La zona 2, o lateral, comprende el a´ rea situada entre el diafragma y la bifurcacio´n ao´ rtica, limitando medialmente con los vasos renales y lateralmente con la fascia de Toldt, por lo que engloba las gla´ndulas suprarrenales, los rin˜ ones, vasos renales, los ure´teres, y una porcio´n de colon ascendente y descendente. Destaca en esta regio´n anato´mica la incidencia de lesiones renales de aproximadamente 1,2%16 . Pocas lesiones urolo´ gicas ponen en peligro la vida, aunque representan algunas de las complicaciones ma´ s frecuentes. Sin embargo, las lesiones adrenales presentan una menor incidencia, situa´ndose en torno al 0,4%17 . Las lesiones vasculares renales, por otro lado, ocurren en menos de un 5% de los traumatismos cerrados. La mortalidad asociada al traumatismo renal se situ´ a entre el 5%18 y el 11%,16 mientras que la secundaria a lesiones arteriales alcanza el 20% en algunas series19 . La mortalidad asociada a la gla´ndula suprarrenal es muy variable, oscilando entre el 8%20 y el 32%. Destaca en algunas series que la mortalidad asociada a la lesio´n unilateral es nula

2. Tendinţa actuală de
restructurare a societăţii umane la
nivel planetar este marcată de trei
procese fundamentale şi
simultane, reprezentate de:
- Mondializare
- Urbanizare
- Îmbătrânire a populaţiei.
Acest ultim proces de remaniere, îmbătrânirea populaţiei, fenomen inevitabil,
progresiv şi de amploare mondiala, cu totul nou în istoria omenirii, are ca substrat:
- reducerea pe termen lung a natalităţii
- creşteri a longevităţii:
- pe fondul eficientizării măsurilor preventive şi curative medicale,
- al importantelor progrese din domeniu ştiinţelor medicale,
- dezvoltarea economică şi industrială
- evoluţia socio-culturală.
Ca urmare a acestor tendinţe de restructurare populaţională, prin care creşte
progresiv numărul vârstnicilor, se înregistrează şi o creştere a ponderii problemelor de
sănătate specifice acestor categorii de vârstă.

3. Fenomenul îmbătrânirii populaţiei pe plan mondial
0
1
2
3
4
5
6
7
1800
1810
1820
1830
1840
1850
1860
1870
1880
1890
1900
1910
1920
1930
1940
1950
1960
1970
1980
1990
2000
2010
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
1950 2000 2050
populaţia
vârstnică
populaţia tânără
miliarde
8%
10%
21%
miliarde
Fenomenul îmbătrânirii demografice în Europa
0
5
10
15
20
25
30
1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2025
Mondial Europa
Populaţia continentului european
a îmbătrânit continuu după 1950, între
1950 şi 1970 proporţia populaţiei
vârstnice crescând de la 13% la 17%, în
anul 1985 proporţia vârstnicilor fiind de
18%, evaluările arătând pentru
următoarele decade o creştere la 25%.
%

4. Îmbătrânirea demografică în România
Prin compararea datelor ultimelor recensăminte, în ţara noastră se înregistrează
o scădere a populaţiei ţării cu 1,5 milioane, reprezentând circa 7%, componentele
acestei scăderi fiind cu precădere migraţia externă şi sporul natural negativ.
Acest fenomen este acompaniat de o
îmbătrânire a populaţiei, ponderea populaţiei
vârstnice (peste 60 de ani) înregistrând o creştere
de la 13,9% în 1977, la 16,8% în 1992 şi apoi la
19,4% în 2002, fenomenul fiind mai accentuat la
populaţia de sex feminin cu o pondere de 21,7% în
raport cu bărbaţii – 16,9%, populaţia vârstnică
fiind de asemenea mai bine reprezentată în mediul
rural unde este evaluată la aproape un sfert. 0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
1977 1992 2002
%
16,8%
13,9%
19,4%

5. 0
20
40
60
80
100
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
- alterări structurale, funcţionale şi
metabolice la nivelul tuturor aparatelor şi
sistemelor, instalate ca urmare a îmbătrânirii
organismului, au ca rezultat reducerea resurselor
fiziologice;
- pe de altă parte se înregistrează o exacerbare
a impactului pe care îl are asupra organismului
orice agresiune fiziopatologică.
Denutriţia
Hiponatriemia
Acidoza metabolică
Alcaloza metabolică
Acidoza respiratorie
Starea septică
Şocul hipovolemic
sunt dezechilibre fiziopatologice ce se instalează mai
frecvent la bolnavii vârstnici
Particularităţi de fiziopatologie

6. Comorbidităţile vârstnicului
- se prezintă frecvent sub forma unor complexe patologice, în cadrul cărora se
manifestă nu doar o sumare aritmetică a acestora ci o strânsă inter-relaţie
fiziopatologică cu efect de potenţare reciprocă între entităţile patologice cu
importante implicaţii asupra posibilităţilor terapeutice şi a riscului anestezico-
chirurgical, afectând implicit prognosticul.
- creşte mult complexitatea cazurilor impunând o evaluare interdisciplinară şi
aplicarea unor terapii ample care să se adreseze tuturor componentelor patologiei, dar
şi adaptarea acestora la stadiul bolilor şi statusul pacientului vârstnic.

7. Anamneza şi Examenul obiectiv, realizate în mod particular prin prisma
dizabilităţilor bolnavilor vârstnici, trebuie să stabilească vârsta biologică (vârsta
reală), iar prin raportarea acesteia la cea cronologică să evalueze stadiului îmbătrânirii
- diagnosticul gerontologic.
În terapia farmacologică la bolnavul vârstnic trebuie ţinut cont de posologia
specifică, o stricta supraveghere şi o serie de principii de farmacogeriatrie :
- absorbţia scăzută - reducerea acidităţii şi întârzierea evacuării gastrice,
- eliminarea pre-sistemică este scăzută - reducerea fluxului sanguin splanhnic,
- reducerea apei în organism şi a volumului de distribuţie a substanţelor
hidrosolubile,
- este modificată legarea de proteine prin reducerea masei musculare, a
albuminelor serice, înregistrându-se o creştere a ponderii ţesutului adipos,
- scade clearence-ul hepatic şi biotransformarea pe fondul reducerii masei
glandulare, a fluxului sanguin hepatic şi capacităţii acestuia de metabolizare,
- clearence-ul renal este redus ca urmare a scăderii ratei de filtrare glomerulară şi
scăderii funcţiei tubulare renale.

8. Studiul clinic s-a bazat pe analiza datelor bolnavilor cu vârsta peste 65 de ani
internaţi în Clinica de Chirurgie a Sp. Cl. de Urgenţă „Sf.Pantelimon”
Analizând 3 ani din activitatea Clinicii, s-au studiat tipurile afecţiunilor
chirurgicale, afecţiunile comorbide, tipurile intervenţiilor chirurgicale practicate,
morbiditatea şi mortalitatea postoperatorie, întreaga cercetare fiind construită pe
clasificarea în cele trei categorii de vârstă propusă de O.M.S.:
- trecerea spre bătrâneţe - 65 - 74 de ani,
- bătrâneţe medie - 75 - 84 de ani,
- marea bătrâneţe - stadiul longevivilor - peste 85 de ani.
Categoria de vârstă Bolnavi internaţi Bolnavi operaţi Operabilitatea
Sub 65 15.023 6.383 42,48%
65-74 2.595 1.015 39,11%
75-84 1.459 562 38,51%
peste 85 210 78 37,14%

9. 42,48
39,11
38,51
37,14
30
32
34
36
38
40
42
44
sub 65 65-74 75-84 peste 85
1,18
4,96
10,07
25,71
0
3
6
9
12
15
18
21
24
27
sub 65 65-74 75-84 peste 85
Reprezentarea ponderii
pacienţilor operaţi pe
categorii de vârstă
6383
1015
78
562
sub 65 de ani
65 - 75 de ani
75 - 85 de ani
peste 85 de ani
%
Reprezentarea grafică a operabilităţii pe Reprezentarea grafică a mortalităţii
categorii de vârstă (număr de operaţii/ generale pe categorii de vârstă (număr de
număr de bolnavi internaţi) decese înregistrate/nr. de bolnavi internaţi)
%

10. Repartiţia cazurilor de patologie benignă la vârstnici şi la pacienţi sub 65 de ani
(ordonarea s-a efectuat descrescător după numărul total de cazuri la peste 65 de ani –
coloana a-VI-a)
sub 65
de ani
65 - 74
de ani
75 - 84 de
ani
peste 85
de ani
Total la
vârstnici
Patologia biliară 1702 392 200 24 616
Patologia de perete abdominal 832 386 179 20 585
Patologa. gastro-duodenală 2095 336 208 24 568
Patologia intestinală benignă 453 288 234 34 556
Patologia traumatică 2491 289 161 21 471
Patologia genito-urinară 1684 244 112 14 370
Patologia hepatică 170 35 26 4 65
Patologia pancreatică benignă 424 42 29 5 76
Patologia perianală 463 31 20 2 53
Apendicita acută 2510 37 8 1 46
Patologia pleuro-pulmonară 113 26 13 1 40
Analiza patologiei chirurgicale la bolnavii vârstnici

11. Ponderea pe grupe de patologie
benignă în lotul bolnavilor cu
vârsta sub 65 de ani
16%
6%
20%
4% 4%
13%
1%
3%
13%
1%
19%
patologia gastro-duodenala
patologia de perete abdominal
patologia apendiculara
pat. intestinala benigna
patologia perianala
patologia biliara
patologia hepatica
pat. pancreatica benigna
pat. genito-urinara
pat. pleuro-pulmonara
patologia traumatica
Ponderea pe grupe de patologie
benignă în lotul bolnavilor cu
vârste cuprinse în intervalul 65-
74 de ani
16%
18%
2% 14%
1%
18%
2%
2%
12%
1%
14%
patologia gastro-duodenala
patologia de perete abdominal
patologia apendiculara
pat. intestinala benigna
patologia perinala
patologia biliara
patologia hepatica
pat. pancreatica benigna
pat. genito-urinara
pat. pleuro-pulmonara
patologia traumatica
Ponderea pe grupe de patologie
benignă în lotul bolnavilor cu
vârste cuprinse în intervalul 75-
84 de ani
17%
15%
1%
20%
2%
17%
2%
2%
9%
1%
14%
patologia gastro-duodenala
patologia de perete abdominal
patologia apendiculara
pat. intestinala benigna
patologia perinala
patologia biliara
patologia hepatica
pat. pancreatica benigna
pat. genito-urinara
pat. pleuro-pulmonara
patologia traumatica
Ponderea pe grupe de patologie
benignă în lotul bolnavilor peste
85 de ani
16%
13%
1%
23%
1%
16%
3%
3%
9%
1%
14%
patologia gastro-duodenala
patologia de perete abdominal
patologia apendiculara
pat. intestinala benigna
patologia perinala
patologia biliara
patologia hepatica
pat. pancreatica benigna
pat. genito-urinara
pat. pleuro-pulmonara
patologia traumatica

12. sub 65
de ani
65 - 74
de ani
75 - 84
de ani
peste 85
de ani
Total la
vârstnici
Tumori maligne de colon / rect 106 / 23 89 / 12 64 / 9 9 / 8 162 / 29
Tumori de pancreas 29 23 16 2 41
Tumori maligne de stomac 47 31 6 2 39
Tumori de CBP şi vezică biliară 4 13 6 0 19
Tumori hepatice primare 5 5 9 0 14
Tumori esofagiene 15 3 4 0 7
Tumori de intestin subţire 5 3 1 0 4
Repartiţia cazurilor de patologie malignă la vârstnici şi la pacienţi sub 65 de ani
(ordonarea s-a efectuat descrescător după numărul total de cazuri la peste 65 de ani
– coloana a-VI-a a tabelului)
Ponderea patologiei
neoplazice a
aparatului digestiv
din totalul cazurilor
(număr de cazuri
neoplazice/număr de
bolnavi internaţi)
Categ.
de
vârstă
Număr
bolnavi
internaţi
Total
cazuri
neo.
Ponderea
cazuri
neo.
Sub 65 15.023 234 1,55%
65-74 2.595 179 6,89%
75-84 1.459 115 7,88%
peste 85 210 21 10%
1,59
6,89
7,88
10
0
2
4
6
8
10
12
sub 65 65-74 75-84 peste 85
%

13. Ponderea comparativă a
tumorilor maligne ale aparatului
digestiv în lotul bolnavilor cu
vârsta sub 65 de ani
6%
20%
2%
46%
10%
2%
2%
12%
tumori esofagiene
tumori gastrice
tumori de intestin subtire
tumori de colon
tumori de rect si canal anal
tumori hepatice primare
tumori de CBP si vezica biliara
tumori de pancreas
Ponderea comparativă a
tumorilor maligne ale aparatului
digestiv în lotul bolnavilor cu vârste
cuprinse în intervalul 65-74 de ani
2%
17%
2%
49%
7%
3%
7%
13%
tumori esofagiene
tumori gastrice
tumori de intestin subtire
tumori de colon
tumori de rect si canal anal
tumori hepatice primare
tumori de CBP si vezica biliara
tumori de pancreas
Ponderea comparativă a
tumorilor maligne ale aparatului
digestiv în lotul bolnavilor cu vârste
cuprinse în intervalul 75-84 de ani
3%
5%
1%
56%
8%
8%
5%
14%
tumori esofagiene
tumori gastrice
tumori de intestin subtire
tumori de colon
tumori de rect si canal anal
tumori hepatice primare
tumori de CBP si vezica biliara
tumori de pancreas
Ponderea comparativă a
tumorilor maligne ale aparatului
digestiv în lotul bolnavilor cu vârsta
peste 85 de ani
0%
10%
0%
42%
38%
0%
0%
10%
tumori esofagiene
tumori gastrice
tumori de intestin subtire
tumori de colon
tumori de rect si canal anal
tumori hepatice primare
tumori de CBP si vezica biliara
tumori de pancreas

14. Un elemente de o valoare extremă este diagnosticul precoce al afecţiunilor
onco-geriatrice – tumorile colo-rectale
7,86
8,98
2,24
7,93
6,35
4,76
15,38
15,38
769%
0
2
4
6
8
10
12
14
16
65-74 ani 75-84 ani peste 85 ani
metastaze hepatice
invazie tumorală
carcinomatoza
peritoneală
21,23
3,37
41,26
6,35
38,4
7,69
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
65-74 ani 75-84 ani peste 85 ani
ocluzii intestinale
perforații peritumorale
și diastatice
%
%

15. Abdomenul acut la bolnavii vârstnici
Sub diferitele sale forme, abdomenul acut la
vârstnic prezintă elemente particulare din punct de
vedere etiologic, al formelor de prezentare, evoluţiei şi
prognosticului.
15,35
10,36
13,29
20,95
0
5
10
15
20
25
sub 65 65-74 75-84 peste 85
Forme de abdomen acut
sub
65
ani
65 -
74
ani
75 -
84
ani
peste
85
ani
total
> 65
ani
Pio/colecistita ac.gangrenoasă 372 75 38 9 122
Defecte parietale cu strangulare 115 42 38 11 91
Pancreatita acută 382 40 29 5 74
Ocluzii intestinale maligne 33 18 30 4 52
Ulcer gastric/duodenal perforat 160 17 13 3 33
Infarctul enteromezenteric 22 14 13 4 31
Volvulus de sigmoid 9 6 11 3 20
Volvulări de intestin subţire 32 16 8 3 27
Apendicita acută cu peritonită 1106 19 3 0 22
Hemoperitoneu posttraumatic 67 12 5 1 18
Perforaţii peritumorale/diastatice 4 5 4 1 10
Peritonite prin fistule
anastomotice
4 5 2 0
7
Total cazuri abdomen acut 2813 2306 269 194 44 507
0
5
10
15
20
25
30
65-74 ani 75-84 ani peste 85 ani
piocolecist şicolecistita gangr.
defecte parietale cu stragulăre
pancreatita acută
tumoricolon ocluzive
ulcerulperforat
infarctule entero-mezenteric
volvularile de sigmoid
volvularile de intestin subtire
peritonita apendiculară
%

16. Repartiţia afecţiunilor comorbide pe decade de vârstă
Prin analiza statistică (retrospectivă) efectuată pe
decade de vârstă în cadrul loturilor de bolnavi (65-74
de ani, 75-84 de ani şi peste 85 de ani) am remarcat un
procent în creştere a ponderii celor cu suferinţe cronice
medicale, prospectiv fiind diagnosticaţi cu afecţiuni
comorbide toţi bolnavii cu vârsta peste 75 de ani.
56,4
67,56
87,55
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
65-74 75-84 peste 85
%
Cunoaşterea şi tratamentul
afecţiunilor comorbide în
etapa prespitalicească
55%
10%
15%
20%
35%
bolnavi fără afecţiuni comorbide diagnosticate în etapa prespitalicească
bolnavi cu afecţiuni comorbide şi tratament prescris dar care au renunţat la acesta
bolnavi care îşi administrează tratamentul incorect
bolnavi care îşi administrează corect tratamentul

17. Analiza numărului afecţiunilor comorbide la vârstnici
65-74 de ani 75-84 de ani peste 85 ani
Bolnavi fără afecţiuni comorbide 1131 43,58% 473 32,42% 26 12,38%
Bolnavi cu 1 afecţiune comorbidă 737 28,4% 367 25,15% 45 21,43%
Bolnavi cu 2 afecţiuni comorbide 419 16,14% 278 19,05% 52 24,7%
Bolnavi cu 3 afecţiuni comorbide 230 8,86% 220 15,07% 53 25,23%
Bolnavi cu 4 afecţiuni comorbide 78 3% 121 8,29% 34 16,19%
2595 1459 210
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
65-74 ani 75-84 ani peste 85 ani

18. Analiza tipurilor afecţiunilor comorbide pe categorii de vârstă
70%
11%
6%
2%
6%
5%
afecţiuni cardiovasculare
afecţiuni respiratorii
afecţiuni renale (IRC, IRA)
ciroza hepatică
diabet zaharat tip 2
anemii
73%
8%
6%
2%
6%
5%
afecţiuni cardiovasculare
afecţiuni respiratorii
afecţiuni renale
ciroza hepatică
diabet zaharat tip 2
anemii
6%
3%
4%
5%
82%
afecţiuni cardiovasculare
afecţiuni respiratorii
afectiuni renale
diabet zaharat tip 2
anemii
51%
12%
16%
14%
2%
3%
1%
1%
HTA
CICN
angor stabil
angor instabil
IMA in antecedente
fibrilaţie atrială
blocuri de ramură
ICC
peste 85 de ani
65-74 de ani
75-84 de ani

19. Raportul între intervenţiile de mică, medie amploare
şi cele de mare amploare la sub 65 de ani (45%/55%) şi la
bolnavii vârstnici (17%/83%).
45
55
17
83
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
sub 65 ani peste 65 ani
%
Analiza intervenţiilor chirurgicale practicate la vârstnic
Gradul de urgenţă reprezintă un element ce
influenţează major riscul anestezico-chirurgical şi implicit
prognosticul. Raportat la numărul de intervenţii chirurgicale
pe cele trei categorii de vârstă, formele de abdomen acut au
reprezentat procente diferite atingând un maxim la peste 85
de ani, majoritatea intervenţiilor chirurgicale practicate la
aceşti bolnavi fiind practicate în urgenţă (imediată şi
amânată).
65-74
ani
75-84
ani
peste 85
de ani
Total
Nr. de intervenţii chirurgicale 1.015 562 78 1.655
Nr. de cazuri de abdomen acut 269 194 44 507
26,5% 34,52% 56,41% 30,63%
26,5
34,52
56,41
0
10
20
30
40
50
60
70
65-74 ani 75-84 ani peste 85
%

20. O raportare a mortalităţii
generale, a celei postoperatorii şi
cea calculată pentru lotul
bolnavilor vârstnici internaţi la
care nu s-a impus intervenţia
chirurgicală (mortalitatea non-
operatorie), relevă valoarea celei
postoperatorii de cca. 1,5 ori mai
1,39
1,181,03
7,68
4,96
3,22
15,94
10,07
7,02
51,28
26,71
10,06
0
10
20
30
40
50
60
sub 65 ani 65-74 75-84 peste 85 ani
mare şi chiar de cca. 2 ori mai mare la bolnavii peste 85 de ani faţă de cea
generală, şi chiar de cca. 5 ori mai mare decât cea la bolnavii neoperaţi din aceeaşi
categorie de vârstă.
%
Total sub 65 ani vârstnici 65-74 ani 75-85 ani peste 85 ani
Total bolnavi
neoperaţi /
operaţi
11.250
/
8.038
8.640
/
6.383
2.609
/
1.655
1.580
/
1.015
897
/
562
132
/
78
Decese la bolnavii
neoperaţi /
operaţi
217
/
291
89
/
89
128
/
202
51
/
78
6
/
84
14
/
40
Mortalitatea la
neoperaţi /
operaţi
1,93%
/
3,62%
1,03%
/
1,39%
4,90%
/
12,2%
3,22%
/
7,68%
7,02%
/
15,94%
10,06%
/
51,28%
Evoluţia post-terapeutică la bolnavii vârstnici

21. 4,45
7,29
7,78 7,66
3
4
5
6
7
8
sub 65 ani 65-74 ani 75-84 ani peste 85
Prin profilul afecţiunilor chirurgicale şi al
celor medicale asociate, ca şi prin capacitatea de
vindecare şi de recuperare mai lentă, perioada de
spitalizare a bolnavilor vârstnici este semnificativ
crescută în raport cu cea a bolnavilor cu vârsta
sub 65 de ani.
Perioada medie de spitalizare
%
Valoarea mortalităţii prezintă o
semnificativă variaţie atât în raport cu
intervalul de vârstă la care este
calculat, cu patologia comorbidă
(aspect dezbătut anterior), cât şi cu
patologia chirurgicală şi stadiul
acesteia.
89,2
24,24
16,2
9,27 9,01
0
20
40
60
80
100
IEM Ulcer perforat Pancreatita
acută
Tumori colon
complicate
Colecistite
grave
%

22. Cuprinzând elementele de status şi cele legate de particularităţi evolutive ale
bolnavilor vârstnici în patologia chirurgicală, am încercat să identificăm o serie de
principii în abordarea diagnostico-terapeutică geronto-chirurgicală:
- principiul polimorbidităţii - complexul patologic medico-chirurgical,
- principiul stadializării - acestor afecţiuni şi gradului lor de compensare, precum
şi a severităţii patologiei chirurgicale
- principiul toxicităţi/nocivităţii – ţinând cont de politerapiea vârstnicilor creşte
riscul patologiei iatrogene (înregistrându-se o triplare la peste 65 de ani)
- principiul vulnerabilităţii/fragilităţii - ce modulează agresivitatea terapiei
medico-chirurgicale în raport cu statusul organismului
- principiul tratamentului integrat - impunându-se cooperarea interdisciplinară
- şi cel al complianţei bolnavilor vârstnici, ce subliniază necesitatea unei precauţii
sporite în comunicarea recomandărilor, ţinând cont de gradul de alterare senzorială, a
memoriei şi de elementele particulare ale psihologiei vârstnicului

23. 1. Etapa pre-spitalicească, componentă a asistenţei medicale primare, prezintă o
importanţă deosebită având ca obiective principale:
- evidenţa bolnavilor vârstnici şi structurarea acestora pe categorii de vârste
- cunoaşterea profilului medical al fiecărui bolnav
- monitorizarea tratamentelor cronice cu reevaluări periodice
- menţinerea unui grad ridicat de suspiciune pentru spectrul patologic chirurgical cu
relativă specificitate la vârstnic
- iar în cazurile în care este posibil, screening pentru categoriile de risc.
2. Etapa intra-spitalicească
a. stadiul preoperator
- echilibrarea hidro-electrolitică şi acido-bazică
- diagnosticul complet al complexului patologic medico-chirurgical printr-o evaluare
interdisciplinară: chirurg - cardiolog şi/sau medic internist - anestezist-reanimator.
(considerând oportun consultul cardiologic pre-operator la toţi bolnavii vârstnici)
- compensarea sau scăderea gradului afecţiunilor comorbide
- analiza oportunităţii intervenţiei chirurgicale
- evaluarea riscului anestezico-chirurgical în vederea intervenţiei chirurgicale
- alegerea momentului operator optim
Strategia diagnostico-terapeutică a bolnavilor vârstnici

24. b. În stadiul chirurgical, există două extreme ambele de evitat:
- la o extremă atitudinea excesiv intervenţionistă şi radicală, nediferenţiată
- iar la extrema cealaltă, atitudinea evitantă, resemnată sau „age-istă” („ageism” -
termen introdus de gerontologul Robert N. Butler, încă din 1969), prin care bolnavul vârstnic
este din start descalificat de la şansele sale de vindecare chirurgicală
Astfel, intervenţia chirurgicală ideală la bolnavul vârstnic trebuie să aducă un
maxim de beneficiu şi un minim de agresivitate, să fie relativ bine tolerată de către
bolnav prin prisma gesturilor intra-operatorii şi duratei anesteziei, dar şi ulterior prin
dezechilibrele fiziopatologice ce le generează.
c. stadiul post-operator - prezintă o serie de elemente caracteristice vârstnicului:
- procesul de vindecare mai lent şi mai anevoios
- riscul mai mare de apariţie a unor complicaţii - chirurgicale sau medicale
- capacitatea mai scăzută de a se mobiliza şi necesarul crescut de îngrijire
medicală şi de suport psihologic.
3. Dispensarizarea (etapa post-spitalicească)
Recuperarea funcţională completă şi reluarea activităţilor cu reintegrarea socială a
bolnavului vârstnic, este o etapă ce decurge de asemenea mai lent şi cu mai mare
dificultate şi de multe ori necesitând personal specializat, fie sub forma îngrijirilor la
domiciliu fie prin transferul în unităţile specifice de recuperare.

25. CONCLUZIE
Prin conturarea particularităţilor bolnavilor vârstnici privite din perspectiva
chirurgicală şi pentru optimizarea terapiei cu luarea celor mai potrivite decizii şi
obţinerea celor mai bune rezultate, considerăm oportună o preocupare aparte în
domeniul geronto-chirurgical:
- prin realizarea unor departamente în Clinicile de Chirurgie existente
- a unor Secţii speciale
- prin constituirea de supra-specializări sau a unei Specializări.
Bolnavii ce ar fi cuprinşi într-o astfel de supra-specializare ar putea fi cei de
vârstă foarte înaintată - peste 75 de ani, cuprinzând astfel ultimele doua categorii de
vârstă O.M.S., intervalul de vârstă 65-74 de ani fiind unul de interferenţă cu
chirurgia adultului.
Existând precedentul înfiinţării primului Institut Naţional de Geriatrie şi
Gerontologie din lume (1952) de către Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, consider realizabil
un astfel de proiect, în sprijinul căruia identificând trei categorii de argumente:
- demografice
- medico-chirurgicale
- administrativ-organizatorice

26. Argumente demografice:
- ponderea actuală a populaţiei vârstnice este crescută,
- analiza perspectivelor demografice indică un fenomen şi mai accentuat al
îmbătrânirii populaţiei cel puţin pentru următoarele decade,
- raportând la perioada înfiinţării Chirurgiei pediatrică la începutul secolului XX,
când structura populaţională era una de tip piramidal (cu mulţi copii şi cu puţini
vârstnici) şi analizând structura populaţională actuală în care procentul vârstnicilor este
în creştere şi depăşeşte chiar numărul copiilor, se disting premisele formării acestei
specialităţi/supra-specializării de Chirurgie geriatrică.
Argumente medico-chirurgicale:
- profilul patologiei chirurgicale a vârstnicilor cu toate caracteristicile acesteia -
ponderea crescută a Chirurgiei onco-geriatrice, formele specifice bolnavilor vârstnici,
gravitatea leziunilor, etc.,
- statusului bolnavilor ce prezintă în majoritatea lor afecţiuni comorbide de
diferite grade de compensare - polimorbiditate asociată,
- specificul evoluţiei bolnavilor vârstnici cu rate ale mortalităţii mult crescute în
raport cu bolnavii tineri şi cu atât mai accentuate cu cât bolnavii se încadrează în
categorii de vârstă superioare,
- rata mai mare a complicaţiilor şi decompensărilor, afecţiunilor chirurgicale şi
medicale.

27. Argumente administrativ-organizatorice
- durata de spitalizare medie mult mai crescută la bolnavii vârstnici şi cu mult
prelungită la bolnavii vârstnici operaţi, Sistemul asigurărilor de sănătate impunând
Criterii de performanţă: perioada minimă, medie şi maximă de internare, acestea
neputând fi respectate optim într-o secţie de chirurgie ce internează, tratează şi în care
se operează bolnavi vârstnici,
- principiu interdisciplinarităţii, ce trebuie aplicat la toţi bolnavii vârstnici impune
un număr, o disponibilitate şi o diversitate de specialişti ce ar putea fi mult mai bine
realizate într-un serviciu specializat,
- prin evoluţia mai lentă post-terapeutică, prin dependenţa de anturaj timp mai
îndelungat şi prin necesarul de asistenţă sporit, în secţiile cu bolnavi vârstnici, şi cu
atât mai mult cu vârstnici operaţi, este necesar un personal calificat mai numeros.