiție și tinerelor vlăstare, alcătuit din melomani cu vestimentații diferite: de la ținute coat-dress, rochii de seară, fracuri, până la pulovere, cămăși cu carouri, blugi și chiar adidași; formând trepte sociale diferite: intelectuali, edili, studenți, localnici, turiști străini sau autohtoni iubitori ai artei — hostesele observau cu o oarecare undă de mirare revoluționarea unei părți bune din public, mai
  • 26. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 26 mândru de această dată, și mai cutezător. Indivizii ce-l alcătuiau, și puținele individe, pășeau cu frunțile sus și cu mândrie pe covorul roșu, festiv, al sacrei instituții culturale. Se străduiau să pară sobrii, și totuși din această demnă sobrietate le emanau rânjete hâtre, menite să nedumirească frumoasele persoane care ademeneau publicul înăuntru. Și această nedumerire a bietelor domnișoare, obișnuite cu același public de-a lungul anilor, se accentua și mai tare observând ținutele festive ale acestor semeni: șepci îndesate pe capete sau marame de culori țipătoare, din care predomina roșul jăratic, tricouri mulate, care creionau cu succes burțile proeminente, cămăși în linii sau carouri, combinate în culori roșii și negre, ori până la nuanțele cele mai pițigăiate, pantaloni lungi, sau culmea, scurți, iar picioarele păroase ale celor din urmă se terminau cu adidași, cu ghete, cu pantofi cu ciucurei înflorați la cei mai fițoși dintre dânșii, ori sandale. Se întâlneau din abundeță și șlapii, de culoare roz, aduși de la vecinii turci, sau de la îndepărtații chinezi. Pitorescul grup reușea să stârnească ofuscarea nedumeritelor plasatoare și prin accesoriile cu care erau echipați demnii componenți ai acestuia: un ins oarecare se strecura pe lângă ele cu o minge artex sub braț, cei mai mulți purtau la gât fluiere, îndeosebi puținele fete; cîțiva dintre ei veniseră cu flașnete... Ochii până mai adineaori nevigilenți — căci în tot decursul acestor ani nu avuseră nevoie de prea multă vigilență — ale angajatelor de la intrare, depistară câțiva indivizi cu tobe, iar cei care păreau de drept conducătorii grupului, cei mai țanțoși, și dădeau pe dinafară de mândrie, strângeau în pumnii lor imenși firave sau gigantice vuvuzele. Singurele intervenții ale celor patru suple și înalte domnișoare căre străjuiau intrarea, fură acelea de a rupe din mâinile celor din ciudatul grup biletele, și de a-i pofti cu o doză înjumătățită de politețe să poftească înăuntru. Când le întoarseră din curiozitate ca să citească locurile desemnate, mirarea lor crescu până la limita apogeului, căci fioroșii vizitatori nu aveau cele mai ieftine bilete, cele vizate la balcon, pe margini, unele din cele mai dezavantajoase locuri, ci cele mai scumpe, pe rândurile jumătății din față, așa că domnișoarele cu pricina căzură de acord să nu comenteze nimic împotriva acestei salutare elite, ci să se conformeze fișei postului, care le indica cu o exactitate astronomică să se ocupe cu ruptul biletelor, poftitul onorabilului public în sală, și în caz de nevoie indicatul numărului rândului și a poziționării scaunelor, iar această fișă a postului nu le amintea nicidecum nedumeritelor tinere cum să reacționeze la cei din amintitul grup, care călcau falnici covorul roșu, ronțăind semințe, din buzunarele căscate răsărindu-le berile la cutie, iar brațele, în loc să le fie covârșite cu flori, așa cum cerea protocolul situației, le erau supraîncărcate cu popcorn. Constatară că și dacă ar fi trebuit să intervină, nu ar fi făcut lucrul acesta, căci se considerau ultimele ființe, neimportante și neauzite de nimeni, niște biete studente, colaboratore, care își plăteau cu greu costurile facultăților, cu un salariu dat de-a lungul anilor atât de fix, de stârnea invidia oricărui exercițiu ce prevedea o ireproșabilă exactitate matematică. Îi lăsară în așteptare pe cei doi domni la costum și papion, însoțiți de superbele lor doamne, scăldate în parfumuri îmbietoare, cu ostentativele lor genți decorate cu cristale Svarovsky, urmărind încă traiectoria nehotărâtă a grupului care se împotmolise în foaier. Doi dintre ei își pasau cu capul artexul de la unul la altul, însă atenționarea vehementă a șefului de grup îi făcură de urgență să revină la bunele maniere. Hostesele nu îndrăzniră să intervină pentru a-i îndruma la locurile desemnate de bilete, așa că cei din grup reușiră să rezolve singuri parabola și se îndreptară spre culoarele care îi conduceau spre cele mai bune scaune ale sălii, desemnate deunăzi jurnaliștilor, consilierilor și altor elite înalte. Înaintau cu piepturile răsfirate, cu siguranță și mândrie, iar obrajii le emanau o accentuată voie bună. Nu își puteau masca entuziasmul, pentru că copleșitoarea majoritate a grupului nu mai călcase până atunci într- un lăcaș atât de sacru. Se așezau trântind spătarele scaunelor, ca la stadioane, și comentau cu mirare despre lucrurile înconjurătoare, fără rețineri, sinceri, cu voce tare. Unul era fascinat de cortina catifelată, altul de reflectoare, dându-și cu părerea că totuși cele de pe terenurile de fotbal ar fi mai puternice, o domnișoară pipăia cu timiditate plușul de velur al unui scaun, căci prea mult șalele i se obișnuiseră cu cele confecționate din plastic, un tinerel temerar își scăpase pe jos doza de bere, și acum se târa pe sub scaun să și-o recupereze, alții râdeau de figurile și de ținutele pompoase ale celorlalți indivizi tocilari din public, indecenți costumați ca să frecventeze pompoasele stadioane, alții își aranjau cu ajutorul salivei frizurile și se apucară să flirteze cu melomanele studente pe care le aveau în preajmă. Și totuși, erau printre ei și indivizi conștienți de însemnătatea sobră a situației, cum ar fi fost Drăgan
  • 27. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 27 Cimpoieșu, liderul lor, exemplul lor vădit, mintea primordială din care emanau pildele principiilor de etică și morală. Cu o sfială aproape școlastică, atinse cocul voluminos al unei doamne, împopoțonat din abundență cu două ace de păr lunguiețe, împreunate în cruce, demn să fie apreciat de orice privitor dinapoia dânsei. Insită cu hotărâre, bătându-i cocul cu finețe, întocmai cum ai face atunci când ciocănești cu vârfurile degetelor în fereastra ghișeului funcționarei care întârzie să apară. Cu bruschețe, melomana i se întoarse, și începu să îl scruteze cu niște ochi iscoditori, care îi țineau locul oricărei replici, iar replica i-o dădu Cimpoieșul, cu delicatețe și timiditate: – Auziți duduie, nu puteți să vă dați puțin cocu’ mai într-o parte, că îmi bruiați priveliștea a jumătate de galerie! Doamna îi zâmbi încurcată, și din postura impozantă își îndesă gâtul în umeri, încercând cumva să pară mai scurtă, încurajată fiind și de râsetele sarcastice ale celor pe care îi avea pe rândul din spate. Cu ofuscare îi privi și fiica acesteia, doar în treacăt, cu niște ochi superbi, albaștri, în care se oglindea parcă un lac cristalin de munte, rece, dar frumos, și ocheada acesteia le trimitea atât dezaprobarea, cât și dezinteresul. Semințele începură să se spargă în danturile neîngrijite a celor din ciudatul grup, cu sunete de pepeni pârguiți. Drăgan Cimpoieșu ținea la educația semenilor lui, mai ales că se aflau într-un lăcaș atât de însemnabil, așa că îi atrase atenția printre dinți primului neatent pe care îl surprinse scuipând cojile pe jos: – Socolovene, fă ca mine, bă, tâmpitule. Îndeasă- ți cojile în buzunare, nu le arunca pe covor, că nu ești la grajduri, ce dracu! Îl auziră și ceilalți, aflați pe cale să își elibereze acelorași destinații cojile făcute grămezi în căușurile palmelor. Cu o precauție vădită și un semn de respect maxim, și le dosiră în jgheburile buzunarelor, complăcându-se de bună voie atmosferei sobre și fastuoase care predomina sala maestrală a teatrului, iar cei care ronțăiau popcornul, culegeau de pe covor florile albe ca omătul, scăpate pe jos cu neîndemânare, suflau peste dânsele cu precauție, și și le introduceau grijulii în gură, ca să demonstreze tuturor că și ei, iubitorii sportului, știau să se comporte în societate. Se agitară cu mult celorlalți când se dădu primul gong și se stinseră mai mult de un sfert din luminile care decorau sala. Parcă se impunea cu mai multă promptitudine și liniștea, mărind tuturor porția nerăbdării. Hostesele călcau parcă pe vârfuri, se auzeau chiar și comenzile regizorului de culise, din fosă instrumentele încetară să își mai isterizeze acordările, ușile care dădeau către foaier prinseră să se închidă cu timiditate, iar ultimii spectatori întârziați se grăbeau din răsputeri să își identifice locurile. Bătu și al doilea gong. Mai rămaseră aprinse doar luminile de serviciu, și cele verzi, inscripționate cu cuvântul... – ...”Ieșire”! descifră cu voce tare unul dintre ei, însă scrutarea înveninată a Cimpoieșului îi calmă de urgență extazul din avânt. – Ce dracu — îl dojenea șeful — suntem aici într- un loc populat de oameni deștepți, nu de corigenți în ale literaturii! Se mai distingeau doar foșnetele celor care se propteau cât mai confortabil în scaune, doamnele care își fixau gentuțele pe pulpe, câte un tușet izolat și, câteo sămânță spartă între dinții vreunui nerăbdător, căci și aceștia, învolburați în bucuria lor reală, încetară cu orice preocupare... va urma...
  • 28. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 28 Aurel Conţu Pagini de jurnal (IV) Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. – Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? – Poate mă asociați cu altcineva, fandează Voquin, fiindcă n-am avut plăcerea să vă cunosc până acum! Treci pe la mine sau mergem direct la Reims? mă întreabă, depărtându-se de Coulbert. – Cum crezi! – Igrid iese mâine din spital, așa că propun să mergem la Reims! O jumătate de oră de mers. Ne luăm rămas bun de la Coulbert și urcăm în mașină. Ne deplasăm greoi prin traficul de coșmar din centru, dar Voquin pare obișnuit cu asemenea lucruri. – Cum ai călătorit? – Bine, mulțumesc. În orice caz, mai bine decât cu „Princess”! Zâmbește. – Nu-i duci dorul? – Ca să fiu sincer, nu. – Eu abia aștept să plec. Am rezervat deja trei bilete pentru august! – Trei? exclam. Doar nu te gândești să-l iei și pe cel mic? – Dacă merge Ingrid, merge și el. Al treilea era pentru tine! Voquin mă surprinde din nou. – Nu-ți promit nimic. – Sper să-ți placă Château noir! schimbă el vorba. Nu-i ca la Paris, dar e la fel de încărcat de istorie. A fost reședința celebrei Diane de Poitiers, amanta regelui Henric II, dacă ai auzit sau citit pe undeva! Mă uit la el intrigat. - Un castel? Nu-mi permit așa ceva, crede-mă! De unde naiba atâția bani? – N-ai de plătit nimic, mă liniștește el, ocolind să mă privescă în ochi. Am făcut toate aranjamentele necesare (taxe, personal, etc!) pentru o sută de ani, cum ți-am promis! Reims este un orășel de provincie pitoresc (rămas parcă în urma timpului!), dominat de turnurile Catedralei Notre Dame de Reims, locul preferat de încoronare al regilor Franței, care nu-mi displace deloc. Aproape toate clădirile sunt construite din piatră, au ferestre largi, generoase, decorate cu vitralii frumos colorate. Château noir seamănă cu o mică fortăreață medievală, înconjurată de ziduri înalte și groase, de culoare neagră, ca și castelul, de altfel (de unde și denumirea, probabil!), concepută să adăpostească o familie, nicidecum o armată, cum îmi trecuse mie prin minte. În față ne așteptă vreo zece persoane, femei și bărbați, îmbrăcate în costume de epocă. – Cine sunt oamenii aceștia? îl întreb. – Majordomul și tot personalul lui. Castelul are vreo cincisprezece camere, saloane, dependințe și o mică fermă, de care trebuie să se îngrijească cineva. I-am ales personal! – Locuiesc în castel? – Da, au ceea ce francezii numesc „les domestiques”. Nu se cade ca servitorii să stea la un loc cu stăpânii! – Iată-mă și stăpân! – Propietatea e pe numele tău, majordomul îți va înmâna de îndată actele, contractele cu furnizorii și tot ce doreșri! Deja ești stăpân! Generozitatea lui mi s-a părut dintodeauna suspectă. – Poți să-mi spui ce-am făcut ca să merit toate acestea? îl întreb direct, știind că n-am să mai am prea curând ocazia să-l întreb. – N-am avut niciodată un prieten adevărat, îmi răspunde spontan, de parcă s-ar fi așteptat, iar tu îmi ești cel mai bun și apropiat prieten! De asta! Majordomul, în frac, cu mănuși albe, țeapăn ca un englez, îmi deschide cu un gest afectat portiera de la mașină. – Bine ați venit, sir! Vreau să-i întind mâna, dar Voquin mă oprește. – Nu se dă niciodată mâna cu majordomul! Acesta îmi prezintă și restul personalului: bucătăreasa, ospătăresele, șoferul, grădinarul și intendentul, apoi mă invită să intru. Livingul imens, cu pereți de 4-5 metri înălțime și tavanul din grinzi, degajă o senzație ciudată de monumentalitate, de solemnitate, ferestrele decorate cu draperii duble, în diverse culori, sunt de-a dreptul încântătoare, covoarele cu figuri geometrice și motive rustice, mobilierul de secol XVIII, tapițăriile viu colorate, mi se par desprinse din vis. Voquin, care mă însoțise în vizita de acomodare, se pregătește de plecare. – Mâine trec cu Ingrid să te vedem! îmi strigă de
  • 29. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 29 la volanul mașinii. Odihnă plăcută! Majordomul mă ia imediat în primire. – Îmi puteți spune David, sir! Numele meu este David Carter. – O.K. – Doriți să vă conduc în biroul dvs. de lucru, sir? – Am și așa ceva? – E la câțiva pași. Îl urmez în liniște într-o încăpere la fel de impresionată ca și celelalte, dotată cu tot ce trebuie unui scriitor. David se retrage cu spatele, păstrând un aer ceremonios, plin de respect și demnitate, nu înainte de a mai adăuga o informație. – Masa se servește la douăsprezece fix! Pagini de jurnal (V) Sala de mese este cu adevărat impresionantă. Ferestrele din cele patru părți ale încăperii, acoperite de perdele portocalii, curg până aproape la nivelul pardoselii, creând o admosferă caldă, familială. Masa, întinsă dintr-un capăt în altul, acoperită cu o față de masă albă, brodată, geme sub greutatea porțelanurilor, tacâmurilor din argint, paharelor de cristal, vazelor orientale, pline cu flori, deși iau masa singur. David Carter își arată experiența de fost majordon, împingând rafinamentul la nivel de artă. – Poți să-mi spui și mie de ce ai pregătit o masă pentru o sută de persoane? îl întreb. Nu-mi amintesc să fi invitat pe cineva! – Protocolul, sir! Invitații nici nu contează! – Dar asta înseamnă pagubă! Să știi că nu mai admit asta! – Prea bine, sir! De mâine pregătim per capita. Aveți obiecții în privința meniului? – Nu, rămâne la latitudinea ta. – Am înțeles, sir. Dar ceaiul? Cum preferați ceaiul? – Prefer să fie cafea! Și nu neapărat la ora cinci! – La ora cinci este aproape obligatoriu, monsieur! – Poate să fie și la ora cinci, dacă așa vrei tu, mai adaugă însă o ceașcă înainte de micul dejun, alta înainte de prânz și alta înainte de cină! Și fără ceai! – O.K. sir! Doriți să vedeți actele? – Neapărat. Poți să mi le aduceți chiar acum! Castelul îmi era donat cu titlu gratuit, pe viață, întreținerea revenea pe toată durata donației fostului titular, adică lui Voquin, incluzând obligațiile fiscale, utilitățile, întreținerea, aprovizionarea și personalul. Actul trebuia doar semnat, ceea ce și fac, restul căzând în sarcina lui David, care primise instrucțiunile necesare. – Mai este și aceasta, sir! Este o invitație în limba franceză de la o prințesa, care semnează : Adélaïde de Orléans. – N-o cunosc! zic și-i înapoiez invitația. – Tocmai de asta vă cheamă, sir, îmi explică Dvid. Să vă cunoașteți! E vecina dvs! Îmi amintesc castelul alb din partea de sud a propietății. – Daaa! Și ce mă sfătuiești? – Eu cred că ar trebui să vă duceți. Veți fi surprins. Este nepoata fostei prințese Adélaïde de Orléans. – Aceasta este eticheta? – Între vecini buni se fac asemenea vizite de curtoazie! Nu-i nimic special! Cum este aprope ora precizată de prințesă, îl rog pe David să mă conducă la locul cu pricina. Acesta scoate dintr-un garaj, despre care n-am habar, un Mercedes negru, foarte lung, și mă invită înăuntru. – Este mașina dv. de protocol! mă informează el, văzând nedumerirea de pe fața mea. – Nu puteam merge pe jos? – Ba da, dar face impresie proastă! Fragmente din romanul în lucru, Drumul apelor
  • 30. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 30 Mihail Toma Zbor de noapte Afară s-a înnoptat și plouă. Stropii de ploaie care se preling pe geam îmi par, acum în amurg, lacrimi: „De nu ai venit? De ce nu ai mai venit?! Eu te aștept, ca la început.” Afară se încălzise binișor, mirosea a vacanță de vară, și mă strigă maică-mea să vin la telefon. − Hai la Putna! − Mergem, Romică! Ne găsim la Autogară? Pe Romeo Cristian Tăbăcaru îl cunoscusem frecventând Casa Pionierilor la Clubul de Electronică și ne-am împrietenit repede, cu atât mai mult cu cât avea acasă un garaj mare, numai al lui, pe care-l transformase în atelier și sală de sport, căci Romică se îngrijea și de aspectul lui fizic. Făcea box, la Clubul Voința și, inerent, m-a cărat și pe mine. Eu, puturos din fire, nu prea mă țineam de programul de forță, compensând în ring prin agresivitate, de unde am și primit eticheta din partea antrenorului: brânză bună în burduf de câine. La Putna, lume puhoi. Găsim cu greu un petic de pământ pe care să întindem cearșaful și, după ce lenevim până ce ne-am pârpălit, ca la rotisor, sub soarele de iunie, ne repezim în apă. Acuma... el la semi mijlocie, eu muscă; el solid, pătrățos; eu ca tras prin inel, el cu strungăreață și ochi verzi, eu cu nasul mare, rupt la box, și incisivii ușor trași în față de la un deget supt pe post de biberon, dar... el, timid și serios, eu cu papagal și mereu pus pe șotii. Ochisem, de când am venit, grupul de fete care zburdau în apă și încep al dirija pe Romică înspre ele. − Ia, fă palmele căuș, îi zic. Nevinovat, ăsta se conformează. Îmi bag laba piciorului drept în treapta făcută de mâinile lui, îmi iau avânt și sar. Pic pe spinare exact între fete, cu un plescăit formidabil, și creez un mic tsunami care a măturat tot în calea lui. Mă salt din apă cu spinarea roșie, dar mîndru nevoie mare de ispravă, și sunt luat imediat în primire de o gașcă de fete murate și nervoase. − N-a fost ideea mea, Romică, prietenul meu, îl indic pe nevinovatul nefericit care tocmai venea spre noi, panicat să nu fi pățit vreo fată ceva. Rânjind diabolic mă afund în apă și încep să înot subacvatic îndepărtându-mă cât mai mult de locul cu pricina. Ies de sub apă în spatele a două matroane care dizlocau echivalentul de apă al unei cisterne și iscodesc pe de după caschetele cu delfini roz pe care le aveau pe cap. Romică, înconjurat, se apără deznădăjduit, tot dând din mâini și ridicând umerii. Îmi frec mâinile, prima etapă a acțiunii a decurs ireproșabil. O iau, pâș, pâș și mă duc la bufetul încropit chiar lângă casa de bilete de la intrarea pe plajă, mă scocior în buzunarul de la slip, și scot o bancnotă udă de 10 lei: − Patru înghețate, vă rog. Când mă vede, Romică se ridică cu o privire cruntă vrând a-mi pune pielea pe băț. Îi pun eu, mai repede, înghețata în mână și trec la a doua etapă: − Hai după mine, nu sta ca un momârlan. Două din fete pe un ceașaf, întinse pe burtică. Mă așez, cu nesimțire, între ele și, când astea se întorc furioase, le întind înghețata: − Romică a vrut să-și ceară scuze, pentru mai devreme... Încolțit, fără replică, se așează și el, în dos, cu slipul încă umed, în nisipul de lângă noi și mușcă din înghețată. − Hai să vă recit ultima mea poezie, le privesc languros pe fete, și Romică dă ochii peste cap. Poezia se pare că le-a plăcut căci fetele încep să se dezmorțească. Mai facem o îmbăiere în care eu o învăț pe Camelia cum să facă pluta, iar Romică explicându-i, doct, celeilalte fete, al cărui nume nu mi s-a lipit de hard, cum se face polarizarea unui tranzistor bipolar. O las pe fătucă să se scufunde, ies din apă, și-l trag deoparte pe Romică: − Mă! Lasă-i dracu' tranzistori că se bolunzește fata! Bag-o în apă, pipăie-o și tu pe-o țâță, bagă-i mîna la merinos, ce dracu! La ce-am venit aici? − Eu am venit să mă bronzez! declară infantil Romică. − Ba am venit la agățat gagici, îi tai macaroana. Treci la arbeit! Le-am mai zis vreo două poezii și treaba nu avansa deloc. Camelia mea după ce a înghițit un kil de apă, pipăită și gâdilată peste tot, nu dădea semne de mai bună purtare, iar fătuca lui Romică ajunsese deja la E=MC2 și privea disperată în jur. Fetele spun că sunt așteptate acasă, că s-a făcut ora mesei și... le conducem stoici. − Nu pe-aici îi drumul... emite Romică și eu îi trag, scurt, una la geoale. − Aici stau eu, se uită Camelia, lung, spre mine.
  • 31. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 31 O casă cochetă pe poarta căreia iese, dând galeș din coadă, un dulău flocos. − Cuminte, Leu! Sunt prieteni! Întind mâna cu dosu-n sus, Leu o amușinează conștiincios și, declarându-se mulțumit, mă lasă să-l scarchim pe de după urechi. − Acolo, la geamul ăla, e camera mea, îmi șoptește fătuca. − La noapte am să vin la tine, șoptesc la rândul meu, și-i văd sclipirea din privire. Bătrâna Skoda uruie, din lagăre neunse, balansând din groapă-n groapă, spre drumul național care ne va scoate la Focșani, dar eu nu simt nimic, nici lumea care, îngrămădită până la refuz, se agită în tot felul de invective, nici răspunsul, excedat, al șoferului, nici chiar pe Romică care mă tot bâzâie c-o întrebare. Tot sufletul meu e concentrat pe doi ochi căprui și buzele care-mi șoptesc: „Aici stau eu... și te aștept!” E unu noaptea. Blocul a adormit. Ca o fantomă mă strecor în sufragerie. Vitrina cu porțelanuri, caseta de bijuterii, setul al doilea de chei de la Dacie. Deschid, cu mii de precauții, geamul din camera mea, îl încalec și pășesc pe copertina de la intrarea în bloc. Balconul vecinului de la scara doi, grilajul celui de la parter, sunt jos și încerc să-mi liniștesc inima care-mi bate, surd, în piept. Mașina lui tata e tot acolo, în parcare, deschid portiera și mă așez la volan. Una e să conduci o mașină pe câteva drumuri de țară, alta e să... zgomotul făcut de pornirea motorului mi se pare infernal și deja îmi pare că toată lumea a ieșit la geamuri arătându-mă cu mâna. Mușc din buză: „Nu fi idiot!” Îmi pun pălăria de pai, a lui taică-meu, în cap, și, cu speranța că milițienii s-au dus pe la casele lor, intru pe bulevard. La o intersecție, unul rătăcit, care avea deja un pește-n plasă. Trec agale și ridic pălăria așa cum l- am văzut făcând pe taică-meu. GPS-ul intern mă duce exact în fața porții, trag mașina mai în spate, să nu bată la ochi, și mă apropii de gard: − Hău! Se aude un lătrat gros și somnoros. − Sunt eu, Leu! Șoptesc și-i întind mâna printre uluce. Ăsta amușinează și mi-o linge, iar eu nu aștept și sar pârleazul. Îl mai mângăi un pic pe sub falcă și, cu el la picior ajung la fereastră: ciocănesc ușor. Nici o mișcare De-odată mă ia cu transpirații: „Dacă fătuca și bătut joc de tine și iese mă-sa, sau mai rău, taică-su...” Nimic. Leu se gudură la piciorul meu cerând atenție, probabil simțind valul de adrenalină care-mi țâșnește prin toți porii. Mai încerc odată de data asta un ritm: ta, ta, ta...ta! ta, ta! Înăuntru se simte foială, geamul pârâie cu un zgomot înfiorător de vopsele rupte, și un chip adormit apare: − Tu?! Patul ei e ca un puf în care o cufund. N-o văd, dar o simt și buzele mele, lacome, o sărută pe buze, pe gât, coboară spre sâni și le soarbe aroma, ea geme, iar eu insist coborând și mai jos cu palmele ei frământându-mi părul... În brațe o strâng, adânc o pătrund. Gâfâi încet, iar ea preia controlul: − Cum ai venit? Cum de n-a sărit Leu pe tine, ce facem acum? − E doar trei de noapte, și-i singurul fapt care contează, iubirea mea. La vreo câteva săptămâni: − Caterină, vezi că plec cu Mihai la Service, cred că am un por la rezervor... Mă strecor ca o fantomă. Vitrina cu porțelanuri, caseta de bijuterii, setul al doilea de chei de la Dacie... Caseta-i goală. Se aprinde lumina: − Ia să-mi zici tu mie, pe unde te tot frăsui
  • 32. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 32 noaptea? − Păi... eu, încep cam abrupt. − Mai încet, că se scoală maică-ta și ne-am ratat amândoi! Se scarpină încet pe chelia incipientă, de după mărturisirea mea aproape incoerentă. − Dobitoc nu ești, declară umblând la vitrina cu băuturi. Scoate sticla de Jack Daniel's, mândria lui, și două păhăruțe. Toarnă atent și-mi înmână unul din pahare. Bea! Mă privește pe deasupra paharului: − Da' tâmpit ești! − Cum, mă, continuă fixându-mă pe deasupra paharului, să iei mașina și să te duci la dracu-n praznic? Asta-i una! Dar dacă apărea taică-su și te prindea pe felie, tâmpitule!? Conducere fără permis, una la mână, violare de domiciliu, a doua la mână, act sexual cu o minoră, a treia la mână, școala de corecție te mănâncă și, după ce ieși, la majorat, te mai judecă odată... Ți-ai futut norocul și viitorul, că te-a mâncat între craci! Se face o liniște de s-a auzit cum trage unul apa la etajul trei. Oftează: − Ce n-ai băgat-o și tu în niște tufe... și înainte să răspund, așa ca pe o revelație pe care, brusc a avut- o: Mai știe cineva? − Nu! Cin' să mai știe? − Nu te-ai lăudat...? − Eu?! − Mâine pleci la unchi-tu Alex, la Timișoara. Fă-ți bagajele, stai până la toamnă. O vară, la șaisprezece ani, e ca un secol, la șaizeci... Când am revenit acasă imaginea Cameliei era deja ștearsă, și bine acoperită de vina socială ce-mi mai bântuia insomniile. Apoi, ea s-a ascuns într-un hard din ce în ce mai aglomerat și prăfuit al unei vieți haotice, până azi când lacrimi curg pe geam și ochii ei mă cheamă. Mă scutur de frisonul care m-a cuprins: „La naiba, nu fi laș, măcar acum, în ultimul ceas!” Trec în hol, îmi trag hanoracul și ies în ploaie: − Vin! Vin la tine, șoptesc cu lacrimile ei pe buze. După jumătate de secol, mă întorc la tine! Silvia Giurgiu Condamnare 24 Ursuză și scârbită, Amneris fixa cu încăpățânare plasma imensă din salonul în care își petrecea zilele și se străduia să se refugieze psihic în vidul mintal, pe care îl crease cu ajutorul unor elaborate și complicate tehnici psihologice, dar disperarea și furia ucigașă care o mistuia necontenit îi zădărniceau eforturile și se vedea silită să asculte explicațiile ipocrite ale Ambrei, care pretindea că muta munții din loc pentru a-i procura un alt mijloc de comunicare. Nu putea suporta expresia aceea a surorii de vinovăție și stânjeneală, care îi schimonosea chipul într-un mod atât de evident. Transparența caracterului ei, cândva, într-un trecut îndepărtat, îi provoca doctoriței duioșie și ilaritate. Îi plăcea să o provoace și se amuza copios când o punea în situații penibile pe biata Ambra, incapabilă să mintă cum trebuie. Alungă din minte iritată amintirile care amenințau să îi străpungă învelișul de oțel al inimii și să îi pună în pericol gheața din suflet, care daca s-ar fi topit sub căldura sentimentelor, ar fi înghițit- o ca un torent dezlănțuit. – Se pare că nimic nu mai funcționează cum trebuie în țara asta, de când ai ieșit tu din sistemul medical, Ami! Toată lumea promite câte în lună și- n stele, dar totul rămâne la stadiul de promisiune și nimeni nu își mai bate capul să miște din loc angrenajul asta infernal al birocrației! M-am săturat să tot alerg în dreapta și-n stânga, să sun oameni care se descotorosesc de responsabilități, trimițându-te de la un birou la altul, să mă rog și să mă umilesc la toți incompetenții! Am și eu viața mea, ce naiba! De ce nu vrei să accepți ajutorul celorlalți? Eu nu mai pot! Gata! Faci cum vrei! „Ce dracu pot să fac eu, idioato! urlă Amneris mut, înroșindu-se de furie. Nu vezi că depind total de tine, o incapabilă și o plângăcioasă patologică? Zii mai bine că îți convine de minune situația asta și că nu vei mișca un deget în realitate, pentru a mă scoate din muțenia asta blestemată! Nu vă convine să auziți că sunteți niște sclavi, proști și ipocriți și vreți să vă umpleți burțile și buzunarele cu agoniseala mea, fără să dați în greu! Așteptați să crăp mai repede, ca să vă îmbuibați cu tot ce
  • 33. anul III, nr. 4/20, 2018, aprilie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 33 vă rămâne! Voi crăpa când îmi va sosi ora, dar tu ai să faci cum vreau eu și îmi vei aduce instrumentul ăla nenorocit, chiar de-ar fi să fie ultimul lucru pe care îl vei face în mizerabila ta viață!” Ambra își continua lamentările, aprinzându-se tot mai mult și victimizându-se cu o voce stridentă, care o sotea din minți pe invalidă. De furie și disperare, lacrimile acesteia țâșniră din ochii gri cu irizări metalice, umilind-o și mai tare. Speră ca nimeni să nu i le observe, până va reuși să-și recompună masca impasibilă și dură, pe care o arăta lumii pentru a-și mimetiza frica, durerea și singurătatea. Reuși fără prea mult efort, mai ales că cealaltă era prea preocupată de ea însăși, ca să mai observe reacțiile surorii. Amneris își înghiți amarul și bâjbâi în zadar după firida ei secretă, dar se pare că fusese repudiată și de acolo. Televizorul nu făcea nici el față debitului verbal al Ambrei iar Maria își astupă urechile sugestiv pe la spatele acesteia, făcând o figură complice cu Amneris, care n-o băgă în seamă. Oricât ar fi călcat-o soră-sa pe nervi, niciodată nu încuraja obrăznicia altora la adresa alor săi și o puse la punct pe Maria cu o privire severă și mai lungă ca de obicei. Toată puterea ei spirituală se reflecta în privirea-i hipnotică, tăioasă și fascinantă, cu care încă își mai putea domina supușii. Maria dispăru timorată în bucătăria minusculă unde își făcea de lucru cu branulele bolnavei, pe care le steriliza minuțios, nu atât din conștiinciozitate, cât pentru a se ține departe de privirile cârcotașe ale patronilor. „Hm! bombănea ea. Las-o să o tâmpească de cap! Așa îi trebuie, că prea e trufașă! Dacă îi arăți un pic de solidaritate și compasiune, imediat de trăsnește cu ochii aia de Meduză, care te transformă în stană de piatră! Mie chiar îmi era milă de ea!...” Plânsul refulat îi provocă bolnavei o criză respiratorie violentă, ce puse în alarmă ventilatorul și pe cele două femei care se precipitară în ajutorul nefericitei. În timp ce Ambra o ventila mecanic, Maria o aspira de zor, nereușind să facă față valului de salivă care se revărsa din glandele scăpate de sub control și care o sufocau. Lacrimile îi obturau ochii injectați, chipul îi devenise cianotic iar maxilarele se încleștaseră prinzând între dinți buza inferioară din care curgea sângele negru, prelingându-se pe bărbie și pe piept. Ambra și Maria se luptară să-i desprindă buza din capcana de fier a dinților, martirizându-i maxilarul și reușiră să-i strecoare între dinți suzeta specială care rezista eroic acelor mușcături necontrolate, dar o bucată de carne din buza zdrențuită atârna dezolant între degetele Ambrei. Tentativele lor disperate reușiră să o stabilizeze până la urmă și paloarea mortală luase acum locul cenușiului, care cobora înapoi în tenebrele lacome. Istovită, înfrântă și speriată, Amneris respira din nou cu profundă recunoștință. Lipsa aerului era tortura cea mai cumplită pe care viața o putuse inventa pentru ființa umană. O experimentase de multe ori de-a lungul anilor de boală, dar de fiecare dată crezuse că va fi ultima. De fiecare dată își aducea aminte cine era și o vreme se comporta cum trebuie, dar tiranul din ea se întorcea mereu. Îl accepta cu bucurie și mândrie, îl invoca și se abandona lui cu voluptatea puterii pe care i-o insufla. Era ego-ul ei și lipsa lui o înnebunea.