ehjklșlkjhgfsdfghjklșlkjhgfdsdfghjk,l.lkjhg

1. Tema: Expertiza autotehnică
Autor:
Chişinău 2021

2. PRINCIPALELE CATEGORII DE URME CE SE POT
IDENTIFICA ŞI RIDICA DE LA LOCUL PRODUCERII
ACCIDENTELOR RUTIERE
Prin urmă a mijloacelor de transport se înţelege orice
modificare produsă de sistemul de rulare, de celelalte părţi
componente pe obiectele sau suprafeţele cu care vehiculul a
venit în contact.

3. Formarea acestor categorii de urme depinde de o multitudine de
factori, cei mai importanţi fiind:
a) natura suprafeţei pe care se rulează, din acest punct de vedere
urmele fiind de suprafaţă sau de adîncime, de stratificare sau
destratificare, după cum vehiculul se deplasează pe asfalt, pămînt
moale, zăpadă, praf, nisip etc.;
b) modul de mişcare a mijlocului de transport, care în timpul
deplasării sau rulării normale creează urme statice, spre deosebire de
frînare sau de derapare, situaţie în care urmele sînt dinamice;
c) tipul de bandaj sau şină cu care sînt prevăzute roţile, ponderea fiind
deţinută de anvelopele de cauciuc care conţin un desen antiderapant
variat.

4. Categoriile de urme
(slide 1)
Urmele de pe autovehicule sau de pe alte obiecte
Autovehiculele angajate în accident, precum şi
celelalte obiecte, cu care se produce tamponarea,
frecarea sau atingerea păstrează numeroase urme pe
baza cărora se va putea stabili: starea tehnică a
autovehiculului, natura urmelor create pe
autovehicul, explicarea modului de producere a
accidentului (mecanismul producerii acestuia).

5. Categoriile de urme
(slide 2)
Urmele de tamponare
Urmele de tamponare ce se găsesc pe anumite obiecte pot indica tipul
autovehiculului şi acele părţi proeminente ale sale datorită cărora ele s-au
produs, inclusiv mecanismul producerii accidentului.

6. Categoriile de urme
(slide 3)
Urmele digitale
Dacă autovehiculul participant la accident a fost abandonat
de conducătorul auto sau dacă acesta, deşi prezent la locul
faptei, neagă că ar fi condus autovehiculul respectiv, organul
de cercetare penală va trebui să fixeze urmele digitale sau
palmare de pe: volan, mînerele nichelate ale uşilor, oglinda
retrovizoare, diferitele părţi nichelate sau lucioase ale
autovehiculului.

7. Categoriile de urme
(slide 4)
Urmele de vopsea
Pentru identificarea autovehiculului implicat în accidentul de circulaţie, o
deosebită importanţă o au descoperirea şi fixarea urmelor de vopsea care rămîn
imprimate după tamponare pe autovehicule şi pe alte obiecte găsite la faţa
locului.

8. Categoriile de urme
(slide 5)
Urmele de pe corpul şi îmbrăcămintea victimei
Pe cadavrul sau îmbrăcămintea victimei se găsesc
multiple urme apărute ca urmare a accidentului, prin
descoperirea, fixarea şi examinarea cărora se va putea
stabili:
- mecanismul producerii accidentului;
- vehiculul participant;
- timpul survenirii morţii.

9. Categoriile de urme
(slide 6)
Urmele de pe partea carosabilă a drumurilor publice şi din apropierea
acestora
Urmele de sînge
Urmele sau petele de ulei, benzină, vaselină şi alte substanţe
Urmele provenite din spargerea farurilor, geamurilor sau parbrizelor
La faţa locului pot fi găsite cioburi rezultate în urma spargerii farurilor,
geamurilor sau parbrizelor, care prezintă importanţă, întrucît pot ajuta la
identificarea autovehiculului participant la accident, prin intermediul unor
constatări sau expertize traseologice ori de altă natură.

10. Categoriile de urme
(slide 7)
Urmele de sol, părţi desprinse din caroserie, garnituri,
racorduri de cauciuc, piese de autovehicule şi resturi de
încărcătură
Pe partea carosabilă sau în apropierea drumului pot fi găsite
urme de sol provenite de pe anvelopele sau aripile
autovehiculului, cu ocazia tamponării sau a frecării caroseriei
de unele obiecte, din acestea putîndu-se desprinde aşchii sau
părţi mai mari.

11. Categoriile de urme
(slide 8)
Urmele de frînare, demarare şi derapare
În procesul de rulare obişnuită a autovehiculului pe
îmbrăcămintea tare a părţii carosabile, pneurile nu lasă
urme. Urmele pneurilor apar numai la acceleraţii foarte
mari, atunci cînd pleacă de pe loc, la viraje strînse cu
viteze mari sau viraje bruşte, frînări puternice şi la
derapare.

12. Expertiza autotehnică. Obiectul de cercetare
Expertiza tehnică-auto presupune cercetări în vederea soluţionării unor
probleme legate de accidente rutiere din sistemul OM-VEHICUL-MEDIU,
pentru care sunt necesare cunoştinţe speciale.

13. Expertiza autotehnică. Informaţii necesare
expertului (slide 1)
Pentru soluţionarea cu succes a problemelor solicitate, în ordonanţa (încheierea)
de numire a expertizei, este necesar a se indica datele obiective, din oficiu,
necesare pentru examinări:
starea carosabilului (lăţimea, felul acoperişului, urcuş sau coborîre, uscat sau
umed);
starea tehnică şi încărcătura vehiculului;
coordonatele locului impactului (tamponării);
viteza de deplasare sau distanţa şi modul de deplasare a pietonului pînă la locul
impactului (tamponării);

14. Expertiza autotehnică. Informaţii necesare
expertului (slide 2)
viteza de deplasare a vehiculului, dacă a fost constatată de
solicitantul expertizei;
lungimea urmelor lăsate de roţile vehiculului şi caracterul
lor (frînare, derapare ect.);
locul şi coordonatele zonelor de cioburi de sticlă, glod
(sol) căzut de pe vehicule ect.;
poziţionarea şi coordonatele vehiculelor şi ale altor
obiecte;

15. Expertiza autotehnică. Informaţii necesare
expertului (slide 3)
momentul declanşării obstacolului de circulaţie (momentul,
în care conducătorul vehiculului trebuia să prevadă şi să
întreprindă masurile necesare pentru evitarea accidentului);
dacă conducătorul vehiculului, înainte de impact
(tamponare), a frînat şi distanţa parcursă cu frînă pînă şi după
impact (tamponare) pînă la oprirea completă;
cu care parte a vehiculului a fost accidentat pietonul sau a
joncţionat cu alt vehicul;

16. Tipurile de expertiză tehnică-auto:
1. Expertiza circumstanţelor producerii accidentului rutier.
2. Expertiza stării tehnice a vehiculelor şi a pieselor deteriorate.
3. Expertiza urmelor (traseologie) vehiculelor.
4. Cercetările automerciologice.

17. Examinarea circumstanţelor producerii
accidentului rutier. Tamponarea pietonilor
1. Care era viteza de deplasare a vehiculului, luînd în considerare lungimea
urmelor de frînare?
2. Care este distanţa necesară de oprire în siguranţă a vehiculului?
3. La ce distanţă se afla vehiculul de la locul impactului, în momentul declanşării
obstacolului de circulaţie?
4. Dispunea conducătorul automobilului de posibilitatea tehnică de a evita
accidentul pietonului prin frînare?
5. La ce distanţă se afla pietonul de la locul impactului, în momentul în care
vehiculul era la o distanţă optimă de oprire în siguranţă?
6. Cum trebuia să acţioneze conducătorul vehiculului în situaţia dată, conform
cerinţelor Regulamentului circulaţiei rutiere?

18. Examinarea circumstanţelor producerii
accidentului rutier. Tamponarea vehiculelor
1. Care era viteza de deplasare a vehiculului, avînd în vedere distanţa
de la care a fost aruncat după impact?
2. La ce distanţă de la locul impactului se afla vehiculul în momentul
apariţiei obstacolului de circulaţie?
3. Dispunea conducătorul de posibilitatea tehnică de a evita impactul
prin frînare cu vehiculul, ce a declanşat obstacolul de circulaţie?
4. La ce distanţă de la locul impactului se afla vehiculul, care a
declanşat obstacolul de circulaţie, în momentul în care celălalt
vehicul se afla la distanţa necesară de oprire în siguranţă?
5. Cum trebuiau să acţioneze conducătorii vehiculelor în situaţia dată,
conform cerinţelor Regulamentului circulaţiei rutiere?

19. Examinarea circumstanţelor producerii
accidentului rutier. Ieşirea vehiculelor de pe
carosabil şi răsturnarea lor
1. Care este viteza permisă de deplasare pe sectorul de
drum dat, reieşind din raza de curbură a drumului şi
condiţiilor de derapare a vehiculului?
2. Care este viteza permisă de deplasare pe sectorul de
drum dat, reieşind din raza de curbură a drumului şi
condiţiilor de răsturnare a vehiculului?

20. Examinarea stării tehnice şi a pieselor vehiculelor
1. Care este pricina apariţiei deteriorărilor în sistemul de dirijare, sistemului
de frînare, suspensiei şi sistemului de forţă stabilite la examinarea
vehiculului?
2. Cînd au apărut deteriorările stabilite, în raport cu accidentul rutier, pînă
la momentul producerii accidentului, în momentul accidentului sau după
accident?
3. A avut posibilitate conducătorul, pe parcursul verificării şi exploatării
vehiculului, să observe deteriorarea (neregula) dată înainte de
producerea accidentului?
4. Cum a putut influenţa deteriorarea dată la manevrarea vehiculului?
5. Din cauza deteriorării constatate a avut loc accidentul rutier?

21. Examinarea urmelor (traseologie) vehiculelor
1. Sunt prezente pe vehicule urme (semne traseologice) de joncţiune?
2. Sunt sau nu prezente pe vehicule şi îmbrăcămintea pietonului urme (semne traseologice) de
joncţiune?
3. Care era poziţia reciprocă a vehiculelor în momentul impactului?
4. Care era poziţia vehiculelor în momentul impactului (tamponării) în raport cu elementele
carosabilului?
5. Aparţin urmele depistate la faţa locului (pe hainele victimei) anvelopelor vehiculului
prezentat?
6. Cărui model (marcă) de vehicul aparţin piesele (fragmentele de piese) depistate la faţa locului,
pot fi folosite ele pentru identificarea anului fabricării, culoarea vopselei?
7. Prezintă un tot întreg fragmentele pieselor de la vehiculul depistat la faţa locul cu piesele
rămase de la vehiculul în examinare?

22. Obiectul expertizei automerceologice
Ca obiect al expertizei judiciare automerceologice servesc:
1. Unităţile de transport:
a) Autoturismele;
b) Automobilele marfare;
c) Microautobuzele;
d) Autobuzele;
e) Automobilele speciale;
f) Tractoarele;
g) Combinele;
h) Motocicletele;
i) Remorcile şi semiremorcile;
2. Piesele de schimb şi accesoriile acestora.

23. Problemele ce pot fi rezolvate în cadrul expertizei
automerceologice
1. Evaluarea prejudiciului material, cauzat posesorului automobilului, în
urma accidentului rutier.
2. Determinarea preţului pieselor de schimb ale automobilului.
3. Stabilirea procentului de uzură fizică a unităţii de transport.
4. Determinarea costului real (de piaţă, restant, de import) al unităţilor de
transport la momentul efectuării expertizei sau la o anumită perioadă de
timp.
5. Stabilirea tipului mijlocului de transport, conform predestinaţiei.
6. Determinarea volumului cilindric al motorului.
7. Stabilirea anului fabricării mijlocului de transport.
8. Stabilirea codului tarifar al mijlocului de transport.

24. PARTICULARITĂŢILE DE STABILIRE A
DETERIORĂRILOR LAAUTOMOBIL CARE
AU FOST PREZENTE LAACESTA PÎNĂ LA
PRODUCEREA ACCIDENTULUI RUTIER, ÎN
URMAACCIDENTULUI RUTIER ŞI DUPĂ
ACCIDENTUL RUTIER.

25. I
Logic este faptul că dacă automobilul s-a tamponat cu
partea din faţă, nu va fi deteriorată partea din spate a
automobilului şi invers, în cazul în care asupra acelei
părţi nu a avut de asemenea o joncţiune în timpul
accidentului rutier.

26. II
Natura urmelor de asemenea este un indiciu relevant pentru a da
răspuns la întrebarea noastră. În cazul în care urmele sunt de suprafaţă
sau de adîncime putem afla cu ce obiect şi anume natura obiectului,
formele, dimensiunile, rigiditatea, constituie o parte a unui alt
automobil sau obstacol şi dacă da, corespunde cu cel care a fost
implicat în accidentul rutier. Astfel poate fi stabilit care sunt
deteriorările care au fost cauzate nemijlocit în timpul accidentului
rutier. De exemplu, „păgubitul” indică faptul că a fost tamponat de un
alt automobil care a părăsit locul accidentului rutier, însă urma arată că
automobilul s-a tamponat de un pilon sau de un alt obstacol.

27. III
Urmele de stratificare sau destratificare, de asemenea, ne pot arăta cum şi cînd
au fost produse deteriorările la automobil. Astfel, în cazul urmelor de stratificare
prin analiza substanţei (vopsea, beton, lemn, verdeaţă etc.) care a fost depusă pe
automobilul cu pricina, putem identifica deteriorările conform întrebării noastre.
De exemplul, automobilul expertizat a fost implicat cu un alt automobil de o
anumită culoare, să zicem roşie, însă în urma analizei urmelor depistate se
identifică că pe suprafaţa respectivă sunt depuneri de beton sau asfalt, care în
anumite locuri se suprapun pe urmele de vopsea roşie, fapt ce denotă că
automobilul a fost supus unui impact ulterior, adică au apărut deteriorări
suplimentare după accidentul rutier. Sau iarăşi, „păgubitul” menţionează că
automobilul său a fost lovit de către un alt automobil, dar pe acesta sunt
identificate urme de substanţă lemnoasă.

28. IV
Urmele de destratificare, conform tehnologiilor
existente la moment, poate fi stabilite cu o anumită
precizie vechimea acestora, astfel în cazul în care
acestea sunt mai multe este necesar de stabilit
consecutivitatea lor. Este posibil de stabilit vechimea
acestora fără mari dificultăţi, în situaţia în care în aceste
urme sunt prezente semne de corozie, ceea ce denotă
faptul că asemenea urme au o vechime mai mare.

29. V
Semnele de corozie, de asemenea, prin acestea poate fi stabilit
vechimea şi cronologia deteriorării altor părţi, piese ale
automobilului. De exemplu în cazul în care „păgubitul” indică că
în urma accidentului rutier a fost deteriorată baia de ulei a
motorului şi aşa a fost deteriorat întreg motorul din cauza
scurgerii de lubrifianţi, însă în urma analizei acestei piese se
stabileşte că spargerea baiei a avut loc cu mai mult timp în urmă,
spărtura acesteia fiind deacum ruginită. În aşa fel poate fi stabilit
dacă urechile motorului au fost rupte în urma accidentului rutier
sau anterior acestuia şi în general dacă o anumită piesă a fost
deteriorată în urma accidentului sau datorită uzurii fireşti.

30. Mulţumesc pentru atenţie!!!