1. Ce cred Adventi ştii de Z iua a Şaptea Studiul 4 Dumnezeu Fiul

2. Isus Hristos De memorizat: Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său.

3. Isus Hristos De memorizat: Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede în Dumnezeu îl face mincinos fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

4. Isus Hristos De memorizat: Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.

5. Isus Hristos De memorizat: Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. 1 Ioan 5 : 9-12

6. Isus Hristos A. P reexisten ţa Domnului Hristos

7. Ce declară Evanghelia despre preexistenţa Domnului Hristos (Cuvântul)? Ioan 1 : 1-3 La început era Cuv â ntul, şi Cuv â ntul era cu Dumnezeu, şi Cuv â ntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El.

8. Ce declară Evanghelia despre preexistenţa Domnului Hristos (Cuvântul) ? Ioan 8 : 58 Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, s u nt Eu.

9. Vorbind despre naşterea Sa în Betleem, ce descoperă profetul despre obârşia Domnului Hristos ? Mica 5 : 2 Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Î mi va ieşi Cel ce va stăp â ni peste Israel, şi a cărui ob â rşie se suie p â nă în vremuri străvechi, p â nă în zilele ve ş niciei .

10. Isus Hristos B . I sus Hristos: Dumnezeu adevărat

11. Ce ne descoperă Scriptura despre natura divină a lui Isus Hristos? 1 Ioan 5 : 20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi s u ntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa ve ş nică.

12. Ce ne descoperă Scriptura despre natura divină a lui Isus Hristos? Col. 2:9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.

13. Ce ne descoperă Scriptura despre natura divină a lui Isus Hristos? Filip. 2:6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

14. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Luca 3 : 22 Duhul Sf â nt S'a pogor â t peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s'a auzit un glas , care zicea: ,,Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Î mi găsesc toată plăcerea Mea! Tatăl şi Duhul Sfânt

15. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Mat.26:63.64 ... marele preot a luat cuv â ntul şi I-a zis: ,,Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

16. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Mat.26:63.64 Da , i-a răspuns Isus, sunt ! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului. Însuşi Isus

17. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Is.9:6 Căci un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. Proorocii

18. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Rom.9:5 ...Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

19. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Ioan 20:31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Aposolii

20. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Luca 2:10.11 Dar îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un M â ntuitor, care este Hristos, Domnul. Îngerii

21. Numeşte o serie de martori care au recunoscut Dumnezeirea Domnului Hristos: Luca 4:41 Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Demonii

22. Isus Hristos C . I sus H ristos: O m adevărat

23. Cum vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu despre taina întrupării Domnului Hristos? Ioan 1 : 14 Cuv â ntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

24. Cum vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu despre taina întrupării Domnului Hristos? 1Tim. 3 : 16 Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei ... ,,Celce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.

25. Cum descrie apostolul Pavel procesul tainic prin care „Hristos" a devenit „Isus"? Filip. 2 : 6-8 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făc â ndu-Se asemenea oamenilor.

26. Cum descrie apostolul Pavel procesul tainic prin care „Hristos" a devenit „Isus"? Filip. 2 : 6-8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător p â nă la moarte, şi încă moarte de cruce.

27. Care a fost scopul întrupării lui Hristos ? Mat.11 : 27 Toate lucrurile Mi-au fost date în m âi ni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

28. Care a fost scopul întrupării lui Hristos ? Rom.8 : 3 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întruc â t firea păm â ntească o făcea fără putere-Dumnezeu a os â ndit păcatul în firea păm â ntească, trimeţ â nd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într'o fire asemănătoare cu a păcatului,

29. Isus Hristos D . F uncţiile lui I sus H ristos

30. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Ioan 1 : 1-3 La început era Cuv â ntul, şi Cuv â ntul era cu Dumnezeu, şi Cuv â ntul era Dumnezeu.

31. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Ioan 1 : 1-3 El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El.

32. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Evrei 1 : 1-2 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe r â nduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

33. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Evrei 1 : 1-2 la sf â rşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile . Creator

34. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Iacov 4 : 12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să m â ntuiască şi să piardă.

35. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: 1Cor. 10 : 1-4 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

36. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: 1Cor. 10 : 1-4 toţi au m â ncat aceeaş m â ncare duhovnicească, şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr'o st â ncă duhovnicească ce venea după ei; şi st â nca era Hristos. Legiuitor

37. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Ioan 6 : 14 Oamenii aceia, c â nd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: ,,Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume.

38. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Ioan 7 : 40 Unii din norod, c â nd au auzit aceste cuvinte, ziceau: ,,Acesta este cu adevărat Proorocul Profet

39. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Ioan 4 : 42 Şi ziceau femeii: ,,Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, M â ntuitorul lumii. Mântuitor

40. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: 1Tim. 2 : 5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

41. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Evrei 4 : 14 fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu , să răm â nem tari în mărturisirea noastră. Mijlocitor

42. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Fapte 10 : 42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost r â nduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Judecător

43. Numeşte cele şapte funcţii care îi s u nt atribuite de Scripturi Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: Apoc. 19 : 13-16 Era îmbrăcat cu o haină muiată în s â nge. Numele Lui este: Cuv â ntul lui Dumnezeu. ... Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: Î mpăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Împărat

45. Not ă suplimentară Introducere : Domnul Isus Hristos, a doua persoană a Dumnezeirii, este cea de-a treia formă a revelaţiei divine, dar şi cea mai completă. Reformatorii numeau revelaţie generală acea descoperire pe care Dumnezeu a dat-o omului în natură, prin opera creaţiunii. Iar pentru descoperirea dată lumii de Dumnezeu, prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ei foloseau termenul de revelaţie specială.

46. Not ă suplimentară Scriptura mărturiseşte că Dumnezeu Şi-a descoperit adevărul şi voinţa Sa în mod complet şi desăvârşit în Isus Hristos (Ioan 17,6-8). De aceea, tema centrală a Bibliei este salvarea omenirii prin Fiul lui Dumnezeu. Cea mai identică interpretare a Bibliei este cea hristologică, în care se caută sensurile cele mai ascunse care se referă la mântuirea noastră prin Isus Hristos.

47. Not ă suplimentară Ar trebui precizată şi folosirea corectă a numelui Mântuitorului: Hristos sau Christos? Deoarece numele este de origine greacă, transcrierea corectă este „Christos". Totuşi noi vom folosi transcrierea existentă în Biblie, versiunea pe care o folosim în prezent în limba română, deci: „Hristos".

48. Not ă suplimentară Când vorbim despre preexistenţa lui Hristos, înţelegem că viaţa Sa nu a început în Betleem, când a luat fiinţă ca om, ci ca cea de-a doua Persoană divină, El există din veşnicii. „ Domnul Isus Hristos a fost din veşnicie una cu Tatăl; El a fost „Chipul lui Dumnezeu", chipul slavei şi maiestăţii Sale, „strălucirea măririi Lui".

49. Not ă suplimentară El a venit pe pământul acesta întunecat din cauza păcatului, ca să descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi „Dumnezeu cu noi". De aceea s-a proorocit despre El că „îi vor pune numele Emanuel"

50. Not ă suplimentară Preexistenta lui Hristos este o dovadă a Dumnezeirii Sale. Adventiştii de Ziua a Şaptea consideră ca nefiind întemeiată afirmaţia că Domnul Hristos există numai de la Betleem încoace, considerând-o astfel pe Maria „născătoare de Dumnezeu". Încă de la începuturile lui, adventismul a afirmat că această învăţătură nu este corectă, socotind-o în limbajul metaforic al Bibliei ca „vinul rătăcirii Babilonului",

51. Not ă suplimentară deoarece subminează temelia tuturor învăţăturilor creştine, care sunt fundamentate pe revelaţia divină dată prin Isus Hristos, Fiul din veşnicii al lui Dumnezeu. „ Babilonul nutreşte principii otrăvitoare, vinul rătăcirii. Vinul acesta al rătăcirii îl formează acele doctrine false, cum ar fi nemurirea naturală a sufletului, chinuirea veşnică a nelegiuiţilor, tăgăduirea preexistentei lui Hristos înainte de naşterea Sa în Betleem..."

52. Not ă suplimentară „ Când a devenit om, Hristos n-a încetat a fi Dumnezeu. Deşi Se umilise până la gradul de om, totuşi era stăpân pe Dumnezeire. Numai Hristos putea să-L reprezinte pe Tatăl între oameni şi această reprezentare ucenicii au avut privilegiul să o privească timp de peste trei ani."

53. Not ă suplimentară Numele de Hristos (gr. Christos) este corespondentul grec al termenului „Maşiach" din limba ebraică. Substantivul apare în Daniel 9,25 în compoziţia „Maşiach naghid". Verbul „maşach" înseamnă „a unge", din care derivă substantivul „maşiach = uns". „Naghid" se traduce prin: şef, conducător, prinţ, principe sau supraveghetor.

54. Not ă suplimentară În forma compusă a celor două substantive se înţelege Mesia, ca împărat uns de Dumnezeu, exprimând şi sensul de preot şi cel de domnitor, într-o singură persoană. În traducerea Septuaginta (greacă) s-a recurs la corespondentul de „Christos", nume care s-a folosit mai târziu în mod consecvent de către scriitorii Noului Testament (vezi Ioan 1,41).

55. Not ă suplimentară Verbul „skenoo" întâlnit în acest citat înseamnă: a face cort, a locui în cort. Vrea să exprime că locuirea lui Isus Hristos între oameni va fi de scurtă durată, numai până la săvârşirea supremei jertfe salvatoare.

56. Not ă suplimentară În citatul nostru întâlnim verbul „kenoo", care are o largă gamă de sensuri: a pierde un drept (sau cum în citat acţiunea fiind reflexivă, înseamnă a renunţa, a abdica voluntar de la un drept sau o putere) , a goli, a anula, a priva, a deposeda, a răpi un drept sau o putere, a destitui, a degrada, a detrona, etc. Înţelesul este că Hristos S-a privat pe Sine de puterile şi drepturile ce decurg din firea Sa dumnezeiască devenind om.

57. Not ă suplimentară În teologie se obişnuieşte a deosebi cele două denumiri conform celor două naturi: Isus reprezintă numele persoanei istorice a Mântuitorului, iar Hristos exprimă persoana divină, sau - în termeni teologici - este numele kerygmatic (din gr. kerygma = vestire, solie, predică) al Mântuitorului. Astfel Isus Hristos reprezintă acel personaj biblic, unic în istorie, care în acelaşi timp este şi Om şi Dumnezeu.

58. Not ă suplimentară „ Faptul că fiul Măriei a putut fi în acelaşi timp şi Fiul lui Dumnezeu este mai presus de posibilitatea înţelegerii noastre, este de domeniul credinţei. Sfintele Scripturi nu numai că atestă faptul naşterii Sale miraculoase, dar subliniază chiar necesitatea acestui act. Apostolul Pavel vorbeşte despre întruparea Sa ca fiind 'o taină a Dumnezeirii'."

59. Not ă suplimentară „ Întruparea (care implică preexistenţa) este cheia întregii Biblii. Dacă această doctrină este negată, respinsă, totul devine confuz şi contradictoriu. Dacă este admisă, recunoscută ca atare, totul devine clar, luminos, plin de armonie şi putere. Domnul Hristos este atât Dumnezeu, cât şi om, în două naturi distincte şi totuşi o singură şi veşnică Persoană... Dumnezeu manifestat în trup este doctrina distinctă a religiei Sfintelor Scripturi,

60. Not ă suplimentară fără de care ea, religia, ar fi asemenea unui cadavru rece, lipsit de viaţă." „ În mod distinct, aşa cum Scriptura prezintă pe Domnul Hristos, ca având o natură divină şi o natură umană, fiecare dintre acestea nealterată în esenţa ei şi nedezbrăcată de atributele şi puterea ei morală, cu o egală distincţie ele reprezintă pe Domnul Hristos ca o personalitate unică, nedivizată,

61. Not ă suplimentară în care aceste două naturi sunt în mod vital şi inseparabil unite, astfel încât El în mod natural nu este şi Dumnezeu şi om, ci este Dumnezeu-Om.

63. Not ă suplimentară Primul motiv considerat de el ar fi acela că prin „om" stă în faţa noastră sumarul eului, fapt pentru care a fost un mediu potrivit pentru „camuflarea" sau „ascunderea" lui Dumnezeu, Isus devenind astfel Deus incognito..

64. Not ă suplimentară Cel de-al doilea motiv îl vede Barth în împrejurarea că omul nu poate avea adevărată „întâlnire" decât numai cu omul, că Dumnezeu în divinitatea Sa numai ca „om" S-a putut adresa omului, căci dialog, comunicaţie, cunoaştere şi înţelegere poate fi realizată numai în relaţia om-om.

65. Not ă suplimentară Pornind de la Cuvântul „uns" (Mesia, Christos) reformatorii îi atribuiau Domnului Hristos trei funcţii, care în Vechiul Testament necesitau ungerea: funcţia de profet, preot şi împărat, în lucrarea Sa de profet, reformatorii înţeleg învăţăturile şi vindecările Mântuitorului. În activitatea Sa de Mare Preot, se includ suferinţele, moartea, deci lucrarea specială de ispăşire.

66. Not ă suplimentară În cercul activităţii de împărat intră învierea, înălţarea la cer, şederea la dreapta Tatălui, domnia şi judecata viitoare. Adventiştii de Ziua a Şaptea recunosc din Sfintele Scripturi cele şapte funcţii distincte ale lui Isus Hristos enumerate mai sus.

67. Concluzii dogmatice Eternul Fiu al lui Dumnezeu, prin care toate lucrurile au fost create, ne-a revelat adevăratul caracter al Dumnezeirii, a desăvârşit salvarea omenirii şi va proceda la judecarea lumii. Dumnezeu adevărat din veşnicii, El a devenit om adevărat, omul Isus, Hristosul. A fost conceput de Spiritul Sfânt şi născut de fecioara Maria. Ca un exemplu al nostru, a trăit şi a îndurat ispite ca oricare fiinţă umană, însă fără a păcătui. El a exemplificat în mod perfect dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu.

68. Concluzii dogmatice A suferit şi a murit în mod voluntar pentru păcatele noastre şi în locul nostru, iar a treia zi a înviat din morţi în trup. A fost dovedit ca Mesia promis de Dumnezeu, prin minunile Lui, prin mărturia proorocilor Vechiului Testament şi prin învierea Sa din morţi. S-a înălţat la ceruri pentru a sluji în Sanctuarul Ceresc în favoarea noastră. Iarăşi va să vină în mărire pentru salvarea finală a poporului Său şi pentru restatornicirea tuturor lucrurilor.

69. Concluzii etice În vederea împăcării noastre cu Dumnezeu, în primul rând trebuie să recunoaştem că avem nevoie de un Mântuitor. Apoi, prin credinţă, să-L primim pe Isus Hristos ca Mântuitorul nostru personal, ceea ce înseamnă să credem că El a murit pentru noi, în locul nostru, din cauza şi pentru păcatele noastre pe lemnul crucii, aducând ispăşirea veşnică şi valabilă pentru iertarea păcatelor noastre.

70. Concluzii etice În lumina crucii de pe Golgota vom recunoaşte că timpul de care dispunem este ocazia pentru pocăinţa şi îndreptarea noastră. Acceptarea lui Isus va însemna totodată crucificarea eului nostru şi o slujire dezinteresată în favoarea semenilor noştri. Din recunoaşterea funcţiilor Domnului Isus Hristos decurge nevoia de a ne pregăti temeinic pentru iminenta Sa revenire în glorie şi mărire, când toţi vom primi răsplata după faptele noastre săvârşite în acest trup.

71. Note teologice Simbolum calcedonicum: în problema celor două naturi ale Domnul Isus Hristos, la provocarea cauzată de învăţătura lui Eutichie, care susţinea că prin unirea naturii divine cu cea umană, în Isus Hristos există doar o singură natură, sinodul ţinut în localitatea Calcedon, lângă Constantinopol, în anul 451 d.Hr., a adoptat următoarea formulă:

72. Note teologice „ Urmând pe sfinţii părinţi, mărturisim cu toţii în unanimitate pe Unul şi acelaşi Fiu, pe Domnul nostru Isus Hristos, care este desăvârşit în Dumnezeirea Sa şi desăvârşit în natura Sa umană; Dumnezeu adevărat şi om adevărat, având suflet raţional şi trup; de o natură cu Tatăl privind Dumnezeirea şi de o natură cu noi privind fiinţa Sa omenească, în toate asemenea nouă, exceptând păcatul.

73. Note teologice Privind Dumnezeirea Lui, El este din Tatăl din veci; în ceea ce priveşte natura umană, în zilele din urmă pentru noi şi pentru a noastră mântuire, El S-a născut din fecioara Maria. Unul şi acelaşi Hristos, Fiul, Domnul, Singurul Născut, îl recunoaştem ca având două naturi nedespărţibile (inconvertabiliter), inseparabile (insepareter) şi indivizibile (indivize).

74. Note teologice Prin existenţa laolaltă în Fiul lui Dumnezeu a celor două naturi nu s-a anulat nicidecum deosebirea acestora, ci dimpotrivă, fiecare natură şi-a păstrat însuşirile ei, unindu-se într-o singură Persoană, nedivizându-se şi neîmpărţindu-se în două persoane, ci fiind acelaşi Fiu şi Singurul Născut, Dumnezeu-Cuvântul, Domnul Isus Hristos; cum au vestit proorocii de pe vremuri, cum Însuşi Domnul Isus Hristos ne-a învăţat, aşa cum ne-a fost transmis prin crezul părinţilor."

75. Note teologice Simbolul quicunque: „ Dar în vederea mântuirii este necesar a crede şi în întruparea lui Isus Hristos. Adevărata credinţă pe care trebuie să o avem şi să o mărturisim susţine că Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este deopotrivă şi Dumnezeu şi om; Dumnezeu, Singurul Născut din Tatăl, existent din veşnicii; şi om născut în trup din fiinţa mamei, la timpul stabilit, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, având corp omenesc.

76. Note teologice Deopotrivă cu Tatăl în Dumnezeirea Sa, dar mai prejos de Tatăl în fiinţa Sa umană. Care cu toate că este Dumnezeu şi om, totuşi este un singur Hristos; nu doi. Singur, nu în transfomarea Dumnezeirii în trup, ci admiterea fiinţei Sale umane în Dumnezeire. Cu totul una: nu prin amestecarea esenţei, ci prin unitatea personalităţii. Căci după cum corpul, sufletul şi spiritul formează un singur om, tot astfel singurul Hristos este şi Dumnezeu şi om..."

77. Note teologice Acest crez este caracteristic pentru acele timpuri, când noţiunea evanghelică a credinţei s-a deplasat într-o direcţie raţională; când accentul s-a pus pe primirea unor formule raţionale de credinţă pentru cei care „vor să fie mântuiţi". Atenţie deci, căci adevărul doctrinei advente nu poate urmări acelaşi scop! Schimbarea rapidă şi neîncetată în decursul timpului a formulelor de credinţă a provocat multă confuzie în sufletele credincioşilor.

78. Note teologice Apollinarism : Apollinarie, episcop de Laodiceea (362) , pornind de la concepţia trihotomică a lui Platon, conform căreia omul este compus din trup material, suflet animal şi suflet raţional, susţinea că, la întrupare, Isus Hristos nu a primit suflet raţional, căci locul acestuia a fost ocupat de Logos, Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, el distrugea integritatea firii omeneşti a Mântuitorului.

79. Note teologice Învăţătura sa mai este numită şi sinusianism, căci confundă natura divină a lui Hristos cu cea umană.

80. Note teologice Nestorianism: Nestorius (451), patriarh de Constantinopol, aparţinând de şcoala teologică antiohiană, susţinea că între Logos şi Isus nu exista decât o unitate „morală", nicidecum una consubstanţială. El despărţea persoana Fiului lui Dumnezeu de cea a Fiului omului, adică Persoana divină de cea umană, sau istorică, afirmând că - în realitate - Dumnezeu Tatăl a avut doi fii.

81. Note teologice El s-a opus ca fecioara Maria să fie numită „născătoare de Dumnezeu" (Theotokos), deoarece era numai mama lui Isus, dar nu şi mama lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate avea mamă. El a propus termenul de „anthropotokos" (născătoare de om) sau cel mult „Christotokos" (născătoare de Hristos).

82. Note teologice Potrivnicii lui Nestorius nu l-au ajutat să-şi recunoască erorile din gândirea sa, deoarece ei înşişi nu puteau oferi o învăţătură clară despre cele două naturi ale lui Isus Hristos. Conciliul din Efes (431) a condamnat nestorianismul, dar abia Conciliul din Calcedon a oferit o formulă completă despre raportul celor două naturi.

83. Note teologice Monofizism : Mai este cunoscut şi sub numele de eutihianism, de la Eutihie, cel care luptase cu mult zel împotriva nestorianismului. El a exagerat atât de mult unirea celor două firi, încât făcea din ele o singură fire (monofysis). El învăţa că firea pământească a Mântuitorului a fost asimilată de cea divină, cum picătura de apă este înghiţită de mare.

84. Note teologice Doketism : Din dokeo (gr.) însemnând „a părea", „a avea aparenţa de...". Doketismul, o concepţie hristologică gnostică, de nenumărate nuanţe timpurii, chiar din timpul apostolilor (1 Ioan 4,3; 2 Ioan 7), susţinea că Hristos nu S-ar fi întrupat într-un corp omenesc obişnuit, ci că trupul Său ar fi fost numai aparent, un corp ceresc-aetherian, şi că - în urma acestui fapt - chiar şi suferinţa şi moartea Sa a fost aparentă.

85. Note teologice Susţinerea ar fi avut darul de a dezlega marele paradox al Evangheliei: cum anume Logosul cel Veşnic, nemuritor, Cel incapabil să sufere, a putut deveni fiinţă umană şi a suferit? Curentul nu a devenit niciodată sectă, ci s-a menţinut sub diferite nuanţe, până a dispărut complet.

86. Note teologice Hristologia reformatorilor: Reformatorii stau pe poziţia Scripturii în privinţa divinităţii, respectiv a celor două naturi ale lui Isus Hristos. Ei admit şi formulările conciliilor din Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon, cât şi formularea dezvoltată de Quicunque (Simbolul Athanasian). Însă cele două mari tabere, lutheranismul şi calvinismul (reformaţiunea helvetica) mai poartă şi astăzi dispute în problema principiului lutherian:

87. Note teologice „ finitum est capax infinitum" (finitul este capabil să cuprindă în sine infinitul). Luther voia să exprime că omenescul lui Hristos este real numai prin puterea Cuvântului (Logos). Numai prin Cuvânt este Isus ceea ce este cu adevărat. Luther susţinea inseparabilitatea celor două naturi, dar prin inversarea tezei a reieşit acea concluzie nereală, rămasă sub semnul întrebării, neadevărată, cum că Dumnezeu este real numai în şi prin fiinţa umană a lui Hristos.

88. Note teologice Deci, natura umană cuprinde în sine natura divină în totalitatea ei, primind toate atributele celeilalte naturi prin formularea filozofică a lui Luther communicatio idiomatum, comunicarea proprietăţilor. El avea nevoie de această argumentare pentru a formula doctrina „ubiquitas", care stă la baza învăţăturii sale despre Sfânta Cină (vezi notele suplimentare la capitolul nr. 21, Acte de cult comemorative).

89. Note teologice Astfel Hristos, trupeşte, poate fi omniprezent. Dar, întreabă Calvin, poate fi trup uman real acela care este omniprezent? Răspunsul său este negativ, altfel s-ar ajunge la doketism.

90. Note teologice În doctrina sa, cunoscută în teologie sub denumirea de extra et intra-calvinisticum, Calvin susţine că întruparea lui Hristos, privind legile naturii, este o minune, ori minunile nu se supun nici logicii, nici raţiunii umane. Întruparea are un caracter paradoxal: Cuvântul S-a unit total cu natura umană în Isus Hristos, dar tot atunci a rămas şi pe dinafară naturii omeneşti. El nu susţine că Logosul S-a divizat în două părţi:

91. Note teologice o parte în trup, alta în afara lui, ci că în acelaşi timp Logos-ul este prezent şi în trup şi în afara lui. În acest sens, paradoxal spune Calvin că „finitum non est capax infiniţi", adică natura umană a lui Hristos cuprinde, şi totuşi nu cuprinde în sine totalitatea naturii divine. Căci natura umană care a fost osândită pe cruce, pentru un timp şi-a încetat funcţiile sale vitale (de vineri, până în zorile primei zile a săptămânii) ,

92. Note teologice dar Dumnezeu fiind nemuritor nu a încetat să existe în tot acest timp, dar „ed extrem", în afara trupului ce zăcea în nesimţire în mormântul lui Iosif. Calvin, păstrând doctrina deosebirii celor două firi, în acelaşi timp susţine şi inseparabilitatea lor; Isus Hristos nu poate fi corporaliter prezent în acelaşi timp în tot universul, nu poate locui trupeşte în noi, dar prin omniprezenţa naturii Sale divine, „ad extram" este şi omniprezent, poate locui şi în inimile noastre.

93. Copyrightul aparţine casei de editură Via ţă şi Sănătate (http://www.viatasisanatate.ro) Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org