Revista "Regatul cuvântului" noiembrie

Regatul cuvântului, Anul II, Nr. 11 (13), Noiembrie, 2012

1
Anul II, NR. 11 (13) Noiembrie 2012


Publicație lunară, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români

ISSN 2247 - 9716
ISSN - L 2247 - 9716

Fondatori

N.N. Negulescu
 Ex-director de imagine la
publicaţia"Raţiunea"
 Ex-vicepreşedinte al Filialei
Oltenia a Ligii Scriitorilor Români
Al. Florin Țene
 Ex-redactor-şef al revistei
"Literaria"
 Președinte al Ligii Scriitorilor Români
 Inițiator prim, fondator şi
 Membru corespondent al Academiei
ex-director al revistei de cultură
universal Americane-Române de Arte și Științe
"Constelaţii diamantine"
 Laureat cu distincţia "Virtutea literară",
acordată de L.S.R.
2


Colectivul de redacție

Membri de onoare:
 Academician Constantin-Bălăceanu Stolnici
 Prof.univ.dr. Paraschivoiu, Preşedinte al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe, Canada
Ion
 Prof.univ.drJana Palenikova, Universitatea Comenius, Bratislava, şefă a Departamentului de Limbi Romanice, Preşedintă a Societăţii
.
Culturale Slovaco-Române din Bratislava
 Dwight Luchian -Patton, Director/Publisher, revista “Clipa”, SUA
Vera Luchian-Patton, Editor in Chief/ Publisher , revista “Clipa”, SUA
 Prof.univ.drFlorinel Agafiţei, orientalist, sanscritolog
.
 MariaDiana Popescu, Redactor şef-adjunct la revista „Agero”, Stuttgart, Director la revista de cultură „Art Emis”, Director al Departamentului
Art Emis Academy din cadrul Societăţii Culturale Art Emis
Cristian Petru Bălan, membru al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe, SUA
 Prof. univ.dr. Lidia Vianu,director MTTLC, Universitatea Bucureşti
 Academician, scriitorEugen Evu
 Ambasador, scriitorPetre Gigea-Gorun

- Director/redactor-şef: N.N.Negulescu, membru al L.S.R.
Colectivul de redacţie:

- Redactori şefi-adjuncţi:
- Lector universitar dr. Daniela Sitar Tăut, membră a U.S.R.
- Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu, membru al U.S.R.
- Secretar general de redacţie: Cezarina Adamescu, membră a U.S.R.
- Secretar directorat: Marian Malciu, membru al L.S.R.
- Critic de artă: Prof. dr. Magda Buce- Răduţ

-Prof. dr. Nicoleta Milea
Redactori:

-Violeta Petre, membră a L.S.R.
-Prof. Radu Andrei
-Lector univ. dr. Alina Beatrice Cheşcă
-Sociolog, psiholog Any Dragoianu
-Lector univ. Ovidiu Ivancu, India
- Jurnalist, Octavian Dumitru Curpaş,
Phoenix, Arizona.
- Dr.Gabriela Căluţiu-Sonnenberg,Spania, Editor “Occidentul Românesc” - Spania, membră L.S.R si A.J.S.T, România

- Ionuţ Caragea- membru al USR, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada,
Redactori asociaţi:

membru de onoare al Societatii Scriitorilor din Judetul Neamţ
- Gerge Roca- editor şef al revistei Romanian Vip, Australia
- Slavomir Almajan- Canada
- Cătălina Florina Florescu- Prof. dr. în Literatură Comparată, SUA.
- Simona Botezan- Jurnalist de limbă română la Washington DC, director adjunct al ziarului „Mioriţa”, SUA.
- Teresia B.Tătaru, Germania
- Mariana Zavati Gardner, membră a Royal Society of Literature UK

- Iulia Mariana Diţă, specializare în Drept ( “Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative”, Craiova ; Facultatea " Bourgogne ", Dijon, Franţa
Redactor principal, tehnoredactare:

Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor publicate revine autorilor.
Realizator copertă: Luis Bozgan.

Creaţiile literare se transmit la adresa: regatul_cuvantului@yahoo.com
Revista poate fi accesata la urmatoarele adrese: http://liga-scriitorilor-romani.com/
http://regatul-cuvantului.toposystem.ro.

Tel. redacţie: 0351.405.824
Email director/redactor-şef: n.negulescu@yahoo.com, reg.nic1949@yahoo.com

Adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, nr.61, Craiova, Dolj, România, cod 200541

3


Parteneri culturali

4


Regatul cuvântului la
vremea
aniversării...45
Regatul cuvântului
la aniversare...45

Cuprins
Început de discurs- prof. dr. Adrian Botez... 6
Cerul pământului tracic și caloianul – prof. dr. Adrian Botez... 8
Arborele meu cu frunze roz- Cezarina Adamescu ... 12
Glosar sanskrit-român – Florinel Agafiței(I) ... 15
Siluete- Henri Zalis... 18

Felix Aderca- perenitatea scriitorului- Eliza Roha … 21
50 de ani de la moartea scriitorului Felix Aderca- ... 20

Mai multă europă (3) de dreaptă sau de strâmbă credință? - Corneliu Leu...27
Poezii de Mariana Zavati Gardner- 28
Poezii- prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu...29
Interviu cu violonistul şi dirijorul român-american, prof. Mihai Craioveanu- Cristian Petru Bălan...33
Prima verba- penultima verba- Eugen Evu...36
O nouă apariție editorială în pa lmaresul scriitoarei Lucia Olariu Nenati- George Roca...37
Comunicat de presă...38
Interviu cu maestrul N.N. Negulescu...39
Revista 22 prezintă...44
Al. Florin Țene...45
Eliza Roha...46
Regatul cuvântului ca vector de cultură românească—Cezarina Adamescu...48
Cuvinte despre întemeierea și reîntemeierea continuă a unui regat - Adrian Botez...49
Maria Diana Popescu...52
La aniversare- Cristian Petru Bălan...53
Roni Căciularu...54
Retrospectiva regatului cuvântului- Gabriela Căluțoiu Sonnenberg...55
Simona M. Botezan...56
Eugen Evu...57
C. Bălaceanu Stolnici, Petru Gigea Gorun...58
Maria Ana Zavati Gardner...59
Povestea unui simbol național- Livia Ciupercă...61
De la monastirea argeșului la Meșterul Manole- mutația și transfigurarea arhetipurilor (II)- Ovidiu Ivancu...65
Prima oară, fără zâmbet- Dan Mihai Lutic...- Dan Lupescu...69
Semnificația anului 5508 î.Hr.- la noi românii- Valeriu D. Popovici Ursu...73
Poeme- Eugen Evu...84
Lupta cu textul sau o cobărâre în infern- Eugen Evu...87
Pecetea... suspansului- Octavian Mihalcea...90
Cuțitul - Florentina Loredana Dalian...92
Fenomenologia albano-română- un miracol al istoriei- Baki Ymeru...94
Poezia statorniciei albaneze- Patricia Lidia...101
Poezii- Any Drăgoianu...123
Ziceri (29/30)-dr. Dorel Schor...124
Poezii- Alina Beatrice Cheşcă...126
O originală arhitectură meditativă în opera Elizei Roha- N.N. Negulescu...128
Dimensiunea psipatografică și de obiectivare în proza lui Gib. I. Mihăescu - Al. Florin Țene...129
Haiku- Gheorghe Vicol...131
Debut- Raluca Nicoleta Bocu...132
Vincent van Gogh- perioada Borinage- Adrian Botez...135
Baia Balkan, un roman de Ileana Cudalb- Octavian Curpaș...139
Optimismul bacovian- Angela Monica Jucan...141
Un paleontolog se întreabă- Constantin Enache...142
Epigrame- pagină de Any Drăgoianu...147
Dăncuș: Alegeri vertical- Constantin P. Popescu…150
Licitație de artă pentru deschiderea primei școli de muzică veche din România - Karina Han...152
Deoumanismul sau calea salvării- Victor Gidamut...154
Un breviar al eliberării duhului(...)- Adrian Botez... 156
Viața e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu - bancuri- Florentin Smarandache...163
O nouă apariție literară, Cornel Boteanu “Iovana”- Gheorghe Astroia…165
Romeo și Julieta la Mizil- George Roca...168
Doina Aldea Teodorovici- zbor pe-o aripă de eternitate- Magdalena Albu...171
Comunicat de presă...173
Farmecul tainic al jocurilor de cuvinte- Mihai Batog Bojeniță...174
Amintiri despre titani- Alexandru Stănciulescu Bârda...177

5


ÎNCEPUT DE DISCURS
OMUL BEZNEI parfumate

aspre astre-mi fripseră retina cică plouă: margini de lume
m-am întors în scorbura din suflet margini de imensă răbdare
nu mă mai închin la raze – iar lumina
în zadar mototoleşte al său umblet spontan – mi se aprind palmele şi
explodează : ţăndări de palme îţi dau să bei
sunt vecin căţelului de-adâncuri – când
economisesc în cârtiţi noaptea ţi-e sete – după atâta dement - epuizant
orb romantic – pipăi lumii soartea efort al
de mi se-nglodează-n palme smârcuri cerului de a ploua cu cenuşi - cu uitare
sălcie – searbădă – sinucigaşă uitare
nu mă vezi – dar rădăcina vieţii
e în şuierul de şerpi şi-n târâtură grele – mustoase de ură – palmele mele-
nu mă vrei – dar creşti umbra săgeţii nfrunzite zemoase – cum perele moi –
înmuiate de febra verii trecute – păstrată –
cu cât minţi – cu cât sporeşti în ură cu spaimă sacră – în palatele subterane ale
...nu-ncerca să linguşeşti bureţii: fructelor: ochii mei
nu mai plâng nici dacă verşi oceanul plesniţi de atâta coacere – răscoacere mele vă blestemă şi în frescă vă zugrăvesc - ca
tescuită înţelepciune – cu care-mi vopsesc pe o noapte cu stele-explodate – lăţite vâscos
nu m-arăt nici de-nfrunzeşti ocheanul! ţipător îmi vopsesc - exasperarea pe tipsiile cerului
***
CICĂ PLOUĂ nu mai am niciun strop de ...câtă ospitalitate neroadă – cleioasă - cosmică
răbdare – nu mai am niciun strop de recepţie de suflete
m-au muşcat frunzele de mâini – îmi curg zeamă de lume ...cică plouă: sunt exasperările mele de arbore
prin palme balele lor furioase singuratic – uriaş nemaivăzut arbore - în care au
verzi-înspumate – înveninate - grăbit o - zei nătângi – fructele mele nu plâng – fructele

6 http://regatul-cuvantului.toposystem.ro


năvălit – s-au azvârlit - terorizaţi mistic - spre a a-nfipt cuţitul toamna pân' la os umplând cu balegi bleaga urbe
se salva de îl scoate şi-l înfige iar – vârtos: treziţi în mine-un primitiv
toamnă – toţi arborii verii măcelărie de sublim e-n lume –
atât sublim – că toţi turbăm cu spume! smerind blenoragia voastră
sunt lacrimile fierbând de cu snob potop de avuţii
furie – ale ochilor mei larg – obscen de ...iar soarele-mi ajunge ici - sub talpă cu sifilis - lepra cea castă:
larg căscaţi – precum mi-e frică să rămân pe întuneric sunteţi model de măreţii!
răsfrântele – cu toată carnea lor roşie sângerândă grădina-a-ncremenit stupidă - calpă
indecentele vintre ale unei moarte lehuze nefericiţi broscoi de gloată
*** furnici îmi conturează groaza – sferic... mă faceţi fericit în zloată:
LA CRAMA CERULUI ...prelinge-Te Hristoase-n cer de rane orbit – pendulă-n ştreang să mori
să văd serafi bolborosind din vrane!
galbene lacrimi tremură copacii *** de preferat e tot ce mişcă
moartea se coace împroşcând cu sânge... ÎNCEPUT DE DISCURS decât orfeul vost' de chişcă
cotcodăcesc în turnuri prostănacii decât delirul de putori!
iar un nebun în mânecă îşi plânge distinşi mârlani şi sfinte curve ***
voi funcţionaţi ca vomitiv:


CERUL PĂMÂNTULUI TRACIC ŞI CALOIANUL
Cum tratau TRACII (şi, după ei, românii!) naşterea şi existenţa Pământului/MUMA GAIA?

În primul rând, se observă că capul Parului: Ia uite, mă, în ce şade Parul ăsta. Şi s-au
apucat amândoi şi au întins pământul pe capul Parului şi
ORIZONTALA Terestră ia naştere din aşa s-a făcut pământul” (cf. Romulus Vulcănescu,
VERTICALĂ Celestă (Verticala fiind MITOLOGIE ROMÂNĂ, EARSR, Buc., 1987, p. 439).
CELEST ARBORICOLĂ - AXIS MUNDI PĂMÂNTUL APARE MAI CURÂND CA O
- marcată prin Brad sau prin Par - iar ANAMNEZĂ/RE-ACTUALIZARE (conformă cu
Orizontala fiind ACVATICĂ, deci reflectând amintirea unui TIPAR COSMIC!) A CERULUI (după un
TOT Cerul – originea Apei şi Cerului este ciclu existenţial epuizat)!
comună, chiar şi în Biblie – Ziua a DOUA a În al doilea rând, se observă că Pământul nu înseamnă
Creaţiei, când Dumnezeu secţionează ÎNCHIDERE ÎN BEZNĂ – ci DESCHIDERE spre lumi
COLOANA VERTICALĂ UNICĂ: „şi superioare, celest-luminoase - şi SCĂPARE/EVADARE
părţii de jos i-a spus apă, şi părţii de sus i-a DIN SOARTĂ:
spus cer” ! – iar „animalele” sacre co- a-fie „ostroavele de la capătul pământului”, fie „plaiul şi
demiurgice sunt ALBINA, ARICIUL, poiana – mădulare ale pământului românesc”, cu imens
BROASCA – cf. iola- potenţial de transcendere către Rai-„gura de rai” (Romulus
intrelegendasiadevar.blogspot.com/.../albina- Vulcănescu, idem, p. 453),b-fie „lumea albă”/”ostroavele
in-mitologie-mituri– sau: cf. Cristea Sandu dalbe”, care este „lumea cealaltă/tărâmul celălalt” – dar şi
Timoc - Poveşti populare româneşti, Ed. „suprapământurile”, învecinate funcţional cu „cerurile
Minerva, Buc., 1988 - şi: Poveşti, snoave şi suprapuse”: „pământurile cereşti şi Raiul” (cf. Romulus
legende, EARSR, Buc., 1967, ediţie îngrijită Vulcănescu, idem, p. 440).
de I.C. Chiţimia etc.): „Prima legendă care a Iadul/”lumea neagră” este doar nadirul logico-deductibil (dar
prezentat interes deosebit (...) a fost aceea în care se relata cum deasupra şi o anexă, un apendice, o derivaţie!) al unei construcţii cu „GURA”
noianului de ape primordiale s-a înălţat Arborele Cosmic – Bradul – (ORIENTAREA/CĂLĂUZIREA ONTICĂ) pururi îndreptată spre sus –
având între rădăcinile lui pământ (n.n.: adică, reflex celest, în nadir!). O REPLICĂ SIMETRICĂ, ÎN/CU PURURE RAPORTARE LA RAI,
Sau: În apele primordiale era un par. Îi spune Fărtatul: Ia du-te, dar şi cu ÎNDEMN DE LA FĂRTAT: „Două legende îşi dispută zidirea
Nefărtatule, p-alături cu parul – şi n-a ajuns la rădăcină, şi s-a dat a Iadului, ca o cetate invincibilă: una în care relatează că a fost construită
doua oară şi a luat cu ghearele de jos şi a ieşit la Fărtat, care era în


de Nefărtat ÎN PARALEL CU RAIUL – şi că atunci Iadul era o replică avea reşedinţa la o stână cocoţată pe crestele înnegurate ale Carpaţilor
negativă a Raiului. CONSTRUCŢIA IADULUI S-A FĂCUT DIN CEREŞTI” – cf. Romulus Vulcănescu, idem, p. 216 etc.) se interferează
ÎNDEMNUL FĂRTATULUI (...) A doua legendă stabileşte zidirea (într-o neoprită spirală demiurgică, avântată!) cu zonele „unde au descins
Iadului după căderea îngerilor din cer. Odată oprită căderea îngerilor, şi călătorit, pe pământ, Fărtatul şi Nefărtatul, PENTRU A CREA, ÎN
Nefărtatul s-a recules şi a început grăbit să construiască Iadul în fundul CONTINUARE, pentru a-i controla pe oameni” – cf. Romulus
pământului, unde să nu poată pătrunde fulgerele cerului şi să nu se Vulcănescu, Mitologie română, Categoriile cugetării mitice, EARSR,
audă bubuitul lor. Apoi reorganizează oastea lui măcinată, în cete de Buc., 1987, subcap. 2: Spaţiul mitic, p. 17.
îngeri negri” (cf. Romulus Vulcănescu, idem, p. 456). Deci, Iadul nu este De observat că ”descântecele de ploaie”, de tipul
nici o iniţiativă existenţială, nici nu are autonomie fiinţială: Iadul există ca Scaloianului/Caloianului:
o CONSTRUCŢIE LOGICĂ, iar nu fiinţial-funcţională – ESTE O
„Caloiene, iene,/Caloiene, iene,/Du-te-n Ceriu şi cere/Să deschiză
REPLICĂ „ÎN JOS”, REPETÂND, MECANIC ŞI „PRIN REVERS”,
porţile,/Să sloboadă ploile,
COMPONENŢA ŞI „IERARHIILE SUSULUI/”AVERSULUI”! Să curgă ca gârlele,/Zilele/Şi nopţile,/Ca să crească grânele,/Caloiene,
c-fie însăşi CASA: fereastra „servea în dese RITURI DE ÎMPIEDICARE iene,/Caloiene, iene,
A UNEI PREDESTINĂRI – e vorba de vânzarea pe fereastră, a unui Cum ne curg lăcrămile,/Să curgă şi ploile,/Zilele/Şi nopţile,/Şi umple
copil abia născut, după mai multe naşteri anterioare, soldate cu şanţurile,/Să crească legumele/Şi toate ierburile” (cf. Marcel Olinescu,
moartea” – cf. Romulus Vulcănescu, idem, p. 450. Mitologie românească, Ed. Saeculum Vizual, 2004, Gh. Dem.
Se observă, la TRACI (şi aceasta nu e, neapărat, exclusiv şi specific lor!), Teodorescu, Poezii populare române, 1885, şi Gh. F. Ciauşanu,
Superstiţiile poporului român, Ed. Saeculum I.O., 2007)
cum Cultul Pământului (al „Mumei Pământ/GAIA”):
chiar dacă folosesc „Păpuşa Pământului” (ca imagine iconică,
1-pe de o parte, cum este şi firesc, se identifică, precis, cu acela al Femeii;
încununată/încinsă de
2-pe de altă parte (şi acesta ESTE specific TRACILOR!), Cultul
FLORI/ÎNFLORIRI
Pământului este, permanent, nu doar interferat, ci chiar transcens, de/întru
CELESTE/PARADISIACE, a
cel al Cerului: „pământurile sacre” (spre exemplu, „moşia satului”, „locul
Tânărului/Orfeului-Rifeului!), ele se
de îngropăciune”/”cimitirul”, ca PĂMÂNT SFINŢIT, DE UNDE SE
referă la Zeitatea Celestă, la CEL
ÎNVIE!, zalmoxian şi creştin, concomitent!!! - „peşterile
JERTFIT: NUMAI prin Cer/ZONA
sacre”/matricele, „munţii mirifici”-Axe de Transcendere şi Expresii ale
CELESTĂ/A DUHULUI - se va re-sfinţi
Efortului/Iniţierii Spiritual/e de Transcendere, „moşii”, care sunt cu
Pământul, întru viaţă!
origine celestă:”Zeul MOŞ – la origine un bătrân cioban mirific – îşi



Pământul capătă, astfel, atributul Misterului Suprem Cosmic, dar numai printre bucate, prin bozii sau mărăcini, pe malul vreunei ape ori într-alt
pe filiera mitică (cu efect de Sus în Jos!) a „Domnului Nopţii loc ascuns. Înainte de înmormântare, una dintre fete se face preot –
CELESTE”/Kogaionul (cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Mainadele/menadele dionysiace erau preotesele Soarelui! – alta, dascăl, a
p. 14: „Kog-A-Ion înseamnă <<Capul Magnificului>>”). treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă în vârf, înaintea popii,
„Magnificul”/”Domn al Nopţii” este Orfeu-Rifeu: „Cetatea natală a lui şi iarăşi una sau două fete duc sicriul ori scândura cu Caloianul. În urma
Orfeu era D-ION – „A(l) lui Ion; A(l) Magnificului”. cortegiului vin celelalte fete, cu lumânări aprinse, bocind:
A se observa că PORŢILE RE-CREAŢIEI Lumii, prin care vin, „Caloiene, iene,/Cum ne curg lacrimile,/Să curgă şi ploile,/Zilele şi
„slobozite”, re-sfinţind Pământul: „ploile”, „gârlele” – sunt aceeaşi Poartă nopţile,/Să umple şanţurile,/Să crească legumile/Şi toate ierburile”.
Cosmică, prin care vin şi „zilele” şi „nopţile” – adică, este eliberată forţa (...) După înmormântare, Caloianului i se face pomană, timp în care e
divină a GEMENILOR PRIBEGI, cele două Feţe Funcţionale ale lui bocit din nou:
Zalmoxis: APOLLON-cel-SOLAR şi ARTEMIS-cea-LUNARĂ! Deci, „Iene, Scaloiene!/Tinerel te-am îngropat,/De pomană că ţi-am dat,/Apă
multă şi vin mult
originea Pământului şi Cerului (celor de jos şi celor de sus) este una
Să dea Domnul ca un sfânt,/Apă multă să ne ude,/Să ne facă poame
comună – EXCLUSIV CELESTĂ/VERTICALĂ/DE EFORT multe!”
SPIRITUAL ASCENSIONAL/DUH CARE-ŞI REGĂSEŞTE CASA (...) Fetele îl duc în sat şi îl aruncă într-o fântână (n.n.: Calea spre
DIN CER! Tărâmul Celălalt, al Învierii!). (...) Pe vremuri, în unele sate se făceau
PLOILE-RÂURILE care curg, dinspre Cer, sunt poduri de re-sacralizare, două păpuşi, care se numeau Tatăl Ploii şi Măicuţa Soarelui. Nu se ştie
sunt dovada Originii Comune (PUR SPIRITUALE, întru Ideea Absolută când aceste denumiri s-au prefăcut în Tatăl Soarelui şi Măicuţa Ploii.
platoniciană!) a tuturor celor fiinţătoare, întru Armonia Magnificului! Iniţiat în misterele orfice ale strămoşilor, Ioniţă, marele ţar al românilor,
Iar Armonia este sinonimă, la TRACI, cu şi-a adăugat supranumele de CALOIAN.
Învierea (în creştinism: „Pascală”, cu „ouă Ca Domn al Nopţii, ORFEU era considerat şi cel ce aduce visele (cf. M-
roşii”!) a „Magnificului” ORPHEOS, zeul viselor), semizeul Somnului.Acest Ion-IANA, sub numele
ORFEU/CALOIANUL/”FRUMOSUL”: „Fetele de Moş Ene, aduce şi acum somnul copiilor români. Tot de la ION
pun Caloianul într-un sicriu mic, bine încleiat – ca „Magnificul” provine şi titlul voievozilor români, ajuns într-o epocă mai
să plutească pe apă – sau pe o scândură, îl târzie IO” (cf. Adrian Bucurescu, idem, p. 20).
înconjoară cu coji de ouă roşii, păstrate de la ...Moş (I)ENE/CALOIENE!!!
Paşte, precum şi fel de fel de flori, printre care ...PĂMÂNTUL TRACILOR ERA CERUL!
predomină busuiocul, apoi îl îngroapă pe câmp,



Iar ORFEU/”FRUMOSUL”/CALOIANUL este echivalentul tracic al lui popoarele de stele, universu-n rugăciune,/În migrație eternă de demult s-
HRISTOS MÂNTUITORUL (cel care condiţionează „urcarea” ar fi pierdut.//Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute/Și din sure
purificatoare/mântuitoare, sau „căderea”/întunecătoare întru „van”-ul văi de haos colonii de lumi pierdute/Ar fi izvorât în râuri într-un spaț
„amar” şi întru „demultul” istoric! - a lumilor etern potenţiale „sure văi despopulat;/Dar și ele-atrase tainic ca de-o magică durere/Cu-a lor
de haos”! - „- DE PĂSTRAREA SUBLIMITĂŢII ARMONICE A roiuri luminoase dup-o lume în cădere/S-ar fi dus. Nimic în urmă nici
DUHULUI!). De aceea, în Memento mori, creştinul ortodox, DAR, un atom luminat.//Dar el o zvârli în mare... Și d-eterna-i murmuire/O
CONCOMITENT, ŞI INIŢIATUL ÎNTRU ZALMOXIANISM (prin urmă ademenită toat-a Greciei gândire,/Împlând halele oceanici cu
N. Densuşianu!) Mihai Eminescu avertizează că existenţa Lumii-Cosmos cântările-i de amar./De-atunci marea-nfiorată de sublima ei durere,/În
depinde, exclusiv şi mistic, de Armonie, deci de „Magnificul”/ORFEUL- imagini de talazuri, cânt-a Greciei cădere/Și cu-albastrele ei brațe
RIFEUL/”FRUMOSUL”/PERFECTUL ÎNTRU DUH DEMIURGIC
țărmii-i mângâie-n zădar...//Dar mai știi?... N-auzim noaptea armonia
(...fireşte, demiurgie CICLICĂ/SPIRALATĂ!):
din pleiade?/Știm de nu trăim pe-o lume, ce pe nesimțite
„Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată/Stă Orfeu cotul în cade?/Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult./Nu simțim lumea
razim pe-a lui arfă sfărâmată.../Ochiu-ntunecos și-ntoarce și-l aruncă pătrunsă de-o durere lungă, vană?/Poate-urmează-a arfe'-antice
aiurind/Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării./Glasu-i, ce- suspinare-aeriană,/Poate că în văi de haos ne-am pierdut demult...
nviase stânca, stins de-aripa disperărei,/Asculta cum vântu-nșală și cum demult”.
undele îl mint.//De-ar fi aruncat în haos arfa-i de cântări îmflată,/Toată
lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată,/Ar fi curs în văi eterne, lin și-
ncet ar fi căzut.../Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune/Și
prof. dr. Adrian Botez



Cezarina Adamescu

LA CEAS ANIVERSAR

ARBORELE MEU CU FRUNZE
ROZ
Tabletă spirituală

”Tu eşti Totul pentru mine!” – auzi adeseori declaraţii de
dragoste între două persoane.
Tu eşti lumea mea, lumina, soarele, luna, apa, vântul, aerul de
respirat, pământul şi cerul, tu eşti îngerul meu, eşti hrana mea cea de
toate zilele, eşti totul, totul… Nu-mi închipui existenţa fără tine, nu vreau
să trăiesc fără tine. În lipsa ta, nimic nu mai are valoare, totul devine
inutil, lipsit de vlagă şi culoare, lipsit de sens.
Sunt cuvinte poetice, metaforice, muzicale, declaraţii emfatice,
uneori spuse ca o poezie, fără prea mare bătaie de cap, fără prilej de
gândire. Cuvintele nu costă, sunt gratuite. Ce dacă le spun? Încerc să-mi
cuceresc partenerul sau partenera cu câteva vorbe alese şi dacă persoana e
cât de cât simţitoare, se va îndupleca. făptură să fie totul pentru altă făptură? Poţi spune: Însemni foarte mult
Ce uşor alunecă oamenii în vârtejul amăgitor al vorbelor! Cuvintele pentru mine, dar totul este o categorie absolută care nu se potriveşte
clădesc imperii, dar pot şi nărui aceste imperii! Ele înalţă şi coboară, decât Divinităţii. Când vorbim oamenilor sau despre oameni, nu putem să
zidesc şi surpă, nasc şi nimicesc, rănesc şi alină, cuvintele sunt un fel de folosim acest cuvânt pentru că niciodată un om nu va fi totul pentru alt
panaceu pentru boală, necaz, supărare, depresie. om.
Dar cine se gândeşte la adevăratul lor sens, la cutremurătorul Totul îl reprezintă numai pe Dumnezeu, este atributul divinităţii,
adevăr care stă în spatele lor? Iată: Eşti totul pentru mine! Cum poate o restul sunt mici fragmente, bucăţi, rămăşiţe. Noi suntem rămăşiţele



Marelui Tot, iar relativitatea vieţii şi a oamenilor în general, nu ne poate Nu mă părăsi, totul meu, pentru că, dacă nu eşti Tu, într-adevăr,
permite să vorbim despre tot. Sunt un crâmpei din tot, o mică verigă a nimic nu mai este pe lume!
lanţului imens care se numeşte omenire. Ah, inima mea e încrâncenată. Strânge în ea ca-ntr-un cleşte
Sunt o fărâmă din oricine, mă înrudesc cu voi, mă asemăn cu toţi, amintiri dureroase, inele strălucitoare, zâmbete circumstante care s-au
dar râvnesc să mă întorc la Marele Tot care m-a creat. dovedit a fi cât se poate de false. Nimic pur. M-au înăbuşit omeneştile
Sfântul Francisc vorbea astfel cu Dumnezeu: “Dumnezeul meu şi lanţuri, nu mai pot respira liber. Dragostea asfixiază. Devii rob, legat de
Totul meu! Şi cred că a intuit perfect, la adâncimea minunatei mistici mâini şi de picioare, fără posibilitatea de a te mişca liber. Eşti ţintuit în
serafice, imensitatea întregului la care noi jinduim, dar la care nu putem cuiele nevăzute ale simţului de posesiune, ale geloziei, ale încrâncenării,
ajunge decât printr-un lung şir de nevoinţe şi privaţiuni, căci: “Strâmtă e un adevărat “infern al tandreţei” cum s-a exprimat scriitorul francez
poarta care duce spre viaţă!” “Alain Bosquet.
Să-i facem loc în noi lui Dumnehzeu în fărâma noastră de trup, să Ciudat! Cum poate un sentiment considerat nobil şi curat să
ne golim pe de-a-ntregul pentru a-L adăposti, în inima noastră, să ne genereze atâtea simţăminte potrivnice?
despuiem de voinţa noastră şi de simţămintele noastre pentru el, pentru Dragostea pământeană înrobeşte. Numai dragostea pentru Isus
că, “cine-i plin de sine, în acela nu încape nici Dumnezeu!” eliberează de celelalte simţăminte lumeşti şi te face să te simţi uşor şi
Şi, mai ales, să ne rugăm să nu ne părăsească Dumnezeu, pentru că, pur, înaripat precum păsările văzduhului. Te înalţă de subţiori pe crestele
dacă el ne părăseşte, degeaba vom fi înconjuraţi de mii şi mii de oameni munţilor, acolo unde simţi în nări miresmele tari ale divinităţii şi te
că tot singuri şi nefericiţi vom fi. îmbată chemările dulci ale îngerilor.
În schimb, chiar dacă ne-au părăsit cu toţii, dar Dumnezeu n-a De ce e atât de dureroasă însă dezlegarea, ruperea, dezlogodirea de
plecat din noi, ci ne locuieşte, ne putem considera bogaţi, căci El este cele lumeşti? De ce ţi se pare aproape imposibil să mai trăieşti fără mâna
pentru noi totul, şi părinţi şi rude şi avere şi bani şi sănătate şi bunăstare caldă a fiinţei iubite?
şi fericire şi, mai ales, o fără de seamăn iubire. Pentru cu nu ne-am născut îngeri, ci oameni şi tot ce e omenesc ne
Să ne rugăm uneori: Doamne, chiar dacă ar fi să mă părăsească toţi leagă cu puteri nevăzute în cercul magic al omenescului, al
ai mei, numai tu să nu mă laşi de izbelişte. Dacă tu ai să fii lângă mine, pământescului, care ni se pare dulce şi promiţător. Este înscrisă în firea
pot stăpâni şi cuceri întreaga lume. Tu valorezi pentru mine cât o lume, noastră suferinţa care se amestecă adeseori cu fericirea. Cum să le
dar nu numai cât o lume, cât lumea aceasta şi cât toată veşnicia! Tu eşti disociezi? Cum să alegi una fără de alta? E ca şi când ai vrea să alegi
veşnic prezent în amândouă lumile posibile (paralele – dacă există) în firele de nisip dintre firele de nisip.
lumea lumilor şi în vecii vecilor. Aştept o vizită importantă. Mă pregătesc asiduu pentru această
Şi aşa cum te-am găsit aici te voi găsi şi acolo. sărbătoare. Mă primenesc pe dinafară şi pe dinăuntru, fac curăţenie în jur
Mai viu şi atotputernic, stăpânind adâncul de sus şi adâncul de jos, şi rămân în aşteptare clipă de clipă. Număr boabele de nisip din clepsidră.
stăpânind tăriile şi înălţimile şi orice părticică de lume. Sunt sigură că va veni pentru că el nu-şi încalcă niciodată promisiunea.



Am lăsat uşa deschisă, am dat lanţul jos şi am descuiat yalele. Fereastra, Port deja
de asemenea, îşi întinde braţele către razele soarelui. inelul dragostei lui,
Nu mă grăbesc, nu mă neliniştesc, aştept în tăcere. iar inima mi-a legat-o
Avem atâtea de vorbit! Câte nu s-au întâmplat între timp. Toate i cu legăturile
le voi spune dintr-o suflare şi apoi, pe îndelete, în şoaptă. duhului.Dar eu nu
Şi El mă va întări în speranţă, îmi va da soluţii pentru toate sunt decât o frunză
situaţiile. Totdeauna găseşte cheia eficientă oricărei împrejurări. E din coroana
prietenul meu, e sfătuitorul, duhovnicul, cel care pune totdeauna umărul imensului arbore care
la greu şi nu mă lasă să alunec în vârtejul amăgitor al deşertăciunilor. cuprinde omenirea
Mă simt protejată. E ca un arbore la subsuoara căruia mă odihnesc întreagă, planeta şi
după un drum lung şi obositor prin arşiţa şi nisipul verii caniculare. Mă chiar universul.
răcoreşte şi mă învăluie în miresmele florilor sale. Când va veni, îl voi
Cândva am văzut un film care se numea: “Arborele cu frunze
prezenta tututor ca pe
roz”. Un copil singuratic se refugia mereu sub crengile lui, atunci când
simţea nevoia de ocrotire. El e arborele meu cu frunze roz, printre care iubitul inimii mele
văd cerul.
şi-l voi primi în casa
Se înalţă semeţ cu creştetul spre boltă şi-şi deschide braţele larg
să primească la sânul său toate făpturile. sufletului, primenită
Aş vrea să-i ies în întâmpinare, să-i fac un semn de recunoaştere
şi frumos
cu mâna, ca nu cumva să treacă pe lângă mine şi să nu mă vadă.
Dar ce spun? mirositoare.
El îl ştie pe fiecare om atât după trup cât şi după inimă. Îmi
Ca să se simtă bine la mine, să nu mai plece, să nu se îndepărteze. Să
cunoaşte şi mie toate ascunzişurile, îmi cunoaşte toate fibrele fiinţei care
se înfioară la chemarea glasului său blând precum boarea de vânt rămână în lăcaşul cel mai intim al inimii, păzit şi sfinţit de lumina sa
primăvăratic.
binefăcătoare.
Chiar dacă aş vrea să-l mint n-aş putea. Mă ştie pe de rost din cap
şi până-n picioare. El va veni, mă va cerceta îndelung şi dacă mă va socoti vrednică,
Prietenul meu. Unicul. Aş face orice ca să nu-i pierd încrederea şi va rămâne pururi cu mine.
prietenia. Dacă astăzi nu vine, negreşit va veni mâine. Am să merg să-l
caut neîncetat, clipă de clipă, la fel ca mireasa din Cântarea Cântărilor CEZARINA ADAMESCU,
30 octombrie 2012
pentru că el e iubitul inimii mele.



Florinel AGAFIŢEI
Glosar sanskrit-român (I)

Acest început de glosar – ce urmează a se transforma într-un mini-volum, Dicţionarul cuprinde doar 1.800.000 de cuvinte şi expresii, fiind îngrijit de
menit a cuprinde cel puţin câteva sute de termeni din limba sanskrită, având savanţi aparţinând unor centre universitare renumite, precum Oxford,
corespondent, adeseori, identic în limba română - încearcă să demonstreze că nu
ştim suficient de multe despre propria limbă română Regretăm că nu am avut posibilitatea
Hon.LL.D.Calcutta, Jena.

şi posibilităţile sale de conservare în veac. reproducerii termenilor în variantă sanskrită,
Oferim cititorului câţiva termeni ce se regăsesc fiind obligaţi, din motive pur tehnice, să utilizăm
în formă, dar mai ales în conţinut, atât în limba transliterarea obişnuită în asemenea cazuri,
română, cât şi în sanskrită, cu explicaţiile aferente. apelând la caracterele limbii latine.
Nu este o noutate faptul că amândouă limbile – 1. Ansin = care poartă o povară; în limba
sanskrită şi română – au la bază o rădăcină comună, română a rezultat asin, prin dispariţia
cea indo-europeană, dezvoltarea ulterioară consoanei „n”;
realizându-se însă, pe diferite căi. 2. Akta = a conduce; în limba română a
De asemenea, nu noi suntem cei care facem rezultat cuvântul act, prin extensie acţiune;
primii o asemenea observaţie; dar avem pretenţia 3. Agre-ga=a merge în faţă, înainte; presupune
ca, prin expunerea paralelă a anumitor termeni, să ideea de mişcare (în R.V.,IX,86,45). În limba
deturnăm concepţiile potrivit cărora unele cuvinte română a rezultat termenul a se agrega, ce
din vocabularul principal al limbii române, ar fi de presupune ideea de mişcare, cu referire la
origine latină. elemente, adică a se uni într-un tot;
Comuniunea lor cu limba sanskrită clasică este 4. Angin=corporal; în limba română a rezultat
evidentă şi numai cine nu doreşte, nu observă angină sau angină, care se referă la o boală a
similitudinile subliniate şi de noi. corpului localizată fie în zona amigdalelor, a
Înainte de a lectura cuvinte simple, înşiruite prin faringelui sau în zona inimii;
respectarea unei anumite ordini, facem precizarea că 5. Angiras=în sanskrită are mai multe
nu am avut la îndemână, în demersul nostru, decât semnificaţii, printre care şi aceea de
Dicţionarul sanskrit/englez, apărut în India, la New personificări ale unor obiecte luminoase,
Delhi, în 1993 - (prima ediţie a fost tipărită tot în stări luminoase care ţin de lumea lui Agni şi
capitala Indiei, în anul 1899; de atunci au mai apărut a altor zeităţi. Este şi numele unui cunoscut
încă zece ediţii!). Ediţia întrebuinţată de noi a fost Rishi, autor al imnurilor cuprinse în R.V., a
tipărită de Editura Motilal Banarsidas. unui cod de legi şi a unui tratat de astronomie, a cărui ascendenţă este una
celestă. În limba română este prezent sub denumirea de înger; latiniştii susţin
că el provine din limba latină, respectiv din angellus;



6. Ati-dantura=cel ai cărui dinţi sunt foarte proeminenţi, scoşi în exterior; în 20. Apa-gata=care a dispărut, mort, distrus, care nu mai este, care s-a dus, s-a
limba română a rezultat dantura; terminat; în română există termenul gata, care înseamnă isprăvit, terminat
7. Ati-mangalya= loc pitoresc, frumos; în limba română s-a păstrat termenul de etc;
Mangalia, alături de Callatis; 21. Abhi-kruddha=a fi furios; în limba română a rezultat cuvântul crud, care
8. Ati-bala= cel puternic; îl găsim în cuvântul Decebal, supranumele regelui dac înseamnă şi vitreg, rău, violent, sângeros;
care s-a sinucis în anul 106, după Hristos; 22. A-rajas=clasă superioară a divinităţilor, rajah, adică în limba română,
9. Atâta=care s-a dus, care a murit, dar are şi alte sensuri, în funcţie de context; rege;
în limba română îl găsim în aceeaşi formă, în expresia atât i-a fost dat să 23. A-manusha=care nu aparţine omului, care este deasupra omului, divin;
trăiască; avem în română, termenul mănuşă, care este un obiect ce se poartă peste
10. A-daiva=care se referă la divinitate; în limba română este cuvântul divin; mână, având astfel şi conotaţia lui deasupra, peste;
11. A-dandana=care se referă la o pedeapsă nedreaptă, iar prin aceasta se poate 24. A-marta=care nu este mort, imortal; în română a rezultat atât termenul
ajunge la o situaţie de scandal, de nemulţumire, de ripostă, de protest din mort cât şi imortal;
partea celui afectat de decizia respectivă; în limba română există termenul 25. A-matrik=fără mamă, fără matrice; în română avem termenul de matrice
dandana, cu înţelesul de întâmplare neplăcută, belea, bucluc, încurcătură, care înseamnă, anatomic spunând, uter;
zgomot mare, tărăboi; 26. A-loka=fără loc, în română a rezultat termenul loc;
12. Adhi-roha=montan, referitor la munte; în limba română există localităţi 27. amla-varga=care se referă la o plantă cu frunze şi fructe acide sau care
montane cu acest nume; înţeapă; în română avem termenul de vargă, care înseamnă nuia lungă,
13. An-apluta=care nu este atins de apă, deasupra apei; în limba română, există subţire, flexibilă dar este şi o plantă erbacee cu tulpina şi ramurile ţepoase, cu
cuvântul plută, ce înseamnă ambarcaţiune uşoară, plutitoare, construită din flori liliachii, dispuse în capitule;
trunchiuri de copac prinse împreună şi destinată transportului trunchiurilor 28. Arya= şi cu senssul de lord, stăpân; în limba română este termenul de
pe apele curgătoare. La români, întâlnim această străveche îndeletnicire, care arian, care înseamnă popor indo-european, rasa ariană la nazişti fiind rasa
s-a practicat şi datorită prezenţei pădurilor pe aproape întreg cuprinsul superioară, stăpâna celorlalte rase;
spaţiului mioritic în vechime, dar şi numeroaselor ape curgătoare, care 29. a-latrina=mizerie; în română există chiar termenul ca atare, latrină, care
împânzesc precum aţa plasei păianjenului, glia cuprinsă între Carpaţi, Dunăre înseamnă closet, privată, hazna;
şi Mare. Eşti venit cu pluta pe Bistriţa, iată o expresie care spune multe şi 30. A-lipsa=lipsit de dorinţe; în română a rezultat termenul lipsă;
despre subtilitatea limbajului nostru arhaic; 31. Ava-tara=coborârea unei zeităţi din ceruri, din paradis; în română există
14. A-nasa=fără nas; în limba română este cuvântul nas, ca şi în latină, nasus; termenul de avatar care se traduce prin reîncarnare succesivă a unei fiinţe;
15. Anu-bandha=în conexiune, împreună, legaţi, ataşaţi; în limba română a 32. avara=josnic, inferior, neimportant, de mică valoare etc.; în limba română
rezultat cuvântul bandă, care are şi înţelesul de ceată, grup de răufăcători care a dat avar, care înseamnă om zgârcit;
acţionează împreună sub conducerea unui şef; 33. Ava-rudha=apropiat, descendent; în limba română a dat rudă, care
16. Anu-sarpa=serpentină, şarpe; în limba română, aceeaşi semnificaţie, înseamnă persoană ce face parte din aceeaşi familie;
aceea de şarpe; 34. Ava-satana=dispreţuitor, distrugător; în limba română vorbim despre
17. Antara=a fi în interior; în limba română, cuvântul interior; satana, numele biblic al diavolului, întruchiparea răului, unealtă a răului;
18. Antastya=intestine; în limba română, aceeaşi semnificaţie; 35. A-vibhranta=care nu se deformează, ferm; în limba română a rezultat
19. Apa-watt=legat de apă, privitor la apă; în limba română, apă; vibrant, care nu e vibrant, unde vibrant înseamnă a produce sunete, a vibra, a
tremura etc;



36. a-vira=nebărbătesc, slab; în română vorbim de viril, virilitate unde viril 54. kantha=legat de gât, de sunet, de voce; care cântă, în limba română avem
presupune ceva specific bărbatului, puternic, viguros, energic, impetuos; a cânta, cântare, încântare etc.;
37. aho=particulă ce exprimă bucuria sau surpriza dureroasă; în română 55. karkasa=ferm, dur; în română avem termenul carcasă ce poate însemna
avem ah!; şi îmbrăcăminte metalică exterioară ori scheletul unui animal;
38. Atma-dana=care se dăruie pe sine, sacrificiul de sine; în limba română, a 56. Karpatika=pelerin, caravană a pelerinilor; în limba română avem
da, a dărui; denumirea munţilor Carpaţi, în directa legătură, după unii, cu denumirea de
39. Atmana-saptama=a fi el însuşi al şaptelea; în română a dat termenul carpi;
şapte; 57. Kaliman=întunecat, închis la culoare; în limba română avem munţii
40. Antika=o soră mai mare, de mai mulţi ani, mai vârstnică, mai bătrână; în Călimani;
română avem cuvântul antic, cu sensul de vechi; 58. Kukuta=iarbă otrăvitoare; în limba română avem termenul de cucută cu
41. Apta=care este apt, capabil; cu acelaşi sens, în limba română avem acelaşi sens;
termenul apt; 59. Kuthumi=numele unui profesor, autor al unei cărţi de legi; în limba
42. A-pandura=care este palid, alb; în limba română avem termenul ca atare, română avem termenul de cutumă ce înseamnă obiceiul pământului, normă
despre care se crede că e de origine sârbo-croată; corp de panduri, la Tudor de drept, lege consfinţită printr-o practică îndelungată şi transmisă oral, din
Vladimirecu, ostaşi; generaţie în generaţie.
43. Alin=scorpion; în limba română avem nume proprii Alin, Alina;
44. Uda=apă; în română ave termenul ud, şi verbul a uda;
45. Uda-prut=care curge pe apă; în română avem hidronimul Prut;
46. Ud-vamita=care vomită, care aruncă în afară; în limba română avem a
vomita care înseamnă acelaşi lucru;
47. upa-naman=supranume, poreclă; în limba română avem cuvântul nume;
48. Upa-nishad= tratate ezoterice indiene, la un moment dat, prin
intermediul cărora învăţăcelul ignorant care şade la picioarele maestrului
dobândeşte înalta cunoaştere legată de spiritul suprem, cunoaştere menită a
procura mântuirea; în limba română avem verbul a şedea, a sta jos;
49. Upa-stha=a sta în picioare; în limba română avem verbul a sta;
50. Ri=rai; în limba română avem termenul Rai, dar şi Paradis; cel din urmă
provine din sanskritul pardesha;
51. Ritu=timpul potrivit pentru orice acţiune sacrificială şi alte acţiuni
obişnuite adorării; în română avem termenul rit, de unde ritual, ritualic etc. ;
52. Etaj=mai sus, a creşte, a urca; în română avem termenul etaj, etajare etc.;
53. Eduka= a construi; în română avem a educa, acţiune ce presupune tot un
soi de construcţie, căci a educa înseamnă a forma pe cineva prin educaţie, a
influenţa sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a
copiilor;



Siluete
Dimensiuni articulate devin puteri roditoare

La început, quasi-anonim, după ce publicase (sub pseudonim)
eseul „Naţionalism? Libertatea de a ucide”, reluat – într-o ediţie
ulterioară – drept un subiect cu miză extinsă: „Personalitatea. Drepturile
ei în artă şi viaţă”, Felix Aderca adaugă, la primele sale versuri, din anii
1910-1913, alte câteva semne ale dorinţei de afirmare.
De reţinut pentru gradul în care izbutise, la începuturile sale
literare, să atragă atenţia contemporanilor, mai ales a celor din elita
mesianică a acestora, interesul lui G.Ibrăileanu, datorat scrisorii de
recomandare trimisă lui de Hortensia Papadat-Bengescu, inclusiv prefaţa
lui C.Rădulescu-Motru, acordată studiului irealist menţionat la prima sesizarea acelor deschideri spre elanuri carnale pe cât spre subtilităţi
tentativă a lui Aderca de a trece spre un filon sociologic. psihologice valabile dacă autorul pune de acord incitaţii sufleteşti cu
Tânărul începător se arată atras de portretistică publicând, în impulsuri mai de grabă epice.
1922, „Idei şi oameni”, iar peste numai şapte ani cercetarea „Mic tratat Cu sentimentul că se manifestă într-un cămin al unei mari familii
de estetică”, probă a transferului reflexiv de natură să anunţe evoluţii de care s-a legat printr-un proces de libertate intelectuală şi insurecţie
promiţătoare în domenii conexe. poziţională, Aderca (dimineaţa la Ministerul Muncii, funcţionar, după
Vor urma, într-o succesiune de certă mobilitate, interviuri, amiezile scriindu-şi paginile de creaţie, seara plimbându-se pe bicicletă
articole de ziar, cu iz polemic, piese de teatru, povestiri, nuvele scăldate la marginea oraşului, noaptea citind până la ceasuri înaintate) duce o
în fluid erotic, începutul unui roman care va fi cel intitulat „1916”. Vădit viaţă de sihastru. De două ori pe săptămână trece pragul celor opt
lucru, Felix Aderca avea, în deceniul trei, veleitatea să se exprime în mai săptămânale evreieşti unde depune colaborări imediat primite
toate registrele. Scriitorul nu a ocolit nici genul S.F. care, fără să fie necondiţionat. Mai scrie la revista de largă informare „Radio”, cu rubrici
singurul lui triumf, ne permite să-l descoperim pe rând şi simultan, când despre concertele săptămânii, turnee muzicale şi recitaluri. Merge o dată
structural contemplativ, când ingenios cerebral. Constatarea implică pe săptămână la cinematograf (la spectacolul ultim) şi încheie cu



întoarcerea acasă pentru masa de seară, de regulă alcătuită dintr-o mică prezenţă militantă pentru democraţie, opozant al tendinţelor legionaroide,
salată şi un compot. pe cât, neabătut s-a dovedit ataşat identităţii sale etnice, deşi nu a fost
altceva decât o figură a ecumenismului, a înfrăţirii cultelor pe temeiul
egalităţii lor depline, cu o mare grijă să scutească societatea de orice
experienţe dictatoriale.
Aşa îmi explic de ce, după anul 1948, omul Felix Aderca a fost
marginalizat, iar opera sa trecută la index. Nu i s-a iertat că i-a frecventat
pe editorii Alcalay şi Beuvenist, adepţi ai liberalismului, că a fost mereu
alături de Arghezi şi Lovinescu, că a încercat să fie un scriitor român de
curaj, prea bătut în faţa valurilor de naţionalism tulbure, incendiar în
mentalitate şi expresie.
Azi, la 50 de ani de la dispariţia sa fizică, Felix Aderca merită pe
deplin omagiul nostru. Nu-l comemorăm ci îl aniversăm plini de speranţa
că literatura română ştie ce îi datorează. Devoţiunea lui Aderca faţă de
toate valorile scrisului naţional devine, dintr-o majoră problemă de
educaţie civică, reflex viu de ataşament la spiritualitatea acestui popor.

Henri Zalis
Va mânca mai consistent când va fi înger, promite poetul
Const.Nisipeanu, poet craiovean şi bun prieten cu cel care funcţionează
drept cel mai puţin exuberant dintre „umaniştii demni de luat în seamă”.
După o perioadă de acumulare dar şi de compatibilizare a
caracterelor, Aderca devine mâna dreaptă a lui Tudor Arghezi la „Bilete
de papagal”, consultantul de încredere şi de autoritate al lui E.Lovinescu
la cenaclul „Sburătorul”, iar în câteva rânduri epistolierul d-nei Hortensia
Papadat-Bengescu în chestiuni ce privesc bunul mers al debutanţilor,
implicit al lui Aderca însuşi.
Literatul a străbutut întreaga epocă interbelică luând poziţie
împotriva mişcărilor extremiste, în calitate de consecvent analist literar,



50 de ani de la moartea scriitorului Felix Aderca
III-a, Zeul iubirii, 1945), Moartea unei republici roșii (1924), Omul
Felix Aderca (n. 26 martie 1891 (S.V. descompus (1925), roman pirandellian, Al doilea amant al doamnei
13 martie),comuna Puiești , județul Vaslui - Chatterley (1933), A fost odată un imperiu, biografia romanțată a lui
d. 12 decembrie 1962, București ) este Rasputin (1939), Orașele înecate (1936; ed. a II-a, îngrijită de Ovid S.
pseudonimul literar al unui prozator, poet, Crohmălniceanu, Orașele scufundate, 1966), roman distopic sau science
estetician și eseist român, de origine fiction, tipărit în revista „Realitatea ilustrată”, în foileton sub titlul „X-
evreiască. Numele său real era Zelicu O, romanul viitorului”. Romanul a apărut și în traducere germană sub
Froim Adercu. titlul Die Unterwasserstädte (Wissenschaftlich-phantastischer Roman) la
Editura Kriterion, București, 1970, cu un cuvânt înainte de Franz Storch,
Urmează școala primară la Puiești, apoi Jurnalul lui Andrei Hudici (1958)
Liceul Carol I din Craiova, pe care nu l-a Cărți de interviuri : Mărturia unei generații (1929)
absolvit. A fost un autodidact. După o
tentativă de a se stabili la Paris, revine la
Craiova unde devine funcționar la
Ministerul Muncii. Ia parte la ședințele cenaclului Sburătorul, coordonat
de Eugen Lovinescu. S-a remarcat ca poet simbolist, autor de povestiri și
romancier (Omul descompus), autor al unuia dintre primele romane de
anticipație din literatura română, Orașele scufundate . Este tatăl lui
Marcel Aderca, de asemenea scriitor. A fost căsătorit cu poeta Sanda
Movilă.

OPERA
Poezii: Motive și simfonii (1910), Stihuri venerice (1912), Fragmente.
Romanțe (1912), Reverii sculptate (1912)
Nuvele: Femeia cu carnea albă (1927)
Eseuri: Mic tratat de estetică sau Lumea privită estetic (1929)
Romane:Țapul (1921; ed. a II-a, Mireasa multiplă (Țapul), 1932; ed. a



FELIX ADERCA – perenitatea scriitorului

În mod sigur în anii adolescenţei am citit din cărţile lui Felix netăgăduit ale naturii, indiferent de anotimp. Femeile ocupă un loc
Aderca şi am fost copleşită de farmecul scrierii. Astăzi, la vârsta important în opera sa. În general, harnice, docile şi încrezătoare, femeile
senectuţii, recitind „Femeia cu carnea albă” şi „Revolte” mi-am se aseamănă legumelor ce trebuie culese, câteodată parcă identificându-
reconsiderat judecăţile de valoare şi l-am redescoperit pe scriitorul Felix se cu acestea, câteodată parcă înfiripându-se în natură şi luptându-se cu
Aderca, după cum l-am redescoperit şi pe ea, smulgând pământului roadele pentru a
Dostoievscki şi pe alţi mari naratori ai lumii, la o supravieţui.
nouă citire. Dar, proza lui Felix Adera se Personajul preferat, dl. Aurel, un intelectual
deosebeşte de toate celelalte, printr-un inefabil cu studii urmate la Paris, evident un alter-ego al său,
original, surprinzător, acela care, de fapt, m-a atras devenit angrosist, străbate în special fâşia de sud a
şi la prima lectură. ţării, în căutare de marfă, legume de sezon, ocazie
În acest sens, iată cum îl caracterizează cu care scriitorul descrie specificul locurilor
prof. Henri Zalis, exegez neîntrecut al operei lui întâlnite, mai cu seamă dezordinea captivantă a
Felix Aderca, chiar în cuvântul de început al naturii destrămate de ploile toamnei. Dincolo de
romanului „Revolte”: „Fertil şi neastâmpărat, stilul literar impecabil, de splendoarea exprimării
provocator modern până la insurgenţa poetice se ghiceşte dragostea faţă de acele locuri şi
spectaculoasă – şi, într-o epocă a surogatelor, necăjiţii săi oameni. Priveşte femeia cu îngăduiri
ademenirilor iraţionaliste, suficienţelor abuzive, comprehensive, acordând multă atenţie detaliului
autentic, independent, contrariant, cu superbia sugestiv. Condiţia vitregă a femeii din grădina cu
celui ce sancţionează impostura, zădărnicia legume, a ţărăncii truditoare pe ogorul din spatele
vorbelor goale, malformaţiile contaminate de casei este dezvăluită în lumina crudă a realităţii. Şi
arbitrar – F.Aderca îmi apare astăzi spiritul creator mai este evident că omul şi scriitorul Felix Aderca
cu care merită să stăm de vorbă.” iubeşte cu patimă femeia, iubeşte sincer această lume de oropsiţi, le intră
Distinctiv, în opera lui Felix Aderca fascinează un amestec cu delicateţe şi înţelegere, compasiune şi smerenie în sufletele chinuite,
straniu între senzualitate, erotism, viaţa trudnică, grea, sentimentele de ridicându-le un adevărat monument literar.
acceptare, abandon în faţa nenorocului sorţii şi miracolul, frumuseţile de



În tuşe puternice, concis, dar ca un lait-motiv, întâlnim în trăieşte o poveste de dragoste cu Alina, produs marcant al subţirimii
povestirile sale scurte flash-uri cu ororile războiului, acolo unde bărbaţii craiovene, ale cărei duplicităţi şi rafinamente obsesiv integrate în
îşi dovedesc curajul, natura caracterului şi unde se leagă prietenii de prejudecăţile sociale, le distrug sentimentele.
nezdruncinat. Scriitorul se dovedeşte un antirăzboinic declarat, dar şi un În următoarele nuvele din voluml respectiv, şi anume
vizionar al gândirii. Felix Aderca scria prin anii ’20-30 ai secolului „Vânătoarea de oameni” cu subtitlul „Steluţa” şi „Grădinării” cuprinzând
trecut: „Popoarele chinuite de o viziune activă sunt totdeauna mai „Femeia ploilor”, „Codana roşie”, „Femeia cu carnea albă”, „Mica
puternice decât cele care vor să şadă la masă şi apoi să privească la meditereneană” şi „Ioana din Rogova” - cu aceeaşi virtuozitate stilistică
alergările de cai. Totuşi în zarea de milenii, viitorul omenirii se arată cu şi analist-critică Felix Aderca ne poartă în lumea micilor târguri şi a
desăvârşire altfel: se va băga de seamă până la urmă că jocul de-a grădinăriior dunărene, în splendoarea naturii tomnatice, înecată de ploi.
războiul, care ţine de la începuturile lumii, e o naivitate, toate neamurile, Domnul Aurel îşi câştigă pâinea traversând satele dunărene în
pe rând, fiind sortite Vremii, adică unei preschimbări. Oamenii planetei căutare de marfă, legumele toamnei, în condiţiile vitrege ale hanurilor de
vor alcătui atunci un singur corp, conştient de adânca, esenţiala lui ţară, găzduit în casele localnicilor ori în colibele încropite la marginea
unitate, vor pune o măsură în producţia haotică de copii şi mărfuri, vor „Grădinăriilor”. Frigul înţepător, ploile nesfârşite, emoţiile călătoriilor,
uşura mamele şi pe muncitorii din uzine de blestemul naşterilor în dureri târguielile cu producătorii şi munca brută, toate laolaltă îi aduc în simţiri
şi al muncii în sudori de sânge. Monstruoasele îngrădiri de averi, ca şi presentimentul morţii ca un neprevăzut de neocolit. Citez: „... trupul
înmulţirea animalică a generaţiilor, vor fi privite ca semnele ruşinoase călătorului abia mai reţinea bietul suflet care, speriat, prin ferestrele vieţii
ale unei omeniri primitive. Forţele de creaţie şi bucuria de a trăi nu vor ar fi voit să fugă în lumea lui adevărată, de unde, cine ştie prin ce osândă,
pieri o dată cu zâzaniile care le întreţin, căci luptele nu vor fi desfiinţate, fusese sugrumat în acestă înfrântă carne…”
ci numai mutate pe adevăratul lor teren: în jurul miresei, în laborator, pe Viaţa d-lui Aurel devine părtaşă lumii adevărate a satului
câmpul de sport…” românesc, a durerii, a trudei şi a iubirii, relevată fără menajamente.
Pe drept cuvânt se poate spune despre Felix Aderca, gânditorul, Călătoriile sunt dure, pline de imprevizibil şi iubiri efemere. Valea
că este o deplină conştiinţă a vremurilor sale, făcând o analiză socială, Hoţului, Apele Roşii, Cerdacul Nalt, Pădurea Broscarilor, Şipote,
critic-succintă a moravurilor comunităţilor rurale şi a micilor târguri de Fântânele Negre, Pătule, grădinăriile de pe costiştea Izvorăneştilor
provincie, aplecându-se, îndeosebi, asupra nedreptei condiţii a femeii. (Izvorul Aneştilor) Scărişoara sau Rogova sunt localităţile pe care le
În microromanul „Zeul iubirii” („Ţapul”) din volumul „Femeia măsoară cu pasul ori în fuga calului. Peste tot întâlneşte femeia. De la
cu carnea albă”, de factură senzual-erotică, fără a cădea în hedonism, ne codana sfioasă, ce simte primii fiori ai dragostei şi senzualităţii, până la
dezvăluie lumea elitei craiovene, percepută prin simţirea unui tânăr ţărăncile furate de frenezia simţurilor, „însufleţite de o ciudată energie
intelectual al urbei, pasionat de muzică, violoncelist, ce fecventează fină” îi poartă paşii „aproape senin pe cărările uscate dintre răzoarele de
„sălile muzicale” ale Societăţii „Harpa”, cântând sub bagheta lui herr ardei roşii”.
Springer. Intrăm în contact cu diferite personaje, femei şi bărbaţi, distinşi Senzualitate şi erotism, stările atmosferice splendide în
intelectuali, afacerişti, strânşi în jurul acestei societăţi. Violonistul diversitatea lor, încărcătura energetică a naturii împletită cu lumini şi



aromele câmpului, apelor, „parfum greu, lasciv, de cânepă încinsă de deopotrivă din filonul naţional, dar şi din nevoia transformărilor
soare”, „pacea şi singurătatea apelor” „… se înnegurase şi fulgi răzleţi de vizionare ale noului veac, Aderca seamănă cu un trunchi pietros, din care
zăpadă începură cu leneşul lor vis de rai să înlocuiască plânsul ploilor se întind ramuri vânjoase, surprinse în perpetua vibraţie a frunzişului
jalnice”, toate acestea înfrumuseţează şi dau nobleţe şi sens existenţei. bogat”.
Frazele curg cu un firesc şi o candoare nebănuite, parcă toarse din caierul Ca un adevărat vrăjitor, scriitorul ne poartă într-un univers
unei filosofii ancestrale. fermecat, al unei lumi de un pitoresc generos, indiferent de mediul social,
Devoalează drame ale războiului dar şi viaţa femeilor de dincolo iar acolo unde preponderent personajele sunt femei magia ne cuprinde în
de linia frontului, părăsite de bărbaţii încleştaţi în inumanele bătălii. Au braţele ei.
loc întâmplări de un tragism răvăşitor, cum ar fi episodul din „Femeia Scriitor viguros, o adevărată conştiinţă a vremurilor sale, profund
ploilor”. Personaj simbolic, dl. Aurel îşi duce viaţa în compania acestor ataşat valorilor morale şi „Ţării”, după cum a scris însuşi Scriitorul, cu
oameni, acestor femei lipsite de noroc, solidar şi părtaş la necazurile lor. literă mare, practică o filosofie a iertării, a meliorismului şi de ce nu a
Presentimentul morţii îi dă mereu târcoale: „Va intra, în sfârşit, deplin, în durerii, ca paradox al iubirii. În acest sens este relevant romanul
alcătuirea adevărată a acestui pământ bogat. Picioarele oamenilor, „Revolte”, al cărui personaj principal Ştefan Istrăteanu intră într-o
gânditoare, vor trece peste el şi nu, nu se poate să nu intre şi ceva din „polemică” insolită cu justiţia. În arhitectura romanului întâlnim pe de o
sufletul lui, atât de mic cât e, în sufletul cel mare al bogatelor vegetale” parte tribulaţiile personajului principal surprins de o justiţie conjunctural-
(„Grădinării” „Femeia ploilor”). absurdă, ocazie cu care scriitorul face o incursiune succintă dar
Moartea angrosistului din ultima povestire, „Ioana din Rogova”, edificatoare în lumea justiţiei, chiar pitorească a mecanismului
este un sacrificiu asumat, evident al scriitorului, gradualitatea sfârşitului magistraturii, de la prim-procuror până la grafier, cu extensie în jungla
măiestrit exhibată, inducând către o complexitate şi profunzime jurnalistică. Este vorba despre un malaxor ce funcţionează pe nişte
filosofică genuină. principii absconse, ce-şi mestecă victimele fără a le acorda vreo şansă,
îngropându-le speranţele în hăţişul dosarelor şi interpretărilor literei legii,
În ciuda turbulenţelor caracteristice perioadei dintre cele două pentru a-şi justifica existenţa. Această parte a cărţii este în fapt un subtil
războaie mondiale şi imediat după, Felix Aderca rămâne fidel crezului pamflet. Refugiul, o oază de echilibru interior i-l dau victimei amintirile
său scriitoricesc, remarcându-se prin talentul unic, tenacitatea cu care femeilor întâlnite de-a lungul vieţii, ca un panaceu pentru sufletul hăituit
abordează subiectele, forţa intrepidă a scriiturii cât şi paleta baroc- al bărbatului prins în capcana legislativă. Romanul este alcătuit cu
diversă a trăirilor cuprinse în epos. În prefaţa vomului „Femeia cu carnea minuţiozitatea unui bijutier, alternând în mod fericit realitatea dură şi
albă”, dl. Henri Zalis îl caracterizează astfel: surprinzătoare cu povestirile unor întâmplări aşternute pe hârtie pe
„Ca prozator, ca teoretician al modernismului şi impulsului spre timpul nedreptei detenţii.
inovaţie, ca artist complex, … ca poet încrezător în valorile sufleteşti, Femei, femei… aducătoare de bucurie, de tristă nostalgie, figuri
deşi epigonic … în expresia lirică, partizat al sincronismului adecvat luminoase ori ascunse în penumbre tainice, femei ce împlinesc viaţa
vremii, dat fiind că devenise limpede că vitalismul inspiraţiei vine bărbatului cu farmecul şi personalitatea lor: Mili, soţia culeasă dintr-un



han, harnică şi fidelă, animată de spirit de sacrificiu şi pragmatism; pagină înduioşătoare despre omenie şi solidaritate umană. După cum
Sultănica, fata pripăşită în stabilimentul Ţaţei, şireată şi inteligentă; Leia, scrie dl. Henri Zalis în introducere, „Fane Istrăteanu, departe de a fi un
frumoasa ce-şi sacrifică soţul şi familia pe altarul iubirii; Maud, mica saltimbanc, un stigmatizat de echivocuri dâmboviţene, se smulge din
daneză cea iubită de muribundul prinţ Caţulis; Iohana, săsoaica tinerică cercul lor, deşi depreciat de autoritatea ce vrea să îl osândească. Totuşi,
cu care se iubeşte în târgul din marginea Sibiului, lângă linia frontului, din lanţul de interferenţe, penelul ironistului concretizează onestitatea, o
„aşteptând ordinul de înaintare. Năvala noastră fusese o nebunie, dar se ia drept model în absenţa cvasi-generală de atari repere. Ridică un talaz
face vreun război numai cu raţiunea?” şi Hortensia, ciudata şi în condiţiile proliferării inerţiilor, nesăbuinţelor şi întinsei sterilităţi.”
„misterioasa hetairă”. Eposul te fură încă de la începutul povestirii, frumuseţea narativă
Naraţiunea îl fură pe cititor, şi-l poartă în lumea târgurilor seduce cititorul prin inteligenţă şi farmec, prin erotism şi senzualitate,
provinciale din zona Olteniei, a Sibiului, dar şi a Moldovei, atacând prin descrieri uimitoare ale naturii. Şi chiar dacă romanul se intitulează
lumea micilor ori marilor comercianţi, a birturilor şi caselor cu ferestre „Revolte”, acestea fiind o formă subtilă a bovarismului, omul se împacă
luminate în roşu ademenitor. în cele din urmă cu societatea, tribulaţiile nu-l conduc către o remediabilă
Intelectual de profunzimi filosofice, Felix Aderca îmbină mizantropie ci mai degrabă avem de-a face cu un sfârşit atins de
măiestrit farmecul naraţiunii cu înţelepciuni talmudice şi previziuni de meliorism.
ordin sociologic într-o perfectă armonie, aducând în atenţie posibile Este bine de amintit nota satirică, ironică, verbul necruţător,
viitorimi ale înţelegerii şi unităţii popoarelor într-o mare familie. penelul complex, de mare expresivitate, incitant şi pătrunzător pe de o
Ca fiu al Craiovei, deşi adoptiv, scriitorul mânuieşte cu parte şi conotaţia romantică, sensibilă, plină de rafinament, acest amestec
virtuozitate cuvintele graiului oltenesc, dovadă că talentul nu poate fi aducând scriiturii un inefabil de neegalat.
înlocuit cu nimic. Este un talent uriaş, un psiholog înnăscut, un
înverşunat împotriva mistificărilor de orice fel, o adevărată instanţă Despre noi, românii, s-a spus adesea că suntem o
analitică şi descriptivă a lumii în care supravieţuieşte, devenind un
naţiune generoasă, dar în aelaşi timp risipitoare, că am aparţine
necruţător observator al societăţii, scrierile sale având valoare de
document istoric. Abordează concepte privind politica demografică fără zodiei vărsătorului, căci altă explicaţie nu există pentru conul
a intra în capcana vreunei doctrine, dincontră, aducând în contrapondere de umbră, absolut nedrept, în care a fost împins, ca şi alţi mari
micile victorii ce compun viaţa, deşi grea, uneori nedreaptă, aşa cum a creatori, Felix Aderca, scriitor de remarcabilă statură literară,
lăsat-o Marele Creator pe pământ. Pentru a exemplifica, Mili, soţia sa, şi care a îmbogăţit zestrea literară a României prin opera sa
Ilie Tabacu, grefierul, fost camarad de arme căruia îi salvase viaţa în nemuritoare şi peste ani parcă tot mai adevărată, de parcă ar fi
război, sunt ageri dar nici pe departe pregătiţi juridic. Iubirea femeii şi
fost scrisă azi.
recunoştinţa bărbatului le dau imboldul de a găsi cele mai eficiente
soluţii pentru a-l scăpa pe Ştefan Istrăteanu, reţinut în arestul poliţiei,
fără a fi judecat, de bâlbâiala oamenilor justiţiei. Felix Aderca reuşeşte o Eliza Roha



MAI MULTĂ EUROPĂ (3)
DE DREAPTĂ SAU DE STRÂMBĂ CREDINȚĂ?
mișcării Democrat Creștine de la care am învățat să
aprofundez valorile europene ale doctrinei încă din anii
secolului trecut. Pe care, interesându-l și urmărirea
Congresului și ce am scris eu în legătură cu așa zișii
„democrat-creștini” din România, l-au intrigat apropierile
nefirești pe care le făceam. „ Creezi un triunghi bizar între
președintele țării voastre, Doamna Merkel și Patriarhul
Teoctist care este de mai multă vreme decedat” – îmi
impută el, pentru ca eu să-i răspund mai bizar că „... și
Republica Democrată Germană și Republica Socialistă
România sunt de multă vreme decedate, dar la fel cum
ierarhii cu dosare de la arhivele securității amintesc de
Teoctist, Merkel amintește de RDG, iar Băsescu de RSR; și
nu prin amintirile cele mai frumoase, ci tot prin trădarea
căii drepte”.
Răspunsul fiind și cinic și criptic, a trebuit în
Faptul că Popularii Europeni s-au gândit să-și desfășoare continuare să mă explic, așa cum fac și aici:
Congresul la București, e o cinste pentru oraș și pentru țară. Cel că și -au Ultima manifestare de voință națională slujită cu credință de Sinodul
luat în serios partizanii conjuncturali de aici considerând că asemenea Bisericii Ortodoxe Române înainte de a suferi îngenuncherea bolșevică și
specimene politicianiste le-ar putea fi într-adevăr confrați de doctrină, filorusă, a fost în sesiunea din decembrie 1946 ale cărei dezbateri și
este însă o dovadă a crizei doctrinare prin care trece Democrația Creștină hotărâri s-au publicat în numărul pe primul trimestru 1947 al oficiosului
din Europa, acceptând eticheta în locul politicilor reale. „Biserica Ortodoxă Română”. Este vorba de decăderea din treapta de
Voi explica aceasta într-un mod mai „neortodox”, prin răspunsul arhimandrit a lui Teoctist Arăpașu, „care s-a asociat cu arhiereul-vicar
pe care l-am dat unui vechi prieten politolog, istoric de referință al Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și



submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihãlcescu al Moldovei” - după un președinte de țară europeană să suțină un partid care se numește „ al
cum scrie Eugen Miron in ziarul „Crișana”. Această retrogradare fiind o comuniștilor”, adică al celor de care continentul nostru se dezice
avertizare împotriva oamenilor impuși de regim, devenea evidentă ș i categoric. Iar acesta se supune ordinului internațional, ca și cum ar fi
pentru Justinian Marina, forțat adus vicar la Iași, ca eparhia cea mai președinte al răposatei RSR sau RPR!...
apropiată de sovietele în a căror federație ar fi trebuit să intrăm renunțând Și, uite-așa ajungem în colțul celălalt al triunghiului, la răposata
la doctrina Bisericii noastre Naționale. Astfel, procesul verbal al acelui RDG din care provine Doamna Merkel. Nu am documente cu ce năravuri
Sinod conține mult mai multe date care configurează un grup de deprinse in tinerețe se răsfață dumneaei astăzi, cum avem despre
rezistență al I erahilor Sinodali împotriva decapitării autocefaliei Bisericii securismul și turnătoriile vaporene în care s-a scăldat al nostru; nici nu-i
noastre, după cum arată un alt document al vremii: „Marti 4 februarie: pretind să simtă, cum simțim noi că acest om își vinde țara pentr u
...Justinian se autoizolează de cler. Clerul afirmă că acţiunea politică a lui sprijinul din străinătate. Dar faptul că ea nu vede nici un rău în modul
Justinian a fost un act de bruscheţe... Marţi, 30 septembrie 1947: La evident cum acesta și -a consumat legislaturile ca să refacă sistemul de
Mitropolie, se afirmă că plecarea Patriarhului Nicodim din scaun - prin spionare represivă prin care se poate exercita o anumită dictatură
demisie sau deces - va avea ca efect desfiinţarea Patriarhatului, politică, faptul că nu remarcă lipsa oricărei legături doctrinare cu cei pe
revenindu-se la Mitropolit primat, ca-n trecut, post pe care urmează să-l care și-i consideră Familia Populară din România, faptul că nu găsesc în
ocupe arhiereul Justinian Marina. Mitropolia aceasta ar urma să intre sub discursul ei, înafara priorităților capitalului german din sistemul „ Euro
jurisdicţia Patriarhului de Moscova....” (ARHIVELE NAŢIONALE ALE uber alles”, nici o urmă din doctrina la care a contribuit Adenauer, mă
ROMÂNIEI : DUDU VELICU – „BISERICA ORTODOXĂ ÎN PERIOADA pune pe gânduri.
SOVIETIZĂRII ROMÂNIEI” ÎNSEMNĂRI ZILNICE - I. 1945-1947 ). Asta este legătura în triunghi pe care o fac între răposatul patriarh
Binecuvântat de răposatul Teoctist la instalarea ca Președinte al care, în compromis cu „strâmbarea ortodoxiei”, dacă ne putem exprima
românilor, nu știu prin ce fel de duh, Băsescu preia trădarea față de astfel, a supraviețuit judecătorilor săi ce susțineau doctrina Bisericii
„autocefalie” ca doctrină și credință, fie că-i vorba de realitate statală sau Strămoșești; între el, răposa tul întru Domnul, și cei doi porumbei în
religioasă, și, pentru a face plăcere celor ce-l susțin, dă tonul propunerilor viață, prin care supraviețuiesc năravuri din internaționalismul
federative pe care alții le exprimă mai timid și mai cu jenă ca să nu li se demagogico-polițienesc al răposatelor întru satana RSR și RDG.
vadă interesele oculte de monopol financiar, demonstrând prin Și mă tem, pentru înaltul spirit european pe care ar trebui să-l
vehemență că e gând la gând cu colegul său de tribună Tokes. Tot așa aibă un Partid Popular European, ca amintirea banchetului de la „Caru cu
cum a fost gând la gând cu colegul său de proveniență bolșevică Voronin Bere” să nu însemne începutul trădării doctrinei Creștin-Democrate care
care, fără influențele lui, nu ar fi căpătat un al doilea mandat. Întrebat și-a afirmat întotdeauna misiunea populară de a ajuta continentul să
mai târziu cum a putut să trădeze interesele fraților noștri Basarabeni, depășească totalitarismele.
Băsescu a declarat limpede că a fost o cerință venită de la un fo r al Deoarece, dacă istoricește a reușit cu fascismul și comunismul,
Uniunii Europene, dar nu a spus prin ce persoană. Pentru că aș vrea și eu nici monopolismului financiar contemporan nu trebuie să-i permită să
să știu un nume de comisar sau de parlamentar european, care îndeamnă agreseze și să altereze pricipiului pluralist al marilor diversități care se



respectă in democrație, sufocându-le prin ceea ce afonii marșului de
libertate al omenirii cântă în struna infectului termen de „globalizare
politică” susținut de discursul băsescian.
Cărți primite la
Cam atât pot explica printr-o privire ce depășește o jumătate de
veac din istoria României, care poate afirma că a simțit în mod repetat, redacție
chiar avant la lettre, ceea ce denumim astăzi prin conceptul de „Big
Brother” cu tot cu cozile lui de topor. Dar o spun cu precizarea că un
simplu concept, oricât ar fi el susținut de puternicii lumii, nu poate
înlocui o doctrină; dar o poate strâmba, adică o poate face să nu mai fie
„orto-doxă”.
Așa cum ne-am dori să nu se întâmple cu Democrația Creștină.
Ediţie îngrijită de
Alina Tudor-Pavelescu
Bucureşti 2004

Astfel, la Botoşani şi Dorohoi, Justinian a adunat clerul pentru discutarea
diferitelor probleme bisericeşti. Cu acest prilej, i-a invitat pe cei prezenţi să se
grupeze după partidele politice din care fac parte. Clericii au rămas foarte miraţi
de acest fapt şi au părăsit sala în mod ostentativ, iar Justinian nu s-a putu
convinge de visu de atitudinea politică a fiecărui cleric.
Proiectul sau de federalizare a Romaniei, lansat la Congresul popularilor europeni, in
fata unor importanti prim ministri, a unor oameni politici de prim rang din statele UE si
din statele non - UE si in fata notabilitatilor Comisiei si Parlamentului European, are o
importanta uriasa. Poate chiar decisiva. Cu atat mai mult cu cat niciunul dintre romanii
prezenti acolo, importanti membri PDL si europarlamentari ai aceluiasi partid, nu a
ripostat in niciun fel. Ca si cand proiectul lui Tokes, care arunca in aer nu numai
Constitutia Romaniei, ci si secole intregi de lupta si de sacrificii ale romanilor, este cat se
poate de firesc. Poate ca unii l-au si aplaudat.
Amintesc de sustinerea lui Voronin prin acel veteran (Ion Hadarca? Si basarabenii care
cred in Romania pe care din opozant i l-a facut partizan la care a pretins ca i-a cerut
Comisia Europeana. Cine de la CE sustine partidele comuniste

CORNELIU LEU


Revista "Regatul cuvântului" noiembrie

Revista "Regatul cuvântului" noiembrie

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

La actualidad más candente (9)

Destacado

Destacado (12)

Similar a Revista "Regatul cuvântului" noiembrie

Similar a Revista "Regatul cuvântului" noiembrie (20)

Revista "Regatul cuvântului" noiembrie