articol

2. Articol la ziarul Monitorul
Ştiinţele naturii – disciplină de studiu în clasa 1.
«Natura ne aseamănă,
educaţia ne deosebeşte.»
(Confucius)
Disciplina de învăşământ ştiinţele naturii este prevăzută de standartul
nou de stat chiar din clasa 1 şi vizează observarea şi perceperea lumii în
întregul său, cu elementele componente, procesele şi fenomenele
caracteristice, precum şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare. De aceea
demersul didactic se impune a fi deplasat de la « ce se învaţă?» la « de
ce se învaţă?»
Prin intermediul acestui obiect şcolarul trece din lumea poveştilor în
lumea faptelor reale şi a lucrurilor concrete, începe să cunoască mediul
în care trăieşte şi procesele din jurul său.
Aceasta implică transformarea elevului din spectator, în actor al
activităţii ştiinţifice. În acest fel se evidenţiază necesitatea pregătirii
elevului nu ca pe un cercetător şi om de ştiinţă, ci ca pe un cetăţean care
să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active
la viaţa socială.
O importanţă deosebită îl au şi lecţiile cu caracter practic – laboratorul
de cercetări(numit în clasa 1) care pornesc de la premisa « elevul se
dezvoltă prin experimentele pe care le face şi nu prin acelea care se fac
în faţa lui.»
Metodele şi tehnicile de lucru se pot folosi variat: problematizarea şi
descoperirea, metodele clasice cu valenţe participative(experimentul,
observaţia şi conversaţia euristică); metodele stimulative
competitive(jocul didactic, concursul); lucrul în perechi şi grup; vizita
sau excursia didactică ş.a. Este important ca metodele şi tehnicile de
lucru să fie alese în funcţie de învăţare şi centrate pe universul copilului,
pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii(documentarea după

3. surse de informaţii variate, observarea proprie, exerciţiul individual,
experimentul, activităţi care solicită efortul colectiv, de grup şi lucrul în
perechi.)
Rolul învăţătorului e să organizeze activitatea: să stabilească regulile
de desfăşurare a activităţilor de grup şi a responsabilităţilor fiecărui
membru al grupului; să dirijeze învăţarea prin intermediul activităţilor
propuse, să precizeze într-un limbaj simplu, etapele de parcurs, pentru ca
elevii să poată răspunde sarcinilor date; să prezinte experimente
demonstrative, nemijlocit să îndrume elevii în executarea
experimentelor; să aprecieze rezultatele obţinute. Încă Confucius
spunea: «Am spus şi am uitat, am văzut şi am înţeles, am făcut şi am
învăţat.» Dacă elevii vor efectua experimente în mod direct şi vor evalua
rezultatele acestora, este garantat gradul maxim de succes deplin.
Am dat viaţă acestor relatări în cadrul lecţiilor de ştiinţele naturii cu
subiectele: «Ce ştim despre plante şi animale», «Animalele domestice
din ţinutul natal» la care au fost prezenţi elevi, învăţători şi părinţi. În
practica de lucru drept călăuză îmi sunt cuvintele lui Mişeli Monteni:
„Copilul nu este un vas care trebuie umplut, ci o torţă care trebuie
aprinsă.»
Panciuc Elena
învăţătoarea clasei 1
şcoala de cultură generală Tereblecea