Vera peiffer-gandirea-pozitiva

A W

GANDIREA ZITIVA

Vera Peiffer

Traducere de Mihaela Gafencu-Cristescu

Teora

Titlul original: Posltlve Thlnklng

Copyright C> 2001, 1998 Taor.

Toate drepturile asupra versiunii În limba română aparţin Editurii Teora.
Reproducerea integrală sau parţială a textului din această carte este posibilă
numai cu acordul prealabil scris al Editurii Teora.

© Vera Peiffer 1989
First published in Great Britain in 1989 by Element Books Limited,
Shaftesbury, D orset.

Teora
Calea Mosilor nr. 211, sector 2, Bucuresti
• •

fax: 01/210.38.28
e-mail: teora@teora.kappa.ro

Teora - Certea prin postă,

CP 79-30, cod 72450 Bucuresti, România
•

Fax: 01/252.14.31
e-mail: cpp@teora.kappa.ro

Coperta: Valentin Tănase
Director Editorial: Diana Rotaru

Presedinte: Teodor Răducanu
,

NOT 4690 PAR GANDIREA POZITIVA
I S B N 973-601-973-X

Printed in Romania

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE - TE ROG SĂ NU CITEŞTI . . . . . . . . . . . . . . 8

PARTEA ÎNTÂI
ÎNTÂIETATEA SPIRITULUI ASUPRA MATERIEI:
EXPERIMENTUL CU PENDULUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
SUBCONŞTIENTUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
A w

CE ESTE GANDIREA POZITIVA? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
.

PARTEA A DOUA
w A w

CE � FRAMANTA? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 9
INTRĂ ÎN LEGĂTURĂ CU PROPRIUL TĂU SUBCONŞTIENT . . . . . . 23
Exerciţiu de respiraţie. Exerciţiul vacanţei imaginare
SĂ NE PROGRAMĂM SINGURI SUCCESUL . . . . . . . . . . . . . . . . 30
CARACTERE ŞI COMPORTAMENTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Autoritarul domn Ştie-Tot. Şoarecele • Martirul. Domnul Macho
Mierosul-care-te-înjunghie-pe-Ia-spate. Maniacul muncii

PARTEA A TREIA
CUM lREBUIE SĂ UTILIZEZI ACEASTĂ PARTE A CĂRŢII . . . . . . . 46
CO MUNI CAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
1

Detest certurile. Imi este greu să le spun oamenilor ceea ce vreau
• Când mă simt jignit, mă supăr şi mă închid în tăcere

SlRESUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Primul ajutor. Simt că nu mai fac faţă suprasolicitării. Dacă fac
cea mai mică greşeală, simt nevoia să iau totul de la capăt. Când
ajung acasă, am nevoie de mult timp pentru a ieşi din atmosfera
de la serviciu. Sunt nlereu irascibil, agresiv şi gata să izbucnesc în
plâns. La revenirea din concediu, relaxarea dispare imediat ce
intru pe uşa biroului. De când mă simt atât de stresat, am
probleme sexuale. Tocmai am suferit un atac de cord. Nu am
timp pentru pauze

CuvÂNT ÎNAINTE 7

ÎNGRIJORAREA ŞI REMUŞCAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Dacă mă preocupă o problemă, nu pot să dorm. Sunt foarte
îngrijorat atunci când am de dat examene �i teste. Când mă
frământă ceva, nu mai am chef de nimic. Imi fac griji în legătură
cu copiii. Dacă m-aş fi căsătorit cu o altă femeie, sigur aş fi fost
mai fericit. Mă simt groaznic din cauza greşelii pe care am
făcut-o. Mă simt vinovat pentru nedreptatea pe care am făcut-o
cuiva. Dacă părinţii mi-ar fi asigurat o pregătire mai bună, acum
aş câştiga mai bine
SINGURĂTATEA
A
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A
103
Imi este greu să-mi fac prieteni. Imi este greu să vorbesc despre
A

sentimentele mele. In momentele dificile, nu am niciodată pe
cine să contez • Dacă cineva îmi spune "Bună ziua", nu ştiu ce să
răspund. Am pierdut legătura cu vechii mei prieteni.
Singurătatea mă face nefericit. Am impresia că ceilalţi nu mă
simpatizează. Omul din viaţa mea tocmai m-a părăsit. Sunt o
persoană sociabilă şi totuşi continuu să fiu singur
BOAlA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Relaxarea cromatică. Am probleme cu stomacul. Am foarte
frecvente dureri de cap şi de spate. Am o tumoră benignă sau
malignă. Am probleme cu pielea. Trebuie să mă intemez în spital
GELOZIA ŞI INVIDIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Când văd că prietena mea stă de vorbă cu un alt bărbat, îmi ies
din fire. Sunt de părere că nu arăt bine. Le invidiez pe toate
1

aceste femei care sunt atât de frumoase. Imi fac mult sânge rău
din cauză că automobilul soţului meu este mai puţin luxos decât
cele ale colegilor lui. Avem o relaţie deschisă, dar se pare că nu
pot accepta ca prietena mea să aibă relaţii cu alţi bărbaţi. Sunt a
doua lui soţie. Sunt geloasă pe prima familie a soţului meu din
cauză că el îi acordă atâta atenţie

PARTEA A PATRA
HIPNOZĂ ŞI AUTOHIPNOZĂ .. • • • • • • • • • • • • • • • • • • . . 158
IMAGINEA AFECTIVĂ GHIDATĂ • • • • • • • • • • • • • • • • • • . . ·163
Concluzie
NOTE ..... . • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • . . . . 167
INDEX ... . • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 169

CUVÂNT ÎNAINTE -
TE ROG SĂ NU CITESTI ,

Permite-mi să te întreb: ai de mult timp probleme cu vederea? A, deci nu
A

ai probleme cu vederea. Am înţeles . In cazul acesta, nu ai vrea să încerci să
/Ii.

citeşti titlul din nou? L-ai citit? In ordine . Acum, sari peste "Cuvânt înainte" şi
A

treci la capitolul care urmează. Aşa. Iţi mulţumesc.
Ei nu, e incredibil. Continui să citeşti pagina aceasta, deşi te-am rugat să
n-o faci!
Ştii, când am început să lucrez la cartea de faţă, o prietenă m-a întrebat
cum stau cu scrisul şi cât de departe am ajuns, iar eu i-am răspuns că sunt abia
la prefaţă. Prietena mea a dat din mână cu dispreţ şi a ţinut să mă asigure că,
în ceea ce o priveşte, ea nu citeşte niciodată prefeţele şi că, după părerea ei,
acestea nu sunt citite de nimeni. Asta m-a cam pus pe gânduri. Cum doream
ca prefaţa mea să fie citită, mi-am spus că, de ce nu, hai s-o folosesc ca să-i
demonstrez contrariul!
Faptul că ţi-am cerut să n-o parcurgi a transformat-o Într-o atracţie
irezistibilă - pentru că, nu-i aşa, tu continui s-o citeşti, asta-i clar!

NOTĂ: Cu cât căutăm să evităm un lucru, cu atât mai puţine sunt
şansele de a-l evita Într-adevăr.
Te vei întâlni adesea cu astfel de "note" şi cu implicaţiile lor, în cuprinsul
cărţii de faţă, şi îţi voi arăta, pe parcursul capitolelor următoare, cum funcţio
nează şi cum putem folosi aceste concluzii cu maximum de profit, în avantajul
nostru. Mai mult, sunt ferm convinsă că vei reuşi să le aplici cu succes în toate
împrejurările, cu condiţia să fii hotărât să obţii mai mult de la viaţă decât până
acum şi, în acest scop, să le pui în practică.
Cunoştinţele teoretice sunt un lucru minunat. Ne fac să creştem în propriii
noştri ochi, să ne epatăm prietenii şi să avem ce scrie în curriculum vitae. Ele

CuvÂNT ÎNAINTE 9

sunt foarte necesare şi, desigur, merită să constituie un ţel în sine, dar teoria
nu ajunge: ea nu poate schimba lucrurile şi nu e în stare să transforme o
persoană nefericită Într-una fericită sau un ratat într-un om de succes.
Pentru a ne schimba în bine viaţa, teoria nu ne este suficientă: trebuie s-o
şi aplicăm -În practică. Aceasta înseamnă, bineînţeles, că este necesar să ne
asumăm răspunderea propriei noastre existenţe şi a propriei noastre condiţii,
renunţând la a mai arunca vina eşecurilor noastre asupra unor factori exteriorle
Hai să fim sinceri - acest lucru numai uşor nu este; pentru că e mult mai comod
să dăm vina pe părinţi, pe guvern sau pe starea vremii pentru toate situaţiile
când nu reuşim să facem faţă dificultăţilor, în loc să recunoaştem că nu ne-am
prea străduit şi, prin urmare, am rămas pe acelaşi post de subaltern, suntem
tot celibatari şi însinguraţi ori ne aflăm în aceeaşi stare nefericită de acum doi
anI.
.

Pe tennen lung, asumarea responsabilităţii pentru faptele şi hotărârile
noastre se dovedeşte a fi o strategie excelentă, pentru că ne deschide calea
spre un evantai larg de posibilităţi şi de şanse de a obţine succesul. Prin
"succes" înţeleg multe lucruri: sănătatea, fericirea şi împlinirea noastră ca
fiinţe umane.
Practic, nu există limită pentru ceea ce putem realiza, {:u condiţia de a ne
concentra asupra hotărârii luate şi a obiectivului fixat. Cartea aceasta te va
ajuta, dar teoria trebuie pusă în practică. Acest ultim, dar determinant, pas îţi
revine ţie, şi ţie, şi ţie. Fă-I chiar acum. Nu aştepta să vină cine şt-ie ce "moment
prielnic", care s-ar putea să nici nu apară vreodată.

NOTĂ: Cel mai bun moment pentru a aplica o hotărâre abia luată
este ACUM (şi nu de la 1 ianuarie).·

Ştiu că poţi!
VERA PEIFFER

,.. ,..

PARTEA INTAI

A

INTÂIETATEA SPIRITULUI
ASUPRA MATERIEI:
EXPERIMENTUL CU PENDULUL

1

Inainte de a aborda orice aspecte teoretice legate de funcţionarea me-
canismelor minţii, aş vrea să te invit să încerci experimentul următor.
Ia o bucată de sfoară şi leagă o mică greutate la capătul ei. Nu contează ce
fel de sfoară este sau ce greutate foloseşti - un inel, o cheie, o agrafă sau un
pix. Contează doar să poţi lega acest mic obiect la capătul sforii. Leagă apoi
celălalt capăt al ei de arătătorul mâinii drepte. Pentru că această mână trebuie
să stea perfect nemişcată, ţi-aş sugera să te aşezi la masă şi să-ţi sprijini bine
coatele pe tăblia mesei, susţinându-ţi încheietura mâinii drepte, cu mâna
1 ...

stanga.
Coboară indexul drept, astfel ca obiectul legat la capătul sforii să stea pe
masă, apoi ridică-l astfel ca micul obiect să atâme drept, fără să se balanseze.
Extrem de important: nu mişca mâna în timpul experimentului!
Pendulul nostru improvizat este acum nemişcat. Concentrează-ţi privirea
asupra lui şi imaginează-ţi-l începând să oscileze de la stânga la dreapta.
Urmăreşte cu mintea această mişcare, vizualizând începutul oscilaţiilor, din
spre stânga spre dreapta, mereu stânga-dreapta, stânga-dreapta. Spune-ţi în
gând cuvintele "stânga-dreapta-stânga-dreapta" şi vei vedea că pendulul chiar
începe să se legene de la stânga la dreapta. Oscilaţia este întâi foarte slabă,
aşa că trebuie să-ţi continui efortul de a ţi-a imagina din ce în ce mai amplă
şi, curând, vei vedea că ea devine, într-adevăr, tot mai amplă.
Coboară-ţi mâna, lăsând obiectul legat de sfoară să stea pe masă, apoi
ridică-l din nou şi imaginează-ţi că, de data aceasta, el va efectua o mişcare

"'-

INTÂIETATEA SPIRITULUI ASUPRA MATERIE!... 11

circulară, în sensul acelor de ceasornic. Trasează cu privirea traiectoria aceasta
ipotetică în jurul pendulului, vizualizând mişcarea lui, şi vei constata că, încet,
el va începe să se rotească. Ai grijă să nu mişti mâna.
Desigur, poţi determina pendulul să se rotească şi în sens invers sau să se
mişte în orice alt mod. Rezultatul este întotdeauna acelaşi: pendulul face ceea
ce vrei tu să facă. Fascinant, nu-i aşa?
Totuşi, înainte de a lua hotărârea să-ţi părăseşti slujba pentru o glorioasă
carieră internaţională de artist al pendulului, te invit să aruncăm o privire
asupra fenomenului despre care vorbim. Ai fost decis să ţii mâna absolut
neclintită şi, în acelaşi timp, să-ţi imaginezi cum pendulul începe să se mişte .
Cu alte cuvinte, voinţa şi imaginaţia s-au aflat în stare de conflict.

NOTĂ: Atunci când voinţa intră în conflict cu imaginaţia, învin
gătoare iese Întotdeauna imaginaţia.
Să mai luăm un exemplu. Sunt sigură că printre cunoştinţele tale se numără
şi unele persoane care au căzut la examenul pentru permisul de conducere
auto, deşi erau perfect capabile să-şi efectueze virajele, slalomurile şi parcările
la orele de pregătire, adică nu în condiţii de examen, când "nervozitate a" şi
"emoţiile" îi aduc exact în starea conflictuală de mai sus : voinţa şi imaginaţia
vin în contradicţie. Aceşti oameni doresc să se descurce bine, dar . . . îşi ima
ginează că vor da greş . După cum am arătat în experimentul cu pendulul,
imaginaţia este întotdeauna mai puternică decât voinţa, prin urmare candi
datul se crispează, intră în panică şi greşeşte. Dacă vrei ca dorinţele să ţi se
îndeplinească, asigură-te că imaginaţia păşeşte alături de ele. Dar asupra
acestui aspect vom mai reveni.
1

In ordine. Dar dacă pendulul nu te-a "ascultat" şi, îmbujorat la faţă de
concentrare şi de furie, începi să-ţi spui că singura utilitate a paginilor cărţii
mele ar fi aceea de ambalaj pentru sandvişuri?

NOTĂ: Niciodată nu trebuie să ne dăm bătuţi.
Diferenţa dintre un om de succes şi un ratat este că primul nu se dă bătut
şi nu renunţă niciodată. Deci, încearcă din nou!
S-ar putea să nu fii obişnuit să-ţi pui la lucru imaginaţia, dar trebuie să ştii
că acestă capacitate se dezvoltă şi se antrenează prin practică. Î n general, copiii
dispun de o imaginaţie bogată. Dacă, adult fiind, ţi-ai mai pierdut din această
facultate, nu îţi rămâne decât s-o reactivezi, folosind-o ceva mai des. Ima
ginaţia este ca mersul pe bicicletă : nu se uită niciodată. (La pagina 27 vei găsi
un exerciţiu pentru antrenarea imaginaţiei.)

SUBCONSTIENTUL ,

Mintea noastră seamănă cu un aisberg: partea ei "vizibiIă", conştientul, ne
ajută în luarea hotărârilor necesare existenţei cotidiene şi în rezolvarea
situaţiilor noi, în care trebuie să raţionăm pentru a decide ce, şi cum anume,
întreprindem. Dar mai există şi subconştientul, care reprezintă partea cealaltă,
cu mult mai mare - cele patru cincimi ale gheţarului aflate sub nivelul apei.
Subconştientul are în seama sa repetarea comportamentelor însuşite, ceea ce
ne este de mare ajutor atunci când ne confruntăm cu împrejurări cu care deja
ne-am mai confruntat : reacţiile noastre vor fi mai rapide. După ce am învăţat
cum să rezolvăm o anumită problemă, la reîntâlnirea cu ea, soluţia ni se pare
mai puţin dificilă, întrucât se face apel la o informaţie deja stocată. De
exemplu, după ce am învăţat că uşiţa cuptorului e fierbinte, vom folosi o cârpă,
evitând să ne mai frigem degetele; după ce învăţăm să schimbăm vitezele, vom
acţiona schimbătorul fără să ne mai gândim la ceea ce facem, pentru că
informaţia stocată apare în mod automat, ori de câte ori ne găsim în situaţia
respectivă; după ce am învăţat poziţia literelor pe tastele maşinii de scris,
putem dactilografia fără să fie nevoie să ne uităm la ele, fiindcă imaginea
tastaturii s-a înregistrat în subconştient.
Informaţia acumulată la nivel conştient este depozitată şi alimentează
subconştientul. Aceste două zone sunt intim legate între ele. Tot ceea ce am
văzut, auzit şi trăit de când ne-am născut este perceput la nivelul conştientului
şi apoi stocat în subconştient sub forma datelor memorate. Se memorează
faptul sau situaţia, dar şi starea noastră din momentul trăirii evenimentului.
Să presupunem că ne muşcă un câine . Trăim incidentul şi trecem prin toate
stările, de la şoc, la durere şi teamă. Incidentul în sine şi trăirile declanşate de
el rămân undeva, în subconştient. Aceste amintiri ne vor detennina compor
tamentul ori de câte ori ne vom găsi în împrejurări similare. Când vom reîntâlni
un câine, modelul memorat ne va dicta reacţiile : vom simţi teamă la trecerea
pe lângă respectivul animal sau, dacă şocul muşcăturii a fost foarte intens, s-ar
putea chiar să traversăm strada numai ca să evităm neplăcuta apropiere de el.

SUBCONŞTIENTUL 13

Să mai luăm un exemplu. Să presupunem că cineva Îţi repetă necontenit
că nu eşti bun de nimic. Acest "cineva" poate fi tata, mama, soţul, soţia, iubitul,
şeful sau orice altă persoană care Îşi permite să adopte o asemenea atitudine.
Părerea acestei persoane poate fi eronată sau exagerată, dar dacă îţi este
repetată fără încetare, ţi se va imprima în subconştient, împreună cu senti
mente de mânie, resemnare sau deprimare. Dacă acestei persoane i se oferă
ocazia să-şi reînnoiască acuzaţiile, repetându-ţi-Ie iar şi iar, după o anumită
perioadă de timp, vei începe să te consideri tu însuţi ca fiind, realmente, bun
de nimic şi cu totul incapabil de a realiza ceva, pentru că tocmai acesta este
"mesajul" pe care subconştientul ţi-l "serveşte" în mod automat, ori de câte ori
se 'iveşte câte o situaţie ce te pune la Încercare.
Astfel, intri într-un adevărat cerc vicios: întrucât te crezi o nulitate, le vei
confinna părerea, dând greş; dând greş, te simţi un ratat, astfel că acuzaţia
iniţială capătă substanţa faptelor reale, ca şi o profeţie care se îndeplineşte
prin ea însăşi, chiar dacă s-ar putea să nu fii deloc "bun de nimic".
Aceste două exemple demonstrează că există o anumită legătură între
infonnaţia sau evenimentele trăite la nivel conştient (faptele), stocarea acesto
ra în subconştient laolaltă cu trăirile lăuntrice care le însoţesc (amintirea) şi
modalitatea în care reacţionăm ulterior în situaţii similare celor deja arhivate
(comportamentul).
Dacă, dintr-un anumit motiv, constatăm că nu putem rezolva o anumită
situaţie, subconştientul nostru va înregistra o informaţie negativă, cu un traseu
de memorie care exprimă eşecul, şi, când ne vom afla în împrejurări identice
sau asemănătoare, vom presupune automat că nu suntem capabili să ne des..
curcăm. Această presupunere semnifică, de fapt, că ne aşteptăm să nu reuşim,
ceea ce înseamnă că ne imaginăm că suntem incapabili să facem faţă şi, din
chiar această cauză, vom şi da greş, neizbutind să, ne sllstragem scenariului
imaginat.

NOTĂ: O dată ce conexiunea Japte-memorie-comportament a fost
stabilită, ea va intra în funcţiune în mod automat.
Desigur, se mai poate întâmpla să uităm incidentul, dar trăirile provocate
de el revin la suprafaţă îndată ce suntem plasaţi Într-un context similar. Nu ne
mai amintim că, la doi ani, am fost muşcaţi de un câine, Însă subconştientul
ne va "aduce aminte" de această întâmplare, emiţând acel sentiment de spaimă
pe care l-am Încercat în momentul incidentului.
Sentimentele care ne cuprind nu apar din senin - ele sunt întotdeauna
legate de un fapt real, de ceva ce am trăit, chiar dacă, dintr-un motiv sau altul,
între timp, am uitat de evenimentul respectiv. In realitate, cu cât trăirea a fost

14 GÂNDIREA POZITIVĂ

mai neplăcută, cu atât este mai probabilă îngroparea sau ştergerea cauzei ei,
prin unnare, cu atât ne amintim mai puţin de aceasta.

NOTĂ: Trăirile emoţionale stocate în memorie se vor exprima Întot
deauna prin comportament.

Partea bună a lucrurilor este că înlănţuirea fapte-memorie-comportament
acţionează şi în sens pozitiv. Dacă ţi s-a spus că eşti iubit chiar atunci când ai
comis greşeli, subconştientul va înmagazina această informaţie ca pe un
sentiment de siguranţă care însoţeşte mesajul de iubire necondiţionată, astfel
că vei avea curajul să înfrunţi situaţii şi încercări noi fără a te teme de eşec,
conştient fiind că, indiferent de rezultat, sentimentul de siguranţă şi respectul
de sine vor rămâne intacte.
Ai remarcat, probabil, că accentuez faptul că informaţia trebuie repetată
pentru a putea prinde rădăcini în subconştient şi că este nevoie ca incidentul
să fie însoţit de o trăire emoţională intensă, pentru a se imprima acolo, numai
astfel putând influenţa comportamentul ulterior.
Trebuie să reţinem două aspecte importante :

NOTĂ: Cu cât un mesaj este repetat maifrecvent, cu atât amprenta
asupra subconştientului este mai profundă.

NOTĂ: Cu cât emoţia care însoţeşte trăirea unui eveniment este mai
intensă, cu atât amprenta acestei emoţii asupra subcon
ştientului este mai puternică.

CE ESTE GÂNDI REA POZITIVĂ?

A gândi pozitiv înseamnă a ne folosi pozitiv de sugestibilitatea subconştien
tului nostru. Am văzut până acum că informaţia trece de la nivelul conştiinţei,
în subconştient.
Subconştientul nu raţionează. El nu împarte informaţiile în corecte şi
eronate, înţelepte şi prosteşti, adevărate şi false - le stochează pe toate, ca un
slujbaş credincios, şi astfel, din datele înregistrate, se cristalizează mai târziu
comportamentul.
Dacă vrem să ne schimbăm comportamentul şi să devenim mai perfor
manţi, trebuie să intervenim asupra subconştientului, selectând gânduri noi,
pozitive, cu care să ne alimentăm, în mod repetat şi sistematic, conştientul.
Gândurile acestea pozitive, administrate cu regularitate, vor prinde rădăcini
în subconştient. Gândurile negative, repetate, îl vor influenţa în rău, astfel că
ele se vor materializa prin rezultate negative, care la rândul lor, se vor trans
forma în gânduri, dorinţe şi idei negative, generate de subconştient. Negati
vitatea aceasta trebuie "întoarsă", pentru a obţine rezultate comportamentale
pozitive.

NOTĂ: Calitatea gândurilor determină calitatea vieţii.

Suntem realmente aşa cum gândim că suntem. Să ne imaginăm următoarea
,..

situaţie : e şapte şi jumătate dimineaţa. Tocmai ne-am trezit din somn. In clipa
când deschidem ochii, mintea începe să ni se pună în mişcare şi să examineze
perspectiva zilei care urmează. Ne amintim că avem o şedinţă, în care va trebui
să recunoaştem că nu am reuşit să rezolvăm acea problerrlă urgentă de care
ne-am ocupat şi, colac peste pupăză, după amiază mai este fixată �i întâlnirea
cu un client dificil şi cusurgiu. Nu e decât şapte şi jumătate. Incă. nu s-a
întâmplat nimic şi totuşi deja suntem într-o dispoziţie proastă.
Parcă te şi aud protestând : ,,Aş vrea să te văd ce ai face în locul meu, dacă
ar trebui să te lupţi şi tu cu o grămadă de imbecili recalcitranţi! " sau "Dacă
eşti aşa deşteaptă, ia vino şi stai tu de vorbă cu clientul meu, care ţipă la mine

16 GÂNDlREA POZITIVĂ

cât îl ţine gura!" şi aşa mai departe. O clipă, te rog: Eu nu spun că şedinţa cu
"imbecilii recalcitranţi" ar fi uşor de ţinut şi nici că acest client ar fi o persoană
simpatică. Tot ceea ce vreau să spun este că nu îţi faci nici un fel de serviciu
dacă, în asemenea condiţii, eşti indispus şi enervat, pentru că nu în acest fel
poţi rezolva situaţia.
Dacă îţi alimentezi proasta dispoziţie, pur şi simplu vei înceta să mai fii "în
fonnă" - devii încordat, iritabil şi, ca unnare, îţi vine greu să te controlezi. Nu
te mai poţi concentra şi te afli în pericolul de a intra în panică. Şi asta nu e tot.
Proasta dispoziţie te face ursuz şi morocănos la micul dejun, ceea ce nu este
de natură să îţi atragă simpatia celorlalţi membri ai familiei; la serviciu te vei
arăta ceva mai puţin prietenos cu colegii, care, la rândul lor, s-ar putea simţi
îndemnaţi să comenteze această schimbare de atitudine, ceea ce te va face
să-ţi ieşi din fire de-a binelea ("De ce nu-şi văd de treburile lor?"), după care
afli că şedinţa a fost amânată pentru săptămâna următoare. Acesta este,
rău lucru care ţi s-ar putea întâmpla, pentru că amânarea
probabil, cel mai
înseamnă o altă săptămână de aşteptare încordată. Iar dacă ea are loc
într-adevăr conform programării iniţiale, vei constata că ţi-ai consumat deja
aproape întreaga energie aducându-ţi nervii la punctul de fierbere înainte de
începerea ei. Seara ajungi acasă frânt, dai cu piciorul în căţel şi începi să te
întrebi dacă salariul pe care îl iei nu e cu mult prea mic pentru slujba atât de
•

grea pe care o al ...
Cam acesta ar fi momentul când ar trebui să ţi se aprindă un beculeţ. Să-ţi
spun eu despre ce este vorba: cam acesta ar fi momentul în care să-ţi dai seama
că eşti singurul răspunzător pentru risipa de energie a zilei - nu slujba e de
vină, ci tu însuţit Din cauza gândirii negative cu care ai început ziua, totul a
mers prost.
Viaţa e plină de împrejurări asupra cărora nu putem acţiona direct - şedinţe
neplăcute, clienţi dificili şi câte altele. Nu e nimic de făcut, ele există. Ceea ce
putem face, însă, este să ne schimbăm modul de a le privi. Construindu-ne o
anumită stare de spirit pozitivă, nu numai că ne vom simţi mai bine în propria
piele, dar vom şi face faţă mai bine evenimentelor, devenind capabili să-i
influenţăm şi pe cei din jur, ceea ce este lucrul cel mai important. Toată lumea
preferă să se afle în preajma unui om relaxat, fericit şi cu o atitudine pozitivă
- vei descoperi că şi felul în care eşti tratat se va îmbunătăţi foarte curând.

NOTĂ: Semnalele pe care le emitem către ceilalţi se întorc la noi
asemenea unui bumerang.

CE ESTE GÂNDIRFA POZITIVĂ? 17

"

Această afirm aţie este sută la sută adevărată, indiferent de situaţie. Intot-
deauna culegem exact ceea ce am semănat, atât în relaţiile personale, cât şi
în cele de serviciu.
A fi pozitiv înseamnă a fi deschis şi prietenos. Aceasta nu presupune să ne
lăsăm călcaţi în picioare de alţii. Trebuie să spunem ce dorim şi să luptăm
pentru a ne realiza această dorinţă. Nu presupune nici că ar fi cazul să
dărâmăn) tot ce ne stă în cale. A fi pozitiv înseamnă a hotărî în mod conştient
că trebuie privită doar partea bună a lucrurilor. Nu vreau să spun că te sfătuiesc
să-ţi cumperi ochelari cu lentile de un roz nerealiste A fi pozitiv înseamnă a
agrea propria persoană şi pe cei din jur şi a cultiva interesul pentru oameni.

NOTĂ: O persoană care manifestă interes prezintă interes.

A fi pozitiv înseamnă a-ţi face mai puţine griji şi a te bucura mai mult de
viaţă, a fi hotărât să vezi jumătatea plină a paharului, a refuza să-ţi umpli
mintea cu gânduri negre şi pesimiste, a alege să fii fericit, nu nefericit. Prima
şi cea mai importantă datorie pe care o avem faţă de noi înşine este aceea de
a veghea la bunăstarea noastră interioară.

NOTĂ: Este de maximă importanţă să-ţi porţi singur de grijă şi să
te străduieşti să fii fericit.
Dacă ai impresia că nota de mai sus promovează egoismul, priveşte-o şi
dintr-un alt punct de vedere: dacă nu eşti fericit, nu poţi face fericiţi nici pe
alţii, nu-i poţi ajuta şi nici nu poţi avea succes în ceea ce între prinzi. Ima
ginează-ţi un psihanalist nefericit care încearcă să-şi convingă pacientul să nu
se sinucidă, sau un agent de vânzări arţăgos care ţine să-şi detennine clientul
să-i cumpere marfa ori, în fine, un soţ ţâfnos, încercând să-şi salveze căsnicia.
Deci, cât de fericit eşti? Să facem un bilanţ.

ZECE MINUTE DE SINGURĂTATE
"

Incearcă următoarea procedură: aşază-te pe un scaun Într-o cameră liniş-
tită, singur, fără radio sau televizor, şi stai aşa timp de zece minute.
Dacă nu te placi pe tine însuţi, zece minute pot fi o eternitate atunci când
nu ai nimic de făcut şi nu există nici un fel de element care să-ţi distragă atenţia
de la posibilele gânduri neplăcute despre propria persoană, care, în cele din
urmă, te împiedică să te relaxezi şi să te desprinzi de ele.


Foarte mulţi oameni, îndeosebi femei, se simt vinovaţi dacă se relaxează
sau dacă vor să mai fie şi singuri. Ei dau cuvântului "relaxare" înţelesul de a
sta degeaba, fără a face ceva util sau productiv; în mod similar, pentru ei "a
vrea să fii singur cu tine însuţi" înseamnă a fi nesociabil şi, ca urmare,
indiferent faţă de cei din jur. Ei bine, doamnelor, nu vă recunoaşteţi în aceste
rânduri? Dacă da, e momentu.l să vă schimbaţi atitudinea.
A

In paginile unnătoare, vei găsi exerciţii de relaxare fizică şi mentală
(paginile 27-29), ca şi o serie de analize de situaţie cu privire la unele aspecte
concrete (pagina 44 şi următoarele).
S-ar putea să fie necesară întâi rezolvarea problemei care te frământă,
"-

pentru ca să te poţi relaxa. Incearcă, totuşi, primele exerciţii, întrucât ele te
vor ajuta să-ţi dai seama de starea în care te afli în prezent, şi repetă-le şi după
ce ţi-ai rezolvat respectiva problemă. Pe măsură ce avansezi pe calea rezolvării
ei, vei vedea că te poţi relaxa din ce în ce mai bine.

PARTEA A DOUA

J

CETEF TA?

Aş vrea să începi prin a te întreba la ce te-ai gândit în tot timpul zilei.
Verifică bine calitatea acestor gânduri - au fost ele negative, de exemplu de
1

ură, de vinovăţie, furie sau invidie? Inlătură-le şi înlocuieşte-le cu altele,
pozitive.
Dacă nu izbuteşti să scapi repede de gândurile negative, ele prind rădăcini
şi cresc peste măsură. Urmăreşte-te cum gândeşti. Vei fi uimit să constaţi că,
la prima ocazie, apare şi tendinţa de a gândi negativ. Pune-ţi în gând să nu
mai cedezi, să nu îţi mai duci vreodată până la capăt nici un gând negativ.
Imediat ce te-ai smuls de pe făgaşul gândirii negative, spune-ţi "GATA" şi adu
în loc gânduri pozitive.
Iată câteve exemple clasice de gândire negativă şi câteva modalităţi de a
le contracara, pozitivându-Ie.
• Să facem dintr-un punct slab un punct forte
Negativ
"Doamne, cât aş dori să nu fiu obligat să merg diseară la petrecerea aceasta !
Niciodată nu ştiu ce să le spun unor persoane necunoscute."
Pozitiv
,,Abia aştept să merg la petrecerea de diseară şi să fac cunoştinţă cu oameni
1

interesanţi. Imi place să întâlnesc persoane necunoscute şi sunt foarte bun
ascultător. Oamenilor le face plăcere să-mi vorbească."
• Si nu ne complacem în postura de victimă
Negativ
,,Mă supără/mă îngrijorează că şeful meu nu mi-a spus încă dacă îmi
măreşte sau nu salariul. "


Pozitiv
,,Merit o mărire de salariu. I-am lăsat şefului suficient timp de gândire, aşa că
pot să mă duc la el plin de încredere şi să-I întreb chiar astăzi ce a hotărât."
Negativ
,,Am impresia că sunt luat drept fraier. Femeia de serviciu nu-mi spală
niciodată geamurile."
Pozitiv
"Femeia mea de serviciu îşi face treaba bine, cu excepţia spălatului gea
murilor. Pot să-i atrag atenţia asupra acestui lucru într-un mod amical, dar
foarte clar." (Dacă la ora când vine femeia de serviciu te afli la birou, lasă-i
un bilet sau dă-i un telefon. Nu te poţi aştepta ca situaţia să se îmbunătă
ţească atâta vreme cât nu discutaţi despre aceasta.)
• Să avem grijă de noi înşine
Negativ
"Viaţa trece pe lângă mine. Mie nu mi se întâmplă niciodată nimic frumos ."
Pozitiv
,,ziua de azi este prima zi din restul zilelor care îmi mai rămân de trăit.
Astăzi lucrurile stau cu totul altfel decât până acum. Am hotărât să-mi fac
un mic cadou (o plimbare în afara oraşului/un spectacollo saună/o masă
bună) , fiindcă merit."
Negativ
"Sunt complet frântă de oboseală, dar nu mă pot odihni pentru că mai am
de spălat vasele."
Pozitiv
"Doar nu sunt la stăpân . Eu hotărăsc când spăl vasele. Acum sunt obosită,
aşa că prima pe lista de priorităţi este odihna. O merit din plin. Spăla
tul/curăţenia poate să mai aştepte până diseară/mâine/săptămâna vii
toare."
• Propria noasttă imagine
Negativ
"Mă gândesc cu groază la prezentarea pe care trebuie s-o susţin săptămâna
viitoare. Toţi vor fi cu ochii pe mine şi n-o să mai ştiu nici cum mă cheamă."
Pozitiv
"Mi-am pregătit foarte bine prezentarea. Ştiu ce vreau să spun şi de-abia
aştept să împărtăşesc şi celorlalţi ideile mele. Oamenii sunt interesaţi de
ceea ce am să le spun." (Bineînţeles, trebuie într-adevăr să te pregăteşti.
Dacă nu ţi-ai "făcut lecţiile", gândirea pozitivă nu îţi poate aduce pe tavă
succesul prezentării. )

CE TE FRĂMÂNTĂ? 21

Există câteva reguli după care să-ţi construieşti noile gânduri pozitive.
• Evită fonnulăriIe negative
Nu spune "Nu mi-e frică", ci "Sunt calm şi relaxat" - cu alte cuvinte,
gândeşte-te la ceea ce vrei şi nu la ceea ce nu vrei.
• Foloseşte timpul prezent al verbelor
Î ncearcă să eviţi utilizarea verbului la timpul viitor, dacă acest lucru este
posibil. Spune mai degrabă ,,Am încredere în propriile mele forţe atunci când
vorbesc în faţa altor oameni", decât "Voi avea încredere în propriile mele forţe
când o să vorbesc în faţa lor". Subconştientul ia lucrurile ad litteram : dacă te
referi la o împrejurare situată în viitor, el va aştepta momentul respectiv, dar
important este să ai această încredere în forţele proprii acum, pentru a clădi
temelia stării de încr�dere necesară situaţiei viitoare.
• Repetă în minte noile gânduri pozitive
Vei constata că vechile gânduri stau la pândă şi aşteaptă să dea năvală la
primul moment de neatenţie. Năravul a prins rădăcini. De aceea ele trebuie
alungate şi înlocuite cu cele IIOi, pozitive, ori de câte orj_. în virtutea obişnuinţei,
A

te laşi atras pe vechiul făgaş . In cele din urmă, vei vedea că efortul depus dă
roade : gânduri pozitive vor începe să apară automat, iar gândirea pozitivă îţi
va deveni o a doua natură.
• Incepe chiar de azi
A

Intr-unul din exemplele anterioare, menţionam că acele gânduri care ne
vin în minte la trezirea din somn, dimineaţa, determină tot ceea ce ni se va
întâmpla în cursul întregii zile. Iată câteva exemple de modalităţi în care te
poţi "programa" singur pentru o zi plină de succes.
• "Mă aştept la o zi bună. Sunt o persoană competentă şi deschisă ideilor

noi. Mă achit de obligaţiile mele profesionale în mod eficient şi fără efort."
1

• "Imi place cum sunt şi îmi plac şi ceilalţi oameni . Lucrez bine cu ei, sunt

un bun om de echipă, constructiv şi dispus să colaborez şi se pare că lni-e
uşor să-mi atrag colaborarea celorlalţi."
• "Sunt un om liniştit. Abordez toate problemele cu calm şi într-o manieră

relaxată. Sunt de părere că tocmai aceste probleme sunt cele care gene
rează ideile noi. Rezolvându-Ie, îmi dezvolt şi eu noi capacităţi şi aptitu
dini. "
• "Ziua de azi este o zi minunată, care îmi rezervă nişte surprize frumoase .

Sunt un om norocos . Norocul vine la mine ca atras de magnet."
Acestea nu sunt decât câteva exemple. Alege-l pe acela dintre ele care ţi se
potriveşte cel mai bine, combină două sau mai multe, sau modifică-le astfel
încât să corespundă situaţiei în care te afli. Ai grijă să respecţi regulile de mai
sus.


S-ar putea să consideri util să-ţi notezi noile gânduri pozitive pe o foaie de
hârtie, pe care s-o reciteşti de mai multe ori pe zi. După ce ai parcurs de câteva
ori notiţele, le vei ţine minte. Continuă să ţi le repe ţi iar şi iar, până când aceste
gânduri ţi se imprimă în subconştient.
Un avertisment: atunci când vei începe să îţi repeţi oricare din aceste
motto-uri pozitive, s-ar putea să te simţi ridicol. Când îţi spui ,,Astăzi este o zi
minunată", parcă auzi o voce subţirică şoptindu-ţi: ,,Aiurea ! Plouă şi n-am nici
un chef să merg la slujbă ! " Aceste gânduri negative perturbatoare îşi vor face
apariţia destul de des, la început. E ca şi cum asculţi o casetă veche, care pare
să ridiculizeze noile gânduri. (,,Adică pe cine crezi tu că păcăleşti? Eu ştiu cât
"

se poate de bine că nu este o zi minunată ! ") In acest prim stadiu, toată lumea
se simte tentată să abandoneze. Nimănui nu-i place să fie ridicol, nici chiar
atunci când e singur, dar în calitate de "gânditor-pozitiv", deja nu mai faci
parte din tagma laşilor care abandonează lupta.
Ca să treci mai uşor peste aceste dificultăţi iniţiale, îţi sugerez să te foloseşti
de un mic şiretlic: spune-ţi că joci un rol. Pretinde că eşti o altă persoană,
cineva nou, hotărât şi plin de încredere în sine, calm şi stăpânit. Alege-ţi un
model şi prefă-te că eşti acest model. Sigur că Superman nu-şi face griji în
legătură cu seducătorul său costum şi nu-şi pune problema că, la una din
decolările lui fulgerătoare, i-ar putea cădea pantalonii şi ar rămâne în slip.
"

Inchipuie-ţi, deci, că eşti Superman (sau Superwoman) . Acţionează cu încre-
dere, chiar dacă ceea ce simţi contrazice această atitudine. Insistă şi nu renunţa
la gândul că ai dreptate să doreşti să-ţi îmbunătăţeşti modul de a gândi. Acest
prim pas te priveşte direct: pentru a-i convinge pe alţii de noua ta imagine
pozitivă trebuie să fii întâi cu totul convins tu însuţi. Iată cum trebuie procedat:
• Aşază-te în faţa oglinzii şi adresează-ţi un zâmbet cuceritor.
• Spune-ţi că începând de astăzi lucrurile s-au schimbat în bine.
• Spune-ţi că acesta este un nou început. Orice s-a spus despre tine până
acum este nul şi neavenit. De acum înainte tu eşti persoana care decide ce
gândeşte despre sine şi care a decis să gândească de bine .
• Continuă să-ţi repeţi motto-ul ales, chiar şi atunci când cineva îţi "suflă"
ultimul loc liber din metrou. Nu te minţi singur. Ia măsuri pentru a-ţi păstra
energia. Eşti pe cale să realizezi lucruri mari, aşa că �u te vei lăsa întors
din drum de fleacuri.

INTRĂ ÎN LEGĂTURĂ CU
�

PROPRIUL TAU SUBCONSTIENT ,

Subconştientul nu numai că înmagazinează amintiri şi stări emoţionale,
dar el este şi rezervorul creativităţii, intuiţiei şi ideilor care sunt, toate,
intan gi bi le.
Intuiţia se manifestă brusc, îndreptându-ne într-o anumită direcţie. O idee
ni se iveşte în minte pe când tundem iarba, într-o clipă, şi gata - găsim
rezolvarea unei probleme care ne frământă de zile întregi. Subconştientul este
acela care ne-a ajutat să o soluţionăm. Dacă se întâmplă să fii un artist,
subconştientul tău acţione ază în acelaşi fel : îţi furnizează ceea ce lumea
numeşte "inspiraţie" - adică o idee creativă din care se naşte sau se desăvâr
şeşte viitoarea ta lucrare artistică. Meseriile în care creativitatea deţine un rol
preponderent favorizează accesul oamenilor la subconştientul lor într-o măsu- A

ră mult mai mare decât cele mai numeroase activităţi numite "de birou" . In
mediul acesta, creativitatea este mai degrabă un handicap, care ameninţă să
răstoarne rutina şi să submineze autoritatea şefului - mai ales dacă omul cu
idei face parte din rândul subordonaţilor!
Ideile bune nu se bucură întotdeauna de recunoaştere imediată sau de
grabnică aplicare în practică şi cred că suntem destui care să ştim deja că,
pentru fiecare asemenea idee bună, se găsesc cel puţin zece persoane care
spun că "n-o să meargă". Foarte adesea, flexibilitatea este înlocuită de rutină,
ceea ce ne îngreunează enorm munca, şi viaţa în general, întrucât le îngră
deş !e între nişte limite fixe şi le transformă într-o întreagă plictiseală.
In vremurile de azi, aportul şi realizările raţiunii (care, după c�m ne
amintim, nu reprezintă decât partea cea mai mică a capacităţii noastre
mentale) sunt cu mult supraevaluate - exact pe cât sunt de flagrant subeva
luate resursele subconştientului. Î n general, nu credem decât ceea ce vedem
cu propriii noştri ochi sau ceea ce suntem în stare să atingem cu mâna. Nu
considerăm că sunt reale decât lucrurile care se pot măsura şi care au alături
tabele de cifre şi situaţii statistice ale datelor experimentale . Creativitatea,


intuiţia şi ideile par să ocupe un loc nu prea fruntaş (în afară de ocaziile în
care s-au dovedit foarte rentabile) , pentru că rămân dificil de măsurat, aşa
încât, din punct de vedere oficial, ele nici măcar nu există. Şi totuşi, dacă stăm
şi ne gândim, tot ce vedem în jurul nostru a început prin a fi o simplă idee .
Cuiva i s-a aprins un beculeţ, s-a născut o intuiţie din care a prins contur o
afacere - şi iată cum a apărut întreprinderea sau firma la care lucrezi tu acum.
Cineva a avut o idee şi s-a apucat să pună un motor la trăsură şi aşa se face că
astăzi călătorim cu maşina şi aşa mai departe.

NOTĂ: Fiecare mare realizare a fost la început doar o idee.

Gândeşte-te puţin: ce te-a făcut să cumperi cartea aceasta? Poate că ai văzut
titlul sau ai remarcat coperta şi ţi-a venit ideea că aşa ţi-ai rezolva vreuna dintre
problemele care te frământă? Probabil te-ai uitat în indexul de la sfârşitul cărţii
ca să vezi dacă figurează acolo şi vreun aspect legat de ea şi apoi ai început să
·
citeşti o jumătate de pagină, după care te-ai hotărât să cumperi cartea.
Ideile vin pe nepusă masă, ca din întâmplare - nu le poţi programa. Ele nu
au nici o legătură cu voinţa. Cu cât te străduieşti mai mult să ai o idee nouă,
cu atât mai greu reuşeşti. Cu cât încerci să-ţi impui voinţa asupra sub
conştientului, cu atât el îţi refuză accesul la banca lui de date. Ideile se ivesc
atunci când întorci capul şi te uiţi în altă parte - când te gândeşti la cu totul
altceva.
1

In mod similar, intuiţia nu are nici ea nimic de-a face cu factorul voliţional.
Intuiţia se manifestă ca o forţă care te orientează .într-o anumită direcţie,
aparent iraţională, dar care ulterior se dovedeşte a fi fost direcţia corectă.
Subconştientul nu stă degeaba nici o clipă. Chiar dacă tu nu te mai gânde�ti
la problema care te preocupă, subconştientul continuă să o analizeze şi, în
clipa când eşti suficient de relaxat pentru a asculta ce-ţi spune mica voce
dinlăuntru, el îţi serveşte soluţia sub forma unei intuiţii sau a unei idei. Acest
lucru se poate petrece fie ziua, în stare de veghe, fie noaptea, în vis (chiar
dacă, în acest caz, intuiţia sau ideea va apărea sub o anumită deghizare) .
Prin vise eliminăm anxietăţile şi temerile acumulate în timpul zilei şi, astfel,
eliberându-ne de ele, reuşim să ne odihnim. Dacă nu ar e�ista visele, aceste
anxietăţi ne-ar împiedica să ne continuăm somnul (sau să adormim) şi să ne
refacem rezervele de energie.
Pentru a putea profita c;le serviciile pe care ni le face devotatul subcon
ştient, este necesar să învăţăm să luăm aminte la "mica voce" dinlăuntrul
nostru. Este foarte important să ne controlăm demersul raţional. Dacă nu o
facem, raţiunea se va înstăpâni cu totul peste noi şi ne va bloca accesul către
subconştient. Dacă suntem în permaneIlţă îngrijoraţi şi ne lăsăm pradă

INTRĂ ÎN LEGĂTURĂ CU PROPRIUL TĂU SUBCONŞTIENT 25

"gândurilor negre", devenim extrem de nereceptivi faţă de orice idee con-
....

structtva.
Dacă vrem să beneficiem de pe urma intuiţiei şi a ideilor creative, este
nevoie să ne obişnuim să închidem parţial robinetul minţii conştiente - raţiunii -
din noi. Uneori, facem acest lucru fără să ne dăm seama, în mod natural. Tu,
cititorule, aminteşte-ţi de câte ori stai la birou şi te uiţi pe fereastră fără a privi
însă atent nici trecătorii, nici altceva, fără a înregistra ceea ce se petrece în
jurul tău, gândindu-te atât de intens la un lucru anume, încât parcă îl şi vezi
1

în faţa ochilor. In aceste momente, ai trecut deja în starea de visare cu ochii
deschişi, în care raţiunea este oarecum aţipită şi te lasă să hoinăreşti în voie
prin sentimentele sau gândurile care vin, libere, să te viziteze. Eşti atât de
cufundat în această stare de visare cu ochii deschişi, încât rămâi aproape
nemişcat minute în şir - dar numai dacă nu te laşi dominat de griji, numai
1

dacă nu eşti încordat. Indată ce relaxarea scade, începi să te mişti. Grijile te
copleşesc din nou - ele reprezintă intervenţia raţiunii şi trebuie s-o ţii sub
control dacă vrei să-ţi pui în valoare şi să-ţi foloseşti subconştientul.
Te invit să încerci următoarele exerciţii, tocmai pentru a învăţa să-ţi exerciţi
acest control despre care vorbeam mai înainte şi pentru ca:
• să-ţi dai seama cât de uşor (sau cât de greu ) îţi este să te relaxezi
• să conştientizezi deosebirea dintre starea de încordare şi starea de relaxare
• să capeţi acces la propriul tău subconştient.

EXERCIŢIU DE RESPIRAŢIE
• Găseşte-ţi o poziţie confortabilă, fie aşezat, fie întins .
• Depărtează-ţi braţele şi picioarele (braţele şi picioarele încrucişate creează
o stare de tensiune fizică) .

NOTĂ: Tensiunea fizică ge nerează tensiune mentaLă. Tensiunea
mentală genereo!Ză tensiune fizică.
• Aşază-ţi o mână pe stomac, chiar deasupra ombilicului.
• Verifică principalele puncte de încordare şi relaxează-le în mod conştient:
• descleştează -ţi dinţii

• relaxează-ţi umerii

• desfă pumnii

• închide ochii şi simte-ţi corpul aşezat pe fotoliu sau întins pe pat. Concen
trează-te pentru o clipă asupra capului, apoi asupra braţelor, a trunchiului
şi picioarelor.

26 GÂNDlREA POZITNĂ

• Ascultă-ţi respiraţia timp de circa zece respiraţii. Nu fă nimic altceva. Nu
contează dacă respiri iute sau lent; pur şi simplu ascultă-te respirând.
• Acum începe să respiri mai adânc. Când tragi aerul, ai grijă să ajungă până
în fundul plămânilor, împingând în jos diafragma. Dacă mişcarea este
executată corect, mâna pe care o ţii pe stomac trebuie să se ridice odată cu
abdomenul, la fiecare inspiraţie. Când expiri, zona abdominală se dezumflă
şi mâna coboară şi ea.
• Inspiră astfel de zece ori şi numără până la cinci înainte de a expira.
• Revino la respiraţia obişnuită.
• Î ncordează-ţi uşor toţi muşchii şi apoi relaxează-i şi deschide ochii. Î n acest
moment ar trebui să fii, din punct de vedere fizic, în stare de linişte.
DACĂ AI DIFICULTĂŢI
iţi vine greu să împingi diafragma înspre intestine atunci când inspiri?
Cu ochii deschişi, încearcă să-ţi umfli abdomenul încordându-ţi toţi muş-
chii. Pune mâna pe regiunea stomacului ca să simţi mai bine ce se întâmplă.
A

Apoi combină încordarea muşchilor cu actul imaginaţiei. In fine, încearcă să-ţi
umfli abdomenul numai prin tragerea aerului în piept.
Constaţi că acest exerciţiu nu reuşeşte să te relaxeze?
Te frământă, poate, nişte probleme? Dacă este aşa, trebuie să ştii că aceste
probleme nu te lasă să te controlezi, ceea ce este foarte normal. Nu opune
rezistenţă acestor gânduri, pentru că rezistenţa aceasta induce tensiune. Pur
şi simplu, spune-ţi: "Simt că mă preocupă ceva - bine, fie. O să mă gândesc la
toate acestea imediat după ce termin exerciţiul. Acum îl reiau şi mă concentrez
asupra lui." Spune-ţi acest lucru ori de câte ori îţi vin în minte gânduri care îţi
întrerup exerciţiul.
Nu cumva te străduieşti prea tare să te relaxezi? Nu îţi cere nimeni să faci
totul perfect. Acest exerciţiu nu are menirea să îţi rezolve toate problemele -
el nu urmăreşte decât să te ajute să te detensionezi fizic. Nu are rost să atingi
starea de linişte a comei ! Exerciţiul reprezintă o tentativă de a face un pas în
afara ritmului vieţii tale obişnuite - atât şi nimic mai mult.

NOTĂ: Cu cât te străduieşti mai tare să te relaxezi, cu atât ai mai
puţine şanse să reuşeşti acest lucru.

Te enervează faptul că nu reuşeşti să te relaxezi mai mult? Crezi că nu
suporţi ideea de a nu fi campionul numărul unu în tot ceea ce faci? î ţi impui
mereu un efort foarte mare? Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt
afirmative, află că a sosit momentul să fii ceva mai îngăduitor cu tine însuţi.

INTRĂ ÎN LEGĂTURĂ CU PROPRIUL TĂU SUBCONŞTIENT 27

Acum îţi fixezi ştacheta puţin prea sus şi eşti plin de nerăbdare, cu alte
cuvinte eşti prea dur cu propria ta persoană. Opreşte-te ! Meriţi mai multă
blândeţe şi ai tot dreptul să comiţi şi greşeli, ca toată lumea. Poartă-te cu tine
însuţi aşa cum te-ai purta cu un copil mic : cu o afecţiune blândă. Acum reia
exerciţiul. Vei constata că, de data aceasta, obţii rezultate mai bune.
Poţi face acest exerciţiu oriunde : în autobuz, în metrou, în sala de aşteptare
a dentistului, când te simţi obosit şi nu ai timp să-ţi oferi micul somn de
după-amiază sau când eşti stresat. Respiraţia corectă te va ajuta să-ţi reduci
anxietatea, să-ţi reîncarci bateriile şi să reîncepi să gândeşti limpede.
Prin această respiraţie profundă, îţi umpli cu aer plămânii la întreaga lor
capacitate (adică nu numai în jumătatea lor superioară) , ceea ce înseamnă că
îţi oxigenezi mai bine sângele . Pentru a funcţiona cum trebuie, creierul are
A

mare nevoie de oxigen. In plus, respiraţia adâncă îţi destinde şi îţi odihneşte
muşchii abdominali şi plexul solar, adică zona din jurul stomacului unde se
întâlnesc numeroase reţele nervoase. Relaxarea plexului solar înseamnă ga
ranţia unei bune funcţionări a tuturor organelor interne. Prin respiraţie
profundă îţi creezi propria ta stare de armonie fizică.

EXERCIŢIUL VACANŢEI IMAGINARE
1

• Incearcă acest exerciţiu imediat după cel de respiraţie sau într-un alt
moment în care te simţi suficient de relaxat. Până când vei fi în stare să-I
efectuezi în condiţii de stres, trebuie să te antrenezi efectuându-l în cele de
linişte, aşa că, perfecţionişti, atenţia mărită: nu vă fixaţi ştacheta prea sus !
• Aşază-te într-o poziţie confortabilă şi închide ochii.
1

• Incepe prin a-ţi aminti de una din valizele sau genţile tale de voiaj . Vi-
zualizeaz-o cu ochii minţii, gata făcută şi pusă frumos pe pat. Valiza e plină.
Te uiţi (mental) la ea şi trebuie să-ţi repeţi cuvântul "vacanţă". Intră în
starea respectivă, convinge-te singur că e vacanţă. Simte atmosfera scenei
şi elanul dorului de ducă spre locul tău preferat de vacanţă. Poate fi
oriunde - aici banii nu contează; cu cât e mai scumpă vacanţa ta imaginară,
cu atât mai bine. 1

• Acum eşti gata de plecare. Inchide-ţi valiza. Acum eşti la aeroport, la gară
sau pe chei, gata de îmbarcare (nu mai este nevoie să menţionez că ai ajuns
aici în cea mai elegantă limuzină din lume cu şofer) şi te urci în avion, tren
sau pachebot.
• Ai ajuns la destinaţie. Totul este minunat, exact aşa cum ai visat. Cu ochii
minţii, priveşte în jur, observă fiecare detaliu - munţii, marea, plaja,
copacii, peisajul, mă rog, locul pe care ţi l-ai ales.


• Vizualizează-te pe tine însuţi inserat în acest cadru: te plimbi, te bucuri de
frumuseţea din jur, simţi ce bine este să fii acolo, în mirificul decor al
vacanţei. Fii acolo, implică-te în visarea aceasta - trăieşte cât mai intens
experienţa vacanţei mentale.
• Când vrei să revii acasă, încordează-ţi uşor toţi muşchii, apoi relaxează-i
din nou şi deschide ochii - păstrează-ţi zâmbetul, însă : îţi stă bine cu el !
DACĂ AI DIFlCULTĂŢI
Ţi se pare dificil să-ţi imaginezi vacanţa aceasta ideală?
Poate că nu ţi-ai prea pus la lucru imaginaţia în vremea din urmă, iar acum
ea pare puţin cam ruginită. Pentru a o aduce "în formă", începe prin a alege
un obiect oarecare din preajma ta - o plantă, un telefon, un tablou, în fine,
orice. Priveşte-l bine, observă-i toate detaliile. După ce ţi l-ai imprimat îll
minte, închide ochii şi refă imaginea lui, re amintindu-ţi cât mai multe din
aspectele observate. Redeschide ochii şi verifică-te, confruntând imaginea pe
care ţi-ai amintit-o cu înfăţişare a obiectului respectiv. Cu cât vei relua mai des
acest mic exerciţiu, cu atât vei reuşi mai lesne să-ţi imaginezi sau să vizualizezi
ceva. Faptul că îţi aminteşti presupune existenţa unei imagini mentale formate
prin observare. Altminteri, nu putem descrie un lucru pe care nu ni-l putem
imagina. Iată că, dezvoltându-ne imaginaţia, ne îmbunătăţim, automat, şi
capacitatea de memorare .
Simţi că îţi este greu să te bucuri de această vacanţă?
Ce te împiedică? Ţi se pare imposibil să-ţi imaginezi un lucru atât de
încântător? Poate că ai impresia că acest exerciţiu este cu totul lipsit de realism
şi că ultima dată când ai fost la Majorca nu ai găsit cazare decât în fundătura
aceea mică, lângă şosea, şi nu te poţi împiedica să crezi că totuşi camerista a
fost cea care ţi-a furat cerceii, fiindcă i-ai căutat şi iar i-ai căutat şi nu i-ai mai
1

găsit . . . Imi pare foarte rău, dar mi-e teamă că nu ai înţeles rostul exerciţiului.
1

Ştim cu toţii că viaţa nu este perfectă. Intotdeauna vor exista suişuri şi
coborâşuri sau obstacole neaşteptate. Aceasta este realitatea, fie că ne place,
fie că nu . Nu putem face nimic în legătură cu evenimentele neprevăzute - ele
se întâmplă şi gata - dar putem, în mod cert, să ne ameliorăm atitudinea şi
capacitatea noastră de a le face faţă.
Ne stau la îndemână două variante : putem aborda o problemă într-o
manieră pozitivă ori într-una negativă. Este alegerea noastră: ţinem să fim
fericiţi sau să fim nefericiţi. Indiferent pentru care variantă optăm, problemele
tot vor apărea, astfel că nu depinde decât de noi fie să stăm neliniştiţi, fie să
devenim capabili să ne rezolvăm necazurile dacă şi când se ivesc, să Înfruntăm
problemele cât putem de bine şi, între timp, să ne bucurăm în voie de ceea ce

INTRĂ ÎN LEGĂ1URĂ CU PROPRIUL TĂU SUBCONŞTIENT 29

ne oferă existenţa. Şi, la urma urmei, eşti chiar aşa de sigură că nu ţi-ai uitat
cerceii pe plajă? . . .
Fără îndoială că vacanţa mentală este un exerciţiu de evadare din realitate .
Acesta este chiar scopul său. Asemenea exerciţiului de respiraţie, şi aici se
obţine relaxarea corpului şi a spiritului, pentru recuperarea energiilor consu
mate şi pentru îndepărtarea rutinei cotidiene. Rezultatul este că după exerciţiu
te vei simţi mai bine, fizic şi ca dispoziţie. Vacanţa mentală tocmai acest lucru
îl urmăreşte - efectul exerciţiului va fi maxim numai dacă reuşeşti să-ţi
imaginezi ceva frumos .

SĂ NE PROG
SINGURI SUCCESUL

A

In viaţă, culegem exact ceea ce semănăm, deşi doar oamenii de succes sunt
dispuşi s-o recunoască. Nu există nicăieri vreun departament suprem de
distribuţie a reuşitei. Absolut fiecare dintre noi trebuie să lupte pentru a-şi
cuceri propria fericire şi propriul succes .
Unele dintre persoanele care fac parte din grupurile de discuţie cu care
lucrez îmi spun că se simt duse de valul împrejurărilor, de situaţia lor
financiară, de partenerul de viaţă, de şeful lor sau că se află la dispoziţia unor
aspecte caracterizând profesia pe care o exercită şi că au impresia că nu mai
există nici o şansă de a-şi schimba în bine viaţa. Factorii exteriori par să fie
atât de copleşitori, încât li se pare că orice proiect şi-ar face, el este din capul
locului sortit eşecului.
Când însă îi întreb pe aceşti oameni ce anume au făcut concret pentru a-şi
atinge ţelurile, reiese ori că nu făcuseră absolut nimic, ori că îşi pierduseră
curajul după prima tentativă (de obicei, timidă) şi se dăduseră bătuţi în ciuda
faptului că nu întâmpinaseră nici un obstacol din afară, aşa cum s-ar fi aşteptat.
Schimbarea înspăimântă, chiar dacă situaţia iniţială e neplăcută - parcă
preferăm neajunsurile cu care ne-am obişnuit, în locul frecuşurilor şi neca
zurilor ce ne pot aştepta pe un teritoriu necunoscut, unde riscăm să suferim
din cauză că avem de-a face cu elemente şi circumstanţe nemaiîntâlnite. E ca
şi cu dintele care nu ne mai doare după ce ne-am aşezat în sala de aşteptare
a cabinetului stomatologic. Brusc, durerea parcă nu mai este atât de insupor
tabilă şi ne gândim că nu avem dreptul să-I facem pe dentist să-şi piardă timpul
pentru un fleac. Sau, cam în acelaşi fel, decât să începem o discuţie posibil
neplăcută cu un coleg, ne ocupăm de toate acele lucrări de birou pe care, în
mod normal, detestăm să le facem, numai şi numai ca să evităm momentul
penibil al explicaţiei.
Exact în acelaşi mod se petrec lucrurile atunci când este vorba să ne
schimbăm viaţa. Ne e teamă şi căutăm să amânăm cât mai mult luarea

SĂ NE PROGRAMĂM SINGURI SUCCESUL 31

hotărârii, chiar dacă perspectivele se arată foarte promiţătoare. Grozav ne mai
place - dacă se poate - să ajungem la rezultate fără a trebui să şi muncim
pentru ele : ajută-mă, Doamne, să slăbesc, dar fă aşa încât să nu fie nevoie să
ţin regim . . .
A ne schimba în bine viaţa Înseamnă a învăţa lucruri noi, ceea ce nu este
întotdeauna uşor, dar cât de mulţumiţi ne simţim atunci când ne-am realizat
obiectivele devenind, pe parcurs, mai încrezători în noi înşine şi mai puternici !
Ulterior, constatăm că ne este mai lesne să înfruntăm situaţiile neplăcute, pur
şi simplu pentru că nu ne mai petrecem atât de mult timp făcându-ne griji, ci
acţionând. Prin urmare, dragă cititorule, apucă-te şi fă ceva în legătură cu
problemele care te preocupă, în loc să le tot amâni ! Amânarea nu simplifică
rezolvarea - ea complică lucrurile adăugându-Ie şi riscul agravării lor prin
trecerea timpului.
Nu are nici un rost să amâni momentul începerii drumului către fericire.
Când erai la şcoală, îţi spuneai: "Voi fi fericit după absolvire . " Ai terminat
şcoala şi ai continuat să-ţi spui : "Voi fi fericit după ce îmi găsesc o slujbă." Ai
slujba, dar acum survin alte amânări : până după ce îţi alegi un soţ sau o soţie,
după ce îţi clădeşti sau îţi cumperi o casă ori, în fine, până ce copiii o iau, cu
toţii, pe drumurile lor. Când te dezmeticeşti, îţi dai seama că ai îrnbătrânit şi
că viaţa a trecut pe lângă tine. Mulţi oameni îşi irosesc astfel existenţa
aşteptând marea fericire şi pierzând din vedere bucuriile mai mărunte, feri
cirile mai obişnuite care le ies în cale.
...

Nu lăsa să ţi se întâmple şi ţie aşa ceva ! Incepe să te bucuri de viaţă, chiar
"

acum. In clipa când te decizi s ă trăieşti AICI şi în PREZENT, şi nu în trecut sau
în viitor, vei descoperi o sumedenie de lucruri care îţi aduc bucurie şi îţi fac
plăcere . Tot ce ai de făcut este să porneşti să le cauţi - le vei găsi pretutindeni.
Dacă te aştepţi ca ziua de azi s ă fie norocoasă, ea va fi norocoasă. Î ncearcă,
mecanismul funcţionează !
"

In tentativa de a-ţi construi o viaţă mai bună, duşmanul tău cel mai mare
(în afară de tine însuţi, desigur) este, probabil, obişnuinţa. Cădem cu toţii în
capcana obişnuinţei de a face lucrurile într-un anumit fel, de a gândi într-un
anumit fci, de a reacţiona într-un anumit fel până într-atât, încât în anumite
situaţii-tip mintea parcă trece pe "pilot automat" . Iată de ce ne este greu, .chiar
aproape imposibil, să ne schimbăm. Dacă nu este vorba decât de a renunţa la
obiceiul fumatului sau de a mai reduce din excesul de medicamente, fie, mai
merge - pare posibil, mai ales dacă luăm această hotărâre măreaţă după ceva
şampanie, pe 3 1 decembrie, în aşteptarea a încă ceva şampanie.
A renunţa la obişnuinţe ca aceea de a ne face gânduri negre şi griji sau de
a ne lăsa pradă nervilor, pare însă a scăpa controlului nostru, pentru că suntem
înclinaţi să credem că ele ar fi cauzate de factori externi . Cum să nu ne facem

32 GÂNDIREA POZITNĂ

gânduri negre când soţul sau soţia întârzie? ! Cum să nu ne plângem că, într-un
restaurant scump, am fost prost serviţi şi am mâncat prost? ! În loc de aşa ceva,
ne mulţumim cu remarca: "n-o să mai venim niciodată aici şi gata", dar ajunşi
acasă, continuăm să "fierbem" timp de încă o săptămână.
Pretextele pentru a nu începe să ne schimbăm viaţa ne stau la dispoziţie,
pe alese : "Trebuie să mă îngrijorez, deoarece îmi pasă ! " "Nu trebuie să mă
plâng de acest lucru - ar fi atât de vulgar !" Aiurea! Ia gândeşte-te : nu rezolvi
nimic făcându-ţi griji. Dacă soţul tău a avut un accident, nu mai poţi schimba
acest fapt. Dacă soţia ta şi-a găsit pe altul, e mai bine s-o întrebi direct, decât
să-ţi imaginezi tot felul de întâlniri clandestine. Dacă, într-un restaurant, îţi
manifeşti nemulţumirea, nu înseamnă neapărat să provoci o scenă vulgară.
Nu e nimic rău în a te plânge că mâncare a cu care ai fost servit nu a fost bună.
Aceste obişnuinţe comportamentale pot realmente să fie schimbate. Există
oameni care �u reuşit; dacă au reuşit ei, de ce nu ai reuşi şi tu?
Dacă te-ai hotărât să-ţi aşezi viaţa pe coordonate pozitive, iată câteve
aspecte cărora trebuie să le acorzi atenţie :
• Asumă-ţi responsabilitatea pentru tine însuţi, pentru faptele şi sentimentele
tale . Ele îţi aparţin şi tu eşti singura persoană care poate acţiona asupra
lor, modificându-le. Nu te aştepta să se schimbe lumea din jurul tău - ea
nu se va schimba.
• Fă-ţi bilanţul. Care este situaţia în momentul de faţă? Cercetează toate
aspectele posibile - sănătatea, banii, profesia, relaţiile cu semenii, imaginea
pe care o ai despre tine însuţi şi aşa mai departe. Care sunt punctele pe
care ai dori să le ameliorezi?
• Fă o listă cu lucrurile pe care ai vrea să le schimbi şi ordonează-le pe criteriul
priorităţii . Analizează punctele, unul câte unul - ocupă-te temeinic de
fiecare; e mult mai bine aşa decât să analizezi repede şi "pe deasupra" două
sau mai multe deodată.
• Revino la primul punct de pe listă. Despre ce este vorba, foarte exact?
Descompune mecanismul problemei şi vezi care e ponderea factorilor
exteriori şi care e cea a propriilor tale atitudini, în agravarea situaţiei. Să
presupunem că aştepţi să fii servit. Factorii externi sunt reprezentaţi de
faptul că vânzătoarele nu-şi fac serviciul cum trebuie. Factorul intern: eşti
prea timid ca să încerci să le atragi atenţia. Vor exista întotdeauna vânzători
sau vânzătoare care să prefere să stea la taclale, în loc să muncească; tu,
în schimb, nu trebuie să rămâi timid tot restul vieţii tale.
• Vei vedea că, de multe ori, nu ai cum interveni asupra factorilor externi.
Ţinta de atac, oricum, nu aceea este ; obiectivul îl constituie propriile tale
atitudini.

SĂ NE PROGRAMĂM SINGURI SUCCESUL 33

• Fixează-ţi tocmai un asemenea obiectiv. Fii foarte limpede şi concret. Nu-ţi
spune, de pildă, ,,Aş vrea să mă bucur de mai multă popularitate printre
cunoscuţii mei", ci "Aş vrea să mă simt mai în largul meu când mă duc la
petreceri". Fii realist. Nu-ţi spune "Aş vrea să am silueta lui Racquel Welch",
ci ,,Aş vrea să scap de kilogramele pe care le am în plus".
• Clădeşte-ţi temeliile. Dacă ţi-ai stabilit ca obiectiv să-ţi iei permisul de
conducere auto, va trebui să înveţi cum să faci parcările şi pornirile din
pantă, fiindcă nici toată gândirea pozitivă din lume pusă la un loc nu te va
ajuta să treci examenul fără să fi exersat manevrele la poligon.
• Dacă vrei să-ţi găseşti un prieten, ai grijă să arăţi bine . Cu bigu diurile în
cap şi ţigara atârnând în colţul gurii, ai puţine şanse să faci un bărbat să se
îndrăgostească de tine, după cum nici o femeie nu s-ar grăbi să se arunce
în braţele unui individ a cărui cămaşă murdară stă să pocnească pe ditamai
burta.
• Elimină din vocabularul tău expresia "nu pot". Dacă spui "nu pot", te
încătuşezi singur între nişte limite. Gândeşte-te la bondari. Conform legilor
aerodinamicii, este imposibil ca ei să poată zbura, în condiţiile în care
raportul dintre greutatea corporală şi suprafaţa aripilor este cel care este,
numai că bondarii habar nu au de aerodinamică, Însă zboară.

NOTĂ: Poţi pentru că eşti convins că poţi.
• Pregăteşte-te atât fizic, cât şi mental. Asigură-te că eşti în cea mai bună
formă atunci când ataci primul obiectiv de pe listă. Fă câte un exerciţiu de
relaxare (vezi paginile 25-28) în fiecare zi, timp de cel puţin trei săptămâni.
Formează-ţi obiceiul de a te relaxa măcar o dată pe zi şi vei vedea că îţi va
veni din ce în ce mai uşor să te deconectezi de la ritmul cotidian. Acest
lucru te va ajuta să-ţi refaci rezervele de energie care îţi sunt necesare
p entru obiectivele fixate .
• Incepe-ţi ziua aşezându-te în faţa oglinzii şi spunându-ţi : "De acum înainte,
lucrurile se vor schimba în bine." (Fii însă convins de asta.)
• Vizualize ază-te reuşind să-ţi atingi obiectivul stabilit. Tot ceea ce poţi să-ţi
imaginezi poţi şi să înfăptuieşti. Dacă vrei să slăbeşti, vizualizează -te cu o
siluetă suplă, purtând o haină nouă, cu două-trei numere Inai mică decât
înainte . Imaginea ză-ţi că te afli în faţa unei oglinzi, în această haină nouă,
şi priveşte ce zâmbe t plin de mândrie ţi-a luminat faţa.
Dacă, Într-o anumită perioadă, cândva, ai fost mai suplu, caută o fotografie
de atunci şi ţine-o mereu asupra ta. Scoate din şifonier unul din articolele de


îmbrăcăminte care acum îţi sunt prea strâmte şi pune-I la vedere, repetându-ţi:
"Voi putea să-I port din nou ! "
Umple-ţi mintea cu imagini ale propriei tale persoane DUPĂ schimbare -
o nouă personalitate. Dacă eşti unul din acei bărbaţi care devin timizi şi
nesiguri în prezenţa femeilor, imaginează-ţi că te afli în plină conversaţie,
vizualizează-te sigur pe tine, vorbind curgător, în timp soţia sau asociatul te
ascultă cu atenţie şi cu plăcere şi îţi zâmbesc. Vizualizează-te în chip de om
de succes şi vei fi, într-adevăr, un om de succes.
• Nu mai căuta pretexte şi începe chiar acum.

CARACTERE SI ,

COMPORTAMENTE

"-

In paginile acestui capitol vei întâlni o întreagă diversitate de tipuri de
personalitate, fiecare cu propriile sale particularităţi şi idiosincrazii.
O precizare : sunt rari indivizii care aparţin pe de-a-ntregul unui singur tip
de personalitate - suntem, cu toţii, un cocteil de trăsături variate, care au
evoluat o dată cu trecerea timpului. Personalitatea constituie un dat înnăscut,
asupra căreia pot fi însă exercitate influenţe exterioare.
Dacă ai copii, eşti în măsură să confirmi ideea că personalitatea devine
evidentă de foarte timpuriu. Un bebeluş doarme liniştit toată noaptea, în timp
ce altul te trezeşte mereu cu plânsul său; un copil e vioi, curios şi dornic să
înveţe, altul e placid, retras şi se dezvoltă mai lent.
"-

In anii care urmează, multe lucruri depind de mediul de viaţă al copilului.
Dacă vioiciunea primului este percepută ca un element pozitiv, atunci probabil
că acest copil va învăţa, cu timpul, să-şi canalizeze energia în mod productiv.
Dacă vioiciunea este percepută ca o calitate (ceea ce se întâmplă, de obicei,
cu băieţeii, nu însă şi în cazul fetiţelor) şi copilului i se acordă o deplină
libertate de a-şi manifesta temperamentul în orice împrejurare şi fără oprelişti,
există riscul ca el să devină foarte greu de stăpânit, tocmai pentru că nu i s-au
impus nişte limite.
Pe de altă parte, dacă părinţii şVsau profesorii consideră că un copil vioi
este un copil hiperactiv şi obraznic, acesta îşi va atrage tot felul de necazuri
din cauza "comportamentului său negativ". După o manifestare a vioiciunii
poate urma o pedeapsă, astfel încât copilul se va obişnui fie să-şi reprime
gesturile sau reacţiile similare, fie să le exagereze, ceea ce provoacă o nouă
pedeapsă, care, la rândul ei, îl îndeamnă pe copil să se comporte în chip şi 'mai
exagerat, până când devine exact acel mic derbedeu insuportabil pe care
părinţii îl văzuseră în el. Acesta este exemplul tipic de profeţie care se înde
plineşte prin ea însăşi.


Şi timiditatea poate fi privită în mai multe feluri : fie ca "bună-creştere",
adică ceva lăudabil şi de dorit, fie ca ceva vrednic de dispreţ şi etichetat ca
"înapoiat" şi "stupid". De acest gen de etichetare iniţială depinde modul în
care copilul va fi tratat şi întreaga lui dezvoltare ulterioară.
Copilul despre care se spune că este "binecrescut" poate deveni o persoană
inhibată, incapabilă să-şi exprime sentimentele, oricare ar fi ele, pozitive sau
negative. Copilul etichetat ca "înapoiat" poate creşte cu un complex de
inferioritate atât de adânc înrădăcinat, încât să-I împiedice să realizeze ceva
în viaţă. E cam greu să găseşti formula ideală, nu-i aşa? Ar fi bine să ierţi
greşelile de care s-au făcut vinovaţi părinţii, fiindcă poţi fi sigur că şi tu, la
rândul tău, vei comite greşeli în educaţia copiilor tăi.
Pentru că în copilărie şi în adolescenţă influenţa exercitată de atitudinea
părinţilor, fraţilor, profesorilor şi colegilor de şcoală este deosebit de puternică,
este evident că atmosfera în care creştem ne determină întreaga evoluţie
ulterioară şi are un impact substanţial asupra unui tânăr. Cum un copil de şase
ani nu-şi poate strânge jucăriile şi nu le poate spune alor lui : "Gata, m-am
săturat să tot fiu tratat ca un idiot! La urma urmei, sunt singurul din casă care
se pricepe să umble cu computerul ! " şi nu poate pleca trântind uşa, el va
continua să-şi asculte părinţii plângându-se de defectele lui, până când va fi
realmente în situaţia de a-şi lua zborul, adică abia după încă vreo zece ani.
Dar în tot acest timp, ideea că nu e bun de nimic a prins deja rădăcini în mintea
lui.
Acesta este un caz-limită, fiindcă fiecare dintre noi am avut parte de un
amestec rezonabil de laude şi critici în vremea copilăriei noastre. Cu toate
acestea, nu izbutim să ieşim din coconul acestei vârste fără oarecare luptă.
Unele remarci auzite, unele evenimente trăite ne afectează mai mult decât
credem în momentul respectiv şi continuă să ne influenţeze . Avem, fiecare,
biografia sa, zbaterea s a, la fel ca şi părinţii noştri, care, la vremea lor, au
trebuit să găsească o cale de a se înţelege cu părinţii lor.
Aceasta nu înseamnă că marca trecutului ar fi indelebilă. Dacă nu ne place
cum ne-au tratat părinţii, o dată ajunşi la vârsta maturităţii, ne putem alege
prieteni care să se poarte mai bine. Dacă, însă, de douăzeci de ani încoace, ne
apucă furia ori de câte ori cineva ne dă câte un ghiont, din greşeală, în
aglomeraţia strazii, avem nevoie de ceva timp şi de oarecare efort ca să scăpăm
de starea aceasta negativă, dar putem reuşi s-o eliminăm - e un preţ foarte
mic pe care merită să-I plătim pentru a evita să facem ulcer.
A

In acest capitol, dragă cititorule, vei găsi unele "portrete" cam exagerate -
trăsături de personalitate descrise în forma lor extremă, aproape caricaturală.
Rareori se întâmplă să întâlneşti fiinţe în carne şi oase asemenea celor din
aceste "portrete", dar se pot găsi oameni care să aibă o serie de trăsături de

CARACTERE ŞI COMPORTAMENTE 37

un anumit tip sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică. Schiţele care
urmează sunt menite să te ajute să te cunoşti ceva mai bine, să-ţi dai seama
care sunt punctele tale vulnerabile şi, prin urmare, care sunt zonele unde
trebuie utilizată gândirea pozitivă. Ia-le ca atare, cu un dram de sare şi în chip
de repere psihologice. Nu e nevoie să te arunci înai�tea trenului în cazul când
descoperi că te poţi recunoaşte într-unul din cele mai dezagreabile. Dacă te-ai
recunoscut, înseamnă că ai capacitatea de a fi sincer cu tine însuţi, ceea ce te
va ajuta să devii mai bun decât te consideri în momentul de faţă.

AUTORITARUL DOMN ŞTIE-TOT
Domnul şi doamna Ştie-Tot au concepţii extrem de clare despre lume şi
viaţă. Indiferent ce văd, aud sau li se întâmplă, ei izbutesc deîndată să
catalogheze ca bun sau rău, corect sau greşit. Pentru ei totul este foarte clar,
pentru că ei au decis o dată pentru totdeauna ce e bine şi ce nu. Nu-şi bat capul
cu zonele cenuşii de interferenţă, pentru că, în ochii lor, lucrurile nu pot fi
decât ori albe, ori negre. Cum, de obicei, sunt înzestraţi cu un glas pătrunzător,
nu scapă ocazia de a împărţi, în dreapta şi în stânga, nepreţuita lor ştiinţă. Fie
că vrei, fie că nu vrei, vei fi silit să le asculţi părerea despre indiferent ce subiect.
Dacă ţi s-a întâmplat să fii internat în spital, nu se poate să nu-ţi aminteşti de
sora aceea autoritară care năvăleşte în salon la cinci dimineaţa, cu vocea plină
de o jovialitate care face geamurile să zăngăne, ca să-ţi "ia temperatura",
1

tunându-ţi în ureche : "Vai, ce leneşi mai suntem ! Incă nu ne-am trezit? Hai,
domnule Winterbottom, deschide gura ! " Şi dacă vrei să afli ce tablete te-a făcut
să înghiţi, o vezi aruncându-ţi o privire plină de reproş şi o auzi răspun
zându-ţi: "Vai, domnule Winterbottom, dar ce facem noi aici, nu cumva uităm
că trebuie să ascultăm ce ne spune doctorul? !" Cu alte cuvinte, te pune la punct,
fiindcă după "regulamentele" din capul ei, pacientul nici nu ar trebui să se
gândească să pună în discuţie autoritatea medicului (indirect, autoritatea ei) ,
aşa cum se pare că ai cutezat tu, întrebând-o de doctoria administrată.
Nu îţi scapă nici permanentul "noi", în loc de "dumneata" sau "dumnea
voastră" - ca şi cum nu mai eşti o persoană cu drepturile ei inalienabile, ca şi
cum ea ştie, în orice caz, mai bine ca tine, ce îţi trebuie, o dată ce te-a luat sub
incontestabila tiranie a aripii ei protectoare, astfel că tu (pruncul) şi ea (mama)
aţi devenit unificatorul pronume personal "noi".
Aceşti autoritari "Ştie-Tot" nu se zgârcesc cu criticile, care nu întotdeauna
sunt şi constructive. Chiar dacă ideile lor sunt bune, oamenii le resping
sugestiile numai pentru felul în care sunt exprimate.

38 GÂNDlREA POZITNĂ

CAIJTĂŢILE DOMNULUI SAU DOAMNEI "ŞTIE-TOT"
Adeseori, personajul nostru este într-adevăr o persoană pricepută şi sincer
doritoare de a-i ajuta pe ceilalţi.
DEFECTEI.E DOMNULUI SAU DOAMNEI " ŞTIE-TOT" 1

Personajul nostru are tendinţa de a fi rigid. In mod frecvent, ideile sale s-au
conturat încă de timpuriu şi nu li s-au mai adus modificările ulterioare impuse
de viaţa reală. De aici, un aer demodat, de om pentru care un microcip nu este
altceva decât un produs secundar, apărut în perioada de criză, în producţia
de cartofi *.

Personajul nostru este atât de convins că are dreptate, încât e înclinat mai
curând spre a ţine predici, decât spre a dialoga. El nici nu-şi dă seama că
jigneşte oamenii ("Doar îţi vreau binele ! ") cu criticile sale severe şi că devine
el însuşi antipatic, întrucât cei din jur fie nu îl agreează, fie se tem de el.
STAREA LĂUNTRICĂ A DOMNULUI SAU DOAMNEI "ŞTIE-TOT" 1

Rigiditatea opiniilor reflectă un fond de nesiguranţă. In condiţiile în care
lumea apare ca un loc ce generează teamă şi creează confuzie, o asemenea
structură mentală rigidă furnizează un anumit sentiment de securitate, un fel
de bară de protecţie de care te poţi agăţa. Totuşi, această rigiditate are, de
fapt, neajunsurile ei. Atât podurile, cât şi zgârie-norii, sunt construite astfel ca
să permită o oarecare oscilaţie elastică, în stare să le ajute să reziste mai bine
la uragane sau cutremure : tocmai prin flexibilitate se asigură soliditatea. Acest
lucru li se aplică şi semenilor noştri - numai aceia dintre noi care se dovedesc
capabili să se adapteze la noutatea situaţiilor reuşesc să le parcurgă şi să le
soluţioneze cel mai bine.
Domnul sau doamna "Ştie-Tot" îşi iroseşte o mare cantitate de energie
opunându-se schimbărilor, astfel încât lasă să le scape numeroase ocazii de
care ar fi putut profita din plin, numai şi numai pentru că lucrurile sau
împrejurările noi nu încap în tiparele lor de gândire şi, ca atare, îi înspăimântă
("Nu, mulţumesc - în biroul meu n-au ce să caute sofisticăriile astea noi de
compu tere ! ") .

ŞOARECELE
Şoarecele este o scuză ambulantă. Chiar şi în zilele noastre, majoritatea
"şoarecilor" o formează femeile . Şoarecii simt că trebuie să-şi ceară scuze şi
pentru că s-au născut şi, când se duc pe lumea cealaltă, pe piatra mormântului
lor cel mai potrivit epitaf ar fi "Scuzaţi-mi cenuşa".
*
Chips, în limba engleză, Înseamnă cartofi pai. (n. trad.)


Şoarecii se tem că îi încurcă pe ceilalţi sau că îi deranjează cu ceva. Ar fi
în stare să aştepte şi o jumătate de oră până când cele două vânzătoare îşi
tennină păIăvrăgeala, fără să încerce să le atragă atenţia. De altfel, Şoarecii
noştri stau şi aşteaptă în mai toate privinţele, şovăind, oarecum nehotărâţi şi
rămaşi mereu prin preajma semenilor: se învârt de colo până dincolo slujin
du-şi familia, aşteaptă, nesiguri, până când şeful îi cheamă să le dicteze o
scrisoare, ezită dacă li se cere o părere, pentru că nu s-au hotărât să adopte
vreuna, într-un sens sau altul. Dar chiar dacă personajul nostru s-a decis pentru
un anumit punct de vedere, este foarte probabil că nu şi-l va menţine, fiind
fenn convins că, el însuşi nefiind bun de nimic, nici ideile lui nu au cum să fie
valoroase şi importante (şi, după cum am văzut deja, dacă cineva se consideră
o nulitate, sfârşeşte chiar prin a deveni astfel) .
Nu trebuie să credem că Şoarecii se bucură de popularitate datorită
serviabilităţii lor; foarte adesea aceasta este taxată drept prostie, iar perma
nentele lor scuze îi agasează pe cei din jur. Pentru această categorie, cuvântul
"nu" ar putea fi şters din vocabular - ei nici în vis nu ar îndrăzni să-I folosească
vreodată.
CALITĂŢILE ŞOARECELUI
Şoarecele e săritor, respectuos şi de mare ajutor pentru cei aflaţi la necaz.
Are inimă bună, e milos (deşi compasiunea nu ţine loc de inteligenţă) şi îi
susţine neobosit şi neprecupeţit pe semenii săi bolnavi sau în vreo altă
suferinţă. Doamnele în vârstă ar numi personajul nostru "un înger".
Dacă cineva are nevoie de ajutorul său, Şoarecele se simte în siguranţă şi
poate să-şi descopere talente sau forţe care surprind în mod plăcut pe toată
lumea, inclusiv pe sine însuşi. Pentru că aceste trăsături sunt folositoare
celorlalţi, semenii le consideră, de obicei, calităţi preţioase .
Trebuie totuşi să subliniem că, dacă acest devotament plin de abnegaţie este
dublat de o totală neglijare a sinelui, până la punerea în pericol a propriei
sănătăţi, el încetează a mai fi pozitiv, întrucât tinde să ajungă autodistructiv.
DEFECI'EI.E ŞOARECELUI
Celor cu personalitate puternică le este foarte lesne să exploateze Şoare
cele. Incapacitatea acestuia de a spune "nu" şi acutul său simţ al datoriei îl
împiedică să se sustragă şi să se salveze atunci când i se cer lucruri dificile sau
absurde. Ceea ce nu Înseamnă că felul lor Îndatoritor de a fi le atrage
aprecierea - pe mulţi, omniprezenţa lor supusă îi enervează. De aceea, faptele
bune ale Şoarecilor nu sunt Întotdeauna răsplătite pe măsură. .
STARFA LĂUNTRICĂ A ŞOARECELUI
Structura interioară a acestui tip este mult mai complexă , d ecât s-ar putea
presupune. Există multă frământare şi multă revoltă, fiindcă, undeva, se


ascunde un "eu", care se zbate să iasă la suprafaţă şi să străpungă starturile
de supuşenie şi abnegaţie sub care a fost îngropat şi sufocat sistematic, timp
de ani şi ani. Există, aşadar, o mare nevoie de apreciere şi de recunoaştere,
care îl împinge să facă mereu alte şi alte fapte bune, iar dacă nu i se arată recu
noştinţa şi lauda ce i se cuvin, apare frustrarea, din care izvorăsc şi mai multe
acte generoase, adesea copleşindu-i, obsesiv, pe cei din jur, îngropându-i sub
devotament şi dăruire, în speranţa unei aprecieri favorabile. Dacă aceasta
continuă să nu apară, Şoarecele se supără, dar, cum un înger nu îşi poate
îngădui aşa ceva, el tinde să-şi reprime supărarea, iar micul său "eu" se face
şi mai mic. Şoarecele este predispus la extenuare, sunnenaj şi îmbolnăvire
mentală tocmai din cauza reprimării sentimentelor şi dorinţelor sale .

MARTIRUL
Este tot un personaj preponderent feminin. El va spune tuturor cât este de
slab şi de neajutorat, când, în realitate, are forţa unui taur. Martirii dispun de
o mare energie şi de o tot atât de mare hotărâre de a şi-o folosi pentru a face
ceea ce vor şi pentru a atrage asupra lor atenţia celorlalţi, fiindcă sunt convinşi
1

că o merită din plin şi că au tot dreptul la ea. Ii vei auzi iar şi iar povestindu-ţi
cât au fost ei de altruişti în urmă cu trei ani, când ţi-au împrumutat cinci lire,
şi cât de adâncă şi eternă gratitudine li se cuvine pentru un gest atât de
generos .
Cu toate că Martirii par să nu-şi utilizeze semenii decât în chip de spectatori
sau de auditori, de fapt ei au o nevoie acută de stima celorlalţi pentru a-şi
1

hrăni respectul de sine. In fond, dobândirea acestui autorespect şi a simţului
propriei lor importanţe reprezintă (în mod conştient sau inconştient) însuşi
1

scopul vieţii lor, pe care sunt ferm decişi să şi-l realizeze. In general, au destule
cunoştinţe de medicină şi nu scapă ocazia de a· te pune la curent cu starea
sănătăţii lor, care, se înţelege, este mizerabilă şi furnizează tot felul de motive
de îngrijorare.
Sunt multe mame care adoptă acest comportament ca şantaj emoţional,
pentru a-şi împiedica unicul copil să plece din casa părintească sau numai să-şi
1

petreacă serile în altă parte ori să-şi înjghebe, şi el, o viaţă personală. Indată
ce fiul sau fiica se apropie de clanţa uşii, mămica îşi duce mâna la inimă şi, cu
un zâmbet obişnuit, dar viteaz, îi urează odraslei o seară plăcută, când, în
realitate, mesajul e următorul: "Da, du-te, bineînţeles că trebuie să te duci ! Nu
contează că eu o să fac un infarct în timp ce tu te distrezi." Dacă progenitura
se întâmplă să fie un Şoarece, efectul e garantat: "copilul" nu poate ignora
semnalele şi rămâne, cuminte, acasă.


Interesant este, însă, atunci când se întâlnesc doi Martiri. Conversaţia
devine foarte animată până când se transfonnă într-un adevărat duel verbal
o veritabilă întrecere : cine e mai bolnav, cine a suferit mai multe operaţii.
("Chirurgului nu i-a venit să-şi creadă ochilor cum cineva poate să supra
vieţuiască cu o piatră atât de mare în vezica biliară ! ") Probabil că vorbesc
amândoi în acelaşi timp, fără ca vreunul să asculte ce spune celălalt, preocupat
fiind fiecare numai şi numai de enumerarea tuturor detaliilor propriului său
monolog, pentru a-şi asigura victoria în competiţia maladiilor.
CALITĂŢILE MARTIRULUI
Martirul este înzestrat cu foarte multă energie şi cu o mare hotărâre. Din
păcate, ambele sunt prost canalizate.
DEFECTELE MARTIRULUI
Martirii atrag Şoarecii. Este o relaţie echivalentă celei dintre un sadic şi un
masochist: Martirul se lamentează, iar Şoarecele îl ascultă impresionat şi se
simte util.
Restul oamenilor îi evită pe Martiri tocmai din cauza permanente lor lor
văicăreli, dar, în această situaţie, văzându-se abandonaţi sau neglijaţi, Martirii
îşi completează repertoriul de simptome şi de boli cu altele noi, până când
ceilalţi încep să se simtă vinovaţi şi aleargă din nou lângă patul de suferinţă
al "bolnavului", care, de data aceasta, ar putea fi realmente pe moarte . . .
A

In fond, Martirii riscă să se îmbolnăvească de-a binelea, tocmai pentru că
se gândesc la ei înşişi ca la nişte oameni bolnavi (vezi şi pagina 1 20) .
STAREA LĂUNTRICĂ A MARTIRULUI
De fapt, Martirii sunt persoane singuratţce şi nesigure de sine, care au
sentimentul că nu li s-a acordat niciodată atenţia meritată. Datorită bolii, se
găsesc în centrul preocupărilor celor din jur, astfel că recurg mereu la reţeta
astfel verificată. Dacă au norocul să găsească un om care nu este dispus să se
lase şantajat, dar ţine la ei suficient pentru a-i determina să găsească modalităţi
pozitive de a câştiga simpatia semenilor, Martirii sunt capabili să înveţe să-şi
canalizeze energia pe făgaşuri constructive, manifestând şi dezvoltându-şi
calităţi surprinzătoare.

DOMNUL MACHO

Domnul Macho (sau bărbatul fatal) apare sub chipuri diferite în vremurile
acestea. Nu mai e vorba doar de masculul-feroce-îmbrăcat-cum-se-nimereşte, aşa
cum am fi tentaţi să credem. Ar fi foarte posibil să constatăm că se îmbracă cu

42 GÂNOIREA POZITIVĂ

gust, are geantă diplomat şi a renunţat la bere în favoarea vinului de calitate,
servit de barmani stilaţi, într-un local elegant.
Deşi în aparenţă lipsit de complexe şi sfioşenii, Domnul Macho are, totuşi,
un domeniu tabu : cel al adevăratei sale performanţe sexuale, care, de regulă,
este destul de modestă. Dar să nu ne închipuim că Domnul Macho se lasă
abătut din cale de o piedică neînsemnată cum ar fi adevărul. Nici vorbă ! El
are multe de povestit, mai ales când e înconjurat de alţi bărbaţi sau de câte
două-trei fătuci zglobii şi puse pe chicotit.
Conversaţia va fi dominată de ultimele lui cuceriri şi nu este el omul care
să se zgârcească la detalii despre cum, unde, când şi de câte ori, despre numele
şi adresa fericitei, şi câte şi mai câte . Dacă rămâne singur cu o femeie, eroul
nostru tot despre femei va continua să vorbească - dar despre altele - şi cu tot
atât de amănunţite precizări asupra performanţelor, tehnicii şi datelor perso
nale ale partenerelor sale, ceea ce, evident, nu numai că distruge orice inti
mitate posibilă cu ascultătoarea sa, dar o şi pune pe aceasta într-o situaţie
. ...

Jenanta.
"

In realitate, toată această vorbărie se justifică prin nevoia, conştientă sau
inconştientă, de a distrage atenţia de la mediocritatea (ori submediocritatea)
sa ca amant şi, adeseori, acest mic truc dă rezultate: unele femei vor începe
să-şi spună că e numai vina lor dacă Domnul Macho nu prea le-a făcut să vadă
focuri de artificii şi un colţ de paradis .
"

Dar ce-are a face ! Imbrăcat la modă şi din nou călare pe motocicleta lui,
personajul nostru îşi reia atitudinea caracteristică : "Păzea, fetelor, că sosesc."
E tipul care vine "la aspiraţie" în urma maşinii tale şi apoi claxonează şi
semnalizează nerăbdător cu farurile, deşi e clar că ai înaintea ta două
camioane şi din faţă mai vine o coloană de trei-patru, aşa că nu-i poţi face loc.
Dar toată această tevatură nu este decât reeditarea vechiului "Mamă, mamă,
ia uită-te la mine ce fac ! " a băieţelului de altădată, cu singura diferenţă că
acum e pe motocicletă sau la volan, iar atunci era pe tricicletă. Nivelul de
maturizare a rămas cam acelaşi.
CAIJTĂŢILE DOMNULUI MACHO
E minunat dacă îl poţi face să tacă.
DEFECfELE DOMNULUI MACHO
De obicei, el este cel care creează probleme altora - mai ales femeii care
se află cu el - fiindcă omul e total incapabil să suporte o intimitate reală. El
trăieşte superficial şi preferă relaţiile care nu îl angajează. Domnul Macho e
vânătorul vânat, hăituitorul hăituit, care urmăreşte o nouă cucerire înainte de
a fi terminat aventura în curs, urmărit în permanenţă de propria sa neputinţă
de a se implica.


STAREA lĂUNTRICĂ A DOMNULUI MACHO
Avem de-a face cu un om singur, al cărui comportament imatur caută să
panseze rănile unui orgoliu grav vătămat şi ale unei insecurităţi ce îşi are
originile în anii de formare a personalităţii, când copilul sau adolescentul a
suferit de pe urma vreunui abuz ori a vreunei neglij ări afective. Pentru că nu
poate sau nu vrea să recunoască realitatea dificultăţilor sale, este foarte greu -
aproape imposibil - să fie ajutat.

A

MIEROSUL-CARE-TE-INJUNGHIE-PE-LA-SPATE
Este o categorie care include şi bărbaţi, dar şi femei - nu neapărat colegi
de serviciu. Aceşti oameni suferă, în general, de un anumit complex de
inferioritate . Ei spun "da" atunci când, de fapt, ar vrea să spună "nu", dar sunt
cu totul incapabili să-şi exprime opiniile în cazul în care acestea se află în
dezacord cu ale tale, mai ales dacă se întâmplă să ai o poziţie superioară faţă
de a lor.
"

Injunghietorul-pe-Ia-spate e plin de amabilitate în prezenJ a ta, dar imediat
ce ai ieşit din cameră, înjunghiatul pe la spate poate începe. Intreaga expresie
facială a personajului nostru se transformă într-o clipă : zâmbetul luminos şi
cald devine un rânjet dispreţuitor, iar bârfa sau, şi mai grav, calomnia prinde
să se reverse în valuri mâloase de răutate.
Aceşti indivizi au metoda lor indirectă de a-şi elimina câte puţin din "fiere"
atunci când ştiu că se găsesc la discreţia ta. Este o atitudine teribil de
destructivă, întrucât ea otrăveşte atmosfera unui colectiv sau grup şi Înjun
ghietorul însuşi devine din ce în ce mai încordat, fără a reuşi să-şi rezolve
problemele şi fără a putea să scape din această stare de tensiune.
Astfel de persoane acceptă sarcini tot mai dificile din partea şefilor, deşi îşi
dau seama că nu se vor achita de ele. Se simt, prin urmare, exploatate şi
nedreptăţite - ceea ce le alimentează resentimentele. Singura soluţie pe care
o văd este să se ducă de la un coleg la altul, plângându-se de imbecilul de şef.
Desigur, rămâne unicul om care ar putea să rezolve situaţia - adică tocmai
şeful - dar acesta habar nu are cum stau lucrurile, fiindcă omul nostru nu
îndrăzneşte să-i vorbească.
CAUTĂŢILE INJUNGHIETORULUI-PE-lA-SPATE
Multă energie, care, din nefericire, este direcţionată negativ.
DEFECI'EI.E INJUNGHIETORULUI-PE-lA-SPATE
Un asemenea ins este în stare să otrăvească atmosfera din jurul său oriunde
lucrează, oriunde se află - cu colegii sau în familie. Desigur că stâmeşte

Vera peiffer-gandirea-pozitiva

Vera peiffer-gandirea-pozitiva

Recomendados

Recomendados

Más contenido relacionado

La actualidad más candente

La actualidad más candente (20)

Destacado

Destacado (18)

Similar a Vera peiffer-gandirea-pozitiva

Similar a Vera peiffer-gandirea-pozitiva (20)

Más de relu27

Más de relu27 (20)

Vera peiffer-gandirea-pozitiva