4. Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19 : 23-27 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe păm â nt. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi
5. Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19 : 23-27 chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu. Î l voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Î l vor vedea, şi nu ai altuia.
6. Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Iov 19 : 23-27 Sufletul meu t â njeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
7. Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Rom. 8 : 11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi,
8. Care a fost speranţa credincioşilor din toate timpurile? Rom. 8 : 11 va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
9. Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15 : 12-20 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
10. Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15 : 12-20 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat. Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră
11. Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15 : 12-20 este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. .. şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, s u nt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa
12. Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15 : 12-20 aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci s u ntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
13. Ce garanţie avem privind realitatea învierii morţilor? 1Cor. 15 : 12-20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, p â rga celor adormiţi.
14. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Osea 13 : 14 Î i voi răscumpăra din m â na locuinţei morţilor, îi voi izbăvi dela moarte. Moarte, unde îţi este ciuma?
15. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Osea 13 : 14 Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!
16. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5 : 25-29 Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, c â nd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu,
17. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5 : 25-29 şi ceice-l vor asculta, vor învia. .. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul c â nd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
18. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Ioan 5 : 25-29 şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul, vor învia pentru judecată.
19. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? Fapte 24 : 15 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
20. Ce făgăduinţe avem relativ la înviere? 1Cor. 15 : 21-22 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
22. Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima învier e? 1Tes. 4 : 16 Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu tr â mbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
23. Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima învier e? Luca 14 : 14 Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.
24. Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima învier e? Apoc. 20 : 6 Fericiţi şi sfinţi s u nt ceice au parte de înt â ia înviere! Asupra lor a doua moarte n'are nici o putere;
25. Cine sunt cei care vor lua parte Ia prima învier e? Apoc. 20 : 6 ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
26. Când vor învia cei care n-au beneficiat de prima înviere? Apoc. 20 : 5.13 Ceilalţi morţi n'au înviat p â nă nu s'au sf â rşit cei o mie de ani. Aceasta este înt â ia înviere. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea;
27. Când vor învia cei care n-au beneficiat de prima înviere? Apoc. 20 : 5.13 Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
28. Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Dan. 12 : 2 Mulţi din cei ce dorm în ţăr â na păm â ntului se vor scula: unii pentru viaţa ve ş nică, şi alţii pentru ocară şi ruşine ve ş nică.
29. Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Apoc. 1 : 7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Î l va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile păm â ntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
30. Vorbeşte Biblia şi despre o înviere parţială? Mat. 26 : 64 ,,Da ” , i-a răspuns Isus, ,,s u nt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şez â nd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.
32. Ce durată de timp va despărţi cele două învieri generale? Apoc. 20 : 5 Ceilalţi morţi n'au înviat p â nă nu s'au sf â rşit cei o mie de ani. Aceasta este înt â ia înviere.
33. Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ? Apoc. 20 : 1-3 Apoi am văzut pogor â ndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Ad â ncului şi un lanţ mare. El a pus m â na pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana,
34. Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ? Apoc. 20 : 1-3 şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile,
35. Ce se va întâmpla pe pământ în timpul mileniului ? Apoc. 20 : 1-3 p â nă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.
36. şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc? Lev. 16 : 21.22 Aaron să-şi pună am â ndouă m âi nile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel
37. şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc? Lev. 16 : 21.22 şi toate călcările lor de lege cu cari au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, ...
38. şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc? Lev. 16 : 21.22 Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într'un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul.
39. şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc? Lev. 26 : 34.35 Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni,
40. şi cum a fost simbolizat în procedura sanctuarului pământesc? Lev. 26 : 34.35 şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n'o avusese în anii voştri de Sabat, când o locuiaţi.
41. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? Apoc. 20 : 11.12 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.
42. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? Apoc. 20 : 11.12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise.
43. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? Apoc. 20 : 11.12 Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
44. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? 1Cor. 6 : 2.3 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
45. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? 1Cor. 6 : 2.3 Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?
46. Când va avea loc judecata celor ce au refuzat mântuirea ? Iuda 1 : 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
47. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 20 : 13-15 Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele.
48. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 20 : 13-15 Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc.
49. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 20 : 13-15 Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
50. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 21 : 8.4 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii,
51. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 21 : 8.4 partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.
52. Cum vorbeşte Scriptura despre consecinţele judecăţii de executare? Apoc. 21 : 8.4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintâi au trecut.
53.
54. Not ă suplimentară „ Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa noastră... Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc." „Adevărat, adevărat vă spun că oricine crede în Mine are viaţa veşnică". Prin Ioan cel iubit, care a ascultat aceste cuvinte, Duhul Sfânt declară bisericilor: Mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această
55. Not ă suplimentară viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţă". 1 Ioan 5,11-12. Iar Isus a zis: „Eu îl voi învia în ziua de apoi". Hristos a devenit un trup cu noi pentru ca noi să ajungem una în spirit cu El. În virtutea acestei uniri vom ieşi noi afară din morminte, nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci din cauză că, prin credinţă, viaţa Lui a ajuns viaţa noastră. Aceia care văd pe Hristos în adevăratul Lui caracter, şi-L primesc în inimă,
56. Not ă suplimentară au viaţă veşnică. Hristos locuieşte în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credinţă, este începutul vieţii veşnice." În aceste texte suntem confruntaţi cu două fapte fundamentale din istoria salvării; cu învierea lui Hristos şi învierea celor salvaţi de El. Despre primul fapt, Pavel declară că Evanghelia nu poate fi despărţită de proclamarea marelui adevăr că Mântuitorul este viu. Temelia credinţei noastre nu este un
57. Not ă suplimentară întemeietor de religie care zace în nesimţire în mormântul Său, ci Isus Hristos Cel viu din ceruri, fapt exprimat în mod grăitor în mormântul gol. Cealaltă afirmaţie complementară se referă la purtarea de către noi a chipului Celui ceresc, al celui de-al doilea Adam. Opera salvatoare a lui Hristos ne-a implicat fundamental în istoria mântuirii, deoarece El a venit între noi să poarte „chipul nostru",
58. Not ă suplimentară pentru ca să ne ducă cu El în ceruri şi noi să purtăm „chipul Lui". Prin asemănarea şi totodată contrastul celor doi Adami, Pavel descrie destinul nostru în Isus Hristos. Luând parte la această natură umană reprezentativă în a cărei imagine am fost gravaţi (Is. 49,16) , acest fapt este mult mai determinant pentru fiinţa şi transformarea noastră, decât orice lege, regulă sau putere de constrângere venită din afara fiinţei noastre.
59. Not ă suplimentară Apostolul exprimă acest adevăr fundamental prin uimitoarele cuvinte: „Hristos în voi, nădejdea slavei." (Col. 1,27).
60. Not ă suplimentară „ Învierea lui Isus era o preînchipuire a învierii din urmă a tuturor celor care dorm în El. Ucenicii cunoşteau bine figura Mântuitorului înviat, felul Lui de a Se purta, felul Lui de a vorbi. Dar cum Isus a înviat dintre morţi, tot astfel şi aceia care au adormit în El trebuie să învieze. Vom recunoaşte pe prietenii noştri, tot aşa cum ucenicii - au cunoscut pe Isus.
61. Not ă suplimentară Poate că ei au fost deformaţi, au fost bolnavi, sau desfiguraţi în viaţa aceasta trecătoare, dar înviază în simetric desăvârşită; şi cu toate acestea în trupul lor proslăvit, identitatea lor se va păstra cu desăvârşire. Atunci vom cunoaşte chiar aşa cum suntem cunoscuţi (1 Cor. 13,12). În faţa care străluceşte de la lumina care vine de la faţa lui Isus, vom recunoaşte trăsăturile celor iubiţi ai noştri."
62. Not ă suplimentară Isus Hristos face aluzie directă la „învierea celor neprihăniţi ca fiind separată de cea a categoriei opuse. Cercetătorul sârguincios va găsi şi alte indicii în N.T. referitoare la prima înviere.
63. Not ă suplimentară „ La sfârşitul celor o mie de ani, Hristos vine din nou pe pământ. El este urmat de ceata celor mântuiţi şi însoţit de un cortegiu de îngeri. Coborându-Se în maiestatea Sa înfricoşată, El porunceşte nelegiuiţilor morţi să se scoale spre a primi răsplata lor. Ce contrast faţă de cei care au fost sculaţi cu ocazia celei dintâi învieri! Drepţii au fost îmbrăcaţi în tinereţe şi frumuseţe nemuritoare. Cei nelegiuiţi poartă urmele bolii şi
64. Not ă suplimentară ale morţii... După cum cei nelegiuiţi au intrat în mormintele lor, tot aşa ies acum de acolo, cu aceeaşi duşmănie împotriva lui Hristos şi cu acelaşi spirit de răzvrătire. Lor nu li se mai dă nici un alt timp de încercare, în care să îndrepte greşelile vieţii lor trecute. Cu aceasta nu s-ar câştiga nimic. În timpul vieţuirii lor nelegiuite inimile lor n-au fost muiate.
65. Not ă suplimentară Dacă li s-ar da un al doilea timp de încercare, ci l-ar folosi ca şi pe cel dintâi, ocolind cerinţele lui Dumnezeu şi aţâţând la răzvrătire împotriva Lui."
66. Not ă suplimentară Despre o înviere parţială citim şi în Matei 27,52-53, cu ocazia morţii Domnului. Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că o asemenea înviere parţială va mai avea loc chiar înainte de prima înviere generală a celor neprihăniţi. Unii vor învia pentru viaţa veşnică, alţii pentru ocara finală. Deoarece Hristos a prezis cu ocazia procesului Său că marii împotrivitori ai adevărului, cei care L-au condamnat pe nedrept la moarte, îl vor vedea
67. Not ă suplimentară pe Fiul omului venind pe norii cerului (Mat. 26,64) , iar în Apoc. 1,7 avem o profeţie fermă că cei ce L-au răstignit îl vor vedea, de asemenea, venind pe nori, împlinirea acestor preziceri face necesară învierea specială. Spiritul Profetic interpretează evenimentul într-un sens mai larg,, incluzând în această înviere şi pe cei ce-au adormit în credinţa soliei celor trei îngeri. „ Mormintele se deschid şi mulţi dintre cei ce
68. Not ă suplimentară dorm în ţărâna pământului se vor scula; unii pentru viaţă veşnică, iar alţii pentru ocară şi ruşine veşnică" (Dan. 12,2). Toţi cei ce au murit în credinţa soliei îngerului al treilea ies din morminte preamăriţi ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu cu cei care au ţinut Legea Lui. Şi ‚cei ce L-au străpuns’ (Apoc. 1,7) şi care au batjocorit şi au luat în râs chinurile Domnului când murea pe cruce,
69. Not ă suplimentară cât şi cei mai violenţi prigonitori ai adevărului Său şi ai poporului Său, sunt înviaţi ca să-L vadă în mărirea Lui şi să vadă onoarea primită de cei credincioşi şi ascultători."
70. Not ă suplimentară În timpul mileniului vor avea loc o scrie de evenimente eschatologice. Este greşită interpretarea că mileniul ar fi o lungă perioadă de progres, pace şi har pe pământ. Începutul şi sfârşitul mileniului este marcat de revenirea Domnului şi - respectiv - cele două învieri generale. Isus Hristos va apare la începutul perioadei cu îngerii Lui ca să-i ducă pe ai Săi în „Împărăţia Cerului", iar la sfârşitul
71. Not ă suplimentară perioadei va reveni cu sfinţii mântuiţi şi cu Cetatea Sfântă (Apoc. 21,1-4). După cum ţapul lui Azazel a fost dus în pustiu, tot aşa şi Satana va fi purtătorul păcatelor iertate şi şterse ale sfinţilor, aflându-se într-o captivitate simbolică în Adânc. Legarea simbolică a lui Satana vrea să exprime imposibilitatea de a activa, fiind legat de lanţul împrejurărilor, că „nu mai este nici un suflet omenesc de ispitit; nici unul pe care
72. Not ă suplimentară să-l poată aţâţa sau necăji.“ „ Doctrina convertirii lumii şi domniei spirituale a lui Hristos nu a fost susţinută de către biserica apostolică. Nu a fost admisă în general de creştini până pe la începutul secolului XVIII. Ca la oricare altă rătăcire, rezultatele ci au fost rele. Ea învăţa pe oameni să privească la o venire îndepărtată a Domnului şi îi împiedica de a lua seama la semnele de prevestire a apropierii Lui.
73. Not ă suplimentară A dat naştere la un simţământ de încredere şi siguranţă care nu era bine întemeiat şi a făcut pe mulţi să neglijeze pregătirea necesară pentru a întâmpina pe Domnul lor."
74. Not ă suplimentară Teologia adventistă, spre a deosebi cele două judecăţi - pe cea care are loc începând din anul 1844 asupra bisericii lui Dumnezeu şi pe cea care se va face în timpul mileniului - foloseşte termenul de judecată de cercetare pentru prima, iar pentru a doua judecată de executare.
75. Not ă suplimentară „ Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie bate prin toată creaţiunea. De la Acela care a creat totul se revarsă viaţa, lumina şi bucuria peste toate ţinuturile spaţiului nemărginit. De la atomul cel atât de mic, până la cel mai mare corp ceresc, toate lucrurile atât cele însufleţite, cât şi cele neînsufleţite, declară în frumuseţea lor nepătată şi în bucuria lor desăvârşită că Dumnezeu este iubire."
76. Concluzii dogmatice Când Hristos, viaţa noastră, va reveni, prima dată vor învia neprihăniţii, ce vor fi glorificaţi şi răpiţi să-L întâlnească pe Domnul lor. Cea de-a doua înviere, a nelegiuiţilor, va avea loc cu o mie de ani mai târziu. Mileniul este domnia de o mie de ani a lui Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, nelegiuiţii morţi vor fi judecaţi, pământul va fi absolut pustiu, neavând locuitori umani vii,
77. Concluzii dogmatice doar pe Satana şi îngerii lui. La încheierea mileniului, Hristos cu sfinţii şi cu Cetatea Sfântă, va coborî din ceruri pe pământ. Morţii nelegiuiţi vor învia şi împreună cu Satana şi îngerii săi vor înconjura Cetatea; dar focul lui Dumnezeu îi va nimici, curăţind totodată pământul. Universul va fi liber de păcat şi de păcătoşi pentru totdeauna.
78. Concluzii etice În prezent purtăm chipul celui pământesc, al lui Adam, cu toate nedesăvârşirile fiinţelor atinse de păcat. Prin suferinţa, moartea şi învierea lui Hristos, Dumnezeu a prevăzut singura cale a ispăşirii pentru păcatul omenesc, ca cei care prin credinţă acceptă această ispăşire, să aibă viaţa veşnică. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forţelor răului, şi celor ce acceptă harul lui Dumnezeu le asigură victoria finală asupra păcatului şi a morţii.
79. Concluzii etice Supunându-se lucrării harului sfinţilor, cei credincioşi vor deveni zi de zi mai asemănători chipului lui Hristos. Cel care prin credinţă locuieşte în ei ca „nădejdea slavei" şi în a cărui imagine au fost gravaţi pentru veşnicie. Hristos, Învierea şi Viaţa, bate la uşa inimii (Apoc. 3,20) ; El doreşte să fie admis.
80. Concluzii etice Decizia sufletului de a-L primi sau a-L respinge este momentul suprem al existenţei umane. Căci primirea lui Hristos în inimă, prin credinţă, este începutul vieţii veşnice.
81. Note teologice Milenism : Mişcare religioasă cu caracter antitrinitar şi antinomist. Sunt adepţii unui stat teocratic pământesc care se va realiza pentru un mileniu pe pământ. Începutul acestuia este marcat de venirea lui Hristos, care a şi venit în spirit în anul 1914. Conform învăţăturii lor, toţi oamenii vor fi mântuiţi în acest mileniu. Ei consideră orice instituţie de stat ca fiind a lui antihrist. Se declară a fi pacifişti,
82. Note teologice „ nonconformişti", refuzând serviciul militar şi sabotând toate instituţiile legate de armată. Nu cred în nemurirea naturală a sufletului. În toată lumea s-a răspândit o dizidentă intransigentă a mişcării, cunoscută sub numele de Martorii lui Iehova. Desfăşoară o propagandă intensă, susţinută de literatură. Nu au principii hermeneutice stabile în comentarea Bibliei; chiar şi elementelor istorice ferme le aplică o interpretare simbolică şi alegorică.
83. Note teologice Premilenialism - postmilenialism: Doctrina care învaţă că parusia va precede mileniul, este premilenialistă, în contrast cu postmilenialismul, care susţine că parusia va urma după mileniu. Premilenialismul secolului XIX a fost divizat în două grupe distincte:
84.
85. Note teologice 2. Milleriţii: W. Miller şi adepţii lui au respins vederile literaliste şi aspectele temporale şi iudaice ale interpretărilor profetice. Dar credeau că moartea celor nelegiuiţi, reînnoirea naturii şi a pământului şi coborârea Noului Ierusalim va avea loc la începutul mileniului. Adventiştii de Ziua a Şaptea sunt premilenişti numai în sensul literal şi cronologic al cuvântului, deoarece aşteaptă parusia înainte de mileniu.
86. Note teologice Ei sunt de acord parţial cu milleriţii în sensul că în mileniu vor exista numai sfinţii mântuiţi, glorificaţi şi îmbrăcaţi în nemurire, dar aceştia vor „moşteni împărăţia Cerurilor" şi nu vor domni pe pământ în timpul mileniului, cum credeau milleriţii.
87. Copyrightul aparţine casei de editură Via ţă şi Sănătate (http://www.viatasisanatate.ro) Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org